Scriitorul Ullman spunea:
„A fi şi a rămâne mai mereu tânăr este
cu putinţă. Tinereţea nu-i doar o perioadă a vieţii, căci ea este,
înainte de toate, o stare constantă şi minunată a minţii . Ea este un
efect mirific al voinţei puternice superioare, o calitate admirabilă a
imaginaţiei creatoare, o emoţie copleşitoare, benefică, intensă, o
victorie deplină a curajului asupra timidităţii, a chemării aproape
irezistibile a gustului tainic de aventură asupra stării călduţe pe care
o oferă confortul şi asupra prejudecăţilor prosteşti.
Nu devii niciodată bătrân doar pentru că
ai trăit un anumit număr de ani. Devii bătrân atunci când începe să-ţi
fie frică să iubeşti intens şi fără măsură. Devii bătrân atunci când
dezertezi, dând dovadă de laşitate, şi refuzi să mai aspiri fiind plin
de entuziasm către idealurile divine, sublime.
Trecerea anilor îţi ridează pielea.
Renunţarea laşă la cele mai înalte idealuri divine îţi ridează în mod
inevitabil sufletul. Toate preocupările noastre josnice, meschine care
ne acaparează, toate îndoielile, toate suspiciunile, toate fricile şi
toate disperările sunt duşmanii noştri insidioşi, care ne covârşesc
încetul cu încetul, ne fac să ne cocoşăm şi ne determină să ne aplecăm
către pământ, obligându-ne să devenim una cu ţărâna sau să devenim nişte
rămăşiţe necurate înainte de a muri.
Mereu tânăr este doar acela care, iubind
constant şi fără măsură, este şi rămâne un mare curios. El se miră şi
se minunează neâncetat în faţa tainelor pe care Dumnezeu i le revelează,
descoperind, îmbătat de extaz, mistere acolo unde ceilalţi oameni nu
văd nimic deosebit, din cauza opacităţii şi închistării lor.
Un asemenea om se întreabă şi întreabă,
întocmai ca un etern copil foarte curios: oare de ce se petrece aceasta?
Oare ce va urma după aceea?
El provoacă cu ajutorul lui Dumnezeu
evenimentele minunate prin intermediul gândirii sale optimiste,
creatoare, puternice şi descoperă mereu noi şi noi bucurii în jocul
divin al vieţii.
El contemplă cu atenţie toate
sincronicităţile care îi apar din când în când în existenţa sa şi le
descoperă semnificaţiile ascunse, înţelegând totodată că acestea toate
sunt un dialog al lui Dumnezeu Tatăl cu el. El ştie că, în realitate,
eşti la fel de tânăr precum iubirea ta fără măsură şi credinţa fermă şi
de nezdruncinat pe care o ai în Dumnezeu.
El a descoperit deja că de fapt eşti la fel de bătrân pe cât de mari sunt închistările, suspiciunile şi îndoielile tale.
El ştie foarte bine că întotdeauna cei perverşi îi judecă pe toţi ceilalţi oameni de-a valma, după propria lor perversitate.
El ştie că atât frumuseţea, cât şi urâţenia se află în ochii privitorului.
El ştie că eşti la fel de tânăr precum
îţi este de mare, constantă şi puternică încrederea în sine şi
speranţele divine pe care le ai. El ştie că eşti la fel de bătrân ca şi
descurajarea şi disperarea ta.
El ştie că poţi să rămâi mai mereu tânăr
atâta timp cât vei fi un veşnic îndrăgostit, un romantic incurabil, un
iubitor fără măsură, o fiinţă plină de o exemplară bunăvoinţă, veselă,
plină de candoare, pură, delicată, tandră şi receptivă.
El ştie că poţi să debordezi de fericire
de zeci de ori pe zi atunci când eşti şi rămâi mai mereu receptiv la
tot ceea ce este bun, frumos, măreţ, adevărat, sublim, înălţător şi
divin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu