Acceptarea

"De cate ori cineva te-a acceptat complet, neconditionat, incepi sa te schimbi. Acceptarea sa, iti da asa un curaj… Cand exista cineva care te iubeste exact asa cum esti, ai observat intamplandu-se miracolul schimbarii, cum imediat incepe transformarea, o transformare rapida? Insasi acceptarea si faptul ca esti iubit exact asa cum esti – nu se asteapta nimic de la tine – te insufleteste, te integreaza, te face sigur pe tine, iti da incredere. Te face sa simti ca ESTI. Ca nu trebuie sa indeplinesti asteptari, ca poti FI, ca fiinta ta adevarata este respectata.

Chiar daca gasesti o singura persoana care te respecta complet – pentru ca orice judecata inseamna lipsa de respect – care te accepta asa cum esti, care nu iti cere nimic, care spune: "Fii tu insuti! Fii autentic! Te iubesc! Te iubesc pe tine, nu ceea ce faci. Te iubesc pe tine, asa cum esti in adancul fiintei tale; nu ma intereseaza ce ai in jur si hainele tale. Iubesc fiinta ta – nu ce ai tu. Nu ma preocupa ceea ce ai, ma preocupa un singur lucru – ceea ce esti. Si esti de o frumusete extraordinara..."

Aceasta este dragostea. De aceea iubirea ne implineste atat de mult. Cand poti gasi o femeie sau un barbat care te iubeste pur si simplu – pentru nici un motiv, doar de dragul iubirii – iubirea transforma. Deodata devii un alt om, unul care nu ai fost niciodata. Deodata dispare toata tristetea, toate greutatile dispar. Pasii ti se vor transforma in dans, iar in inima ta va fi cantec."
Osho

INDRAGOSTESTE-TE de tine OMULE FRUMOS

Te doare ceva? Indragosteste-te!
…Te macina vreun gand? Indragosteste-te!
…Te simti apasat? Indragosteste-te!
…Iti e teama de ceva? Indragosteste-te!
…Te simti epuizat? Indragosteste-te!
…Ai obosit sa mai crezi? Indragosteste-te!
…Te simti ranit? Indragosteste-te!
…De cine sa te indragostesti? Nu ai de cine?
…Bine, atunci indragosteste-te de tine Omule Frumos, esti cel mai Frumos Om din viata ta.
…Ai sa vezi cat de multi alti Oameni Frumosi ai sa atragi in viata ta !

Schimba-ti atitudinea fata de corp si vei vedea ce se intampla-osho

Corpul este adevărul tău de bază, aşa că nu te împotrivi niciodată lui. Ori de câte ori te împotriveşti corpului fizic, te împotriveşti lui Dumnezeu. Ori de câte ori acţionezi fără respect faţă de corpul fizic, pierzi contactul cu realitatea, căci acest contact se realizează prin corpul tău. Corpul este puntea care te leagă de realitate, este templul fiinţei tale.
Tantra vorbeşte despre reverenţa care trebuie arătată corpului fizic, despre iubirea şi respectul faţă de trup, despre recunoştinţa faţă de acesta. Corpul este o minune a naturii. El este cel mai mare dintre mistere. Dar voi aţi fost învăţaţi să vă împotriviţi corpului. Vă lăsaţi uneori copleşiţi de un copac măreţ, de soare şi de lună, de o floare, dar niciodată de propriul vostru corp. Iar corpul vostru este cel mai complex fenomen din întreaga natură. Nici o floare, nici un copac nu are un corp mai frumos decât voi înşivă. Nici soarele, nici luna, nici stelele nu au un mecanism de funcţionare atât de evoluat ca şi voi. Dar aţi fost învăţaţi să apreciaţi o floare, care este un obiect simplu. Aţi fost învăţaţi să apreciaţi un copac, care este un lucru simplu. Aţi fost învăţaţi să apreciaţi pietrele, stâncile, munţii, râurile, dar nu şi propriul vostru trup. Acesta nu vă copleşeşte niciodată. Este adevărat că este atât de aproape de voi încât este uşor să uitaţi de el. Este atât de evident, încât este uşor să-l neglijaţi. Dar el reprezintă cel mai frumos fenomen din natură.
Primul lucru cu care trebuie să începi este să înveţi să îţi respecţi corpul, renunţând la toate prostiile care v-au fost băgate în cap cu privire la el. În caz contrar, nu vei reuşi niciodată să îţi trezeşti energia lăuntrică, nici să o reorientezi către interior, nici să ajungi în lumea de dincolo. Cel mai bine este să începi cu începutul, iar începutul este corpul fizic. Nu este deloc uşor să îţi accepţi corpul fizic. Voi îl condamnaţi, îi găsiţi întotdeauna greşeli, nu îl apreciaţi niciodată, nu îl iubiţi niciodată, dar pe de altă parte, aşteptaţi ca altcineva să vină şi să vă iubească trupul. Dacă voi înşivă nu îl puteţi iubi, cum ar putea altcineva să vă iubească trupul? Dacă voi înşivă nu vă iubiţi corpul fizic, nimeni altcineva nu îl va iubi, căci vibraţia voastră de respingere îi va ţine pe ceilalţi la distanţă.
Oamenii se îndrăgostesc întotdeauna de persoane care îşi iubesc trupurile. Altminteri nu se poate. Prima formă de iubire trebuie să fie aceea de sine; numai din acest centru se pot naşte celelalte feluri de iubire. În clipa în care te vei accepta aşa cum eşti, vei deveni frumoasă. Atunci când propriul vostru corp te va încânta, el îi va încânta şi pe alţii. Mulţi bărbaţi se vor îndrăgosti de tine, pentru simplul motiv că tu eşti îndrăgostită de tine. Acum eşti furioasă pe propriul corp. Această idee îi respinge însă şi pe ceilalţi, ea nu îi ajută să se îndrăgostească de tine; îi ţine la distanţă. Chiar dacă ar dori să vină mai aproape, în clipa în care îţi vor simţi vibraţia, se vor îndepărta rapid. Căutarea altor persoane apare numai din cauza faptului că nu ne iubim pe noi înşine. Altminteri, oamenii vin singuri la noi. Dacă vă iubiţi singuri, ceilalţi vă vor iubi la rândul lor.
Voi aveţi idei preconcepute în legătură cu felul în care ar trebui să arate corpul vostru, şi orice idee preconcepută nu poate conduce decât la suferinţă. Corpul este cel care trebuie să fie. Dacă ai deja o idee despre cum ar trebui să arate el, vei suferi; de aceea, renunţă la asemenea idei. Acesta este corpul pe care îl ai, corpul pe care ţi l-a dat Dumnezeu. Foloseşte-l, bucură-te de el! Dacă vei începe să-l iubeşti, vei descoperi cu uimire că el începe să se schimbe, pentru că atunci când cineva îşi iubeşte corpul, el începe să aibă grijă de el. Nu-l mai îndopi cu alimente care nu-i sunt necesare, pentru că îţi pasă de el. Nici nu-l înfometezi, căci ţii la el. Asculţi de cerinţele trupului, de impulsurile sale, de dorinţele sale, de momentul în care apar aceste dorinţe. Când îţi pasă, când iubeşti, te pui practic în rezonanţă cu trupul tău, iar acesta se armonizează automat.
Dacă nu-ţi iubeşti corpul, acest lucru va crea o problemă, căci atunci devii indiferent faţă de corpul tău, devii neglijent cu el. Cui îi pasă de duşmanul său? Nu îl vei mai privi în faţă; vei ajunge să-l urăşti şi mai mult. Şi, în realitate, tu eşti cel care a creat întreaga problemă.Corpul nu creează niciodată nici un fel de probleme; mintea este cea care creează probleme. Ideea că nu îţi place propriul corp este o idee mentală. Nici un animal nu suferă din cauza vreunei idei că nu-i place propriul corp… nici măcar hipopotamul! Nimeni nu suferă – ele sunt perfect mulţumite, căci mintea lor nu le creează asemenea probleme artificiale.
Renunţă la idealul abstract. Iubeşte-ţi corpul aşa cum este, consideră-l un cadou de la Dumnezeu. Bucură-te de el şi îngrijeşte-l aşa cum merită. Fă exerciţii fizice, mănâncă atât cât trebuie, dormi atât cât trebuie. Ia toate precauţiile necesare, căci acesta este instrumentul tău, la fel ca şi maşina pe care o cureţi, la ale cărei semnale eşti atent tot timpul, ca să vezi dacă nu este ceva în neregulă. Ai grijă de corp, chiar dacă este afectat de o singură zgârietură. Ai grijă de corpul tău, şi el va deveni frumos; chiar este! Este un mecanism atât de superb, atât de complex, dar care lucrează totuşi cu atâta eficienţă timp de 70 de ani sau mai bine. Indiferent dacă tu dormi sau eşti trează, dacă eşti conştientă sau nu de el, el continuă să funcţioneze în tăcere. Chiar dacă nu ai grijă de el, el tot funcţionează, având grijă de tine. Orice om ar trebui să fie recunoscător corpului său!
Schimbă-ţi atitudinea şi vei constata că în şase luni corpul tău îşi va schimba forma.Iubeşte-ţi corpul şi vei vedea că el începe să se schimbe. Se simte iubit, îngrijit, util. Corpul este un instrument foarte delicat, iar oamenii se folosesc de el în mod evident, fără menajamente. Schimbă-ţi atitudinea faţă de el şi vei vedea ce se întâmplă!”

Osho

Sursa;http://fiituinsutimaa.wordpress.com/

Nevoia de a avea un partener - Moojiji

Ganduri despre a iubi

Relatiile se fac si se desfac. Se modifica. Tot timpul. Viata toata este relatie. Dar, cata vreme exista moartea, nu exista relatie neamenintata de ruptura. Si, in ciuda, ba chiar, tocmai pentru ca exista moartea ne dorim relatia cu celalat, pentru ca relatia e viata insasi. Sunt insa relatii care mor pur si simplu, unul dintre parteneri il ”omoara” pe celalalt, retragandu-i iubirea. Iata ca, de fapt, nu este nevoie de moarte propriu zisa, de vreme ce exista moartea iubirii. La fel de adevarat este ca cineva disparut poate “trai” in mintea si sufletul celorlalti pentru ca ei l-au iubit si il iubesc.

Se spune adesea ca opusul ei, al iubirii, este ura. Nu prea este asa. Opusul iubirii, dar si al urii, este indiferenta. Cel/Cea fata de care nu simti nimic – o doamna langa care am stat 5 minute ieri la casa in supermarket, nu mi-o amintesc, poate ca nici nu exista, dar o inventez acum in sprijinul argumentatiei – poate fi in viata ori ba. Numitorul comun este iubirea, prezenta sau absenta ei.

Pentru un copil, a fi viu, a putea trai inseamna simplu, sa existe cineva care sa il iubeasca si deci sa il ingrijeasca. Asta este tot ce conteaza la inceputul vietii sale. Sa aiba sansa unei relatii de iubire cu cineva. Lucrul asta simplu, in ciuda complexitatii vietii de adult, nu se schimba. Dar in asteptarea marii iubiri, in asteptarea Lui/Ei, cel perfect care sa ne aduca implinirea, uitam ca iubim in fiecare zi. Ne iubim copiii, parintii, fratii, prietenii, colegii etc. Avem un pic de iubire pentru fiecare, pentru ca altfel nu am avea relatii. Ne-am putea bucura de diversitatea, bogatia, dinamismul lor daca nu am ramane blocati cu sufletul si mintea la o mare iubire.

Daca ne imaginam iubirea ca un rezervor ce se goleste cand iubim si se umple cand primim iubire, ecuatia este simpla, avem nevoie de echilibru. Suntem permanent in cautarea acestui echilibru. Evident, nu avem instrumente pentru a masura cu exactitate cat suntem de “plini” sau “goi” de iubire la un moment dat, avem doar vagi repere: o stare de bine, de implinire, momente de entuziasm, de euforie etc. Sau stari proaste, de tristete, inutilitate, furie etc.

Se intampla uneori sa ne “blocam” iubirea in relatii de mult apuse, care nu ne mai hranesc, care nu vor fi capabile sa umple rezervorul de care vorbeam. Pierdem tempouri, clipe, minute sau ani rememorand alte tempori, clipe, minute, ani. Nostalgia, acea tristete “dulce” sau furibunda care ne cuprinde uneori, nu ne lasa sa traim in prezent, ne blocheaza caile de acces catre un altul/alta, catre oportunitatea de a simti, trai ceva nou, viu, dinamic. Dar pentru asta este nevoie sa iubesti primul, sa iesi in afara lui “daca el nu ma place nici eu nu o sa-l plac”, “daca el nu ma cauta nici eu nu il sun”. Avem nevoie sa ne cunoastem si sa ne afirmam sentimentele.

Stand la panda, urmarind reactia celuilalt, “cantarind” cat ne iubeste el/ea ca sa ii putem iubi pe masura, ramanem blocati in teama, paroxistica uneori, de a fi refuzati, de a nu primi ceea ce dorim. Cand ne imprietenim cu aceasta teama iar ea devine partenera noastra de zi cu zi… pierdem acele tempouri, clipe, minute, sau poate, ani de care vorbeam. Pierdem sanse de a trai frumos.

Si-apoi, iubirea nu este numai despre o alta fiinta umana vie, prezenta, dorita. Exista iubire de Dumnezeu sau de natura, sau de arta. Orice forma de manifestare umana, creativa, care ne poate imbogati, care ne permite sa ne linistim, sa speram, sa dorim, sa visam.

Sa ne amintim mai des deci, de toti cei pe care ii iubim si ne iubesc, de toate lucrurile frumoase pe care le facem cu ceilalti sau pentru ei, sa ne amintim mai des de tot ceea ce avem si suntem. Singuri sau in relatie.

Monica Geana

http://centrulself.ro/articole/ganduri-despre-a-iubi/

Iubirea de Sine

 

Astăzi, fii blând şi răbdător cu tine. Când te trezeşti dimineaţa, fii deschis la ceea ce are ziua să te înveţe. Atunci când ţi se iveşte în cale o încercare dificilă, adu-ţi aminte că scopul ei principal este să te ajute să te iubeşti pe tine însuţi şi pe ceilalţi oameni cu care îţi împarţi viaţa. Când mergi seara la culcare, închide ochii şi revezi-ţi ziua. Vezi acele momente când ai experimentat teamă şi înţelege felul în care lipsa ta de amabilitate faţă de ceilalţi izvorăşte din neputinţa ta de a avea răbdare şi compasiune faţă de tine însuţi.

Iartă-te pentru că eşti aspru cu tine şi afirmă că eşti dispus să fii mai blând. Dă-ţi seama că acesta este un proces. Nu-l poţi grăbi, sau face să se întâmple. Poţi fi însă plin de bunăvoinţă şi îi poţi permite să se întâmple. Poţi învăţa să inviţi pacea să vină în mijlocul fricii tale.

Nu te poţi “forţa” să te iubeşti pe tine însuţi, aşa cum nu te poţi forţa să-i iubeşti pe alţii.    Iubirea începe cu acceptare. Practică acceptarea – atunci când devii conştient că eşti critic cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Fii doar conştient şi acceptă ceea ce se întâmplă… nu te autopedepsi… şi apoi îmbrăţişează-ţi experienţa cu afecţiune. Spune-ţi: “Văd că sunt critic – şi asta înseamnă că sunt speriat”. A te accepta pe tine însuţi în fiecare moment este o muncă spirituală. Este o practică permanentă. Din nefericire, nu există scurtături.  Iubirea lui Dumnezeu pentru tine merge pe urmele iubirii şi acceptării tale de sine!

Paul Ferrini

„Una dintre cele mai mari dovezi de iubire pe care le poti aduce pe lume este să-i lasi pe ceilalti să fie diferiti de tine si să-i eliberezi de pretentiile si asteptările tale. Când întelegi cu bunăvointă că ceilalti îsi au propriile lor legi si că trebuie să-si urmeze propria cale, asa cum trebuie să faci si tu, nevoia de a-i controla sau a le fi superior începe să pălească." - John Welwood -

Focul Viu al Iubirii

"Iubirea TA pentru TINE este atat de puternica si de solida, incat toti cei din jurul tau o pot simti.
Oamenii vin la tine sa-ti ceara calauzire, consolare si sprijin.
Oamenii care au aceleasi rani ca si tine apar la usa casei tale, la usa biroului, a bisericii si a templului.
... In mod firesc si spontan, incepi sa le dai altora, inapoi, toate darurile pe care le-ai primit in PROPRIA calatorie de vindecare.

In mod formal sau nu, incepi sa slujesti BINELUI COMUN si planului de vindecare a planetei.
Iti indeplinesti misiunea, oricare ar fi ea.
Iti asumi scopul in viata si joci rolul unic pe care numai tu il poti juca. Darurile si talentele tale, intelepciunea si forta ta sunt puse in serviciul omenirii.
Prin tine, altii se vindeca si descopera adevarul din EI insisi.

Intrucat ai devenit cel care ofera iubire propriei experiente, universul te sprijina sa mergi mai departe, ca ghid spiritual pentru ceilalti.

Tii in mana torta iubirii neconditionate, cu incredere, indicand directia si luminand calea pentru cei din jur.

Vointa ta si vointa suprema a creatorului universal devin una si aceeasi.

Pe masura ce vindecarea se produce in inima ta, raiul vine pe Pamant, iar pacea patrunde in lumea in care traiesti.

Fie ca experienta ta cu aceasta Harta sa fie la fel de puternica si de transformatoare, cum a fost pentru toti cei care au facut aceasta calatorie.

Paul Ferrini - Vindeca-ti viata. Opt practici spirituale care va vor transforma viata

 

Sursa:iubireaunimii

Nu încerca să iubeşti alţi oameni, înainte de a învăţa să te iubeşti pe tine însuţi.

Ca să acorzi atenţie unei persoane sau unei situaţii, trebuie să fii prezent pentru tine însuţi, pentru cealaltă persoană, cât şi pentru situaţia respectivă. Ca să fii prezent, nu poţi avea un program numai al tău.

Dacă te aştepţi la ceva de la tine însuţi, de la altul sau de la o situ­aţie în general, nu poţi fi pe deplin atent în acel moment. Capacitatea ta de a fi atent depinde de faptul că ai sau nu o minte deschisă, o minte li­beră de judecăţi şi de aşteptări.

La fel de important este să ai o inimă deschisă, ceea ce necesită compasiune pentru tine însuţi şi pentru alţii, cât şi iertare pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut. A avea o inimă deschisă înseamnă a-i aborda pe alţii ca pe nişte egali şi a căuta condiţii propice comunicării pentru ca să ajungeţi la apropiere şi comuniune.

Uşa către iubire se deschide şi se închide în măsura în care îţi des­chizi şi îţi închizi mintea şi inima.

Când uşa se închide, e nevoie ca omul să fie răbdător şi iertător, căci altfel s-ar putea ca ea să nu se mai deschidă.

E nevoie ca oamenii să simtă nu numai prezenţa, dar şi absenţa iu­birii. Simţindu-i absenţa, ei învaţă să asculte şi să-şi înmoaie inima. Simţindu-se separat de alţii, ei învaţă să descopere judecăţile subtile ce sunt emise permanent.

Fiecare experienţă de separare sau de judecare este un prilej de a te deschide spre prezenţa iubirii. Din punct de vedere mental, aceasta im­plică distanţarea de percepţii rigide şi de justificările lor. Din punct de vedere emoţional, înseamnă resimţirea efectului separării: propria ta du­rere, cât şi durerea celuilalt.

Trecerea de la judecare către acceptare - de la separare la empatie este esenţa vindecării. Atunci când nu eşti în stare să faci această trecere, stabileşti condiţiile pentru disconfort şi boală în câmpul minte/corp.

Trebuie să începeţi să învăţaţi cu toţii să treceţi de la starea de dis­confort şi boală la stare bună. de la închidere în sine la deschidere, de la neîncredere la încredere.

E nevoie să învăţaţi să demonstraţi pacea, prin transformarea posturilor „defensive” în posturi „receptive”, să demonstraţi armonia în relaţiile voastre, prin transformarea gândurilor şi faptelor „exclusive” în gânduri şi fapte „inclusive”.

A fi vindecător sau făptuitor de miracole înseamnă a-ţi accepta capacitatea intrinsecă de a fi liber de conflict, liber de vină, liber de ju­decare sau învinovăţire. Dacă accepţi această capacitate în tine însuţi, vei face miracole în viaţa ta, exact aşa cum am făcut şi eu.

Ţi-am spus de multe ori că poţi face asta. Vindecarea e nu numai posibilă, ci şi necesară. Fiecare dintre voi este un vindecător al propriilor vătămări şi nedreptăţi percepute şi un martor al puterii miracolului.

Vindecarea este singurul vostru scop aici. Cu cât vă daţi mai re­pede seama de acest lucru, cu atât e mai bine.

Aminteşte-ţi, te rog. că orice practică spirituală autentică începe prin cultivarea iubirii pentru sine şi acceptarea de sine. Nu încerca să iubeşti alţi oameni, înainte de a învăţa să te iubeşti pe tine însuţi.

Paul Ferini