Osho:
------------------------------------------------------------------------
REALLY, IF YOU LOVE SOMEONE, NO OTHER MEDITATION IS NEEDED. But because
no one loves, one hundred and twelve methods are needed -- and even they may
not be enough.
Someone was here the other day. He was telling me, "It gives me much
hope. I have heard for the first time from you that there are one hundred
and twelve methods. It gives me much hope, but somewhere a depression also
comes into the mind: ONLY ONE HUNDRED AND TWELVE METHODS? And if these one
hundred and twelve methods don't work for me, then is there no one hundred
and thirteenth?"
And he is right. He IS right! If these one hundred and twelve methods do
not work for you, then there is no go. So as he suggests, a depression also
follows hope. But really, METHODS ARE NEEDED BECAUSE THE BASIC METHOD IS
MISSING. If you can love, no method is needed.
LOVE ITSELF IS THE GREATEST METHOD. But love is difficult -- in a way
impossible. Love means putting yourself out from your consciousness; and in
the same place, where your ego has been in existence, putting someone else.
Replacing yourself by someone else means love -- as if now you are not and
only the other is....
IN LOVE YOU ARE TO FORGET YOURSELF. It looks paradoxical. Then when and
how will the centering happen? By being totally concerned with the other,
with the other's happiness, when you forget yourself completely and only the
other remains there, SUDDENLY YOU ARE FILLED WITH BLISS -- the blessing.
Why? Because when you are not concerned with yourself, YOU BECOME
VACANT, EMPTY; THE INNER SPACE IS CREATED. When your mind is totally
concerned with the other, you become mindless within. THEN THERE ARE NO
THOUGHTS INSIDE. And then this thought -- "How can I be helpful? How I can
create more bliss? How can the other be more happy?" -- cannot continue any
more, because really, there is nothing you can do. This thought becomes a
stop. THERE IS NOTHING YOU CAN DO. What can you do? If you think you can do,
you are still thinking in terms of yourself -- ego.
WITH THE LOVE OBJECT, ONE BECOMES TOTALLY HELPLESS -- remember this.
Whenever you love someone, you feel totally helpless. That is the agony of
the lover: he cannot feel what he can do. He wants to do everything, he
wants to give to the lover or the beloved the whole universe -- but what can
he do? If you think that you can do this or that, still you are not in a
love relationship. LOVE IS VERY HELPLESS, ABSOLUTELY HELPLESS. And that
helplessness is the beauty, because in that helplessness you are
surrendered.
LOVE SOMEONE AND YOU WILL FEEL HELPLESS; hate someone and you can do
something. Love someone and you are absolutely helpless. Because what can
you do? Or whatsoever you can do seems insignificant, meaningless; it is
never enough. Nothing can be done. And when one feels that nothing can be
done, one feels that I am helpless.
WHEN ONE WANTS TO DO EVERYTHING AND FEELS NOTHING CAN BE DONE, MIND STOPS.
In this helplessness, surrender happens, you are empty. That's why love
becomes a deep meditation.
OSHO
Vigyan Bhairav Tantra
Vol 1, Ch #13: Entering the inner centering
pm in Woodlands, Bombay
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnată în
întreaga lume şi, din cauza acestei condamnări, energia care poate
înflori în senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie,
ură; ea generează o existenţă aridă, lipsită de orice savoare.
Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea
voastră, este conştiinţa voastră. Este conştiinţa voastră filtrată prin
corp. OSHO
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Don't think of changing jobs, actions; THINK OF CHANGING THE QUALITY OF
YOUR CONSCIOUSNESS. Be more loving to yourself. The first thing to remember
is: BE MORE LOVING TO YOURSELF.
THE MORALISTS HAVE POISONED THE WHOLE WORLD. They say, 'Don't love
yourself; this is selfishness.' They say, 'Love others, don't love yourself;
the love of the self is sin.'
And I say to you that this is absolute nonsense -- and not only
nonsense, it is dangerous nonsense. UNLESS YOU LOVE YOURSELF, YOU CANNOT
LOVE ANYBODY; it is impossible -- because a man who is not in love with
himself cannot be in love with anybody. If you are in love with yourself,
only then your overflowing love can reach to somebody.
A MAN WHO HAS NOT LOVED HIMSELF WILL HATE HIMSELF; and if you yourself
hate yourself, how can you love anybody? You will hate others also; you can
only pretend. And when you cannot love yourself, how do you expect others to
love you?
EVERYONE IS CONDEMNED IN HIS OWN EYES. And the whole moralistic teaching
gives you only one thing: techniques of self condemnation -- how to condemn
yourself, how you are bad, a criminal, guilty, a sinner.
CHRISTIANITY SAYS that your being a sinner is not a question of what you
do, YOU ARE BORN A SINNER. It is not a question of whether you do some sin
or not; no, you are a born sinner. Man is born in sin. Adam, the first man,
committed the sin, and you are descendants. The sin has been committed,
nothing can be done. Now it cannot be undone, and you are born into sin --
Adam's sin.
IF YOU ARE BORN IN SIN, HOW CAN YOU LOVE YOURSELF? If your very being is
guilt, how can you love yourself? And if you cannot love yourself, you
cannot love anybody. The love must happen at home first -- you are the
home -- and only when it overflows, it can reach to others.
AND WHEN IT OVERFLOWS, IT OVERFLOWS INTO YOUR ACTS, into whatsoever you
do. Whether you paint or make shoes or anything -- just cleaning the
street -- whatsoever you do, if you are in deep love, if you are in deep
love with yourself, it flows into everything you do. It flows even when you
are not doing anything. It goes on flowing, it becomes your very existence,
and then nothing is boring.
OSHO
Vigyan Bhairav Tantra
Vol 2, Ch #24: Choicelessness is bliss
pm in Bombay, India
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
“În momentul în care vei avea în inima ta acest lucru extraordinar numit dragoste şi vei simţi adâncimea, încântarea şi extazul ei, vei descoperi că lumea s-a transformat pentru tine.”
J. Krishnamurti
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
What is a goddess?
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Tu nu eşti separat de inima ta / Mooji (Partea 2)
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Barbatul interior - componenta ascunsa a sufletului tau
 Ți-ai pus însă întrebarea la modul cel mai sincer ce cauți de fapt, ce dorești de la o relaţie de IUBIRE? Răspunsul cel mai simplu pe care eu l-am primit cel mai des este: îl vreau pe el, nu vreau / nu pot să trăiesc fără el sau în cele mai fericite cazuri ”mi-e greu să trăiesc fără el, sufăr...”. Un “el” care există deja în viaţa ta sau pe care îl aştepţi să apară. Răspunsul este însă eronat, departe de adevărul sufletului tău. Nu asta îți dorești cu adevărat. Dacă asculţi cu atenţie vocea sufletului vei sesiza în adâncurile fiinţei tale o acută nevoie de iubire, care se exprimă atunci când ajunge la suprafaţa conştiinţei tale sub forma dorinţei de a fi cu un anumit bărbat. Ideea că numai prezenţa şi iubirea unui bărbat te poate face fericită este doar o deformare a necesităţii fiinţei tale de a oferi şi de a primi iubire. De multe ori, ca să nu spun aproape de fiecare dată, când ajungi să crezi că numai un anumit bărbat poate declanşa în tine sublimele stări de iubire copleşitoare, atunci cu siguranţă vei trăi experienţa suferinţei în iubire. Exemple în acest caz sunt multiple. Uită-te puţin în jurul tău sau chiar în tine însăți şi-ți vei da seama că este aşa. Suferinţa apare atunci când te încăpăţânezi să crezi că doar un bărbat este focarul fericirii şi al iubirii tale. Și eu am făcut greșeala asta de câteva ori în viață. Și de fiecare dată am suferit. La un moment dat am înțeles însă că iubirea este o energie care îmi exaltă sufletul și mi-l încântă, iar bărbatul pe care îl iubesc este preafericita oglindă care îmi reflectă această energie. Este un joc al reflectării unuia în sufletul celuilalt. Dar ce joc sublim...  Ești mereu îndrăgostită de iubire Îți propun acum un mic exerciţiu. Închide ochii şi întoarce-te în timp evocând toate relaţiile de iubire pe care le-ai avut în această existenţă. De fiecare dată când experimentezi iubirea, trăirea interioară este mereu la fel de vie, la fel de intensă şi fascinantă, nuanţată diferit doar de coloristica personală specifică a fiinţei de care te-ai îndrăgostit, indiferent de vârsta pe care o aveai. Poţi spune că a fost altceva? Conştientizează faptul că de fiecare dată ai fost îndrăgostită de iubire, de ceva de dincolo de bărbatul în cauză, acel ceva care te-a atras şi ți-a cucerit inima mereu şi mereu. De multe ori ai gândit: “da, el este cel pe care îl aşteptam.” Şi totuşi, viaţa a mers mai departe şi ți-a demonstrat de multe ori că acele convingeri ale tale au fost eronate. Să luăm un alt exemplu. La un moment dat ai fost îndrăgostită de un bărbat, chiar foarte îndrăgostită. În acele momente întreaga ta conştiinţă era focalizată asupra lui şi asupra iubirii pe care o simţeaţi în acele momente. Şi totuşi, după o perioadă de timp, iubirea a dispărut. Sau cel puţin aşa tinzi să crezi. Iubirea rămâne mereu în sufletul tău Acum te întâlnești cu bărbatul acela şi te întrebi cum este posibil să nu mai simţiţi acea trăire sublimă intensă care atunci te-a “pus pe jăratec”. Pare de neînţeles, şi totuşi, la o privire atentă şi în urma unei introspecţii profunde, simţi că iubirea a rămas în tine, ea este şi acum în sufletul tău. Ea a fost acolo dintotdeauna, iar relaţiile de iubire pe care le-ai avut au fost doar prilejuri minunate ca această iubire să se manifeste. Întotdeauna, chiar fără să ştii, tu ai iubit şi ai aspirat ca femeie - către bărbatul ideal din tine însăți (în cazul bărbaților-către femeia ideală), iar răspunsul plin de graţie al acestui arhetip esenţial al sufletului s-a obiectivat prin intermediul tuturor bărbaților pe care i-ai iubit, îi iubești sau pe care îi vei iubi ( respectiv, prin intermediul tuturor femeilor pe care un bărbat le-a iubit, le iubește sau le va iubi în viitor). Bărbatul interior - respectiv femeia interioară - reprezintă pentru fiecare dintre noi cea mai pură, cea mai sfântă şi cea mai frumoasă parte a sufletului nostru, aspect către care tindem, conştient sau nu, întotdeauna atunci când ne îndrăgostim, când iubim plenar, prin aceasta reîntregindu-ne şi divinizându-ne fiinţa. Renunți la iubire- renunți la o parte din sufletul tău Atunci când noi recunoaştem, măcar parţial, în celălalt o anumită manifestare a arhetipului nostru sufletesc, atunci spontan ne îndrăgostim. Dar dacă uităm sau chiar ignorăm total legătura dintre fiinţa celuilalt şi bărbatul nostru interior este cu putinţă ca, destul de uşor, acea atingere a graţiei care a făcut să apară iubirea noastră imensă să se estompeze sau să dispară pentru că, treptat, alunecăm către o relaţie strict umană.  Sufletul este ca o sferă care prezintă două jumătăţi: una feminină şi una masculină, iar trezirea lui completă se încheie cu revelarea completă a sferei sale superioare care este chiar idealul nostru fundamental şi care ne cheamă mereu spre el. Să alegem mereu în primul rând să iubim Dar, pentru că suntem fiinţe sexuate, femei sau bărbați, emisfera superioară a sufletului îmbracă întotdeauna forma unei femei ideale în cazul unui bărbat (ANIMA) şi a unui bărbat ideal (ANIMUS), în cazul unei femei. Aşadar, în realitate, către această emisferă superioară ne îndreptăm întotdeauna (chiar şi fără să ştim) toate aspiraţiile sublime, toate gândurile minunate şi toate stările de iubire pe care le manifestăm. Atunci când am înţeles foarte bine acest aspect, devenim cu mult mai liberi decât înainte, pentru că astfel descoperim în noi (chiar în inima noastră), în permanenţă, o sursă nesfârşită de iubire, de plenitudine, de viaţă, de energie, de frumuseţe, de aspiraţie şi de sfinţenie. Acum ieşim din ipostaza anterioară, în care urmăream (conştient sau nu) mai mult să cerem. Pentru că acum avem tot timpul sufletul plin şi suntem gata să dăruim. Acum ştim că avem aproape totul în noi şi nu mai are nici o importanţă dacă primim ceva în schimb, iar idealul sufletului nostru ne răspunde din ce în ce mai mult prin fiinţele pe care le iubim. De fapt, de-abia acum putem iubi cu adevărat detaşat, plenar şi liber, pentru că am înţeles că suntem liberi şi că toată dragostea din lume se află în sufletul nostru, iar dragostea noastră este amplificată tot mai mult de toate fiinţele pe care le-am iubit, le iubim sau le vom iubi în viitor. |
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu