Tantra - Exploring Sacred Sexuality

Calea tantra - Osho

Tantra cere de la bun început, ca să renunţaţi la ego-ul vostru; deja cu primul pas trebuie dizolvat ego-ul.

Şi în Yoga se cere să-ţi abandonezi ego-ul dar numai la sfîrşit. Mai întîi trebuie purificat şi cînd este complet cristalizat, se dizolvă, pentru că atunci nu mai
poate exista. Dar acesta este ultimul pas în Yoga în timp ce în Tantra este primul.
 
!!!Deci Tantra nu pare convingătoare la modul general şi dacă este, atunci numai din motive false. Dacă vrei de exemplu să te destrăbălezi sexual, atunci fără doar şi poate poţi să-l numeşti “exerciţiu tantric”.
Aceasta poate fi motivul real pentru fascinaţia învăţăturii tantrice.
Dacă nu ai în cap decît vin, femei, muzică şi astfel de lucruri pentru care Tantra trebuie să dea socoteală – atunci nu eşti cu adevărat interesat de Tantra, ci de altceva pentru care Tantra reprezintă o justificare. De aceea !!! Tantra vă interesează de cele mai multe ori din motive greşite.

Tantra nu există pentru a vă satisface sexualitatea debordantă, ci pentru a vă transforma radical.  

Deci nu vă duceţi singuri de nas ! Puteţi să vă înşelaţi foarte uşor spunînd “Tantra”, în timp ce vă referiţi la cu totul altceva.

De aceea Bahavir nu a irosit nici un cuvînt despre Tantra, pentru că pericolul de a vă autoînşela este foarte mare. Omul este întratît de pervertit, încît poate invoca mereu alte lucruri, decît cele care există în realitate. Omul îşi poate raţionaliza orice motivaţie.
 
În China antică exista o tradiţie asemănătoare celei tantrice. Ea exista ca ştiinţă ocultă şi se numea “Tao”. Tao se bazează pe cunoştinţe asemănătoare cu cele din Tantra.
Taoismul spune de exemplu să nu rămîi la un singur partener dacă vrei să te eliberezi de sexualitatea ta. Să nu te cramponezi de o femeie sau un bărbat; este mai bine să schimbi.
Aşa este corect, dar poţi prelua acest gînd înşelîndute asupra motivelor sale reale. De fapt eşti doar obsedat de sex şi spui: “eu practic un exerciţiu tantric şi de aceea nu pot rămîne la o singură femeie. Trebuie să schimb partenera”. Mulţi dintre împăraţii chinezi au practicat “Tao” şi şi-au făcut de aceea haremuri uriaşe.

 Sensul profund al învăţăturii taoiste îl recunoşti doar atunci cînd pătrunzi adînc în psihicul uman. Dacă rămîneţi doar cu o singură femeie vă pierdeţi mai devreme sau mai tîrziu interesul pentru ea, fără să pierdeţi interesul pentru femei în general. Te simţi şi înainte şi după la fel de atras de sexul opus, numai că femeia cu care trăieşti acum – soţia ta nu mai aparţine sexului opus. Ea nu te mai fascinează, iar forţa ei de atracţie, magnetismul ei a scăzut – te-ai
obişnuit cu ea.
Tao spune că un bărbat care are relaţii sexuale cu mai multe femei nu numai că depăşeşte ideea de cuplu, ci transcende chiar ideea de sex. Intimitatea cu multe femei îl aduce în situaţia de a termina cu această problemă. Este adevărat, dar periculos şi vouă vă plac aceste învăţături nu pentru că sunt adevărate ci pentru că vă dau cale liberă.

 Aceasta este problema în Tantra.
De aceea a fost împinsă în obscuritate această învăţătură chineză. Aşa trebuie să fie. Şi în India a fost înăbuşită învăţătura tantrică pentru că era periculoasă – şi este periculoasă, doar pentru că sunteţi atît de pervertiţi.!!!

Astfel, aceste învăţături sunt de o frumuseţe unică. În toată istoria spirituală a omenirii nu există ceva mai frumos şi mai misterios ca Tantra. Nici o cunoaştere nu este aşa de profundă. Dar cunoşterea aduce cu sine mereu şi pericole. Ştiinţa conemporană a devenit o ameninţare pentru omenire tocmai că a pătruns în miezul unor mistere profunde.
 
Osho - Amorul tantric

Iubirea şi sexualitatea

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Conferinţa din 08.02.1971 (Toulouse)

Conferinţă improvizată
Întrebare: “Maestre, vreţi să ne spuneţi diferenţa pe care o faceţi între iubire şi sexualitate şi cum putem folosi sexualitatea în viaţa spirituală?”.

Iată o întrebare foarte interesantă pentru că ea atinge ceea ce este mai important în viaţă şi interesează pe toată lumea. Când vorbim despre matematică, despre astronomie, despre chimie, despre fizică, evident este minunat, dar aceste probleme interesează puţin lumea. Dar arătaţi-mi o persoană pe care problema iubirii nu o interesează! Da, tineri sau chiar bătrâni… Nu aş zice că sunt atât de calificat pentru a răspunde la toate întrebările pe care le ridică această problemă… Ceea ce posed, în mod special, este faptul că îmi place să văd mereu lucrurile dintr-un punct de vedere foarte semnificativ pentru mine, şi am cheltuit totul, am consacrat totul în viaţa mea pentru a avea acest punct de vedere.
Voi spune la început două cuvinte despre acest punct de vedere astfel încât aceia care vin pentru prima oară să nu înceapă să mă critice spunând: “Oh, lá, lá… eu am citit cărţi despre iubire şi sexualitate în care se spuneau multe lucruri… Cât de neştiutor este acest instructor!”. Ei da, sunt neştiutor, de ce nu? Dar aceia care scriu aceste cărţi nu aveau cu certitudine punctul meu de vedere şi nu au înţeles această problemă cum o înţeleg eu. Vă las să vă informaţi citind, dacă doriţi, ceea ce medicii, psihiatrii etc. au spus despre sexualitate şi eu vă voi conduce spre un alt punct de vedere aproape necunoscut deocamdată.
Care este acest punct de vedere? Uneori m-am amuzat dând acest exemplu: Un profesor, absolvent a trei sau patru universităţi, lucrează în laboratorul său în care face tot felul de experienţe, de calcule… Dar iată că fiul lui, de doisprezece ani, care se joacă în curte, se urcă într-un pom, şi de acolo strigă: “Tată, îi văd pe unchiul şi mătuşa mea care se apropie…”. Tatăl, care nu vede nimic, îl întrebă pe copil: “La ce distanţă se află?… Cum sunt îmbracaţi?…”. Şi copilul îi dă toate informaţiile. În ciuda ştiinţei sale, tatăl nu vede nimic, în timp ce copilul, care este mic şi neştiutor, vede foarte departe, pentru că punctul lui de vedere este diferit: el s-a urcat foarte sus, în timp ce tatăl său rămâne jos.

Evident, nu este decât o imagine, dar ea vă va face să înţelegeţi că, dacă este folositor să aveţi calităţi şi cunoştinţe, punctul de vedere este foarte important. Iar eu tocmai acest punct de vedere l-am căutat întotdeauna. V-am mai spus, eu nu sunt nici atât de inteligent, nici atât de instruit, sunt un copil de doisprezece ani şi am rămas neştiutor, dar am fost urcat pe o culme de unde văd, ceea ce alţii, chiar şi cei mai mari savanţi, nu văd. Îmi recunosc mediocritatea, dar trebuie să spun că mi s-a dat un punct de vedere care mă face să văd totul complet diferit.
Să vezi universul din punctul de observaţie al Pământului nu este acelaşi lucru ca a-l vedea din punctul de observaţie al soarelui. Veţi spune: “Soarele răsare, soarele apune… Stelele apar şi dispar…”. Da, este adevărat, dar şi fals. Este adevărat pentru că din punctul de observaţie al Pământului, al viziunii geocentrice, aveţi dreptate. Dar în realitate, nu este adevărat pentru că nu vă plasaţi în punctul de vedere heliocentric. Toţi privesc din punctul de observaţie al pământului, şi din acest punct de vedere au dreptate. Ei îşi spun: “Trebuie să mâncăm, să câştigăm bani, să ne culcăm cu femei…”. Dar dacă s-ar plasa în punctul de observaţie solar, adică al vieţii divine, spirituale, ar vedea în mod diferit lucrurile. Iar eu posed acest punct de vedere, el îmi permite să vă prezint natura iubirii şi a sexualităţii cu totul într-un alt mod.
La prima vedere este dificil să separi sexualitatea de iubire. Dacă rămâne în planul fizic, ele aproape că se confundă. Sexualitatea este o tendinţă naturală. Instictul sexual îi împinge pe animale şi pe oameni să se reproducă şi natura este aceea care aranjează astfel lucrurile pentru ca speciile să nu dispară. Dar în sexualitate nu există nici un fel de iubire. Iubirea este o forţă care vine de foarte sus, în timp ce sexualitatea… Evident, este şi ea o energie ce vine de foarte sus, este o energie divină, dar coborând în fiinţa umană, ea este influenţată de ceea ce reprezintă fiecare om, şi dacă el se comportă ca un animal, această energie nu se mai manifestă ca o energie divină.
Totul vine de la Dumnezeu şi tot ceea ce se manifestă în om ca energie este, la origini, o energie divină; dar această energie produce efecte diferite în funcţie de conducătorul prin care ea se manifestă. O putem compara cu electricitatea. Electricitatea este o energie a cărei natură o ignorăm, dar dacă trece printr-o lampă, ea devine lumină şi cu toate acestea electricitatea nu este lumină. Trecând printr-un reşou, ea devine căldură; trecând printr-un magnet, devine magnetism; trecând printr-un ventilator, devine mişcare. În acelaşi fel, există o forţă cosmică originală, care ia un aspect sau altul în funcţie de organul prin care trece. Când este vorba despre creier, devine inteligenţă, raţionament; când este plexul solar sau centrul Hara, ea devine senzaţie sau sentiment; când ea trece prin sistemul muscular, devine mişcare; când, în sfârşit, trece prin organele genitale, ea devine atracţie pentru celălalt sex. Este întotdeauna aceeaşi energie, dar ea se transformă în funcţie de mediul pe care îl străbate.
Energia sexuală vine de foarte sus, dar trecând prin organele genitale, ea produce senzaţii, o excitare, o dorinţă de apropiere şi se poate ca în aceste manifestări să nu existe nici un pic de iubire, ca la animale; în anumite perioade ale anului, ele se împerechează, dar o fac din iubire? Deseori, se sfâşie şi femela mănâncă masculul, cum se întâmplă în cazul unor insecte, păianjeni, sau la călugariţe. Este iubire? Nu, este pură sexualitate. Iubirea începe atunci când aceste energii ating şi alţi centri: inimă, creier, suflet şi spirit. În acel moment, această atracţie, această dorinţă pe care o avem, de a ne apropia de cineva, devine luminoasă, iluminată în gânduri, de idei, de un gust estetic; nu mai este doar o satisfacţie pur egoistă în care nu ţinem deloc cont de partener.
Dacă vreţi, iubirea este sexualitate, dar una lărgită, luminată, transformată. Şi plecând de aici, există atâtea grade şi manifestări încât nu le putem, nici măcar, enumera şi clasa. De exemplu, se întâmplă ca un bărbat să iubească o tânără frumoasă, dar fără să fie atât de atras fizic de ea: el doreşte, mai ales, să o vadă fericită, sănătoasă, instruită, bogată, bine plasată în societate etc… Cum să explicăm toate acestea? Nu prea este sexualitate; este, deci, un grad superior. Dar trebuie să existe, totuşi, şi ceva sexualitate în această iubire fiindcă ne putem întreba: “De ce acest bărbat nu s-a ataşat de o altă persoană, de o femeie în vârstă şi urâtă, sau de un alt bărbat? Da, dacă analizăm, descoperim, cel puţin, un grad scăzut de sexualitate.
Sexualitatea posedă, deci, grade, şi atunci când gradele superioare, ale acestei forţe cosmice, vin să vă invadeze, comunicaţi cu regiunile celeste, în loc să vă satisfaceţi numai câteva senzaţii fizice şi primitive, asemenea unora care, de îndată ce dorinţa li s-a potolit, se resping, se părăsesc sau chiar încep să se bată. Ceea ce contează pentru ei este, numai, să se descarce, să se calmeze, să se uşureze, iar dacă după un timp această energie se acumulează, din nou, în fiinţa lor, ei redevin surâzători şi tandri. Sunt calcule, stratageme pe care le-a găsit omul pentru satisfacerea propriei animalităţi.
Iubirea şi sexualitatea nu trebuie, deci, confundată. Este normal să avem nevoi, dorinţe, mai ales atunci când suntem tineri. Natura, care a prevăzut totul, a considerat că era un lucru necesar pentru propagarea speciei. Dacă bărbatul şi femeia rămâneau reci, unul în faţa celuilalt, dacă ar fi fost lipsiţi de aceste impulsuri şi instincte, ar fi fost sfârşitul omenirii. Natura este, deci, aceea care le împinge pe creaturi să se apropie fizic, dar iubirea înseamnă altceva.
De câte ori, fraţi şi surori, vin să mă întrebe dacă eu consider că se pot căsători!… Dar în acel moment pun şi eu anumite întrebări ca să-şi dea seama dacă această problemă este bine clarificată în mintea lor. Eu îi întreb: “Cum vă iubiţi? Simţiţi numai o atracţie fizică, sau vă iubiţi pentru sensibilitatea voastră, pentru felul vostru de a trăi emoţiile? Apoi aveţi, deopotrivă, vreo atracţie intelectuală? Vă apreciaţi mutual felul vostru de a gândi şi a vedea lucrurile? Numai dacă sunteţi în armonie în aceste trei lumi căsătoria voastră va fi ideală. Fiindcă fiecare, dintre aceste trei domenii, îşi are particularităţile sale, natura sa”.
Atracţia fizică nu durează, deseori, multă vreme; după puţin timp, vă simţiţi satisfăcuţi şi chiar dezgustaţi. În vreme ce, celelalte două domenii sunt mai stabile. Dacă nu sunteţi de acord în domeniul sentimentelor şi al ideilor, chiar dacă în domeniul fizic sunt îndrăgostiţi nebuneşte, după o vreme vă veţi înfrunta. Atunci când senzualitatea începe să se calmeze, când sunteţi satisfăcuţi, când aţi văzut şi aţi gustat totul, atunci apar din ce în ce mai mult ideile şi tendinţele profunde, şi astfel începeţi să vă înfruntaţi, să discutaţi, până când, uneori, ajungeţi să vă ucideţi reciproc.
Atenţie, tineretul nu se gândeşte niciodată suficient la aceste lucruri. Din moment ce un băiat şi o fată se simt atraşi fizic, îşi închipuie că este de ajuns; ei nu iau în consideraţie celelalte două domenii pentru a vedea dacă se înţeleg şi astfel neglijează această problemă, apar, apoi, inconvenientele, chiar prăpăstiile, şi lucrurile sfârşesc prost… De câte ori nu am constatat-o! Iar uneori există contrariul. Există oameni care nu au unul pentru celălalt nici o atracţie fizică, nu se pot, nici măcar, suporta… Dar iată că au aceleaşi idei, aceleaşi tendinţe, aceeaşi filozofie, şi este formidabil! Ei încep să se viziteze, apoi ajung să se admire şi să se iubească atât de mult încât, chiar şi în planul fizic, sfârşesc prin a se găsi foarte seducători. Ideile sunt foarte importante; iată ceea ce trebuie să înţeleagă tinerele şi tinerii, altminteri ei riscă să se despartă foarte repede. Iubirea, la prima vedere, nu este suficientă. Este necesară o înţelegere în cele trei lumi: fizică, afectivă şi intelectuală.
Ştiţi cum se întâmplă toate acestea la turci sau chiar şi la alte popoare… Adesea, în trecut, tinerii se căsătoreau fără, măcar, să se fi cunoscut vreodată. Părinţii, sau chiar suveranul statului, îi căsătoreau, fără ca ei să se fi văzut sau cunoscut. În aceste condiţii apăreau, deseori, surprize. Când o femeie se vedea măritată cu un cocoşat, cu un chior, cu un olog; sau invers, primele zile erau îngrozitoare, dar după o vreme ei îşi descopereau, încet-încet, tot felul de calităţi şi se iubeau, era formidabil! În timp ce astăzi, ei se aleg împotriva curentului şi se căsătoresc împotriva voinţei părinţilor, împotriva tuturor, şi după puţin timp se despart, cu toate că ei înşişi s-au ales. Cum să explicăm toate aceste fenomene? Nu le putem explica numai prin sexualitate, prin erotism sau cum încearcă sexologii să o facă. De altfel, ei nu ştiu de ce, la ora actuală, există din nou atât de mulţi homosexuali… În sfârşit, reţineţi că înainte de căsătorie trebuie să vă studiaţi bine pentru a vedea dacă vă înţelegeţi bine în domeniile estetice, afectiv, filozofic, şi abia apoi să vă gândiţi la domeniul fizic, altfel vă asumaţi mari riscuri.
Pentru a reveni la întrebarea voastră, despre iubire şi sexualitate, vă voi spune că sexualitatea este o tendinţă pur egocentrică ce împinge omul să caute doar plăcerea, în timp ce iubirea, adevărata iubire, se gândeşte, înainte de toate, la fericirea celuilalt, ea este bazată pe sacrificiu; sacrificiu de timp, de forţe, de bani, pentru a-l ajuta pe celălalt, pentru a-i permite să se împlinească şi să îşi dezvolte toate posibilităţile. Nu există nimic mai frumos decât iubirea, atunci când sunteţi pregătiţi să oferiţi ceva din voi, să vă lipsiţi de ceva pentru a dărui. Asemenea unei mame. Mama îşi iubeşte copilul şi totuşi ea nu este dominată de senzualitate. În timpul războaielor, a privaţiunilor, ea va muri de foame, dar va păstra hrana pentru copilul ei. Iată ce înseamnă iubirea!
Spiritualitatea începe acolo unde iubirea domină sexualitatea, când fiinţa umană este capabilă să dea ceva din ea însăşi pentru binele aproapelui. Atât timp cât nu suntem în stare să ne lipsim de tot, nu poate fi vorba despre iubire. Atunci când un bărbat se aruncă asupra unei fete pentru a-şi potoli instinctele, se gândeşte el, oare, la răul pe care i-l poate provoca? Nu, el este gata să o omoare pentru a-şi satisface instinctele. Aceasta este sexualitatea, un instinct pur bestial. Veţi spune: “Dar nu există nimic divin în ea!”. Ba da, sexualitatea este de origine divină dar, dacă omul nu ştie să se stăpânească, manifestările sale nu vor fi deloc divine. Ceea ce este bun în sexualitate, este faptul că ea lucrează pentru propagarea speciei, dar dacă este orientată numai spre plăcere, este doar risipă. Astăzi s-au inventat lucruri de necrezut în acest domeniu. Există pilule, bineînţeles, dar se vând şi mari cantităţi de produse şi obiecte pe care nu doresc, nici măcar, să le denumesc. Nu mai este vorba aici despre propagarea speciei, ci doar despre plăcere.
Eu nu doresc să mă opresc la această problemă pentru a discuta dacă aceste lucruri trebuie să existe sau nu. În starea actuală a umanităţii, chiar şi moraliştii, şi preoţii au considerat că acestea trebuie să existe, pentru că natura inferioară, natura animalică din om este, încă, foarte puternică încât, dacă nu o lăsăm să se manifeste, ea ar produce fenomene mult mai periculoase. Deci, eu nu vreau să discut despre aceste lucruri, spun doar că este păcat că omul este, încă, atât de jos încât nu îşi poate controla această energie, de care să dispună şi să o folosească într-un scop divin şi pentru lucrări spirituale, în loc să recurgă la tot felul de produse şi de obiecte pentru a se lăfăi în plăcere. Nu mă voi pronunţa asupra acestui subiect pentru că ar fi prea lung, dar aş putea să o fac pentru a vă spune exact ceea ce este bun şi ceea ce este rău în toate acestea. Inconvenientele sunt evident foarte numeroase, deoarece fiinţa umană rămâne în regiunile inferioare unde se abrutizează şi îşi pierde mult din posibilităţile ei psihice. Dar, pe de altă parte, ea ajunge, astfel, să păstreze un anumit echilibru.
În realitate, este o problemă foarte complicată, mai ales dacă sunteţi căsătoriţi. Odată căsătoriţi, nu mai sunteţi în totalitate liberi, iar dacă doriţi să fiţi, totuşi, liberi, apar tot felul de inconveniente. Dacă o femeie are un bărbat asemenea unui taur, chiar dacă ea are tendinţe mult mai spirituale, va fi mereu obligată să îi cedeze, altminteri acesta va folosi violenţa sau o va înşela. Observaţi, deci, câte anomali pot apărea într-o căsătorie atunci când ea nu este armonizată. Ce vreţi să se întâmple atunci când un taur se însoară cu o porumbiţă?…
Nu trebuie să înţelegeţi acum că eu mă opun căsătoriei. Spun numai că aceasta este o chestiune riscantă şi niciodată nu poţi şti ce întorsătură poate lua. Căsătoria este întâlnirea a doi necunoscuţi, iar rezultatul este şi el o necunoscută. Fiecare, dintre cei doi, se prezintă, mai întâi, într-o lumină favorabilă, dar apoi, în intimitate, îşi arată toate slăbiciunile, bolile, cruzimile mentale sau fizice. Este un risc de asumat…
Sexualitatea este deci iubire, dar o iubire orientată spre satisfacţia egoistă a fiinţei umane. Din punct de vedere exterior, nu există diferenţă între iubire şi sexualitate: sunt aceleaşi gesturi, aceleaşi îmbrăţişări, aceleaşi sărutări. Diferenţa constă în direcţionarea energiilor. Atunci când sunteţi stăpâniţi, numai, de senzualitate, nu vă preocupaţi de cealaltă persoană, în timp ce, dacă o iubiţi, vă gândiţi, mai ales, să o faceţi fericită. Sexualitatea şi iubirea nu se diferenţiază, deci, prea mult în planul fizic, ele se diferenţiază, numai, în planul invizibil, psihic, spiritual. Cum? Este tocmai ceea ce doresc să vă revelez.
Toţi aceia care au studiat problema sexualităţii, filologi, psihiatri, sexologi, nu au descoperit niciodată ceea ce se petrece în domeniul subtil, eteric şi fluidic în timpul actului sexual. Ei ştiu că se produc excitaţii, tensiuni, emisii, pe care le-au şi clasificat. Dar ceea ce ei nu ştiu, este că în primul caz, acela al unei sexualităţi pur fizice, biologice, egoiste, se produc tot felul de erupţii vulcanice ce se mahifestă prin forme grosiere, prin emanaţii foarte dense însoţite de culori închise şi amestecate în care predomină roşul, dar un roşu murdar; toate aceste emanaţii navălesc în pământ unde creaturi întunecoase le aşteaptă pentru a se hrăni cu ele şi a se desfăta cu aceste energii vitale. Sunt creaturi puţin evoluate care se hrănesc, adesea, lângă îndrăgostiţi. Da, fiindcă îndrăgostiţii dau şi ei, deopotrivă, banchete.
În trecut, se întâmpla ca după o căsătorie sau o victorie, regii şi prinţii să dea serbări publice ce durau trei, patru, cinci zile şi chiar o săptămână. Atunci, toţi cerşetorii, vagabonzii, nevoiaşii veneau să se ospăteze fiindcă există ceva şi pentru ei. Acelaşi fenomen se repetă, dar sub o altă formă, pe care, iar, ştiinţa nu a descoperit-o încă. Atunci când bărbatul şi femeia fac schimburi ei dau, la răndul lor, un banchet, iar acesta este public în faţa multor altor creaturi. Chiar dacă aceasta se face în secret, alţi vizitatori vin să se desfete, şi adesea ei absorb totul, fiindcă în aceste efuziuni nu au existat decât foarte puţine elemente pentru suflet, pentru spirit, pentru latura divină. Din acest motiv, schimburile făcute de îndrăgostiţi le aduc rareori, acestora, mari beneficii; dimpotrivă, dacă ei continuă, multă vreme, în acest fel, cei din jur observă că ei se secătuiesc: în privirea lor, în culoarea feţei, în mişcările şi felul lor de a fi apare ceva ce nu mai este la fel de viu şi luminos. Deoarece iubirea lor a fost prea inferioare şi ei au permis creaturilor întunecoase să pătrundă, în loc să invite Îngerii, Arhanghelii şi toate Spiritele Luminoase care au şi ele nevoie să se hrănească.
Atunci când un mag îndeplineşte un ritual, el începe prin a trasa în jurul său un cerc pentru a se proteja, iar spiritele care se găsesc în jurul său, care ameninţă, care vor să îi facă rău, să îl lovească, nu pot pătrunde, fiindcă, în acest cerc, el se află la adăpost, ca într-o fortăreaţă. Iată ceea ce nu s-a spus niciodată oamenilor! Ei nu au fost niciodată învăţaţi cum să se apere şi aceasta m-a determinat să rostesc într-o zi o frază foarte îndrăzneaţă. Da, am spus că iubirea inferioară a oamenilor stă la baza a tot ceea ce se întâmplă rău în lume; dacă mai există, încă, războaie, boli, nenorociri, este din cauza acelora care fac dragoste în mod nesocotit, asemenea animalelor, într-o manieră prostească, dezgustătoare, infernală. Ei oferă astfel materiale tuturor spiritelor care fac rău omenirii, le întăresc, le hrănesc, le stimulează. Dacă bărbaţii şi femeile ar şti toate acestea, ar fi atât de trişti, de nefericiţi şi scârbiţi de ceea ce fac, încât ar încerca să înveţe cum să iubească pentru ca Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Sa să coboare pe pământ. Ei ar înţelege că spiritualizarea iubirii este condiţia venirii Împărăţiei lui Dumnezeu. De aceea această problemă a iubirii este atât de importantă.
Starea actuală a omenirii vine din faptul că iubirea nu este folosită pentru un scop sublim, divin, ci pentru aflarea plăcerii, iar plăcerea înjoseşte fiinţa umană. Veţi spune: “Trebuie, deci, suprimată plăcerea?”. Nu, dar dacă ştiţi cum să iubiţi, plăcerea vă va fi înzecită, şi chiar mai mult. Plăcerea este consecinţa unui act ce se află, mai mult sau mai puţin, în armonie cu alte substanţe, cu alte prezenţe, iar dacă ea se găseşte în armonie perfectă cu lumea divină, această plăcere este şi mai mult lărgită şi multiplicată până la infinit. Pentru moment, simţiţi o anumită plăcere, dar ea este atât de primitivă, de inferioară, şi trebuie să o plătiţi atât de scump încât nu merită osteneala. Trebuie să simţiţi plăcerea, dar o plăcere atât de largă şi subtilă care să vă descopere întreg universul, să vă facă luminoşi, frumoşi, expresivi, puternici şi utili. Da, o asemenea plăcere are valoare, iar natura nu vă va priva de ea.
Vreau să vă clarific acest subiect, şi credeţi-mă că nu inventez nimic. Iubirea este cel mai mare mister care există; nu este deloc cunoscută bine şi se practică în continuare fără discernământ şi înţelegere. De aceea ne înpotmolim mereu, suntem nefericiţi, şi lucrurile nu se opresc aici. Chiar dacă ştiinţa face descoperiri formidabile, atât timp cât problema iubirii nu este pusă la punct, omenirea nu va scăpa de necazuri. Iată ce punct de vedere am primit ce îmi permite să văd limpede această problemă.
Dar cum să iubim? Învăţământul vă va învăţa. Ne hrănim, dar nu aşa cum trebuie; lucrăm, dar nu aşa cum trebuie; respirăm, dar nu aşa cum trebuie; şi iubim, dar nici nu iubim aşa cum trebuie. Toţi îşi închipuie că ştiu cum să mănânce, să respire, să gândească etc… Nu, ei nu ştiu, nici măcar, cum să lucreze. Veţi spune: “Cum aşa? Noi nu ştim cum să lucrăm?”. Nu, lucraţi încleştaţi, arţăgoşi şi revoltaţi, şi astfel vă îmbolnăviţi. Toată lumea îşi închipuie că munca oboseşte şi îmbolnăveşte, iar eu susţin că este felul în care lucrăm. Munca vă aduce sănătatea, fericirea şi bucuria. Fără muncă, aţi fi pierduţi.
Eu v-am vorbit acum câteva zile despre exerciţiile pe care trebuie să le faceţi mutând obiectele: cum să luaţi în mână un pahar, cum să turnaţi apa ca şi cum corpul vostru ar fi pregătit să cânte şi să danseze… Încercaţi, deplasaţi obiectele cu iubire şi veţi vedea că armonia gesturilor voastre se va reflecta asupra voastră întreaga zi. Am observat cum oamenii lovesc mobilele cu piciorul, cum trântesc uşile, cum aruncă scaunele, cum răstoarnă obiectele… Ei nu şi-au dat niciodată seama că felul cum se comportă le influenţează starea interioară. Încercaţi, şi într-o zi, în care veţi fi nervoşi sau furioşi, spuneţi-vă: “Ah! Este timpul să fac exerciţii”. Luaţi atunci un obiect, mângâiaţi-l de câteva ori, cu duioşie, şi în acel moment veţi simţi deja că transformaţi ceva în voi înşivă, că schimbaţi curenţii. Oamenii nu ştiu însă când să se oprească pentru a schimba o anumită situaţie; atunci când sunt enervaţi, încordaţi, trebuie să continue aşa întreaga zi. În loc să spună: “Eu simt că risc acum să distrug totul în mine, trebuie să imprim un alt ritm gesturilor, cuvintelor mele…” ei nu-şi dau seama de nimic. Când îi întâlniţi, ei gesticulează în toate sensurile şi atunci când vorbesc… mitraliază! La puţin timp după aceea, bineînţeles, se îmbolnăvesc.
La fel se întâmplă şi în cazul iubirii, oamenii nu ştiu să iubească şi apoi, pentru a justifica, îmi vor spune: “Maestre, nu cunoaşteţi natura umană, ea este îngrozitoare!…”. Ah, bine, eu nu cunosc natura umană! Dar le voi răspunde că, dacă ei au făcut această natură umană, atât de greu de îmblânzit, înseamnă că ea poate fi la fel de bine cuminţită, înnobilată. În trecut ei nu s-au străduit şi acum, bineînţeles, au primit o natură foarte dificilă. Iată cum se explică toate acestea, este inutil să se justifice. Oamenii nu se hotărăsc să facă eforturi fiindcă îşi închipuie că este imposibil să se schimbe. Schimbarea este posibilă. Dacă faceţi exerciţii, peste câţiva ani nu veţi mai fi aceiaşi şi veţi fi mai fericiţi fiindcă iubirea nu vă va părăsi niciodată.
Adevărata iubire nu vă părăseşte niciodată, veţi iubi tot timpul şi nu veţi fi vreodată obosiţi. Veţi spune că nu cunoaşteţi o astfel de iubire… A cui este vina? Voi nu aţi muncit pentru a o cunoaşte. De acum înainte, chiar dacă nu reuşiti, trebuie să spuneţi: “Maestrul ne-a vorbit despre această iubire şi vreau să o cunosc”. De ce obiectaţi mereu spunând că realitatea este diferită de ceea ce eu vă prezint? Iată: realitatea, ca şi cum acest cuvânt ar putea scuza totul! Dragii mei, există însă realităţi şi realităţi.
Eu nu neg că sexualitatea este o realitate, dar de ce să ne oprim la această realitate atât de inferioară, de grosieră? Există o altă realitate care este la fel de reală, dar subtilă. Unele fiinţe au reuşit să simtă şi să trăiască această realitate, şi pentru nimic în lume nu le puteţi convinge acum să o abandoneze şi să facă la fel ca celelalte, ele nu doresc. În timp ce alţii, pentru nimic în lume, nu îi puteţi convinge să încerce să îşi lărgească, să îşi crească gradul de iubire; ei neglijează toate aceste mari adevăruri care îi pot salva, ei continuă să coboare spre animalitate, şi apoi, evident, sunt dezechilibraţi, distruşi. Este normal, iubirea lor nu poate fi minunată decât pentru câteva minute: apoi rămâne cenuşa, zgura. Se spune: “Era atât de frumos!”. Da, era… dar nu a durat şi aurul s-a transformat în plumb. În timp ce cealaltă iubire rămane aur, nimic nu o poate oxida.
Eu ştiu bine că iubirea, despre care vă vorbesc, nu este uşor de realizat, pentru că omul are o ereditate şi trebuie să lupte împotriva acesteia; de mii de ani rasa umană are o anumită concepţie despre iubire ce s-a înregistrat în celulele noastre şi este greu să o ştergem. Dar pentru că nu reuşiţi să transformaţi de la o zi la alta concepţia voastră despre iubire, nu înseamnă că nu trebuie să credeţi ceea ce spun Iniţiaţii. Dacă nu reuşiţi să o schimbaţi, înseamnă pur şi simplu că sunteţi deformaţi sau slabi, şi nu că Iniţiaţii vă înşeală. Atât timp cât aveţi tendinţe inferioare, sunteţi obligaţi să le satisfaceţi. Dar în ziua în care veţi ajunge să dezvoltaţi alte tendinţe, sublime, divine, veţi înota în oceanul Iubirii Cosmice, în timp ce înainte nu vă hrăneaţi decât cu câteva picături risipite în jur (iar pentru a le găsi, aţi dus o viaţa plină de decepţii şi de nefericiri!). Acum, scufundându-vă în acest ocean cosmic, beţi, nu aveţi nevoie să furaţi câteva picături de iubire de la ceilalţi.
Eu ştiu că ceea ce vă spun este de neînţeles pentru unii. Dar ei pot face ceea ce pot cu speranţa că, în câteva reîncarnări, vor ajunge să transforme iubirea lor. Nu trebuie să se omoare! Pentru aceia care au reuşit deja să lucreze în alte reîncarnări este mult mai uşor să ajungă să se mulţumească cu foarte puţine lucruri în planul fizic, şi chiar să se elibereze apoi complet şi să guste întreaga iubire în înalt, în planul spiritual. Evident, fiinţele care sunt capabile de acest lucru sunt foarte rare.
Câţi credincioşi nu au făcut legământul celibatului fără să ştie la ce se angajează! Ei erau foarte tineri, nu se cunoşteau, nu cunoşteau natura umană, şi într-o zi, când instinctele şi pasiunile se trezeau, erau copleşiţi. Ce tragedie! Da, câte tragedii în mânăstiri pentru bărbaţi şi femei! Ar fi mai bine să se căsătorească şi să aibă copii, mai degrabă, decât să se chinuiască undeva într-o mânăstire, crezându-se logodnica lui Iisus, în timp ce în imaginaţie comite adultere cu toţi ceilalţi. În acest caz, este mai bine să părăsească mânăstirile. Dumnezeu este mult mai deschis, El nu a cerut niciodată să ne concentrăm în întregime Lui, dacă pentru aceasta ar trebui să ne chinuim. El preferă să facem bine având o soţie – sau soţ – şi copii, decât să trăim o viaţă dezechilibrată, dezordonată şi să tulburăm atmosfera ani în şir prin tot felul de dorinţe nepotolite.
Chiar sfintele şi sfinţii au fost tulburaţi întreaga viaţă de forţa sexuală, şi de abia cu greu, la sfârşit, şi-au găsit liniştea. Sfânta Tereza de Avila a fost foarte pătimaşă. Şi chiar Sfânta Tereza a Pruncului Iisus: nu se ştie prea multe despre felul în care a trăit, nici despre tentaţiile pe care le-a avut de înfruntat. Ea nu arăta aşa cum a fost prezentată, o fată drăguţă, cu o privire foarte tandră şi delicată; nu, natura sa era puternică şi rezistentă. Eu o admir, o iubesc mult pe Sfânta Tereza, dar nu sunt de acord cu maniera inexactă în care este prezentată sub pretextul de a salva situaţia!…
Mulţi sfinţi şi sfinte au fost, de asemenea, foarte înflăcăraţi până în ultima clipă, şi acest lucru nu a fost rău, dimpotrivă. De altfel, eu v-am explicat în alte conferinţe că, aceia care ştiu să folosească forţa sexuală sunt cei mai bogaţi şi privilegiaţi, fiindcă această forţa este o binecuvântare. Mulţi vor să se sinucidă fiindcă simt această ardoare în ei şi se cred blestemaţi. Dar ei nu au înţeles nimic, şi nici Biserica nu a explicat nimic. În iniţiere lucrurile sunt prezentate altfel. Forţa sexuală este un dar al Domnului, şi este suficient să ştim cum să o folosim. Aceia care au mult cărbune şi petrol în subsolul lor devin multimiliardari fiindcă ştiu să le folosească. Iar aceia care nu ştiu, se ard. Forţa sexuală este o energie pe care omul trebuie să o folosească pentru a lumina, a încălzi, şi a pune în mişcare totul în fiinţa sa. În loc să fie atât de ruşinat şi descurajat fiindcă este înflăcărat, el trebuie să ridice capul şi să-şi spună: “Ah! Eu sunt un privilegiat, voi face lucruri formidabile cu ajutorul acestei energii”.
Unii dintre voi vin adesea lângă mine şi se plâng de anumite indispoziţii, dezechilibre, iar eu le spun: “De ce nu mai iubiţi? Toate acestea vin din faptul că aţi comprimat iubirea în voi; ea s-a refulat şi a răvăşit totul. Iubirea este un torent formidabil, dar voi nu aţi ştiut, nu aţi fost luminaţi şi ea a luat totul în calea ei. Iar dacă doriţi acum să scăpaţi de aceste chinuri, trebuie să iubiţi, să iubiţi… să iubiţi toate fiinţele, întreaga creaţie. Trebuie ca această energie să-şi găsească calea spre înalt. Aţi comprimat-o fiindcă v-a fost frică, nu aţi vrut să iubiţi ca să nu fiţi tentaţi, iar acum este şi mai rău! Lăsaţi iubirea voastră să se exprime şi nu veţi avea nevoie să iubiţi ca întreaga lume, fiindcă această energie nu se va acumula numai într-un singur loc ca să vă ostenească, ci va lua o altă direcţie. Nu vreţi să iubiţi şi de aceea această energie vă face să suferiţi. Trebuie să iubiţi ca să vă salvaţi”.
Încercaţi să întelegeţi ceea ce vă spun, fiindcă vă va salva. Iubiţi zi şi noapte, iubiţi toate creaturile… nu vă va mai rămâne timp să obosiţi, veţi fi atât de ocupaţi! În timp ce acum, cu cât vă închideţi, cu cât deveniţi mai avari în iubire, cu atât deveniţi mai violenţi. Dumnezeule, fiţi generoşi, şi veţi fi salvaţi: oferiţi-vă iubirea tuturor creaturilor. Eu aşa fac, am găsit secretul. Evident, trec drept un prost şi toată lumea spune: “Oh, sărmanul, cu sufletul lui!… Noi suntem cumpătaţi, înţelepţi, nu ne cheltuim aşa uşor energiile…”. Dar iată că ei nu au găsit secretul pe care eu l-am aflat: să iubim toate creaturile.
Poate că această teorie nu va conveni nici soţilor, nici soţiilor. Soţii îşi vor spune: “Iată ce este foarte dăunător pentru mine: dacă soţia mea va iubi toţi bărbaţii, mie ce îmi va mai rămâne? Eu vreau ca întreaga ei iubire să îmi fie dăruită!”. Iar soţiile vor spune la fel despre soţii lor. Am văzut însă atâtea tinere care, înainte de a se căsători, erau surâzătoare, graţioase, încântătoare, şi care, după o vreme, erau palide şi închise în sine datorită egoismului soţului lor! Bărbaţii şi femeile sunt adesea foarte personali şi egoişti, şi aceasta stă la baza multor necazuri. Soţul trebuie să-şi lărgească înţelegerea şi să se bucure văzând cum soţia sa iubeşte întreaga lume! Dar nu, el se întristează. Soţia sa a zâmbit cuiva? Va vedea ea ce se va întâmpla!… Şi aşa apar discuţiile, certurile şi tragediile.
Egoismul şi interesul uman au inventat obiceiuri ce nu sunt atât de favorabile fericirii. Trebuie să fiţi deschişi, şi veţi fi salvaţi. Aceasta nu înseamnă însă ca soţia să se îmbrăţişeze cu toţi bărbaţii şi să se culce cu ei. Din punct de vedere fizic, soţia aparţine numai soţului ei. Ea trebuie să se deschidă numai în inima sa şi să iubească toate fiinţele, îngerii, arhanghelii, sfinţii, profeţii, muzicienii… şi chiar pe artiştii de cinema (ceea ce face de altfel şi fără încurajările mele!) şi în acest caz soţul nu o poate împiedica. Soţia iubeşte întotdeauna în secret o stea a cinematografului. Ce vreţi? Şi soţul la fel. În acest caz există o stea sau chiar mai multe… Evident, el nu spune nimic soţiei sale, dar atunci când vede pe ecran aceste artiste… Adesea el gândeşte: “Dacă soţia mea ar fi fost ca ele!”. Dar el este obligat să-şi suporte soţia pe care o are. Dacă ne-am arunca o privire asupra a ceea ce se petrece în cupluri, ce am mai descoperi! Dar să lăsăm deoparte toate acestea…
V-am revelat adineauri ceea ce se produce în domeniul subtil atunci când bărbatul şi femeia trăiesc un instinct pur sexual şi animalic… Dar atunci când ei sunt luminaţi, când au un înalt ideal de iubire şi ştiu că pot hrăni, că pot servi Împărăţia lui Dumnezeu cu această energie care este forţa sexuală, atunci când se iubesc şi se îmbrăţişează cu ideea de a consacra această iubire realizării a ceva divin, în acel moment vibraţiile sunt diferite, emanaţiile sunt diferite: totul este de o asemenea bogăţie, de o asemenea frumuseţe încât înşişi îngerii sunt uimiţi, încântaţi şi vin să le facă cadouri.
Iubirea nu este deci aceeaşi în toate împrejurările, aceasta depinzând de scopul care îi este dat. Dar gesturile rămân mereu aceleaşi: în orice condiţii trebuie să vă apropiaţi de fiinţa iubită, să o strângeţi în braţe, să o mângâiaţi, nimic nu se schimbă; diferenţa constă în ceea ce puneţi în gesturile voastre, aceasta contează. Cineva spune: “Ah! Am văzut cum cineva săruta pe altcineva!”. Şi îi condamna. Cerul nu priveşte aceasta, el priveşte ceea ce ei au pus în sărutul lor: dacă şi-au oferit ceva frumos, pur, Cerul îi recompensează. Aici sunt poate condamnaţi, dar în înalt ei sunt recompensaţi. Dar încercaţi să explicaţi oamenilor că nu numai gestul este acela care contează! Ei nu văd decât o latură a problemei.
Dacă aşezaţi în iubirea voastră viaţa veşnică, nemurirea, puritatea, lumina, iar acela pe care îl iubiţi creşte, avansează şi se împlineşte datorită vouă, atunci există cu adevărat iubire, fiindcă iubirea adevărată trebuie să amelioreze totul în fiinţa pe care o iubiţi. Dar dacă iubiţi pe cineva şi acesta începe să decadă, trebuie să vă puneţi întrebări despre natura sentimentelor voastre şi să vă spuneţi: “L-am distrus pe acest bărbat… sau pe această femeie. Înainte era splendită, şi acum este o ruină”. În acel moment nu aveţi de ce să fiţi mândri, ci să căutaţi cum să vă reparaţi greşelile.
Iubirea voastră trebuie să facă să crească o fiinţă, şi numai atunci când vedeţi că ea se împlineşte din cauza iubirii voastre, puteţi fi fericiţi şi mândri şi să mulţumiţi Cerului că aţi reuşit să o ajutaţi şi să o protejaţi. Oamenii nu se preocupă însă de aceste lucruri, şi apoi vin să-mi spună: “Îl iubesc, îl iubesc!… “Da”, le răspund, ştiu că îl iubiţi, dar ca pe o găină pe care o gătiţi: o iubiţi, o mâncaţi şi s-a sfârşit”. Nu, iubirea nu trebuie niciodată să “mănânce”, adică să distrugă fiinţele. De aceea iubirea pe care eu o înţeleg este foarte diferit de tot ceea ce mulţimea sau tineretul, care nu este prea luminat, îşi poate închipui.
Toţi vorbesc numai despre iubire, în cântece, în filme, în romane, este formidabil, este o afacere! Ei cântă iubirea, o slăvesc, dar au coborât prea jos. Eu sunt la curent şi cu existenţa unei întregi literaturi “ştiinţifice” despre sexualitate. Vi se spune direct cum să faceţi una sau alta, poziţii neverosimile!… Numai latura fizică este cea care contează Eu înţeleg necesitatea de a spune anumite lucruri, dar a te scufunda numai în această latură negativă nu înseamnă pentru mine nici ştiinţă, nici progres, dimpotrivă. Accept existenţa sexului, a instinctelor, dar să se încerce cel puţin să li se adauge câteva elemente pentru a le înnobila, a le spiritualiza! Eu nu mă opun iubirii sexuale, dar când văd ceea ce se petrece, simt că omenirea decade şi că lumina dispare; iar atunci când lumina dispare, când se ajunge la prea multă banalitate, la prea multă animalitate, apar mai târziu tot felul de consecinţe sociale catastrofale: degenerări, exterminări etc…
Câte civilizaţii nu au dispărut datorită exceselor! Iar dacă oamenii nu se cuminţesc, civilizaţia noastră va pieri deopotrivă. Eu ştiu bine că este foarte greu să îi potoleşti pe oameni şi mai ales pe tineri. Dacă li se prezintă din ce în ce mai mult latura fizică a iubirii, atunci ce vreţi să facă? De acum înainte trebuie să li se spună cum sunt lucrurile în realitate: că iubirea este o lume imensă şi bogată ce nu se opreşte la nivelul deja cunoscut, şi care sunt proiectele Inteligenţei Cosmice pentru a-i conduce pe oameni spre gradele cele mai spirituale ale iubirii.
Mi-aş permite acum să mai adaug câteva cuvinte în ajutorul tinerelor şi tinerilor care ne vizitează astăzi pentru întâia oară. Vă gândiţi poate că vă spun prea multe lucruri neplăcute… Oh, asta nu este încă nimic! Dacă aţi şti numai ceea ce tinerii sunt pe cale să înveţe şi să asculte, despre ce vorbesc, cu ce se ocupă, aţi rămane stupefiaţi. Chiar şi cei de doisprezece sau treisprezece ani povestesc nişte chestii! Ceea ce vă spun eu, nu mai reprezintă nimic pe lângă toate acestea…
Am primit într-o zi vizita unei tinere; ea era frumoasă, simpatică, şi după comportament se vedea că este bine educată. Mi-a mărturisit însă că era foarte nefericită, fiind obsedată de o imagine: în tot ceea ce privea, flori, fructe, obiecte şi chiar tavanul unei camere, nu vedea decât sexul masculin. Şi cum ea era credincioasă, catolică, simţea că pacătuia cu adevărat. Atunci când am ascultat-o, am început să râd. Ea m-a privit puţin mirată, dar i-am răspuns: “Ascultaţi-mă, îmi permiteţi să vă explic şi să vă ofer un mijloc de a depăşi această situaţie? – Da, desigur, a replicat ea”. Şi i-am explicat: “Nu este nimic grav, nimic rău în tot ceea ce spuneţi. Este firesc, este normal, sunt lucruri ce se întâmplă oricui; desigur, mai mult sau mai puţin, dar nu trebuie să disperaţi. Natura se ocupă de propagarea speciei şi ea este aceea care a creat aceste reprezentări la bărbaţi şi la femei. Trebuie însă să ştim cum să acţionăm, cum să folosim aceste imagini, altminteri iată în ce stare vă găsiţi…
Iată ceea ce trebuie să faceţi de acum înainte. Atunci când vedeţi această imagine pe un fruct sau un obiect, în loc să vă întristaţi, priviţi-o cu atenţie… Dar nu vă opriţi asupra ei multă vreme, fiindcă anumite dorinţe riscă să se trezească şi atunci, pentru a vă consola, recurgeţi la anumite “gesturi”… Pentru ca aceasta să nu se producă, deveniţi puţin filozof, adică să vă gândiţi la Inteligenţa care a prezidat formarea acestor organe; vă gândiţi, meditaţi, sunteţi uimiţi de inteligenţa care se ocupă de crearea unor lucruri atât de perfecte şi aţi uitat tentaţiile pe care vi le pot aduce. În timp ce, dacă perseveraţi, nu mai puteţi ieşi din această situaţie. Priviţi această imagine ca pe un punct de plecare capabil să vă propulseze până la sursă. Dacă nu aveţi acest punct de plecare, cum aţi putea ajunge la predestinarea voastră din înalt? Amintiţi-vă deci să o luaţi doar ca pe un punct de plecare, nu vă opriţi mult timp asupra ei, altfel vă veţi fi prăvali şi vă veţi pierde. Trebuie doar să o folosiţi.
Din păcate, oamenii nu ştiu să meargă mai departe pentru a judeca şi a se minuna, ei nu ştiu că tocmai această stare de uimire este cea care îi salvează. Vă spuneţi: “Dar ce mi se întâmplă? Este îngrozitor, este dezgustător: şi acest lucru vă pierde. Înlocuiţi această veche concepţie şi nu vă mai spuneţi: “Este îngrozitor”, ci: “Câtă frumuseţe! Câtă splendoare! Ce inteligenţă! Cum a putut natura forma un asemenea lucru?”. Vă găsiţi atunci într-o stare de uimire şi vă regăsiţi echilibrul şi liniştea”. Iată ce i-am spus tinerei şi ea a plecat foarte fericită.
Dumnezeu a făcut bine ceea ce a făcut, atunci de ce doriţi să îi murdăriţi creaţiile? Unii se comportă în privinţa sexualităţii ca şi cum Dumnezeu ar fi făcut rău lucrurile… Ei bine, acest lucru este grav, acest lucru este pedepsit. Trebuie să admirăm tot ceea ce Dumnezeu a creat pentru că El a ştiut de ce le-a creat. Nu noi trebuie să judecăm. Ce filozofie ciudată li s-a dat oamenilor! Veţi spune că a fost pentru a-i păstra în puritate, în castitate… Dar tocmai acest lucru îi împinge să încalce toate legile purităţii, fiindcă tot ceea ce este prezentat ca diabolic şi infernal îi încită tocmai să vadă şi să guste.
Credeţi oare că dacă se spune că tot ceea ce se referă la sex este urât şi dezgustător nimeni nu se va mai interesa de aceasta şi nu va mai practica nimic?… Cum se face însă că majoritatea oamenilor care consideră că este dezgustător se bălăcesc zi şi noapte în aceste mocirle? Acest lucru nu i-a împiedicat, din contră. Chiar şi Baudelair spune că acolo unde simţim că am comite o crimă, plăcerea este mai mare. Da, acolo unde ştim că este interzis, că este criminal, plăcerea creşte. Eu nu vreau să discut dacă acest lucru poate fi adevărat sau poate fi fals; vreau numai să vă spun că ponegrirea sexului nu a fost niciodată o soluţie, în timp ce, dacă judecaţi altfel, veţi fi ajutaţi.
Am tratat deja acest subiect al iubirii şi sexualităţii explicând că singura soluţie constă în modul în care bărbaţii şi femeile se consideră. Le-am spus fraţilor: “Cu cât vă gândiţi că femeia este o divinitate, cu atât mai puţin veţi simţi dorinţa de a o murdări”. Cauza tuturor dezordinelor, a tuturor desfrâurilor, este faptul că barbaţii nu au învăţat niciodată cum să considere femeile cum să îi considere pe bărbaţi. Dacă bărbatul consideră femeia ca pe o femelă, ca pe o Mesalină, ca pe un obiect al plăcerii, îşi determină deja comportamentul şi va fi obligat să dea frâu liber tuturor tendinţelor pasionale. Dar dacă o consideră ca pe o divinitate, sentimentele sale, comportamentul lui se vor transforma.
Iisus spunea: “Să-ţi fie dat după credinţa ta”. Da, lucrurile sunt într-un anumit fel în funcţie de modul vostru de a le considera; este magic. Dar acest lucru nu a fost niciodată explicat. Ne gândim că putem schimba forma iubirii noastre fără a schimba modul de a considera pe aceea sau pe acela care îi este obiect. Nu, nu, este foarte greu de schimbat iubirea. Dar schimbaţi-vă modul de a considera o fiinţă sau un obiect şi acţionaţi asupra voastră, a sentimentelor voastre, a manifestărilor voastre, a tendinţelor voastre. Eu procedez altfel şi consider femeia o divinitate. Veţi spune: “Biet bătrân, cât de departe eşti de adevăr!… Dacă ai şti numai ce este femeia!…”. Credeţi voi oare că eu nu ştiu?… Dar nici nu vreau să mă gândesc la ea, nici nu doresc să ştiu nici ce este, nici ce poate fi, acest lucru mă ajută, pentru mine îl fac. Vă imaginaţi că eu nu ştiu ce este femeia! Am toate motivele să o consider ca pe fiinţa cea mai înspăimântătoare, dar doresc ca ea să fie o divinitate pentru mine. Eu o consider ca pe o divinitate, şi eu sunt acela care beneficiez: dacă aţi şti ce simt şi ce descopăr! Acest punct de vedere conţine o întreagă filozofie…
Un doctor a venit să mă vadă cu mulţi ani în urmă, un doctor bătrân şi burtos şi a început să îmi vorbească despre femei. Ştiţi voi oare ce mi-a spus? Mi-a spus: “Femeile nu sunt decât nişte vagine”. Am fost şocat! Da, spuneţi-mi voi la ce-ţi foloseşte să cobori într-atât. Este adevărat, dintr-un anumit punct de vedere, omul posedă intestine şi tot felul de organe cu care nu se poate lăuda. Dar aceste intestine, aceste organe nu reprezintă încă bărbatul sau femeia. Aici există o confuzie totală. Fiinţa umană este obligată să aibă un corp fizic, ale cărui diferite părţi sunt adaptate unei anumite funcţii, dar bărbatul şi femeia nu sunt ceea ce par fizic. Ei sunt fiinţe care gândesc şi simt, fiinţe care au suflet şi un spirit.
Ce fericire, ce bucurie pot avea acei bărbaţi care consideră femeia numai ca pe un organ?… Întreaga lor viaţă psihică este irosită. Ei nu sunt psihologi, nu au studiat cum un anumit gând poate influenţa starea lor interioară. Pe mine mă interesează însă să ştiu că tot ceea ce gândesc se reflectă asupra mea şi prefer să consider femeia ca pe o divinitate. Veţi spune: “Dar nu acesta este adevărul!”. Da, aveţi dreptate, dar punctul vostru de vedere nu mă interesează, acesta este lucrul cel mai dăunător. Eu sunt însă cel mai fericit om, trăind în iluzii, dacă vreţi, în minciuni. De altfel, nu cred că acestea sunt minciuni. Eu le consider pe toate femeile nişte divinităţi, ca pe un aspect al Mamei Divine, şi atunci fericirea, bucuria pe care le resimt, gândindu-mă numai la faptul că femeile există pe pământ, este extraordinar! Vă închipuiţi oare că aş mai fi venit să vă ţin conferinţe dacă aş fi gândit ca acel medic?… Nu aş veni nici să vă văd, nici să vă vorbesc, nici nimic.
Este puţin cam complicat ceea ce vă spun, nu-i aşa!? Trebuie însă să vă schimbaţi şi voi concepţiile. Bărbaţii trebuie să îşi schimbe părerile despre femei, iar femeile cele despre bărbaţi, altminteri evoluţia lor va fi oprită; orice ar face, ei nu vor progresa în nici un fel. Femeia trebuie să considere deopotrivă bărbatul ca pe o divinitate.
Foarte puţini oameni sunt conştienţi de influenţa ce o poate avea modalitatea de a considera fiinţele în evoluţia lor. În trecut, când un discipol avea un instructor, un Maestru, acest Maestru era o divinitate pentru el, iar discipolul progresa datorită felului în care îl considera pe Maestrul său. Deşi Maestrul nu era în realitate extraordinar, acest lucru nu conta, discipolul avansa, progresa, urca şi devenea formidabil. Acum, oamenii sunt prozaici, nerecunoscători, primitivi, şi se întreabă de ce nu se ameliorează. Pentru că şi-au suprimat tocmai toate mijloacele de a se îndrepta.
Când mă aflam în India, mi s-a povestit următoarea întâmplare. Un Maestru avea printre discipolii săi un tânăr care manifesta pentru el o asemenea veneraţie şi o asemenea iubire încât îl considera o divinitate. Într-o zi, i s-a spus Maestrului că acel discipol a fost văzut mergând pe un lac. Maestrul l-a chemat şi l-a întrebat cum a putut face un asemenea lucru. “Oh, este foarte simplu, Maestre, răspunse discipolul, vă pronunţ numele. – Bine, spuse Maestrul, voi face acelaşi lucru”. El a mers pe ape pronunţându-şi propriul nume… şi s-a înecat! Deci, vedeţi voi, Maestrul s-a înecat şi discipolul a reuşit să meargă pe lac. Deci nu numele era important, ci fervoarea cu care discipolul îl pronunţa.
Totul se găseşte în consideraţie”. Este posibil ca şi voi, având o părere minunată despre mine, să faceţi minuni şi miracole acolo unde poate eu nu voi ajunge. Dar atât timp cât gândiţi că eu sunt un naiv, eu voi face miracole, şi nu voi. Pentru că şi eu pot pronunţa un nume… Vreţi să ştiţi care este acela? Nu, acesta nu vă priveşte; în orice caz, nu este al meu.
Eu vă explic realitatea, latura magică. Totul este magic; o conversaţie, o privire, gesturile, nutriţia, iubirea, plimbările. Oamenii sunt îngroziţi când se pronunţă cuvântul “magie”, în vreme ce, în mod conştient sau inconştient, ei sunt continuu cufundaţi în magie. De altfel, ea este singura ştiinţă care există, şi toate celelalte se contopesc în ea; alchimia, astrologia, Cabala nu sunt decât ramuri ale magiei. Totul este magic. Chiar şi atunci când îmbrăţişezi pe cineva declanşaţi forţe extraordinare şi, deseori, vă jucaţi cu aceste forţe fără să vă daţi seama că puteţi declanşa un incendiu distrându-vă cu câteva chibrituri pe care le aprindeţi în jur. Nu ne place cuvântul “magie”, dar nu facem decât magie. Ca şi domnul Jourdain care nu ştia că vorbeşte în proză…
Doamne Dumnezeule, eu sunt obligat să explic lucruri atât de elementare, de simple, de clare! Ele trebuie deja să vă fie cunoscute şi apoi să treceţi la lucru fără comentarii. Dar eu sunt mereu obligat să vorbesc pentru că voi nu ştiţi încă cum să lucraţi, şi atunci trebuie să vă explic. Dar vă asigur, eu aştept momentul în care nu voi mai fi nevoit să vă vorbesc, ci numai să lucrez cu voi. Pe mine mă interesează numai activitatea, creaţia: să realizez cu ajutorul gândului tot felul de creaţii şi să le lansez în spaţiu. În conferinţe, eu vorbesc, vorbesc, dar lucrurile nu vă sunt mai clare, pentru că în loc să începeţi să lucraţi, rămâneţi pasivi, aşteptând mereu noi explicaţii. Ca şi cum aţi aştepta să vi se dea totul “mură în gură”… Dar nimeni nu va veni, doar dacă vă aflaţi într-un spital. Da, dacă sunteţi bolnavi, veţi fi hrăniţi cu linguriţa, dar dacă sunteţi sănătoşi, puteţi să vă hrăniţi voi înşivă.
Există încă multe lucruri de spus. Eu ezit să o fac pentru că vi s-ar părea atât de ciudate încât mă întreb dacă mă veţi înţelege, dar totuşi vi le voi spune. Sunteţi o femeie şi vă strângeţi iubitul în braţe… Evident, îi spuneţi: “Dragul meu Andrei…” sau “Dragul meu Ion…” sau … “Iubitul meu Cutărică…”. Fiindcă el trebuie să îşi audă numele pronunţat pentru ca personalitatea sa să se poată bucura gândindu-se: “Ah, cât de mult mă iubeşte!…”. Şi astfel vă trimiteţi toate energiile în tumultul personalităţii sale. Să presupunem însă că amândoi sunteţi la curent cu cele două naturi ale personalităţii şi individualităţii, că sunteţi instruiţi în Ştiinţa Iniţiatică, şi că atunci când îl îmbrăţişaţi trebuie să îi spuneţi: “Oh, Tată Ceresc” iar el va fi fericit să devină un conducător al energiilor voastre ce se vor îndrepta atunci spre Tatăl Ceresc. Şi dacă, în acel moment, el vă spune îmbrăţişându-vă: “Oh, Mamă Divină!…” energiile sale se vor îndrepta deopotrivă spre Cer. Iată cunoştinţe pe care oamenii nu le posedă. Ei nu servesc decât personalitatea celorlalţi, şi cum personalitatea are rădăcini subterane, totul se îndreaptă spre prăpastie; în timp ce individualitatea, care are rădăcini în înalt, dirijează totul spre Cer.
Dacă doresc să facă o lucrare binefăcatoare asupra altuia, bărbatul şi femeia trebuie deci să se îmbrăţişeze invocând Tatăl Ceresc şi Mama Divină, şi astfel energiile lor vor urca la Cer. Este simplu, dar este greu să îi faci pe oameni să accepte acest punct de vedere. Ei au obicieiuri vechi şi le repetă; ei îşi satisfac mereu personalitatea şi nu vor face nimic pentru individualitatea lor care este înfometată şi nu primeşte nici o hrană. În timp ce personalitatea, care primeşte zilnic o mulţime de lucruri, este ghiftuită, şi apoi scuipă fiindcă nu ştie să fie recunoscătoare.
Am studiat, de-a lungul anilor, cum se manifestă personalitatea şi individualitatea în fiinţa umană, şi ştiu că orice aţi face pentru personalitate, ea nu va fi niciodată recunoscătoare. Dovada, o femeie a dăruit totul bărbatului pe care îl iubeşte, totul, iar el o uită, este deja în compania altora. De ce? Pentru că ea îl satisface numai sexual, ea nu a reuşit să hrănească în el ceva sublim, o altă natură ce nu uită niciodată binele făcut şi care este veşnic recunoscătoare. Apoi, săraca femeie, se plânge: “I-am dat totul, şi priviţi acum cum se poartă cu mine!”. Ei da, fiindcă ea a hrănit o natură ce este mereu nerecunoscătoare.
Mai pot adauga câteva cuvinte privind personalitatea şi individualitatea. Atunci când cineva doreşte să dea frâu liber iubirii sale pur sexuale, personale, egoiste, realizează că toate organele sale funcţionează independent de el, fără ca să poată opri sau măcar frâna ceva. El constată, nu poate face nimic. Există deci alte forţe care îl acaparează, care îi iau totul, iar el nu face decât să observe… În timp ce, în iubirea spirituală, veţi constata că voi înşivă, adică sufletul vostru, spiritul vostru, individualitatea voastră, sunt acelea care domină şi care se hrănesc. Nu sunt decât nişte priviri, o prezenţă, un parfum, dar sunteţi fericiţi, împliniţi pentru că simţiţi că sunteţi voi înşivă, natura voastră superioară care s-a hrănit, a băut, a respirat, şi nu alte forţe care v-au străbătut fiinţa.
Oamenii nu se observă însă, ei trăiesc în plăceri, şi pentru că şi-au satisfăcut corpul fizic oferindu-i câteva firimituri, îşi imaginează că sunt ei înşişi mulţumiţi, nu îşi dau seama că în sufletul şi spiritul lor vidul continuă să existe. Identificându-se cu personalitatea lor, le este de ajuns să îşi satisfacă corpul fizic. Dacă nu s-ar fi identificat cu personalitatea lor, ei ar fi înţeles că, în momentul în care corpul fizic este ghiftuit, când dorm, când sforăie, ei înşişi sunt înfometaţi, pentru că sufletul lor, spiritul lor, adică individualitatea lor nu a primit nimic. Da, personalitatea şi individualitatea, iată o ştiinţă formidabilă!
Evident, mai sunt multe de spus, dar să le lăsăm pentru o nouă conferinţă. Opriţi-vă asupra gândului că trebuie să iubiţi, să iubiţi neîncetat, fiindcă acest lucru vă va salva. Şi încercaţi să atingeţi, de fiecare dată, un grad superior… Nu puteţi de la o zi la alta să înăbuşiţi toate manifestările sexualităţii din voi, dar dacă vă hotărâţi să pătrundeţi în alte regiuni, după un timp vă veţi da seama că tot ceea ce primiţi depăşeşte în splendoare toate plăcerile ce le-aţi trăit atunci şi pe care aţi fost nevoiţi să le plătiţi foarte scump, fie prin sănătatea voastră, fie prin frumuseţea voastră, fie cu bani.
Întreaga lume este interesată numai de iubire, iar dacă o carte sau un film nu vorbesc despre iubire, nu le găsim interesante. Şi eu mă gândesc numai la iubire. De ce ar trebui să fac excepţie? Toţi ipocriţii vă vor spune: “Oh! Pe mine iubirea nu mă interesează…” dar nu îi credeţi… Pentru mine numai iubirea este interesantă, dar eu susţin că trebuie înţeleasă altfel. Stă scris în Evanghelii că Dumnezeu este iubire. Atunci de ce să renunţăm la această iubire? Dumnezeu este iubire, şi trebuie să trăim cu această iubire, trebuie să o cunoaştem. Dar pentru a o cunoaşte, trebuie să ieşim din anumite limitări, din anumite greşeli. Numai iubirea ne va vindeca, ne va întări, ne va înfrumuseţa, ne va lumina; de aceea trebuie să iubim, să iubim zi şi noapte, dar după formele şi regulile pe care Învăţământul ni le aduce.
Este păcat că atunci când se vorbeşte despre iubire, oamenii se gândesc imediat la iubirea fizică, la iubirea trupească. Nu, eu când vorbesc despre iubire, mă gândesc la o altă iubire, la iubirea spirituală; eu nu caut iubirea fizică, ea nu mă interesează deoarece eu înţeleg altfel iubirea, şi aici trebuie să explic pentru a nu exista neînţelegeri.
Iubirea este un schimb, iar schimburile nu există numai în planul fizic. Două fiinţe pot face schimburi la distanţă, prin intermediul privirilor, al gândului, al cuvântului, fără a se îmbrăţişa, fără a se atinge. Nu este necesar nici să faceţi schimburi numai cu oamenii, deseori urâţi, ciudaţi, bolnăvicioşi şi întunecaţi. Puteţi face schimburi şi cu creaturile celeste, cu fiinţe frumoase, pure, luminoase şi în acel moment vă împliniţi. Evident, dacă înţelegeţi însă iubirea aşa cum este înţeleasă de toată lumea, nu este un lucru grozav.
Atunci când vă vorbesc despre iubire, mă gândesc la acea iubire care este însăşi viaţa, este lumina, este frumuseţea, este un schimb cu creaturile divine. La această iubire mă gândesc zi şi noapte, şi de la ea primesc binecuvântări. Dacă m-aş fi gândit la cealaltă iubire, aş fi fost şi eu obligat să o practic. Pentru că gândul conduce la faptă. Gândiţi-vă la un lucru, şi curând nu veţi mai putea scăpa de el. Ca acela care se gândeste cum să bage mâna în buzunarul cuiva: într-o zi, chiar fără să dorească, va băga mâna în buzunarul cuiva, şi iatăl devenind hoţ de buzunare. La fel, dacă vă gândiţi să îmbrăţişaţi pe cineva, într-o zi veţi fi uimiţi să vedeţi că sunteţi pe cale să faceţi acel lucru cu adevărat.
Nu trebuie să vă gândiţi la lucruri pe care le veţi regreta atunci când se vor realiza. Fiindcă ele se vor împlini, iată ce mai trebuie să vă mai explic pentru ca să înţelegeţi. Nimeni nu poate fi mai puternic decât legile naturii. Dacă aveţi anumite gânduri, mai devreme sau mai târziu, veţi fi obligaţi să le executaţi. Având alte gânduri, şi ele se vor realiza la rândul lor, dar într-un alt mod. De exemplu, în loc să ne dorim să îmbrăţişăm un bărbat sau o femeie, de ce nu ne dorim să îmbrăţişăm soarele? Nu există nici un pericol în acel moment, pentru că el este foarte departe.
Vedeţi, există iubire şi iubire. Dar această filozofie este atât de departe de oameni încât aceştia o vor considera ca pe o nebunie. Ei vor spune: “Ce? Să iubeşti soarele în loc să iubeşti un bărbat sau o femeie? Este o nebunie!”. Nu, ei sunt cei neştiutori. Ei nu ştiu că iubirea este răspândită peste tot în atmosferă, în oceane, în râuri, pe munţi, pe stânci, în iarbă, în flori, în arbori, pe pământ şi mai ales în soare. Iubirea este o energie cosmică de o abundenţă şi de o diversitate nemaipomenite. Dar pentru că oamenii nu ştiu acest lucru, ei caută numai câteva picături de rouă depuse undeva în corpul fizic. Este însă mizerabil, sărăcăcios, şi toate nefericirile vin de aici. În timp ce Iniţiaţii au descoperit că iubirea este revărsată peste tot în profunzime şi că, dezvoltând în ei anumite aparate foarte subtile, omul reuşeşte să o capteze.
V-am povestit deja, că la Nisa, la nişte prieteni, am văzut într-o zi o plantă care trăia suspendată în aer. Da, în loc să aibă rădăcinile înfipte în pământ, ea îşi extrage apa şi hrana din atmosferă. Această plantă posedă deci o organizare diferită, superioară altora. Oamenii ignoră că şi ei sunt construiţi ca acea plantă, că îşi pot extrage iubirea din atmosferă şi din soare. De aceea nu şi-au dezvoltat centrii lor superiori. În timp ce, în India şi în Tibet, yoghinii care lucrează pentru a trezi în ei anumite aparate, anumite chakre, ajung să extragă această energie ce este răspândită peste tot în natură. Ei nu o caută la femei, şi sunt fericiţi, dilataţi, împliniţi.
Vedeţi deci că există multe de spus despre iubire. Nu ştim încă ceea ce ea este, şi povestim întâmplări neverosimile. Iubirea este o forţă, o energie, un fluid, o chintesenţă pe care o puteţi găsi peste tot. Dumnezeu, care este atât de generos, nu a hotărăt niciodată că oamenii o pot găsi exclusiv în anumite locuri ale trupurilor femeilor şi bărbaţilor, altfel, ar da dovadă de zgârcenie! Dumnezeu este mult mai generos, mult mai mărinimos, El a distribuit iubirea peste tot. Neştiutorii, care vor să o găsească la bărbaţi sau la femei, nu o găsesc întotdeauna, în timp ce Iniţiaţii, care o caută în altă parte, nu vor fi niciodată lipsiţi de ea. Dar cum de mii de ani oamenii au fost obligaţi să gândească diferit, ei nu pot crede că este posibil să trăieşti şi să iubeşti fără a-şi înfige rădăcinile în pământ.
Evident, eu nu sunt atât de naiv crezând că mă adresez întregii lumi. Nu, din milioane şi milioane de oameni, abia dacă sunt doi sau trei pregătiţi pentru a înţelege cu adevărat ce este iubirea şi cum să o trăiască. Vedeţi, aceasta este realitatea, trista realitate. Dar nu există nici un motiv pentru care să nu îi luminăm pe cei doi sau trei, pentru ca ei să prindă curaj, încredere şi forţă, să nu se îndoiască, să nu ezite, să nu primească înapoi, să nu se alăture mulţimii, tuturor acelora care sunt slabi, primitivi şi senzuali. Eu sunt obligat să vorbesc, nu pentru lumea întreagă, ci pentru puţinii care caută drumuri noi.
Nu, eu nu sunt atât de prost încât să-mi închipui că de acum încolo toţi vor studia aceste noi noţiuni. De altfel, vor exista cu siguranţă pericole dacă o fac, iar medicii vor spune: “Vedeţi, noi am avut dreptate”. Pentru că, evident, tot ceea ce au găsit şi toate sfaturile pe care le-au dat sunt concluziile cercetătorilor ce le-au făcut asupra mulţimii, asupra majorităţii, şi atunci când spun: “Dacă nu găsiţi o ieşire pentru toate aceste forţe, vă veţi îmbolnăvi” (subînţelegând, în cazul unui băiat, că acesta trebuie să aibă o relaţie fizică cu o femeie), ei au dreptate. Dar ei nu au studiat cum trăieşte această minoritate de Înţelepţi şi de Iniţiaţi, pentru a vedea cum au reuşit ei şi de ce prosperă. Dacă ar fi studiat, şi-ar fi corectat concluziile şi şi-ar fi spus: “Pentru unii, este aşa, dar pentru alţii este diferit”. În timp ce, pentru moment, ei pun întreaga omenire în aceeaşi oală. Ei bine, nu, este fals. Preafericiţi sunt aceia care sunt pregătiţi deja să trăiască această iubire universală!
Ah, eu sunt tentat să nu mă opresc, pentru că nu există un subiect mai important decât iubirea! De altfel, în acel moment, nimeni nu poate rămâne fără a asculta, toţi deschid larg ochii şi urechile. Dar dacă veţi vorbi despre altceva, ei vor adormi. Ei da, “iubire, iubire, atunci când ne cuprinzi…”. Nu-i aşa?
Un minut de meditaţie.

Sursa

De ce sexualitatea ar trebui tratată ca practică spirituală

E suficient să spui cuvântul “sex” , şi toată lumea va ciuli urechile. Reacţia inevitabilă de excitaţie arată natura picantă a anergiei sexuale. Să zicem că te afli într-o zi la sală, obosit şi plictisit, dar dacă apare o persoană pe care o găseşti atractivă, care începe să lucreze la aparate în apropiere, dintr-o dată simţi că te umpli de energie. Taoiştii ar traduce asta prin activarea primului tan tien, un centru energetic aflat în zona de dedesubt a buricului, care este responsabil cu rezervele de energie vitală şi sexuală din corp.
Energia sexuală în stare pură este instabilă precum dinamita, şi la fel de explozivă. Ne poate transporta în stări de încântare şi beatitudine, sau ne poate târî în cele mai întunecate abisuri ale suferinţei, fricii şi depravării. Natura sălbatică şi volatilă a energiei sexuale i-a convins pe reprezentanţii unor tradiţii religioase să o vadă ca pe un impediment în calea dezvoltării spirituale, şi această credinţă continuă să se perpetueze în imaginaţia populară datorită confuziei, supărărilor şi suferinţei pe care le poate cauza intimitatea sexuală.

Pentru a demonstra aceasta, haideţi să încercăm să ordonăm următoarele trei cuvinte, de la cel mai spiritual către cel mai imoral: înţelepciune, iubire, sex. Probabil că „înţelepciune” şi „iubire” se vor bate pentru primul loc, dar cu siguranţă „sex” va fi pe ultimul. Nimeni nu pune la îndoială conexiunea dintre spiritualitate şi înţelepciune sau iubire. Însă legătura dintre spiritualitate şi sex este greu de dovedit.
Dintr-o perspectivă taoistă însă, ideea că spiritualitatea exclude sexualitatea este greşită, pentru că energia sexuală reprezintă una din pietrele de temelie ale fericirii într-un cuplu. Dacă vom dori vreodată să avem relaţii de dragoste fericite şi de lungă durată, va trebui să ne vindecăm de condiţionările sociale care distorsionează imaginea sexualităţii. Va trebui să ştergem linia invizibilă pe care am trasat-o la nivelul abdomenului, deasupra căreia se află cea mai importantă faţetă a naturii umane şi dedesubtul căreia e ceva care nu e atât de important. În esenţă, trebuie să învăţăm să ne spiritualizăm sexualitatea.
Dar cum să redobândim adevărata sexualitate şi să o elevăm la stadiul spiritual pe care îl merită? Cum să reconciliem pătratul sexului cu cercul spiritului, când plăcerea sexuală este atât de adesea responsabilă pentru atâta ruşine, traume şi suferinţe? Putem căuta un prim răspuns la această întrebare înţelegând deosebirile aparent ireconciliabile între sexualitatea masculină şi cea feminină. Aceste diferenţe sunt evidente pentru toată lumea când ajungem în dormitor.
În mod stereotip, energia sexuală masculină explodează şi se termină repede, precum un băţ de chibrit, în timp ce energia sexuală feminină se încălzeşte încet şi rămâne fierbinte pentru mult timp, precum un vas cu apă pe foc. Aceste ritmuri diferite devin sursă de ruşine pentru bărbaţii care ejaculează prea repede, şi de frustrare pentru femeile care nu apucă niciodată să aibă orgasm.
Această problemă este agravată de faptul binecunoscut că atunci când energia sexuală este activată într-un bărbat, acesta devine adesea indisponibil emoţional, precum şi de la fel de bine-ştiutul fapt că, de cele mai multe ori, experienţa sexuală a femeii este încărcată de un sentimentalism cu care de obicei bărbatul nu ţine pasul.
Evident, nu ne putem modifica instinctele. Ceea ce putem face însă, este să ne folosim de practica spirituală pentru a depăşi limitările pe care natura le impune sexualităţii. Astfel, putem transforma nepotrivirea inerentă dintre sexualitatea feminină şi cea masculină într-o oportunitate pentru a creşte din punct de vedere spiritual. Spre exemplu, prin Quigong (dar şi prin alte forme de taoism sau prin yoga) putem să ne valorificăm energia sexuală.
Atunci când energia sexuală masculină este activată, ea se localizează în zona genitală şi are tendinţa de a părăsi rapid corpul (prin ejaculare). Acesta este tiparul natural al energiei sexuale la bărbat. Dar el poate învăţa să inverseze acest flux şi să-şi direcţioneze esenţa sexuală către în sus, unde se află tan tien-ul de mijloc (un centru energetic localizat în zona inimii). Prin aceasta, bărbatul atinge două scopuri.
Primul, este că îşi diminuează impulsul de a ejacula, şi cel de-al doilea este că energia ajunge la inimă, unde pasiunea se întâlneşte cu iubirea şi tandreţea. Un bărbat care învaţă să facă aceasta, va fi capabil să prelungească actul amoros în mod indefinit şi să aprofundeze conexiunea emoţională în timp ce face dragoste (spre imensa fericire a iubitei sale J ).
Atunci când energia sexuală feminină este activată, ea se îndreaptă în mod natural către inimă. Stimularea sânilor va duce la activarea tan tien-ului median şi pentru ea, şi va declanşa un răspuns emoţional. Spre deosebire de bărbaţi, femeile nu au nevoie să practice Quigong pentru a reuşi să-şi unifice energia sexuală cu iubirea. Aceste calităţi se amestecă în mod natural, şi din acest punct de vedere sexualitatea feminină este în mod inerent mai integrată.
Dar prin practica spirituală, atât femeile cât şi bărbaţii pot învăţa să-şi integreze sexualitatea la nivele spirituale chiar şi mai înalte. Vitalitatea sexuală poate fi direcţionată mai apoi din zona inimii către creştetul capului (unde se află cel de-al treilea tan tien), unde va fi infuzată cu beatitudinea sacralităţii. Şi din acel moment, vitalitatea sexuală poate fi circulată prin Meridianul Central (canalul energetic ce uneşte cele trei focare principale – cei trei tan tien-i) către cer, unde poate fi experimentată ca extaz divin.
Sexualitatea care se limitează la nivelul organelor genitale şi rămâne doar în sfera primului tan tien (din zona ombilicului) corespunde cu sexul pasional. Sexualitatea care integrează vitalitatea sexuală specifică primului tan tien cu energia celui de-al doilea tan tien, localizat la nivelul inimii, corespunde cu a face dragoste intens. Sexualitatea care integrează toţi cei trei tan tien-i corespunde cu amorul sacru beatific. Iar sexualitatea care integrează toţi cei trei tan tien-i plus Canalul Median corespunde cu extazul cosmic.
Extazul cosmic este mult mai intens, plăcut şi semnificativ chiar şi decât cel mai pasionat sex. Dacă ai încerca să le compari, ar fi ca şi cum ai vrea să compari o cadă de baie cu oceanul. Nu există o cale mai sigură de a aduce fericirea de lungă durată într-o relaţie intimă decât faptul de a-i construi baze trainice în beatitudine.
Sursa: mindbodygreen.com
http://puteredefemeie.wordpress.com/2014/03/03/de-ce-sexualitatea-ar-trebui-tratata-ca-practica-spirituala/ 

TANTRA

In primul rand, tantra spune ca nici un barbat nu este doar barbat si nici o femeie nu este doar femeie; fiecare barbat este atat barbat cat si femeie si, la fel, o femeie este in acelasi timp femeie si barbat. De fapt, nimeni nu este doar Adam si nimeni nu este doar Eva: suntem Adam-Eva. Acesta este unul dintre cele mai importante principii care au fost descoperite prin introspectie.
Psihologia moderna a devenit constienta de aceasta. Dar Tantra o cunoaste si o proclama de cel putin 5.000 ani. Este una din cele mai mari descoperiri din lume pentru ca, avand aceasta intelegere, te poti orienta spre interior; altfel nu te poti orienta spre interior. De ce se indragosteste un barbat de o femeie? – pentru ca poarta in el o femeie, altfel nu s-ar indragosti. Si de ce se indragosteste de o anumita femeie? Doar sunt atatea mii de femei. Dar de ce, dintr-o data, o anumita femeie devine cea mai importanta pentru tine, ca si cum toate celelalte femei ar fi disparut si aceea ar fi unica femeie din lume. De ce? De ce te atrage un anumit barbat? De ce, de la prima vedere, ceva tresare brusc in fiinta ta? Tantra spune: fiecare barbat are si o natura feminina, fiecare femeie are si o natura masculina. Cand cineva din afara seamana cu femininul (sau masculinul) din tine te indragostesti – acesta este sensul iubirii.
Nu prea intelegi. Pur si simplu dai din umeri – spui ” asa s-a intamplat”. Dar exista un mecanism subtil. Oare de ce s-a intamplat cu o anumita femeie? De ce nu cu altele? Pentru ca imaginea ta interioara se potriveste oarecum cu femeia din exterior. Ceva se suprapune peste imaginea interioara si iti spui: “aceasta e femeia pe care o caut” sau “acesta este barbatul ideal”; acest sentiment este iubirea. Dar femeia din afara nu va fi la inaltimea asteptarilor, pentru ca nici o femeie din afara nu va intruchipa fidel femeia din tine. Poate ca ea se potriveste intr-o oarecare masura – exista o atractie, un magnetism, dar se va epuiza mai devreme sau mai tarziu. In curand vei constata ca sunt o mie si unu de lucruri care nu-ti plac la acea femeie. Va trece un timp pana sa-ti dai seama de aceste lucruri.
La inceput vei fi exaltat, entuziasmat, la inceput asemanarea te va coplesi. Dar , incet – incet, vei descoperi ca sunt o mie si unu de lucruri – detalii ale fiintei ei – care nu se potrivesc idealului tau interior, vei descoperi ca va instrainati. Da, o vei iubi in continuare, dar iubirea va fi lipsita de efervescenta, acea traire romantica va dispare. Si ea, la randul ei , va recunoaste ca o atrage ceva din tine, dar ansamblul nu o mai atrage. Din aceasta cauza fiecare sot incearca sa o schimbe pe sotia sa si fiecare sotie incearca sa isi schimbe sotul. De fapt, ce incearca ei sa faca si de ce? De ce o femeie incearca in permanenta sa-si schimbe sotul? Pentru ce? Ea s-a indragostit de acel barbat, apoi imediat a inceput sa-l modeleze. In clipa cand devine constienta de neconcordante, doreste sa le elimine. Ar dori sa alimine anumite parti din acel barbat, in asa fel incat el sa intruchipeze fidel idealul ei masculin. Si sotul incearca sa o schimbe pe ea , dar nu chiar atat de energic, nu cu atata incapatanare ca femeia, deoarece sotul oboseste foarte repede – femeia spera mai mult timp.
Femeia gandeste : ” Astazi sau maine sau poimaine – intr-o zi o sa-l transform”. Dureaza aproape 20, 25 de ani pt. a recunoaste faptul ca nu-l poti transforma pe celalalt. Cand ajunge pe la 50 de nai, femeia a trecut de menopauza si barbatul de andropauza; atunci cu adevarat imbatranesc si, incet, incet, isi dau seama ca nu s-a schimbat nimic. Au incercat din toate puterile, in toate felurile…femeia ramane aceeasi si barbatul ramane acelasi. Nici un om obisnuit nu poate transforma pe nimeni. Aceasta este o atitudine inteleapta – o intelegere superioara.
Acesta este motivul pentru care oamenii varstnici devin mai toleranti: stiu ca nu se poate face nimic. Acesta este motivul pentru care batranii au mai mult tact: stiu ca lucrurile sunt asa cum sunt. Acesta este motivul pentru care batranii devin mai ingaduitori. Tinerii sunt foarte furiosi si neingaduitori. Ei vor sa schimbe totul. Ei vor sa faca lumea asa cum si-ar dori-o ei. Ei se straduiesc cu ardoare, dar aceasta nu s-a intamplat niciodata; nu se poate intampla – nu este in firea lucrurilor.
Barbatul din afara nu il poate intruchipa fidel pe cel din interior si femeia din afara nu va putea fi niciodata identica cu cea din interior. De aceea iubirea aduce placere, dar si durere. Iubirea aduce fericire, dar si nefericire. Si nefericire este mult mai multa fericire.
Atunci ce este de facut? Ce solutie aduce tantra? Ce se poate face in aceasta situatie?
Tantra spune : Nu exista nici o posibilitate de a gasi implinirea in afara, va trebui sa va orientati spre interior. Va trebui sa va descoperiti femeia si barbatul interior. Va trebui sa stabiliti intre ei o simbioza. Aceasta este o mare realizare, singura realizare.
OSHO

TEHNICI PENTRU TRANSFORMAREA ENERGIEI SEXUALE

 

Tehnicile de astazi se adreseaza unei categorii foarte restranse de oameni, de aceea, consider ca este necesar sa vorbesc intai despre categoria de oameni carora le sunt adresate si abia dupa aceea despre tehnicile in sine.
Din cauza unor bariere fiziologice si psihologice despre care nu este locul si nici cazul sa vorbesc prea mult, unii dintre voi nu vor putea intelege nici macar din punct de vedere teoretic aceste notiuni. Altii vor considera ca le-au inteles, apoi le vor pune de cele mai multe ori gresit in practica. Numai un numar foarte restrans de oameni va putea intelege partial aceste notiuni, iar in momentul in care vor pune in practica aceste tehnici se vor lovi, chiar si ei, de foarte multe probleme. Trebuie sa intelegeti inca din start ca numai prin efort se pot face progrese si ca modul nostru de viata nu poate fi schimbat atat de usor precum credem. Sunt anumite legi care impiedica omul sa treaca de aceste bariere si nu ne vom convinge de acest lucru pana cand nu vom incerca efectiv sa dam nastere unei schimbari.
Am in minte o scena tipic romaneasca: dupa un post indelungat, aflandu-se in zilele de sarbatoare, unii oameni mananca pana nu mai pot, apoi ajung la spital. Orice om intreg la minte isi da seama ca asa ceva este o nebunie, insa foarte putini oameni vad ca intr-un mod asemanator ne comportam atunci cand vine vorba despre viata noastra erotica. Cel care se abtine o perioada, strange energie, apoi o risipeste in cele cateva secunde de orgasm nu face altceva decat sa dea cu piciorul oricarei sanse de a-si intelege vreodata propria sexualitate. Este ca si cand un om ar munci o luna intreaga, iar banii pe care i-ar castiga i-ar cheltui in cateva ore pe bautura.
Unii prefera sa faca sex ”asa cum a lasat Dumnezeu” si spun ca nu vor in ruptul capului sa intervina in aranjamentele create de natura. Numai ca Dumnezeu a lasat sexul pentru imperechere, nu pentru placere, deci cei care fac sex de placere cumva se pacalesc singuri cand spun ca respecta voia lui Dumnezeu. Da, daca ar face sex doar atunci cand fac copii, ar fi altceva, insa cine face sex doar pentru a face copii?
In realitate, este vorba de o slabiciune pe care oamenii o au fata de sex. Atractia fata de o persoana de sex opus este aproape imposibil de stapanit daca persoana respectiva corespunde cu preferintele noastre erotice. Si chiar daca ne stapanim pentru ca ”nu se cade sa ne comportam ca animalele”, mintea lucreaza in continuare si viseaza la scene erotice cu acea persoana.
Mai sunt acei oameni care au o ”viata sexuala” normala, in sensul ca traiesc in cuplu cu o anumita persoana si intretin regulat raporturi sexuale. In acest caz, interesul pentru persoana respectiva scade simtitor o data cu trecerea anilor, apoi se ajunge la o mecanicitate foarte mare a actului erotic. Ulterior, ambii ”parteneri” incep sa devina interesati de alte persoane, unii dintre ei isi gasesc un alt ”partener”, de care, desigur, se plictisesc din nou dupa o perioada de timp, in timp ce altii prefera sa traiasca o viata plina de frustrare alaturi de ”partenerul” actual si de aici stari de nervozitate, suparari, tachinari – momente jenante in care de cele mai multe ori victimele adevarate sunt copiii.
Printre acesti oameni, exista cativa, un numar foarte redus, care vor sa inteleaga in ce consta atractia fata de persoanele de sex opus. V-ati pus vreodata intrebarea ce este de fapt atractia pe care o simtiti fata de un alt om? V-ati intrebat vreodata daca exista instrumente necesare pentru a intelege pe deplin in ce consta aceasta atractie?
Cei care urmeaza o cale religioasa inteleg cumva ca sexul in stare naturala constituie o piedica in cunoasterea spirituala. Sexualitatea, este adevarat, ne transforma din oameni in animale. Atractia fata de o persoana de sex opus este in mare parte biologica si absolut non-logica: mintea efectiv o ia razna. Vedem pe la televizor cazuri de persoane cu o pozitie sociala buna, cu un stil de viata curat, care o iau efectiv razna cand li se ofera o partida de sex.
Oamenii au cautat prin tot felul de mijloace sa ascunda in vreun fel sau altul atractia unora fata de ceilalti. Daca te intalnesti cu un om, il privesti in ochi numai cateva secunde. Aceasta este o conventie unanim acceptata, pentru ca daca il privesti in ochi mai mult de zece secunde celalat se simte agresat. Ati vazut ce se intampla? Numai iubitii au voie sa se priveasca in ochi timp indelungat. Daca nu ai o relatie de iubire cu un om si il privesti in ochi mai mult timp decat este permis, s-ar putea ca acel om sa devina foarte iritat, poti sa iei chiar bataie. Asa ceva este interzis.
Din cauza acestei temeri constante de a nu mai putea reactiona normal in anumite circumstante, s-au facut tot felul de demersuri pentru a evita atractia erotica. Oamenii si-au tocit intentionat simturile prin tot felul de metode. Ia ganditi-va cat de neplacut ar fi sa te afli in casa unui prieten, de exemplu, si sa te trezesti ca intre tine si mama lui se naste o atractie erotica greu de stapanit. In concluzie, oamenii au fost nevoiti sa inventeze tot felul de bariere de natura sociala pentru a evita aceste momente jenante, dar per ansamblu s-a platit un pret mare: s-a pierdut intuitia naturala in ceea ce priveste alegerea ”partenerului”. Asa s-a ajuns la anomalii in care majoritatea oamenilor ar vrea in zilele noastre sa faca sex cu Madonna sau cu Brad Pitt.
Spuneam ceva mai sus ca aceste tehnici de meditatie sunt doar pentru cei care vor sa-si inteleaga propria natura erotica. Nu este deloc simplu. Mii de ani femeile au fost obligate sa-si ascunda latura erotica a fiintei si sa-si distruga prin aceasta propria feminitate. Barbatii le-au fortat sa-si ascunda erotismul din frica de a nu-si pierde propria lor identitate de barbati. Oricat de credincios s-ar considera un barbat, in momentul in care o femeie il doreste, credinta lui se clatina. De aceea, in frica lor, sfintii le-au considerat pe femei mesagerele diavolului, neintelegand misterul care se ascunde in faptul ca femeia, printr-un simplu gest pe care il face atinge in barbat un punct atat de sensibil, incat el cade prada farmecelor ei: iata ceva cu adevarat demn de studiat de catre cineva care se afla pe o cale spirituala. Daca toata credinta ta se ruineaza in prezenta zambetului unei femei, atunci e cat se poate de clar ca merita sa depui efort pentru a intelege in ce consta zambetul acelei femei.
Tantra a fost prost inteleasa. Cei mai multi considera ca tantra indeamna oamenii sa se impreuneze fara discernamant. As spune ca in realitate este exact invers: tantricul adevarat nu mai este deloc interesat de sex, iar iluminatul nu mai cauta nici macar o relatie. Retineti, va rog, acest lucru pe care nu l-au spus prea multi: tantra te scapa de dorinta sexuala, nu te face sa devii mai dependent de sex. O data ce ai inteles care este adevarata ta natura erotica, depinde de tine daca vrei sa mai intretii relatii erotice cu o femeie sau daca nu vrei sa mai intretii nici un fel de relatie erotica cu nimeni. Acest lucru nu mai este ceva absolut necesar, asa cum se intampla in cazul oamenilor obisnuiti.
Ia intrebati-va o clipa, v-ar placea sa nu mai doriti relatii cu persoane de sex opus? Majoritatea ar raspunde ca nu si-ar dori asa ceva. In realitate exista un atasament la nivel psihologic fata de relatiile sexuale, o slabiciune fata de persoanele de sex opus, slabiciune fara de care omul s-ar simti pierdut. Cei mai multi barbati se definesc prin insasi sexualitatea lor pe care si-o manifesta in diferite moduri, de la tricoul mulat si lantul de aur gros agatat la gat, pana la sensibilitatea poetica si charmul personal care il fac pe un barbat adevarat sa fie atragator. Ati renunta la asa ceva?
Oare o femeie ar renunta la farmecul ei (daca il are)? Ar renunta la ideea de a fi frumoasa, de a atrage privirile celor din jur ? Ar renunta la dorinta de a avea un copil? Sigur ca nu, de ce ar face asa ceva?
Vedeti voi, viata pare foarte frumoasa atata timp cat te consideri atragator si vezi un sens in asta, insa ea incepe sa-si piarda din acest farmec in momentul in care visul frumos se risipeste si lasa realitatea sa se intrevada. Daca privim cu atentie, observam cum natura isi rezolva pur si simplu problemele cu ajutorul nostru si pentru asta e dispusa sa ne ofere o mica portie de magie. Iar magia se risipeste o data ce scopul este atins: imediat dupa orgasm si ejaculare, realitatea te loveste brusc. Femeia minunata pe care tocmai o strangeai in brate cu cateva clipe mai devreme si pentru care ti-ai fi dat viata se transforma dintr-o data intr-o femeie obisnuita. Nu mai exista atractie, magia isi pierde puterea.
Omul inteligent intelege din prima cercul vicios al atractiei sexuale. Energia se strange, iar dincolo de un anumit prag, incepe sa se faca simtita: magia incepe sa apara. Dintr-o data devii mai atent fata de persoanele din jurul tau, mai deschis, glumesti mai mult, esti mai viu. Apoi, jocul erotic reincepe, se ajunge din nou la orgasm, apoi la ejaculare, si magia iarasi dispare. La oamenii care au o relatie stabila, sexul se face din obisnuinta, magia nici nu mai apare de data asta. Nici nu te-ai umplut bine cu eneregie ca te si golesti. Te-ai gandit vreodata ca daca te abtii de la relatii sexuale s-ar putea ca sotia ta pe care o cunosti de treizeci de ani sa para din nou foarte, foarte atragatoare? Asa se intampla, pentru ca totul este pana la urma un joc al energiilor.
Un lucru este clar, pentru a-ti putea studia comportamentul sexual, trebuie sa dispui de energie, iar acesta este un lucru foarte dificil, fiindca energia sexuala in exces preseaza foarte tare, iar in final cedezi, uiti complet de studiu si de meditatie si te cufunzi intr-un alt act sexual care dupa ce se consuma te va face sa o iei de la capat. Sau daca totusi, prin vointa, refuzi sa ai un contact sexual, subconstientul va lucra noaptea pentru tine, iti va afisa in minte filme erotice si in pana la urma vei ejacula.
Corpul femeii este diferit de cel al barbatului din acest punct de vedere. La femei, pentru ca structura pe care o au este diferita, energia nu tinde sa explodeze. Spre deosebire de barbati, femeile au nevoie de sex numai in anumite perioade, dar daca femeia nu beneficiaza de afectiune si nu este iubita in perioadele in care are nevoie, energia sa erotica va stagna. Si pentru ca energia, prin natura ei, nu poate ramane pe loc, daca nu se poate rafina, in mod sigur poate trece pe o frecventa inferioara. Femeia va ramane in acest caz ”pe loc” din punct de vedere spiritual, viata ei devenind cu timpul, din ce in ce mai banala, iar la final se va ajunge la o tocire a simturilor si nu-si va mai dori aproape deloc afectiune, ca sa nu mai vorbim despre contacte sexuale, pe care le va evita pe cat posibil. Impreuna cu aceste lucruri pot aparea tulburari fizice, depresii prelungite s.a.m.d.
S-a pus de multe ori intrebarea ce se intampla cu surplusul de energie. Exista tot felul de pareri legate de abstinenta. Unii sustin ca abstinenta prelungita ar face rau organismului, altii sustin ca dimpotriva, o pauza prelungita ar ajuta foarte mult organismul.
Continenta, care reprezinta practica prin care o persoana poate intretine raporturi sexuale avand orgasm, dar fara a ejacula a aparut tocmai pentru acei oameni care nu vor sa practice abstinenta, vor sa aiba o viata erotica normala, dar totodata sa poata studia fenomenul. S-a demonstrat ca prin anumite practici, surplusul de energie erotica se poate transforma in altfel de energie, beneficiind si de placerea unui act sexual implinit, dar totodata eliberandu-se presiunea erotica simtita.
Daca privim cu atentie, vom observa ca ejacularea este mai mult o problema psihologica si mai putin una fizica (s-a observat ca persoanele care depun un efort intelectual puternic simt mai rar nevoia de a face sex). Asadar, fiind in mare parte o problema psihologica, inseamna ca o buna educatie din acest punct de vedere va poate ajuta sa intelegeti in profunzime fenomenul erotic.
Tehnici exista, insa cea mai eficienta tehnica in acest caz este educarea propriului psihic. Iar aceasta educare nu se poate face decat printr-un studiu de sine foarte riguros. Retineti, va rog, urmatorul aspect, dependenta fizica de ejaculare depinde de doi factori: de educatia pe care noi insine ne-am creat-o de-a lungul timpului si de profunzimea intelegerii atractiei erotice fata de o alta persoana. Cu cat suntem mai atenti la acesti factori, cu atat vom putea deveni mai putin dependenti de nevoia de a ejacula.
Unde se ajunge prin treaba asta? Numai atunci cand dispuneti de energie, puteti studia fenomenul. Dupa ce energia a fost risipita, studiul este de prisos.
Am sa va spun cum putem trata cu acesti doi factori: trebuie sa intelegeti ca nevoia de a face sex se afla in primul rand in minte. Noi credem in mod eronat ca dorinta se afla in corp, insa de cele mai multe ori ea se afla in minte. In concluzie, o observare a gandurilor care apar chiar in momentul care precede umplerea rezervorului de energie si implicit, aparitia interesului fata de sex ajuta foarte mult.
Din pacate, societatea in care traim este una cu influente preponderent erotice, asa ca majoritatea oamenilor au fost educati sa se gandeasca aproape necontenit la sex. Trebuie sa va puneti serios problema cat la suta din ceea ce ganditi este nevoie autentica si cat la suta este obisnuinta. Sunt oameni care daca nu fac o saptamana sex isi inchipuie ca au probleme de sanatate si ca ar trebui sa consulte un medic.
In ceea ce priveste cel de-al doilea factor, se poate trata cu el intr-un singur mod: prin aprofundarea si patrunderea constienta in starea de orgasm (atunci cand orgasmul apare). Oamenii strang energie cateva zile pentru un orgasm, iar orgasmul dureaza cateva secunde, asa ca este aproape imposibil sa studiezi ce se intampla cu mintea si cu corpul in acele momente. Asadar, trebuie folosite niste metode prin care orgasmul va dura o perioada mai lunga de timp, astfel incat sa poata fi studiat. Iar daca ejacularea va deveni un act de vointa, prin numarul mai mare de orgasmuri creste posibilitatea de a intelege acest fenomen care la omul obisnuit capata valente cu tenta mistica.
Voi mentiona in cele ce urmeaza cateva metode fizice care va pot ajuta la studiul propriului sistem erotic, cu precizarea ca pentru continenta (actul sexual cu orgasm, fara ejaculare si cu transformarea energiei sexuale) nici un fel de metoda fizica nu poate substitui experienta dobandita in urma tratarii cu seriozitate a celor doi factori despre care am vorbit mai sus:
1 – mentineti atentia focalizata pe punctul aflat cu doua degete mai sus de sex. Cel mai probabil veti simti anumite furnicaturi si o incalzire in acest punct. Ramaneti cu atentia focalizata aici, cautand sa simtiti propriile vibratii erotice;
2 – aflandu-va fata in fata, plimbati-va cu atentie privirea pe corpul gol al persoanei iubite, observand cum imaginatia face planuri pentru ceea ce va urma;
3 – nu faceti niciodata dragoste atunci cand nu simtiti cu tot corpul ca trebuie sa faceti asta. Este mai bine sa intelegeti ca nu are rost sa va siliti propriul organism atunci cand el nu simte nevoia. Luati o pauza de cateva saptamani, timp in care trebuie oprit orice fel de contact erotic cu persoana iubita (sau cu alte persoane);
4 – incepeti actul erotic usor si nu va grabiti. Nu mentineti starea de bine doar in jurul organelor genitale: cautati sa raspanditi aceasta stare in tot corpul;
5 – Cand simtiti ca orgasmul incepe sa se apropie (chiar la inceput, nu in clipa in care nu se mai poate face nimic), luati o pauza, timp in care veti putea sa va priviti iubitul sau iubita, eventual sa o imbratisati;
6 – Asezat pe sol, cu coloana vertebrala dreapta, imaginati-va in centrul coloanei vertebrale un fir argintiu care pleaca de la baza coloanei vertebrale si iese prin crestetul capului. Imaginati-va cum energia voastra erotica urca prin acel fir argintiu si pe masura ce urca devine din ce in ce mai rafinata.
7 – Contractati rectul timp de cateva secunde, apoi relaxati-l. Faceti acest exercitiu 20 – 30 de minute pe zi, timp de sase luni sau un an. In acest fel puteti obtine un control marit al muschilor care in mod normal fac imposibila oprirea ejacularii.
sursa : http://www.joculrealitatii.com/tehnici-pentru-transformarea-energiei-sexuale.html