Femeia este un templu viu. Un templu ce elogiază frumusețea primordială a sufletului care desenează în exterior, prin strălucirea sa, cele mai frumoase forme, curburi încântătoare, văi pufoase.
Apoi, ceea ce întărește fundația templului este caracteristica femeii de a fi maternă, de a proteja, de a susține, de a hrăni, de a dărui neîncetat prin simpla libertate interioară cu care se manifestă.
Bărbatul! Cât de important este rolul bărbatului! Stabilitatea sa interioară, forța, curajul, încrederea cu care o susține, toate acestea fac ca templul să strălucească neîncetat, să cuprindă în aura sa mii de suflete și să le lumineze, să le înalțe spre divinitatea din ele însele.
Bărbații, în drumul lor spre evoluție, în acel sens ascendent, sunt asemeni unei coloane verticale de forță spirituală. Femeile, în schimb, în dezvoltarea lor, devin asemeni unor flori care își deschid miile de petale și își împrăștie mireasma; femeile mângâie suflete și oferă impulsuri transformaționale celor din jur prin însăși natura lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu