Ce trebuie să știm despre relațiile sacre

de Aida Călin

Comuniunea sufletească în cuplu asigură succesul
Mulți își doresc să aibă relații de cuplu de succes, dar nu au idee ce înseamnă aceasta. Ne punem deci întrebarea care sunt semnele succesului în acest caz? Să fie doar numărul anilor petrecuți împreună? Cu cât mai mulți ani, cu atât cuplul este un model de succes?  Oare așa să fie?

Se pare că totuși nu este așa. Multe cupluri aleg să rămână împreună din motive exterioare cuplului. Existența copiilor, dependențele materiale și financiare, siguranța momentană și frica de necunoscut sunt unele din motive. Puțini sunt însă aceia care rămân împreună o viață întreagă pentru că se iubesc cu adevărat și nu pentru că au nevoie unul de altul. Iubirea adevărată are la bază dorința de a dărui și nu nevoia de a primi. Un cuplu care reușește să păstreze iubirea ani la rând și să aprofundeze conexiunea sufletească ce i-a unit de la început, este cu adevărat un cuplu de succes.

Dar se poate și mai mult decât atât. Există relații de iubire care au la bază sentimente  mai înalte, mai profunde, mai spirituale. Aceste relații pot fi numite relații sacre. Nu întâlnim așa ușor astfel de relații sacre în jurul nostru, dar atunci când te întâlnești cu așa ceva, te marchează pentru totdeauna.

Relațiile sacre există, dar sunt rare
Relațiile sacre sunt relații în care cei doi se iubesc sincer unul pe celălalt, se bucură unul de celălalt și împreună conlucrează într-o manieră lucidă și conștientă pentru un scop spiritual pe care și-l aleg împreună. Mai toți oamenii își doresc o relație de cuplu ideală. De aceea, se vorbește foarte mult despre cum să-ți găsești sufletul pereche, flacăra geamănă sau iubirea adevărată. Și totuși ce e ideal pentru cineva, poate să nu fie interesant pentru altcineva. Deci cum putem înțelege relațiile sacre?

Ceea ce aduce sacrul într-o relație este percepția lăuntrică a fiecăruia, maniera magică în care cei doi experimentează bucuria iubirii adevărate, dincolo de ego-ul și dorințele individuale ale celor doi.

Sacralizarea unei relații apare atunci când cei doi sunt conștienți că:
1. Faptul că sunt împreună nu e întâmplător.
2.Iubirea vine de la Dumnezeu și de aceea este infinită.
3. Au ceva de făcut împreună, o misiune spirituală care depășește confortul individual.
 4.” Noi” este mai important decât ”eu”.
5. Împreună sunt UNUL, nu doi.
6. Sinceritatea și autenticitatea permite o îmbrățișare permanentă a sufletului celuilalt chiar și atunci când nu sunt împreună în același loc.
7. A iubi nu înseamnă a privi unul la celălalt, ci a privi amândoi în aceeași direcție.
8. Încrederea unul în celălalt fundamentează relația.
9. Orice problemă de cuplu are o rezolvare ce este găsită împreună și constituie o lecție ce e necesar să fie învățată.
10. Iubirea depășește limitele temporale și spațiale și se regăsește în eternitatea divină.

Adevărata împlinire provine din revelarea Sursei divine interioare
Căutarea iubirii începe când o ființă realizează că se simte incompletă. Mulți oameni caută relații pentru a încerca să-și găsească iubirea – să-și găsească sufletul-pereche sau cealaltă jumătate. Cu alte cuvinte, mulți încearcă să se întregească prin căutarea iubirii în exteriorul lor, în iubirea dăruită lor de către o altă persoană. Și totuși adevărata întregire nu vine din exterior. Piesa lipsă care ne face pe noi toți să ne simțim UNUL este descoperirea sursei divine interioare infinite. Dar în general nu ne dăm seama de aceasta din prima și avem tendința să căutăm în exterior.
Această explorare a iubirii oferă ocazia descoperirii unuia dintre cele mai înalte adevăruri ale umanității: cea mai împlinitoare și mai sacră relație a noastră este cea pe care o avem cu noi înșine. Prima relație sacră o avem cu noi înșine, cu SINELE nostru divin, iar iubirea de Sine e fundamentală pentru toate relațiile sacre.

Sunt mereu oglinda ta divină
Și totuși, uneori conjuncturile relaționale par a ne abate de la calea cunoașterii de sine prin oglindirea slăbiciunilor și a vulnerabilităților noastre. Aceasta este însă doar o aparență ce se topește la o privire aprofundată. În fapt, relațiile oferă provocări care devin ocazii nelimitate pentru dezvoltare, autocontrol și iubire de sine. Când suntem într-o relație sacră, pecetluim tacit un legământ sfânt cu cel sau cea pe care îl/o iubim: „voi fi o oglindă pentru tine, pentru a te ajuta să-ți vezi reflexia divină, să-ți revelezi cine ești cu adevărat ca esență ultimă, și știu că și tu ești și vei fi oglinda mea divină”.

Acest legământ spiritual permite relației să ne catalizeze dezvoltarea personală și evoluția spirituală. Când celălalt ne oglindește și ne reflectă toate energiile, noi ne putem vedea mai clar și astfel intrăm împreună pe ruta rapidă a iubirii autentice în relația de cuplu.

Această abordare este de fapt cea care face diferența dintre relațiile obișnuite (chiar și cele de succes) și relațiile sacre. Împreună ne descoperim potențialul infinit de a-l iubi pe Dumnezeu prezent ca iubire în celălalt. În acest mod iubirea ne înalță și ne sacralizează. Căci din acea perspectivă a iubirii de Sine, dobândim o capacitate mărită de a ne dărui și împărtăși iubirea pentru alte ființe. Iubirea împărtășită într-o relație sacră e un dar ce reflectă Sinele Divin Infinit în fiecare ființă.

Înțelegerea relațiilor ca și catalizatori, arată de ce atâtea relații devin mai dificile în timp. Când cei doi iubiți sunt ca niște oglinzi unul pentru celălalt, fiecare revelează celuilalt aspecte până atunci tăinuite față de sine.  Umbrele de conștiință ale celuilalt sunt gradual aduse la lumină și de aceea adeseori relațiile sunt provocatoare.
Relațiile sacre nu creează nevoi și dependențe, ci conferă libertate și comuniune sufletească și spirituală. Într-o relație sacră, cei doi iubiți evoluează împreună oglindindu-se reciproc ca și ființe sublime prin calitățile lor divine. Ei pot evolua în același ritm  sau în ritmuri diferite, pe niveluri tot mai înalte de conștiință în iubirea de Sine.

Relațiile sacre sunt relațiile viitorului - un viitor luminos și profund spiritual.

Relatiile din viata noastra

Fiecare persoana ce vine in viata voastra este o oglinda si un invatator. Scopul lor este de a ne ajuta sa vedem aspectele asupra carora mai trebuie sa lucram. Sa vedem partile din noi de care incercam sa fugim. Noi fugim de multe dintre aceste persoane, si totusi nimeni nu ne este dusman! Toti cei ce vin in viata noastra sint aceia care ne invata ceva sau oglindesc ceva cu care nu vrem sa ne confruntati. Pentru noi totul pare foarte real, prieteni, familie, dusmani, le punem nume, si totusi, ei sint doar niste invatatori si oglinzi, si nimic mai mult.

Doar cind vom constientiza si realiza acest lucru, doar atunci vom opri procesul de acuzare al altora pentru problemele noastre si vom accepta responsabilitatile propriei vieti, indiferent ca sint bune sau rele.
Nimeni nu este menit sa aiba o viata grea, nimeni nu este menit sa fie nefericit, noi ne cream propria (ne)fericire. Facem acest lucru deoarece ne este frica sa ne traim visele, deoarece analizam deciziile pe care trebuie sa le luam, in loc de a „face” pur si simplu. Evolutia spirituala se refera la indepartarea fricii de a face ceva, se refera la credinta si increderea ca putem crea propria realitate. Se refera la iubirea de sine in ciuda faptului ca, poate, credeti ca altii nu o fac. Amintiti-va, aceia care credeti ca fac acest lucru, sint acolo ca sa oglindeasca pentru noi lipsa noastra de incredere si credinta in noi.

Indata ce lectia este invatata, persoana nu mai vine in viata noastra, ei se indeparteaza sau noi facem acest lucru. Tot ceea ce pare a fi negativ, poate fi schimbat in pozitiv. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa decidem sa schimbam lucrurile si sa fim determinati si sa nu ne lasam sub influenta Sinelui, a carui singur scop este de a ne opri din procesul de inaintare. Spiritualitatea nu are legatura numai cu a fi religios, smerit sau pios, ci are legatura cu faptul de a fi noi cu adevarat, si doar cind facem acest lucru, ne putem trai viata in modul in care era stabilit sa o traim. Cind vedem persoane in jurul nostru care oglindesc ceva si care sint actori pe scena noastra, atunci lectiile nu par a fi atit de grele, ele devin experiente din care sa invatam.

Priviti pe toti aceia din viata voastra, ca pe un dar, pentru ca ei asta sint, si cind fac ceva care va supara, intrebati-va de ce simtiti atita suparare. Atunci, veti fi capabili sa vedeti carui aspect trebuie sa-i acordati atentie in viata voastra.

http://drumuricatretine.wordpress.com/2009/06/03/relatiile-din-viata-noastra/ 

Înălţarea în iubire este un proces spiritual. Căderea în iubire este un proces biologic

Să te îndrăgosteşti este atât de uşor. Este ca şi cum ai cădea într-o groapă; să ieşi din ea este mult mai greu. Va trebui însă să ieşiţi, căci atunci când iubirea dispare, groapa devine un iad. Din vechea poveste de iubire nu mai rămân decât certurile, cicălealea şi tot felul de răutăţi venite din ambele părţi. Nimeni nu doreşte să îşi rănească partenerul sau partenera, dar din cauză că se simte el însuşi rănit, îl (o) răneşte la rândul lui, proiectându-şi nefericirea asupra sa. Cel mai bun moment de a mă întreba ce aveţi de făcut nu este acesta, ci cel în care începeţi să vă îndrăgostiţi, când nu aţi căzut în groapă. Să te înalţi pe aripile iubirii este cât se poate de uşor, iar ieşirea dintr-o asemenea relaţie devine infinit mai uşoară, căci te ajută forţa gravitaţiei. Să cazi este uşor; de aceea aveţi grijă ca acesta să fie pasul doi; pasul unu trebuie să fie urcuşul. Aţi făcut deja pasul cel simplu; acum urmează cel dificil. Sunteţi nevoit să suportaţi toate aceste lacrimi şi toate aceste conflicte, dar nimic nu va mai putea readuce înapoi iubirea.
Trebuie să înţelegeţi un lucru simplu: iubirea aceea de care vorbeşti nu poate fi controlată. Ai căzut în ea. Nu te-ai putut împotrivi la vremea respectivă acestui proces. Pur şi simplu s-a întâmplat. Dar iubirea este ca o briză uşoară – vine şi pleacă. Acesta nu este un lucru rău, căci dacă ar rămâne pe loc, ar deveni stagnantă.

Ar trebui să faceţi amândoi un efort pentru a înţelege că deşi iubirea a dispărut, nu aveţi nici un motiv să vă urâţi reciproc, căci nici unul dintre voi nu este vinovat de distrugerea iubirii. Nici unul dintre voi doi nu a creat iubirea. Ea a venit şi a plecat, la fel ca o briză, iar dumneavoastră v-aţi bucurat de aceste momente. Fiţi recunoscători şi ajutaţi-vă reciproc să ieşiţi din groapă. Atunci când te afli în groapă, nu ai altă cale. Bărbatul ar trebui să-şi dovedească buna creştere, oferindu-şi umerii pentru a ajuta femeia să iasă prima din groapă. La sfârşit, se va descurca el cumva, căci este mai puternic.

[...] Nu cădea niciodată în dragoste (fall în love); ridică-te în iubire. Iar ridicarea pe aripile iubirii înseamnă să înveţi, să te transformi, să te maturizezi. În ultimă instanţă, ea vă ajută să creşteţi, iar două persoane adulte nu se ceartă niciodată. Ele încearcă să se înţeleagă una pe cealaltă, să îşi rezolve problemele.

Cine încearcă să se înalţe în iubire nu mai cade, căci înălţarea presupune un efort personal, iar iubirea născută din acest efort poate fi controlată. Căderea în iubire nu presupune nici un efort. Când cazi în iubire, ceva se rupe. De aceea, cu cât această iubire dispare mai repede, cu atât mai bine. În caz contrar, rişti să fii prins în o mie şi una de capcane. Din cauza lor este atât de dificil să te desparţi mai târziu de fostul partener de cuplu.
Când cazi în iubire, nu îţi mai pui întrebări. Atunci când te îndrăgosteşti nu par să existe probleme, dar când încerci să te desparţi, toate experimentele prin care ai trecut în timpul lunilor şi anilor în care aţi stat împreună – şi care la vremea respective au reprezentat un mare dar din partea naturii – devin nişte obstacole.
Voi vă faceţi tot felul de promisiuni… Nu se pune problema că aţi minţit sau că aţi încearcat în mod conştient să vă înşelaţi. În momentele de iubire aceste promisiuni par să vină direct din inima voastră, dar când aceste momente dispar… şi este obligatoriu să dispară, căci povestea voastră de iubire a fost o cădere, şi nimeni nu poate rămâne în această stare o veşnicie, cineva trebuie să se ridice din nou. În momentul în care despărţirea se apropie, toate aceste promisiuni devin nişte obstacole.

Înălţarea în iubire este un proces spiritual. Căderea în iubire este un proces biologic. Biologia este oarbă. De aceea se spune că iubirea este oarbă. Iubirea de care vorbesc eu nu este însă oarbă şi poate fi cu uşurinţă practicată de oricine. Nu trebuie decât un mic efort…
Iubirea trebuie să se nască din tăcere, din luciditate… Ea nu înlănţuie niciodată. Cum ar putea crea iubirea nişte cătuşe pentru persoana iubită? Dimpotrivă, ea conferă libertate din ce în ce mai mare. Cu cât iubirea devine mai puternică, cu atât mai mare devine această stare de libertate; cu cât mai mult accepţi persoana partenerului aşa cum este, nu mai încerci să schimbi această persoană.

Una din cele mai dramatice probleme ale lumii în care trăim se datorează faptului că îndrăgostiţii încearcă să schimbe persoana pe care o iubesc. Ei nu înţeleg că dacă aceasta se va schimba, iubirea lor va dispărea, căci ei s-au îndrăgostit de ea aşa cum arată acum, nu într-o altă ipostază.
Înălţarea în iubire îţi permite să înţelegi că fiecare are dreptul la propriul său teritoriu, pe care tu nu ai dreptul să-l încalci. Dacă iubirea echivalează cu libertatea, necesitatea despărţirii dispare. Ideea separaţiei apare numai atunci când vezi că te transformi într-un sclav, căci nimănui nu-i place sclavia.

[...] Uitaţi tot ce v-aţi promis reciproc. Acele lucruri au fost adevărate la vremea când au fost rostite, dar timpul le-a schimbat. Dumneavostra înşivă v-aţi schimbat. Vă aflaţi amândoi la o intersecţie, gata să o apucaţi în direcţii diferite. Poate că nu vă veţi mai întâlni niciodată. De aceea, despărţiţi-vă într-o manieră cât mai nobilă. Dacă veţi înţelege că despărţirea este absolut necesară, indiferent de maniera în care se va produce, atunci de ce să nu o faceţi cu graţie? Aţi putea trăi în amintirea celuilalt, la fel cum şi el ar putea trăi în amintirea voastră. Într-un fel, momentele trăite împreună vor continua să se îmbogăţească de-a pururi. Dar pentru asta, va trebui să vă despărţiţi frumos.
Acest lucru nici măcar nu este dificil, dacă aţi înţeles ce este iubirea – care este un fenomen într-adevăr dificil. V-aţi îndrăgostit fără să vă gândiţi, dar aţi înţeles foarte rapid că iubirea a dispărut. Acceptaţi acest adevăr şi nu vă învinovăţiţi reciproc, căci nimeni nu este responsabil. Ajutaţi-vă unul pe celălalt şi despărţiţi-vă prieteni.

Atunci când se despart, foştii iubiţi devin de multe ori duşmani. Ciudat mod de a-ţi arăta recunoştinţa. Cei doi ar trebui să rămână prieteni. Când iubirea se transformă în prietenie, sentimentele de vinovăţie dispar, la fel ca şi senzaţia că ai fost înşelat, exploatat. În realitate, nu se pune problema de exploatare. Pur şi simplu, aţi fost orbit de energia biologică.
Eu vorbesc de alt tip de iubire. Aceasta nu se încheia într-o relaţie de prietenie, ci începe printr-o asemenea relaţie. Ea începe în tăcere, în luciditate. Această iubire este propria voastră creaţie, deci nu este oarbă. O asemenea iubire poate dura de-a pururi, devenind din ce în ce mai profundă. Sensibilitatea ei este imensă. Cel care practică acest tip de iubire simte nevoia partenerului înainte ca acesta să înceapă să vorbească. [...] aceşti oameni nu mai trebuiau să îşi vorbească.  Totul se desfăşura prin sincronicitate. Dacă persoanei iubite îi era sete, la fel trebuie să-ţi fie şi ţie. Transferul de idei şi senzaţii se produce instantaneu. Cuvintele nu mai sunt necesare. Jocul energiilor este direct; nu mai are nevoie de limbaj.
O asemenea iubire nu aşteaptă nimic de la celălalt. Ea îi este recunoscătoare că acesta acceptă ce are ea de oferit. Nu se simte ameninţată, pur şi simplu pentru că nu există nici o ameninţare la adresa ei.

Dar mai întâi de toate va trebui să ieşiţi din groapă. Ajutaţi-vă unul pe celălalt. Biologia nu vă va ajuta prea mult în această direcţie. Încercaţi mai degrabă să fiţi umani. Înţelegeţi că iubirea care v-a unit cândva nu mai există. Ochii vi s-au deschis în sfârşit.
Atât timp cât vă veţi ajuta reciproc, nu vor fi probleme. Din păcate, în asemenea cazuri fiecare doreşte să iasă el primul din groapă, fără să-i pese ce va face celălalt. Mai rău, fiecare îl trage pe celălalt în jos, încercând să profite de el. Explicaţia este simplă: teama. Vechea iubire a dispărut, dar noul nu a apărut încă. Nimic nou nu se poate petrece într-o groapă. Mai întâi de toate trebuie să ieşi afară din ea. De aceea, există această teamă de necunoscut. Trecutul a fost atât de frumos încât ai dori să-l repeţi. Încerci chiar să forţezi acest lucru; celălalt încearcă şi el. Dar aceste lucruri nu pot fi controlate.

O iubire forţată nu are nimic de-a face cu iubirea. O iubire forţată nu poate fi numită iubire. Şi amândoi ştiţi foarte bine ce este iubirea, căci aţi avut parte de ea, fie şi numai pentru câteva momente. De aceea, nu vă veţi putea amăgi reciproc. Ajutaţi-vă unul pe celălalt să ieşiţi din groapă şi despărţiţi-vă frumos. Iar data viitoare încercaţi să nu mai cădeţi, ci să vă ridicaţi. Nu va mai lăsaţi dominaţi de factorul biologic. Ascultaţi de vocea conştiinţei!

Osho

Eternului feminin ce traieste prin tine

 http://arta-feminitatii.blogspot.ro/2014/03/eternului-feminin-ce-traieste-prin-tine.html?spref=fb

Scriitorul Ullman spunea:

„A fi şi a rămâne mai mereu tânăr este cu putinţă. Tinereţea nu-i doar o perioadă a vieţii, căci ea este, înainte de toate, o stare constantă şi minunată a minţii . Ea este un efect mirific al voinţei puternice superioare, o calitate admirabilă a imaginaţiei creatoare, o emoţie copleşitoare, benefică, intensă, o victorie deplină a curajului asupra timidităţii, a chemării aproape irezistibile a gustului tainic de aventură asupra stării călduţe pe care o oferă confortul şi asupra prejudecăţilor prosteşti.

Nu devii niciodată bătrân doar pentru că ai trăit un anumit număr de ani. Devii bătrân atunci când începe să-ţi fie frică să iubeşti intens şi fără măsură. Devii bătrân atunci când dezertezi, dând dovadă de laşitate, şi refuzi să mai aspiri fiind plin de entuziasm către idealurile divine, sublime.

Trecerea anilor îţi ridează pielea. Renunţarea laşă la cele mai înalte idealuri divine îţi ridează în mod inevitabil sufletul. Toate preocupările noastre josnice, meschine care ne acaparează, toate îndoielile, toate suspiciunile, toate fricile şi toate disperările sunt duşmanii noştri insidioşi, care ne covârşesc încetul cu încetul, ne fac să ne cocoşăm şi ne determină să ne aplecăm către pământ, obligându-ne să devenim una cu ţărâna sau să devenim nişte rămăşiţe necurate înainte de a muri. 

Mereu tânăr este doar acela care, iubind constant şi fără măsură, este şi rămâne un mare curios. El se miră şi se minunează neâncetat în faţa tainelor pe care Dumnezeu i le revelează, descoperind, îmbătat de extaz, mistere acolo unde ceilalţi oameni nu văd nimic deosebit, din cauza opacităţii şi închistării lor.

Un asemenea om se întreabă şi întreabă, întocmai ca un etern copil foarte curios: oare de ce se petrece aceasta? Oare ce va urma după aceea?

El provoacă cu ajutorul lui Dumnezeu evenimentele minunate prin intermediul gândirii sale optimiste, creatoare, puternice şi descoperă mereu noi şi noi bucurii în jocul divin al vieţii.

El contemplă cu atenţie toate sincronicităţile care îi apar din când în când în existenţa sa şi le descoperă semnificaţiile ascunse, înţelegând totodată că acestea toate sunt un dialog al lui Dumnezeu Tatăl cu el. El ştie că, în realitate, eşti la fel de tânăr precum iubirea ta fără măsură şi credinţa fermă şi de nezdruncinat pe care o ai în Dumnezeu.

El a descoperit deja că de fapt eşti la fel de bătrân pe cât de mari sunt închistările, suspiciunile şi îndoielile tale.

El ştie foarte bine că întotdeauna cei perverşi îi judecă pe toţi ceilalţi oameni de-a valma, după propria lor perversitate.

El ştie că atât frumuseţea, cât şi urâţenia se află în ochii privitorului.

El ştie că eşti la fel de tânăr precum îţi este de mare, constantă şi puternică încrederea în sine şi speranţele divine pe care le ai. El ştie că eşti la fel de bătrân ca şi descurajarea şi disperarea ta.

El ştie că poţi să rămâi mai mereu tânăr atâta timp cât vei fi un veşnic îndrăgostit, un romantic incurabil, un iubitor fără măsură, o fiinţă plină de o exemplară bunăvoinţă, veselă, plină de candoare, pură, delicată, tandră şi receptivă.

El ştie că poţi să debordezi de fericire de zeci de ori pe zi atunci când eşti şi rămâi mai mereu receptiv la tot ceea ce este bun, frumos, măreţ, adevărat, sublim, înălţător şi divin.

El ştie că, deşi trăieşti pe Pământ, este cu putinţă să exişti, totodată, într-un tainic paradis atunci când eşti fără încetare receptiv la glasul misterios al inimii, la mesajele îmbătătoare ale energiei iubirii, la spiritele naturii, la omul de lângă tine care are nevoie de ajutor, la chemarea enigmatică a infinitului şi la toate mesajele misterioase care îţi vin de la Dumnezeu.

Oliver Shanti - Sacral Nirvana (Long version) (1 hour)

Femeia - un templu.

Femeia este un templu viu. Un templu ce elogiază frumusețea primordială a sufletului care desenează în exterior, prin strălucirea sa, cele mai frumoase forme, curburi încântătoare, văi pufoase.

În acest templu starea de feminitate se naște și înflorește, hrănind pământul. Candoarea manifestată în mod perfect prin acele priviri copilărești pline de inocență, care te duc până în inima arhetipului în sine, senzualitatea rafinată care inundă trupul în mii de fiori de plăcere și dorință; sensibilitatea ei de a simți și înțelege toate limbile prin care sufletele celor din jur se exprimă; toate acestea consolidează templul și îi măresc strălucirea.

Apoi, ceea ce întărește fundația templului este caracteristica femeii de a fi maternă, de a proteja, de a susține, de a hrăni, de a dărui neîncetat prin simpla libertate interioară cu care se manifestă. 

Bărbatul! Cât de important este rolul bărbatului! Stabilitatea sa interioară, forța, curajul, încrederea cu care o susține, toate acestea fac ca templul să strălucească neîncetat, să cuprindă în aura sa mii de suflete și să le lumineze, să le înalțe spre divinitatea din ele însele. 

Bărbații, în drumul lor spre evoluție, în acel sens ascendent, sunt asemeni unei coloane verticale de forță spirituală. Femeile, în schimb, în dezvoltarea lor, devin asemeni unor flori care își deschid miile de petale și își împrăștie mireasma; femeile mângâie suflete și oferă impulsuri transformaționale celor din jur prin însăși natura lor.

Sursa

SEXUALITATEA ÎN OCCIDENT

            Întodeauna ca să putem învăţa ceva ne trebuie un ghid. Fie că este vorba despre arta culinară sau despre orice altceva, noi avem nevoie de un manual pentru a putea afla cum putem ajunge la perfecţiune în acel domeniu. În ceea ce priveşte actul amoros lucrurile nu pot fi altfel. Din păcate însă occidentali, neavând un manual care să prezinte arta amorului, sunt nevoiţi să descopere, de cele mai multe ori singuri, misterele şi secretele sexuale.

            Unde s-a ajuns în Occident, în ceea ce priveşte cunoaşterea sexualităţii, nu este greu să se ne dăm seama. Dacă ne raportăm la ceea ce ne învaţă predecesorii (cei din perioada Angliei Reginei Victoria) va trebui să considerăm că femeia nu poate încerca senzaţii erotice. V-a trebui să admitem că rolul femeii într-o căsătorie constă în datoria de a asigura plăcerea soţului, pentru ea rămânând doar bucuria de a procrea copii. V-a trebui să acceptăm că femeile nu au nici o dorinţă sexuală şi prin urmare nu se poate pune problema ca ele să aibă plăceri sexuale. Dacă ne raportăm la puţinele picturi romantice, care există, ne va fi greu să descoperim lumea misterioasă a sexualităţii. Iar dacă vom alege drept unic ghid televiziunea vom cunoaşte doar o sexualitate rapidă, în care femeia se lubrefiază instantaneu şi este satisfăcută imediat în câteva minute de încleştare, ea netrăind deloc adevăratele nuanţe subtile ale actului amoros. Chiar şi filmele porno, care ar trebui să ne ofere posibilitatea de a acumula un repertoriu sexual bogat, nu fac decât să ne prezinte o împerechere nebunească (chipurile pasională), ritmată mai mult după ritmul de masturbare al mâinii bărbatului, decât să ne pună în rezonanţă cu senzaţiile profunde şi subtile ale actului amoros autentic.

            Prin urmare, occidentalul din zilele noaste se află într-o situaţie foarte delicată. Dacă se supune educaţiei predecesorilor săi ajunge să considere că sexualitatea este un rău din care nu trebuie să rezulte plăcere, că sexualitatea este un rău necesar inclus în relaţia conjugală, că sexualitatea este o „DATORIE” care trebuie să fie realizată (multe femei acceptă sexualitatea doar pentru a fi o „BUNĂ SOŢIE”). Dacă occidentalul se supune educaţiei predecesorilor săi va considera că a se lăsa atras către plăcerile sexuale înseamnă că păcătuieşte, fiindcă i s-a repetat până la sufocare că s-a născut din păcat şi că o femeie decentă nu este „SEXI”. Totodată cei care nu sunt de acord cu aceste prejudecăţi închistatoare şi caută libertate sexuală, fără a avea o ghidare autentică, nu ajung decât la desfrâul promovat de filmele pornografice. Nu ajung decât la o vlăguire rapidă (aproape 80% dintre bărbaţii pe care Alfred Kinsey i-a studiat ejaculau în mai puţin de 10 minute).

            Pentru a se evita toate aceste probleme pentru a se face din iubire, din sexualitate, o artă, o cale de evoluţie spirituală, este nevoie să apelăm la înţelepciunea orientală. Apelând la învăţăturile TANTRA-ice şi TAO-iste, avem posibilitatea de a ne armoniza în planul erotic, avem posibilitatea de a ne elimina frustrările, inhibiţiile şi deviaţiile sexuale şi atunci vom putea IUBI în adevăratul sens al cuvântului. Această ştiinţă misterioasă a amorului, această artă de a face dragoste, prezentată foarte sumar în occident, niciodată în detaliu şi în mod precis, este o metodă rapidă şi plăcută de integrare e energiilor divine, subtile în interiorul corpurilor celor doi iubiţi şi de realizare a unui echilibru dinamic între cele două energii complementare Yin (-) şi Yang (+).

 

Femeia conţine forma tuturor lucrurilor

 Femeia conţine forma tuturor lucrurilor;
Şi tot ceea ce trăieşte în lume.
Nu există bijuterie mai preţioasă decât femeia,
Şi nici o condiţie nu e superioară celei de femeie.
Nu există, nu a existat şi nu va exista
Vreun destin care să-l egaleze pe cel al femeii;
Nu există regat sau bogăţie
Să poată fi comparată cu o femeie;
Nu există, nu a existat şi nu va exista
Un loc sfânt comparabil cu o femeie.
Nu există rugăciune care să egaleze o femeie.
Nu există, nu a existat şi nu va exista
Vreo formă de yoga care să se compare cu o femeie
Şi nici vreo formulă mistică sau asceză
Care să rivalizeze cu o femeie,
Nu există, nu a existat şi nu vor exista
Bogăţii mai valoroase decât femeia.

~ Shaktisangama Tantra

Diferența dintre TANTRA si de YOGA

 

         TANTRA și YOGA sunt conceptual diferite. Ele ajung în același punct -TRANSCENDENȚA DIVINĂ- dar căile, modalitățile lor de transformare, nu sunt numai diferite, dar și aparent contrare. Ambele căi spirituale sunt conștiente că o ființă umană este distrusă de propriile dorințe dar modalitatea în care conduc ființa în starea în care nu are nici o dorință este diferită.

         YOGA este o cale a luptătorului. Yoga este o luptă însoțită de conștientizare. În Yoga trebuie să lupți cu aspectele inferioare ale ființei tale (instincte, dorințe, etc.) pentru a trece dincolo, în transcendență. A trece dincolo înseamnă ”moarte” pentru Yoga. Egoul tău trebuie să ”moară” pentru ca tu să renaști transformat. În yoga, lumea și transcendența, tu așa cum ești și ceea ce poți deveni, sunt două lucruri complementare.

         TANTRA este o cale a acceptării. Pe calea Tantrică nu trebuie să lupți absolut deloc cu aspectele inferioare ale ființei tale (instincte, dorințe, etc.) pentru a trece dincolo, în transcendență. Pe calea tantrică trebuie să te accepți așa cum ești să fii indulgent cu tine dar pe deplin conștient, doar așa poți crește. Când ești pe deplin conștient atunci vei transcende dorința chiar când ești în dorință. Ești în ea și totuși nu ești în ea. Treci prin ea, dar tu continui să rămâi un martor lucid și detașat. În Tantra a trece dincolo presupune o creștere, o transformare a ființei tale ce îți permite să experimentezi în mod direct transcendența. Tantra nu crează o ruptură între tine și transcendență, între tine și Nirvana. Indiferent de nivelul la care te afli, Transcendența divină nu îți este opusă. Nu există nici o opoziție între tine și transcendența divină. Tu ești o parte din ea și deci nu este nevoie de vreo luptă sau conflict ci doar de o transformare a ta care îți permite să o experimentezi. Pe calea tantrică nu este nevoie de ”moarte”. Pentru renașterea ta nu este nevoie vreo mortificare. Mai degrabă o transformare, pentru această transcendere trebuie să folosești ceea ce ai, trebuie să te folosești pe tine așa cum ești în acest moment pentru a trece dincolo.

        Yoga atrage mulți oameni, deoarece limbajul și metodele ei sunt mult mai ușor de înțeles de către majoritatea ființelor umane. Ele știu cum dorințele le distrug, cum se învârți în jurul lor ca niște sclavi, ca niște marionete. Cunosc aceste aspecte prin propria lor experiență, și când yoga spune luptă împotriva dorinței, înțeleg imediat acest mesaj. De aceea yoga atrage. Tantra nu poate să atragă la fel de ușor. Când mintea nu poate să înțeleagă și să-și explice cum să pătrundă în dorință fără a fi copleșită de ea, cum să fie pe deplin conștientă când face dragoste, ființa începe să se teamă. Atunci ea alege calea al cărui mesaj mintea l-a înțeles, alege să lupte cu dorință să o reprime. Atunci când sexualitatea va fi conșiderată ca fiind ceva normal, natural, fără nici o filozofie pro sau contra ei, când o vom acepta așa cum ne acceptăm mâinile sau ochi atunci tantra ne va atrage. Prin acceptare conștientă vom putea utiliza toate energiile care există în noi, ele vor deveni un vehicol cu ajutorul căruia vom ajunge în transcendența divină.

OSHO, 02.10.1972 Bombay

Calea tantrica

 Pentru a evolua spiritual pe calea tantrică trebuie să aceptăm totul așa cum este, atât lumea cât și pe noi înșine. Acceptarea totală, conștientă este atitudinea fundamentală în Tantra. Doar atunci când acceptăm totul, fără a lua nici o atitudine, suntem naturali. Doar atunci când suntem naturali putem evolua. Atunci putem utiliza conștienți, plini de iubire și armonie, toate energiile care sunt în noi sau care vin spre noi din exterior. Prin aceptare conștientă, fiecare dorință devine un vehicol prin care putem merge mai departe: Fiecare energie devine un ajutor și atunci chiar această lume devine Nirvana, corpul un loc sfânt, un templu sacru. Orice atitudine de negare, de opunere, distruge sensibilitatea, spontaneitatea și chiar mintea. Atunci ne vom nega ființa și nu vom putea înțelege viața. Vom trece prin ea cu o minte vinovată, cu o atitudine reprimatoare, în grabă .

OSHO

De ce sexualitatea ar trebui tratată ca practică spirituală

E suficient să spui cuvântul “sex” , şi toată lumea va ciuli urechile. Reacţia inevitabilă de excitaţie arată natura picantă a anergiei sexuale. Să zicem că te afli într-o zi la sală, obosit şi plictisit, dar dacă apare o persoană pe care o găseşti atractivă, care începe să lucreze la aparate în apropiere, dintr-o dată simţi că te umpli de energie. Taoiştii ar traduce asta prin activarea primului tan tien, un centru energetic aflat în zona de dedesubt a buricului, care este responsabil cu rezervele de energie vitală şi sexuală din corp.

Energia sexuală în stare pură este instabilă precum dinamita, şi la fel de explozivă. Ne poate transporta în stări de încântare şi beatitudine, sau ne poate târî în cele mai întunecate abisuri ale suferinţei, fricii şi depravării. Natura sălbatică şi volatilă a energiei sexuale i-a convins pe reprezentanţii unor tradiţii religioase să o vadă ca pe un impediment în calea dezvoltării spirituale, şi această credinţă continuă să se perpetueze în imaginaţia populară datorită confuziei, supărărilor şi suferinţei pe care le poate cauza intimitatea sexuală.

Pentru a demonstra aceasta, haideţi să încercăm să ordonăm următoarele trei cuvinte, de la cel mai spiritual către cel mai imoral: înţelepciune, iubire, sex. Probabil că „înţelepciune” şi „iubire” se vor bate pentru primul loc, dar cu siguranţă „sex” va fi pe ultimul. Nimeni nu pune la îndoială conexiunea dintre spiritualitate şi înţelepciune sau iubire. Însă legătura dintre spiritualitate şi sex este greu de dovedit.

Dintr-o perspectivă taoistă însă, ideea că spiritualitatea exclude sexualitatea este greşită, pentru că energia sexuală reprezintă una din pietrele de temelie ale fericirii într-un cuplu. Dacă vom dori vreodată să avem relaţii de dragoste fericite şi de lungă durată, va trebui să ne vindecăm de condiţionările sociale care distorsionează imaginea sexualităţii. Va trebui să ştergem linia invizibilă pe care am trasat-o la nivelul abdomenului, deasupra căreia se află cea mai importantă faţetă a naturii umane şi dedesubtul căreia e ceva care nu e atât de important. În esenţă, trebuie să învăţăm să ne spiritualizăm sexualitatea.

Dar cum să redobândim adevărata sexualitate şi să o elevăm la stadiul spiritual pe care îl merită? Cum să reconciliem pătratul sexului cu cercul spiritului, când plăcerea sexuală este atât de adesea responsabilă pentru atâta ruşine, traume şi suferinţe? Putem căuta un prim răspuns la această întrebare înţelegând deosebirile aparent ireconciliabile între sexualitatea masculină şi cea feminină. Aceste diferenţe sunt evidente pentru toată lumea când ajungem în dormitor.

În mod stereotip, energia sexuală masculină explodează şi se termină repede, precum un băţ de chibrit, în timp ce energia sexuală feminină se încălzeşte încet şi rămâne fierbinte pentru mult timp, precum un vas cu apă pe foc. Aceste ritmuri diferite devin sursă de ruşine pentru bărbaţii care ejaculează prea repede, şi de frustrare pentru femeile care nu apucă niciodată să aibă orgasm.

Această problemă este agravată de faptul binecunoscut că atunci când energia sexuală este activată într-un bărbat, acesta devine adesea indisponibil emoţional, precum şi de la fel de bine-ştiutul fapt că, de cele mai multe ori, experienţa sexuală a femeii este încărcată de un sentimentalism cu care de obicei bărbatul nu ţine pasul.

Evident, nu ne putem modifica instinctele. Ceea ce putem face însă, este să ne folosim de practica spirituală pentru a depăşi limitările pe care natura le impune sexualităţii. Astfel, putem transforma nepotrivirea inerentă dintre sexualitatea feminină şi cea masculină într-o oportunitate pentru a creşte din punct de vedere spiritual. Spre exemplu, prin Quigong (dar şi prin alte forme de taoism sau prin yoga) putem să ne valorificăm energia sexuală.

Atunci când energia sexuală masculină este activată, ea se localizează în zona genitală şi are tendinţa de a părăsi rapid corpul (prin ejaculare). Acesta este tiparul natural al energiei sexuale la bărbat. Dar el poate învăţa să inverseze acest flux şi să-şi direcţioneze esenţa sexuală către în sus, unde se află tan tien-ul de mijloc (un centru energetic localizat în zona inimii). Prin aceasta, bărbatul atinge două scopuri.

Primul, este că îşi diminuează impulsul de a ejacula, şi cel de-al doilea este că energia ajunge la inimă, unde pasiunea se întâlneşte cu iubirea şi tandreţea. Un bărbat care învaţă să facă aceasta, va fi capabil să prelungească actul amoros în mod indefinit şi să aprofundeze conexiunea emoţională în timp ce face dragoste (spre imensa fericire a iubitei sale J ).

Atunci când energia sexuală feminină este activată, ea se îndreaptă în mod natural către inimă. Stimularea sânilor va duce la activarea tan tien-ului median şi pentru ea, şi va declanşa un răspuns emoţional. Spre deosebire de bărbaţi, femeile nu au nevoie să practice Quigong pentru a reuşi să-şi unifice energia sexuală cu iubirea. Aceste calităţi se amestecă în mod natural, şi din acest punct de vedere sexualitatea feminină este în mod inerent mai integrată.

Dar prin practica spirituală, atât femeile cât şi bărbaţii pot învăţa să-şi integreze sexualitatea la nivele spirituale chiar şi mai înalte. Vitalitatea sexuală poate fi direcţionată mai apoi din zona inimii către creştetul capului (unde se află cel de-al treilea tan tien), unde va fi infuzată cu beatitudinea sacralităţii. Şi din acel moment, vitalitatea sexuală poate fi circulată prin Meridianul Central (canalul energetic ce uneşte cele trei focare principale – cei trei tan tien-i) către cer, unde poate fi experimentată ca extaz divin.

Sexualitatea care se limitează la nivelul organelor genitale şi rămâne doar în sfera primului tan tien (din zona ombilicului) corespunde cu sexul pasional. Sexualitatea care integrează vitalitatea sexuală specifică primului tan tien cu energia celui de-al doilea tan tien, localizat la nivelul inimii, corespunde cu a face dragoste intens. Sexualitatea care integrează toţi cei trei tan tien-i corespunde cu amorul sacru beatific. Iar sexualitatea care integrează toţi cei trei tan tien-i plus Canalul Median corespunde cu extazul cosmic.

Extazul cosmic este mult mai intens, plăcut şi semnificativ chiar şi decât cel mai pasionat sex. Dacă ai încerca să le compari, ar fi ca şi cum ai vrea să compari o cadă de baie cu oceanul. Nu există o cale mai sigură de a aduce fericirea de lungă durată într-o relaţie intimă decât faptul de a-i construi baze trainice în beatitudine.

Sursa: mindbodygreen.com

http://puteredefemeie.wordpress.com/2014/03/03/de-ce-sexualitatea-ar-trebui-tratata-ca-practica-spirituala/ 

Ipostazele în relațiile de iubire

În tradiția tantrică într-o relație de iubire, cei doi iubiți trebuie să îndeplinească pe rând, sau simultan, în funcție de necesități, cele 6 ipostaze:
1. Iubit - iubită
2. Zeu - zeiță
3. Frate - soră
4. Mamă - fiu / tată - fiică
5. Amant - amantă
6. Prieten - prietenă

Aceasta face ca relația să fie cu adevărat împlinitoare sufletește și să își atingă menirea de a fi, în esență, o cale de a ajunge la Dumnezeu împreună cu cel iubit/cea iubită.
Ipostaza iubit - iubită e cea mai naturală, pe care cei mai multi dintre noi o manifestam in mod firesc.

Ipostaza zeu - zeiță apare atunci când iubirea pe care o simțim în întreaga noastră ființă ne propulsează într-o dimensiune mult mai elevată decât aceea în care trăim în mod obișnuit, e cea la care se ajunge prin intermediul transfigurării (care ar trebui realizată neîncetat), e cea care ne face să vedem în ființa iubită expresia perfectă a Eternului Feminin sau al Supremului Masculin. Această ipostază este evidentă mai ales în perioada de început a relației, atunci când starea de îndrăgostire transformă totul în jur într-un basm paradisiac.

Ipostaza frate - soră face ca cei doi iubiți să trăiască o stare de intimitate fraternă, o anumită susținere pe care și-o acordă unul celuilalt dezinteresat, o delicioasă candoare și puritate specifice mai ales copilăriei.

Ipostaza mamă - fiu și tată - fiică e cea care m-a făcut să scriu astăzi acest articol. În urma unei discuții am conștientizat cât de important este să fim conștienți de caracteristicile acestei ipostaze și să le manifestăm de cât mai multe ori. Ea aduce în relație acea stare de fericire pentru fericirea celui iubit, indiferent dacă tu ești sau nu în mod direct implicat în ceea ce i-a generat bucuria, încântarea. E ceea ce ne face să ne privim iubitul/iubita cu o iubire părintească, plină de înțelepciune și susținere. E ceea ce te face să îi susții propriile decizii chiar dacă tu simți că sunt greșite, dar mai presus de aceasta știi că este viața lui/ei care îi oferă propriile lecții. Această ipostază ni se revelează atunci când noi ca femei, îl strângem la pieptul nostru pe cel iubit și îi oferim toată iubirea si protecția de care suntem capabile; iar voi ca bărbați ne luați în brațe cu forța voastră infinită, cu tăria și curajul vostru caracterisc și ne protejați de temeri și angoase.

Ipostaza amant - amantă e cea care ne face să ne inventăm de mii și mii de ori, mai pasionale, mai senzuale, mai pline de imaginație și dorință, precum o preoteasă tantrică uneori sau precum o fecioară alteori. Iar pe voi, bărbații, va face să dețineți controlul energiei erotice, să fiți empatici, iubitori, calzi precum o boare de vară sau pasionali precum o furtună încântătoare.

Ipostaza prieten - prietenă aduce în relația de iubire o stare de intimitate delicioasă, de încredere, de libertate în manifestare.

Aceste ipostaze fac ca iubirea să fie extrem de nuanțată, de plină și deplină, aduc în relație încredere, transformare lăuntrică, regăsire, încântare, mângâiere sufletului.
Îți doresc ție, celei/celui care citești aceste rânduri să te simți în fiecare clipă înălțat în iubirea pe care o primești și o dăruiești celui/celei adorat/e!

Scrisoare deschisă către bărbatul care vrea să facă sex, de la femeia care vrea să facă dragoste

Dragule,

Şi mie, ca femeie, îmi place chestia asta, dar nu te arunca asupra mea ca un uliu asupra prăzii! Nu mă face să mă simt forţată de dorinţa ta pentru că atunci nu voi fi prezentă! Vreau să vin în întâmpinarea dorinţei tale, nu în luptă cu ea, vreau să stârneşti dorinţa în mine, nu să o impui, vreau să chemi, nu să mă forţezi!

Vreau să simt că mă doreşti total, nu pe bucăţi!

Trebuie să ştii ca am nevoie de timp ca să mă deschid şi ca să te primesc – de aceea, preludiul contează! Da, şi mie îmi place ”una mică„ câteodată, dar nu după ce m-am machiat!

Nu mă întreba la final dacă a ta e cea mai mare! Dacă vrei neapărat să auzi asta, atunci ţi-o spun de pe acum: a ta e cea mai tare, cea mai mare, cea mai vârtoasă şi mânoasă! Sau asta cu mânoasă nu trebuia?! Mă rog, sper de acum înainte să nu mai avem discuţia asta!

Nu mă săruta preponderent pe gură, sâni şi pubian şi în această ordine! Sărută-mă peste tot şi revino cu încredere peste locurile pe care le-ai sărutat cu 2 minunte înainte! Mişcare nu trebuie să fie doar descendentă, ci browniană mai degrabă!

Nu mă întreba dacă ai fost mai bun decât ceilalţi! Ca să scăpăm şi de povestea asta, da, Tu ai fost cel mai bun şi cel mai minunat de pe pământ! Restul... care restul? Acum că te-am cunoscut pe tine, restul e pustiu!

 Nu fuma şi nu adormi după! Postludiul este pentru mine la fel de important! Atunci mă simt aproape de tine şi în relaţia cu tine! Dacă tocmai te-am primit în MINE, aş vrea să te simt aproape de mine, căci altfel am să mă simt folosită şi aruncată! Nu-mi sforăi când eu mă cuibăresc lângă tine!

Nu-mi cere să te premiez prin sex, căci nu vei reuşi decât să te pedepsesc!

Nu face sex oral, doar ca să ceri sex oral!

Foloseşte-ţi mâinile peste tot ! Mângâie-mă şi după, atunci am nevoie mai mult de asta!

Nu-mi cere de mâncare după! Nicio femeie pe lumea asta NU are chef să gătească după!

Nu mă întreba dacă mi-a plăcut! Dacă mi-a plăcut o să ţi-o spun într-un fel sau altul!

Nu mă întreba dacă am avut orgasm! S-ar putea să te deranjeze răspunsul! Dacă am, simţi!

Nu-mi vorbi despre alte femei (inclusiv mama ta) atunci când eşti cu mine în braţe! Chiar dacă sunt mici bârfe despre colega ta, şefa ta, verişoara ta, mătuşa ta sau orice altă purtătoare de sutien, nu vreau să aud despre ele atunci când sunt goală în braţele tale! Altfel voi avea sentimentul că nu eşti cu mine decât fizic!

Nu te grăbi! Nu câştigi niciun premiu dacă termini în 7 minute! Cel mult, dezamăgirea mea!

Reţine principiul: decât multe, scurte şi dese, mai bine mai puţine, lungi şi diversificate! Nu începe întotdeauna la fel ! Nu asocia un singur gest, o singură frază, un singur mod comportamental cu dorinţa de a face dragoste! Femeile ajung să urască rutina asta!

Oricât de sexi eşti transpirat, prefer o baie înainte!

Nu face privirea aia tâmpă când vrei sex! Nu deveni brusc tandru şi binevoitor, ca la primul refuz să bufneşti şi să trânteşti! Fă-mi curte nu doar la începutul relaţiei, ci pe întreaga durată a ei!

Şi dincolo de toate asta, bucură-te că eşti cu mine, că putem împărtăşi un astfel de moment, savurează-mă şi lasă-mă să te savurez, descoperă-mă şi lasă-mă să te descopăr, iubeşte-mă şi lasă-mă să te iubesc şi atunci... totul va curge de la sine! 

 

http://danieladumitrescu.blogspot.ro/2014/01/scrisoare-deschisa-catre-barbatul-care.html 

Scrisoare deschisă către bărbatul care vrea să facă sex, de la femeia care vrea să facă dragoste

Dragule,

Şi mie, ca femeie, îmi place chestia asta, dar nu te arunca asupra mea ca un uliu asupra prăzii! Nu mă face să mă simt forţată de dorinţa ta pentru că atunci nu voi fi prezentă! Vreau să vin în întâmpinarea dorinţei tale, nu în luptă cu ea, vreau să stârneşti dorinţa în mine, nu să o impui, vreau să chemi, nu să mă forţezi!

Vreau să simt că mă doreşti total, nu pe bucăţi!

Trebuie să ştii ca am nevoie de timp ca să mă deschid şi ca să te primesc – de aceea, preludiul contează! Da, şi mie îmi place ”una mică„ câteodată, dar nu după ce m-am machiat!

Nu mă întreba la final dacă a ta e cea mai mare! Dacă vrei neapărat să auzi asta, atunci ţi-o spun de pe acum: a ta e cea mai tare, cea mai mare, cea mai vârtoasă şi mânoasă! Sau asta cu mânoasă nu trebuia?! Mă rog, sper de acum înainte să nu mai avem discuţia asta!

Nu mă săruta preponderent pe gură, sâni şi pubian şi în această ordine! Sărută-mă peste tot şi revino cu încredere peste locurile pe care le-ai sărutat cu 2 minunte înainte! Mişcare nu trebuie să fie doar descendentă, ci browniană mai degrabă!

Nu mă întreba dacă ai fost mai bun decât ceilalţi! Ca să scăpăm şi de povestea asta, da, Tu ai fost cel mai bun şi cel mai minunat de pe pământ! Restul... care restul? Acum că te-am cunoscut pe tine, restul e pustiu!

 Nu fuma şi nu adormi după! Postludiul este pentru mine la fel de important! Atunci mă simt aproape de tine şi în relaţia cu tine! Dacă tocmai te-am primit în MINE, aş vrea să te simt aproape de mine, căci altfel am să mă simt folosită şi aruncată! Nu-mi sforăi când eu mă cuibăresc lângă tine!

Nu-mi cere să te premiez prin sex, căci nu vei reuşi decât să te pedepsesc!

Nu face sex oral, doar ca să ceri sex oral!

Foloseşte-ţi mâinile peste tot ! Mângâie-mă şi după, atunci am nevoie mai mult de asta!

Nu-mi cere de mâncare după! Nicio femeie pe lumea asta NU are chef să gătească după!

Nu mă întreba dacă mi-a plăcut! Dacă mi-a plăcut o să ţi-o spun într-un fel sau altul!

Nu mă întreba dacă am avut orgasm! S-ar putea să te deranjeze răspunsul! Dacă am, simţi!

Nu-mi vorbi despre alte femei (inclusiv mama ta) atunci când eşti cu mine în braţe! Chiar dacă sunt mici bârfe despre colega ta, şefa ta, verişoara ta, mătuşa ta sau orice altă purtătoare de sutien, nu vreau să aud despre ele atunci când sunt goală în braţele tale! Altfel voi avea sentimentul că nu eşti cu mine decât fizic!

Nu te grăbi! Nu câştigi niciun premiu dacă termini în 7 minute! Cel mult, dezamăgirea mea!

Reţine principiul: decât multe, scurte şi dese, mai bine mai puţine, lungi şi diversificate! Nu începe întotdeauna la fel ! Nu asocia un singur gest, o singură frază, un singur mod comportamental cu dorinţa de a face dragoste! Femeile ajung să urască rutina asta!

Oricât de sexi eşti transpirat, prefer o baie înainte!

Nu face privirea aia tâmpă când vrei sex! Nu deveni brusc tandru şi binevoitor, ca la primul refuz să bufneşti şi să trânteşti! Fă-mi curte nu doar la începutul relaţiei, ci pe întreaga durată a ei!

Şi dincolo de toate asta, bucură-te că eşti cu mine, că putem împărtăşi un astfel de moment, savurează-mă şi lasă-mă să te savurez, descoperă-mă şi lasă-mă să te descopăr, iubeşte-mă şi lasă-mă să te iubesc şi atunci... totul va curge de la sine! 

 

http://danieladumitrescu.blogspot.ro/2014/01/scrisoare-deschisa-catre-barbatul-care.html 

Omraam Mikhaël Aïvanhov RO Iubirea

Viața în pași de tango

Viața în doi pulsează în ritmuri senzuale de tango. Cei doi parteneri experimentează - în viață ca și în dans - trăiri, stări, atitudini.

Citisem cândva despre acest dans, argentinian la origine, că a scandalizat lumea prin apropierea partenerilor cât și prin trăirile pline de pasiune ale celor doi, exprimate în timpul dansului .

In Tango nu există reguli care să îţi limiteze creativitatea sau libertatea de mișcare, dar se observă o anume maturitate a cuplului ; o maturitate pe care o dorim și în viața de cuplu.

Intr-un cuplu matur se poate observa libertatea de expresie a partenerilor; aceștia sunt mai senini și încrezători în ei înșiși și în celălalt.

Tangoul este dansul care se dansează în doi și este ilustrativ pentru ceea ce este de fapt o relație de cuplu pentru că atunci când dansezi  tango, comunici prin gesturi, privire, atingere și prin mișcări cu partenerul tău/partenera ta. Astfel  se creează un anumit ritm prin care reușești să îţi simţi partenerul și să te conectezi la emoţiile și trăirile lui. Tot așa este de dorit să fie și în viață. Mulți oameni incriminează lipsa de comunicare și deseori o consideră ca fiind principala cauză a neînțelegerilor din cuplu. De fapt cei care recurg la această scuză ignoră total mesajele corporale - gestica, atitudinea, expresia feții, postura corpului – transmise de partener/parteneră.

In dans ca și în viață femeia își urmează partenerul, îi intuiește mișcările și vine în întâmpinarea acestora.

Femeia, nativ, are atuul intuiţiei , poate merge cu spatele, și nevăzând direcţia, ea  simte următoarea mișcare a partenerului.

„Tangoul se întâmplă de la un pas la altul, la fel ca viaţa.“

Acesta este un mesaj și un îndemn pentru a vă apleca asupra voastră spre a vă cunoaște, spre a vă elibera de frici, de inhibiții, de a trăi relații reale nu virtuale/imaginare - cum se întâmplă deseori.

Este de asemeni un îndemn pentru partenerii de cuplu,  preocupați excesiv de ceea ce face / nu face celălalt ori de ceea ce spune / nu spune celălalt.

Aplecați-vă asupra a ceea ce vreți pentru a obține ceea ce vreți. 

Asigurați-vă că ceea ce vreți este realizabil.

Este nerealizabil să vrei să-l schimbi pe celălalt !

Când vă aplecați asupra a ceea ce nu vreți / nu vă place exact asta veți obține.

- Oare merită să vă ocupați timpul cu ceea ce nu vreți? 

- Presupun că nu.

- Și atunci de ce o faceți?

Ritmul tangoului este lent, azi viața este destul de trepidantă, de aceea e bine să rețineți că în dans Bărbatul conduce, iar Femeia imprimă ritmul. In viață dacă avem un ritm prea alert, există riscul ca celălalt să nu poată ține pasul (ritmul).

 

Sursa: Aici