Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho

miercuri, 14 decembrie 2011

Iubirea autentică


Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime.

Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori.
Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile (înţelegi acum titlul cărţii?).

Dezaprobând, condamnând sau pedepsind nevoia lui de a-şi petrece timpul cu altcineva (nu neapărat un partener erotic), te aperi de propria teama de pierdere şi abandon.

Instrumentul pe care îl foloseşti este controlul.

Controlul nu este iubire!
Rădăcina nevoii de control este insecuritatea.

Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume.
Iţi vei asuma riscul ca el, bucurându-se de această libertate, să întâlnească pe cineva mai potrivit sau mai stimulativ.

Dacă se întâmplă asta nu-ţi modifică sentimentele nici măcar cu un milimetru.

Tu nu-l iubeşti pentru ca el să te iubească la schimb.

Tu iubeşti pentru bucuria de a-ţi manifesta această putere.

A iubi necondiţionat este o mare putere!

Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea.

Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul.

Iubirea este parfumul fiinţei tale (când fiinţa a înflorit pe deplin).

Dacă el pleacă sau vrea să plece, nu-l vei reţine.

O să fii trist(ă) o vreme. E firesc, cineva drag a plecat din viaţa ta.

Dar iubirea ta nici nu va seca, nici nu va fi blocată sa curgă spre altcineva.

Cum se atinge acest nivel?
Cum se iubeşte fără a fi dependent?

Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere?

Într-un singur fel.
AFLAND CINE ESTI.

Când ştii cine eşti, la nivelul cel mai profund din tine însuţi, poţi iubi fără condiţii.

Iar a afla cine eşti înseamnă a fi în comuniune cu miezul divin al fiinţei tale (am numit acest miez Sinele).

Când eşti în contact cu Sinele nu mai ai nevoie de nimic de la celălalt şi nici nu te mai aştepţi la ceva de la el.

Altfel e ca şi cum i-ai cere să-ţi aprindă o lumânare ziua în amiaza mare.
E ridicol.

Să-ţi simţi Sinele este o fericire atât de mare încât primul lucru care-ţi vine să-l faci este să o împărţi cu cineva, să o dăruieşti cuiva.

E şi o chestie tehnică la mijloc.
Dacă nu o oferi există riscul să fii copleşit şi să explodezi.

Nu că ar fi ceva rău, dar poate mai vrei să mai stai pe Pământ.

A afla cine eşti şi a-ţi manifesta Sinele este, după mintea mea puţin exaltată în clipa de faţă, esenţa căutării spirituale.

Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum.
Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit.

Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă.

Dar fericit în sensul cel mai înalt eşti doar în contact cu Sinele (pentru cititorii mai religioşi reformulez; doar în comuniune cu Dumnezeu.

Şi adaug; Dumnezeu locuieşte înăuntrul tău.

Pentru cârtitori, vezi Luca 17,21: "Căci împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru")

Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire?

Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea.

Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta.
Fericirea rămâne cu tine!

Te-ai prins?
De aceea nu te cramponezi, de aceea respecţi şi încurajezi libertatea.

Partea minunată din toate relaţiile de cuplu nefericite este că îţi arată unde nu există fericirea.

Fericirea ta nu se află în celălalt!
S-ar putea să-ţi ia foarte mult timp (vieţi întregi) ca să înveţi asta, însă în cele din urmă vei învăţa.

După ce cazi de mai multe ori în aceeaşi groapă, în cele din urmă o vei ocoli.

Sper să nu înţelegi de aici că sunt împotriva relaţiilor de cuplu. Sunt pentru!

Mă interesează şi susţin orice situaţie de viaţa care te poate învăţa ceva profund.

Relaţia de cuplu este o astfel de situaţie.

Problema nu este cu relaţiile de cuplu.
Problema este cu oamenii care suferă în relaţii de cuplu fără să înveţe nimic.

Iar categoria cea mai nefericită e constituită din cei care suferă şi pretind că sunt fericiţi...♥




INCHISORILE INVIZIBILE ♥ - fragment- de Adrian Nuta

luni, 12 decembrie 2011

OSHO - Consecinţe ciudate

Seriozitatea... imorală
Autor: MARIA TIMUC
„Iubirea trebuie să existe mai mult în spirit decât în corp; trebuie să devină puţin mai nepământească. Iubirea trebuie să devină plăcută, distractivă şi amuzantă – este necesar ca ea să înceapă să facă parte din această glumă universală. Satdharma, eşti prea serios – înlătură-ţi această seriozitate. Seriozitatea este nereligioasă, imorală! Râsul este adevărata rugăciune! Transformă-ţi viaţa într-un râs permanent – şi acum pentru prima dată este posibil aşa ceva. În trecut nu era posibil, de­oa­rece nu exista nici un fel de tehnologie; a trebuit să aşteptăm apariţia acesteia. Ea a apărut, însă mintea omului nu este încă pregătită să devină ştiinţifică – ea continuă să fie superstiţioasă”, a spus Osho în cartea sa, „Philosophia Ultima” (Ed. Ram).
Seriozitatea este nereligioasă, imorală, spunea Osho. Seriozitatea n-are a face cu rugăciunea, căci rugăciunea este bucurie, este râs, este vitalitate şi frumuseţe. De aceea, iubirea nu-i serioasă, nu poate fi serioasă, căci, dacă ar fi serioasă, n-ar mai fi iubire. Jocul vieţii şi al bucuriei de a o trăi se poate spulbera împrejurul seriozităţii, şi asta pentru că seriozitatea te poate împinge complet în Egoul tău. „Din seriozitate începe gelozia, din seriozitate a apărut cicăleala femeilor; din serio­zi­tate, bărbaţii au început să le ur­mă­rească permanent pe femei – Ce face? Vorbeşte cu cineva? Se uită la ci­neva? Oare de ce a râs la vecin? Oare ce face întreaga zi la serviciu?
Această seriozitate a distrus toată bu­cu­ria şi fericirea; nu a reînnoit nici o energie, ci pur şi simplu a distrus-o”, spunea Osho. Iată de ce seriozitatea ex­cesivă ar putea fi periculoasă, şi nu doar în relaţiile cu sexul opus, nu doar printre bărbaţi şi femei seriozitatea se strecoară ca un virus agresiv, tulburător, ucigător al vitalităţii şi al bucuriei. Seriozitatea descope­ră Egoul în întregime şi-l energizează, iar asta-i energia bună pentru hrana Egoului; nu-i iubire, cât posesivitate şi pretenţie, dorinţă şi frustrare, frică şi gelozie... Seriozitatea Egoului nu are nici calităţi umane, ci-i mai degrabă o bună ocazie de a-ţi scoate de sub oborocul inconştient defectele, cutumele, frustrările şi fricile. De aceea a spus Osho că „râsul este rugăciune”; bucuria, vitalitatea, iubirea şi libertatea sunt faţete ale frumuseţii şi ale rugăciunii sincere. Când trăim bucuria, nu putem cere nimic în rugăciune, căci ce nevoie mai ai dacă eşti fericit? Dacă te simţi fericit, dacă râzi, rugăciunea ta este „mulţumesc, Doamne, pentru asta”. Nu-i o cerere aici, nu-i o cerşetorie, ci o stare de mulţumire, căci atunci când râzi este semn că deja ai pri­mit tot ce ai fi cerut. Experienţa umană cunoaşte şi râsul trist, şi lacrimile de fericire, şi multe alte feţe pe care şi le ia sufletul când se apropie de iubire, dar esenţa tuturor experienţelor, oricum s-ar manifesta ele în exterior, este absenţa serio­zi­tăţii sau, mai bine spus, a negativi­tăţii.
Să nu înţelelegm acum că omul trebuie să fie clown; unul care râde continuu, se îmbracă în alb la înmormântare şi în negru la nuntă, are liber la dezmăţ şi nu mai respectă nimic şi pe nimeni. Dimpotrivă, când trăim starea de iubire, am putea fi mai liberi, mai spontani, mai puţin serioşi, mai toleranţi şi mai încrezători în viaţa însăşi. Gelozia şi frica de a pierde omul iubit se topesc pentru a-i face loc iubirii, acea stare de rugăciune în care suntem mulţumiţi pentru tot ce avem, fără frica de a pierde. Frica de a pierde omul iubit este doar un indiciu al seriozităţii, al căderii în capcana Egoului, un semnal al abaterii sufletului şi al minţii de la rugăciune.
Seriozitatea are – în citatul preluat din Osho – semnificaţia negativităţii profunde a Egoului, care, odată instalat, odată energizat şi hrănit – devine o piedică majoră în calea iubirii. Iubirea trebuie să devină puţin mai nepământească. Iubirea trebuie să se umple de sevă, de bucurie, de răbdare, să râdă şi să se bucure. Fără bucurie, iubirea-i serioasă, prea serioasă, prea pământească, prea condiţionată şi creatoare de suferinţă. Iubirea pământească naşte sufe­rinţele îndrăgostiţilor, care sfârşesc prin a trăi separat şi a crede că iubirea nu există. De fapt, noi o facem prea serioasă, prea umană, prea... domestică, prea zdrobitoare, iar ea-i doar bucurie şi nimic... altceva!"
SURSA: http://www3.jurnalul.ro/

ACESTEA FIIND SPUSE, SĂ RÂDEM UN PIC CU OSHO:


Dacă simţiţi că filmuleţele cu Osho vă inspiră, puteţi contribui cu subtitrări în proiectul iniţiat  aici http://www.oshotalks.info - propus de Proiectul pentru traduceri ale filmelor video cu discursurile lui OSHO (OSHO Talks Video Translation Project).
VEDETI FILMUL CU INVITATIA , AICI
Pentru mai multe articole si filmulete traduse cu OSHO vizitati Categoria OSHO de pe blogul nostru.

P.S. În spiritul glumeţ de astăzi, dacă tot l-am învăţat pe Creangă la şcoală, ne intrebam oare, oare de ce nu s-au făcut nişte comentarii şi pe marginea acestei poveşti scrise de el: POVESTEA PULEI 
(dedicata celor care se irita la cuvinte obscene) . Cred ca am fi fost cu totii foarte incantati sa facem comentarii si sa le invatatm ;))


Sursa: Ieşirea Din MATRIX

duminică, 11 decembrie 2011

Pe frecventa iubirii divine-We are One

We are One-http://andreirungureanu.blogspot.com/2011/12/pe-frecventa-iubirii-divine.html



De cateva saptamani ma gandeam la o postare despre experienta mea pe frecventa iubirii divine. O numesc astfel, pentru ca asa ar fi cel mai aproape de modul cum am perceput-o eu... nu ca ea ar putea fi definita in cuvinte. Experienta a inceput in 28 octombrie si a durat cateva zile, cu o scadere in intensitate pana la disipare. Ulterior insa, am observat ca pot accesa aceasta frecventa prin intentie focusata, ceea ce e si normal din moment ce-i prinzi 'gustul'.

Desigur, este aproape imposibil sa descrii o traire atat de subtila si sublima, si totusi atat de profund restructuranta la nivelul fiintei. Garantez ca, o data avuta experienta, nu-ti mai doresti altceva decat sa te reintorci si, pe cat posibil, sa te stabilizezi in starea respectiva. Pentru ca este vorba de o stare, care nu are insa legatura cu emotiile. Asa cum am trait-o eu, este o stare de pace si profunda acceptare fata de absolut orice, insotite de bucuria linistita de a sti ca Totul e perfect asa cum este. Din acestea rasar imediat iubirea fata de orice aspect al Creatiei si recunostinta, reverenta in fata inteligentei Surse, Intregului, Creatorului (nu conteaza numele).

Lasandu-ma in voia acelei stari, predandu-ma divinitatii - pe care o simteam ca fiind EU - aveam senzatia ca orice contradictie, orice conflict, orice opozitie disparusera din fiinta mea. Atunci a fost evident si pentru mintea mea ca adevarata iubire inseamna iesirea din dualitate, imbratisarea a tot ceea ce este fara nicio discriminare, fara nicio judecata de valoare... In acel moment am rezonat cu Iisus, in sensul ca semnificatia cuvintelor lui a devenit explicit evidenta pentru mintea mea. (Desigur, experimentam si o stare de claritate mentala deosebita ca urmare a frecventei foarte inalte). Mai mult, cateva fractiuni de secunda, am avut senzatia ca sunt in pielea lui, traind aceeasi experienta interioara ca si el. (Acum ma gandesc ca am accesat frecventa lui, adica cea a iubirii christice, el fiind oricum "una cu Tatal", deoarece acesta era singurul reper cat de cat familiar pe care-l aveam la dispozitie).

Experienta nu se desfasura insa doar in plan mental, ci si senzorial si sentimental (folosesc acest termen in intelesul lui Jeshua, comunicat prin Pamela Kribbe, pentru a-l deosebi de emotional). Din punct de vedere senzorial, percepeam cu pineala un vortex de energie aurie, foarte blanda, la distanta in fata mea, deasupra ochilor fizici. Aceasta energie o simteam ca fiind calda, blanda si totusi ferma si puternica. Am descris-o ca fiind in acelasi timp si feminina si masculina. Din punct de vedere al "sentimentului" pe care-l traim, era unul de iubire, acceptare, bucurie... Traiam starea de perfectiune si de non-separare. Nu ma mai simteam pe mine ca avand nevoie de identificare si protectie... eram ce eram, si era perfect. Experimentam o dorinta de abandon total in fata Constiintei, Sursei, Intregului (cum vreti sa-i spuneti...), pe care o recunosteam ca fiind forta conducatoare a Tot, si pe care, paradoxal, o simteam ca fiind adevarata mea esenta. Ea nu era in afara mea; era in mine, dar nu straina, ci eram 'Eu' in cel mai fundamental aspect... Hmm, greu de explicat, dar Sinele superior al fiecaruia intelege...

Ideea acestei postari mi-a revenit azi in atentie, in urma unui articol gasit pe un blog despre noua intelegere a dragostei. Parcurgandu-l, mi-am dat seama ca cel care l-a scris a ajuns (nu stiu exact pe ce cale, dar nu e deloc important) la aceeasi intuitie / traire / intelegere a iubirii divine pe care eu am experimentat-o. Ii multumesc ca a exprimat-o atat de frumos. Preiau textul, cu mici comentarii.
Namaste, Marian!

Inchei prin a accentua faptul ca iubirea divina nu este doar un concept new-age sau hippy, vehiculat in spiritualitate. Este o frecventa "reala", care se poate experimenta plenar, ca urmare a alinierii perfecte cu Creatorul si a "temelor facute". Ea readuce gustul de Acasa si ne reintegreaza in armonia Creatiei. Ea reprezinta punctul zero, de unde orice noua, cu adevarat noua creatie este posibila.



Noua intelegere a dragostei

Nu este nimic de făcut pentru a intelege asta!…  Asta deja se întâmplă în sinea noastră.  Asta nu este ceva ce trebuie să facem mental.  Noi nu trebuie să plecam acum undeva anume şi să facem ceva…  Noi trebuie numai să înţelegem că  ajungem la o nouă înţelegere a dragostei…  Asta se întâmplă şi va continua să se întâmple în sinea noastră, a fiecarui om care se trezeste ACUM! În trecut, înţelegerea noastră despre dragoste a fost cumva limitată.  Înţelegerea noastră despre dragoste a făcut parte din căutarea noastră. Noi am căutat pe cineva care a fost armonios şi care într-adevăr a umplut vidul din sinea noastră şi a ajutat la echilibrarea personală.  Într-adevăr au fost simţăminte emoţionale puternice la conectarea cu acea persoană, dar până la urmă fiecare dintre noi nu s-a gasit pe sine prin celalalt…  Noi am găsit doar un partener sau un prieten care să călătoreasca împreună cu noi.  Ei nu au deţinut nici o energie a divinităţii noastre…


Înţelegerea noastră veche despre dragoste a fost foarte limitată, foarte limitată!  Oh, noi am încercat să avem o mare iubire în acele timpuri!  Ne-am spus nouă înşine că trebuie să iubim pe alţii… ca trebuie să iubim ceea ce facem.  Dar noi nu am avut nici o idee de ceea ce este dragostea adevărată!  Înţelegerea nouă despre dragoste merge dincolo de cuvinte…  Nu este ceea ce noi putem gândim că este.  Este eliberarea dualităţii!  Este de a nu avea agendă! Fara agendă!


Acum, in vremurile pe care le parcurgem, aceste elemente de dualitate pe care le-am avut tot timpul, scutură energiile  vechi.  Simţim câteva efecte ale acestora în corpul nostru fizic, prin diverse dureri sau chiar boli. Permiteţi ca asta să se întâmple! Cu acceptare, cu compasiune…

Energiile dualităţii sunt ca nişte valuri sau unde.  Astea sunt înalte sau joase.  Ele se joacă între ele!  Cele joase ne-au mânat spre cele înalte.  Cele înalte ne-au dus la noi perspicacităţi, care câteodată se pot numi perioadele dureroase.  Ele au lucrat unele cu altele!  Este vorba acum despre îmbrăţişarea TUTUROR acestora, cele înalte cu cele joase, albul cu neagrul, pozitivul cu minusul, lumina cu intunericul…  Îmbrăţişaţi toate acestea!  Să nu vă concentraţi doar pe o singură energie de dualitate.  Îmbrăţişaţi-le toate! Asta ne va da o nouă înţelegere a dragostei!… “Iubeste-ti dusmanul!” – a spus Yeshua. Cel din exterior este proiectia celui interior!… 

Dragostea nouă va începe prima dată în sinea noastră. Noua dragoste începe cu noi înşine…  Nu e nevoie să mergem in afară! Îngrijiţi această dragoste în Sinea voastră, ca şi cum aţi îngriji un copilaş. Ea începe in sinea noastră, in interior, dar nu in minteTreceti de etapa “gandirii pozitive”! E doar un joc pe care il preia mintea!!!


Noi am făcut atâtea tertipuri ca să evitam undele joase şi durerile şi întunericul şi negativele şi răul…  Dar astea au făcut parte din noi!  Au făcut parte din acest joc mare, dacă vreţi să-l numiţi aşa, dar o mare experienţă! Îmbrăţişaţi toate astea!  Eliberaţi agendele despre ce este bine şi ce este rău.  Eliberaţi agendele despre ce alţii au nevoie şi ce lumea are nevoie in acest punct.  Îmbrăţişaţi şi cele înalte şi cele joase, pentru că ele fac parte din acelaşi TOT!

Este o nouă dragoste în sinea noastră.  Şi este o nouă înţelegere.  Este într-un sens, o înţelegere, un simţământ.  Este dificil  să punem în cuvinte ce se intampla de fapt.  Nu este nevoie să facem nimic! NI-MIC!!!… Este o nouă dragoste, dar nu este aşa cum noi am putea gândi că poate să fie.  Asta nu are de a face cu o altă persoană, cel puţin nu acum.  Are de a face cu fiinţa noastră proprie şi sufletul nostru propriu.  Deja ni se întâmplă nouă!… 

Ce se întâmplă în această nouă înţelegere a dragostei, este că energia de Acasă, poate până la urmă să intre.


Dualitatea, energia de care ne-am folosit pentru a merge înainte, acum poate să înceapă să plece!  Când asta se întâmplă, noi ajungem la o nouă înţelegere despre dragoste. Am pornit in căutarea dragostei, care era de fapt în noi, de când am plecat de Acasă, din UNUL…  Căutarea dragostei este dorinţa de a înţelege CINE SUNT cu adevărat!…  Am căutat eoni să ne cunoaştem pe noi înşine, Sinea Noastră, cu identitatea unică şi amprenta fiinţei care este Spiritul, dar este şi unică… şi un Creator în felul nostru la fel… cel care în curând o să moştenească tronul, aşa cum este descris in toate scrierile sacre…  Înţelegerea dragostei noi este ceva ce noi am căutat. Nici Dumnezeu nu stia ce inseamna experimentarea dragostei, pana nu am experimentat-o noi… E o mare prostie sa credem ca Dumnezeu stie totul dinainte! Altfel ce sens am mai fi avut noi?… Chiar crezi ca suntem biete furnici cu care se joaca un baietel obraznic?


Acum, mulţi pot spune: “Dar, eu nu am simţit nimic! Viaţa mea este plină de probleme şi dificultăţi!”.  Da! Stiu asta! Si eu trec prin ele! Dar, noi la fel ştim că asta este ce marchează în timp, conştienţa pentru noi. Eliberarea dualităţii este prezentă în sinea noastră şi că noi vom să ajunge, in viata asta sau peste nu stiu cate vieti,  la o nouă înţelegere a ce dragostea este într-adevăr! Nu conteaza timpul!… [comentariu personal: Eh, ar cam conta, din punctul de vedere al experientei in corp... Mai ales ca acum e un moment propice, Pamantul crescandu-si el insusi frecventa... De ce sa amanam momentul intelegerii pentru alti eoni si sa prelungim suferinta? Pentru Spirit nu exista timp. Pentru Spiritul intrupat, care experimenteaza, timpul e foarte 'real'.] 

Această nouă înţelegere a dragostei, nu este despre a găsi un tovarăs de suflet, pentru că ei nu au răspunsul pentru noi! Ei la fel sunt  în dualitate!  Nu este ca să găsiţi “sufletul nostru geamăn”, pentru că asta… nu există!  Noi avem flacăra NOASTRĂ a divinităţii.  Nu este nici o bucată din noi care sa fie pierdută!  Dragostea nu înseamnă să ne găsim un tovarăş, sau să avem o iubire şi o pasiune, sau sa îngrijim un copil sau un părinte.  Oh, într-adevăr acestea sunt la fel, tipuri de dragoste! [Corect! Ne indragostim de altul pentru ca regasim in el fragmente ale noastre 'pierdute' pe drum, in realitate uitate. Senzatia ca celalalt ne completeaza vine tocmai de aici: el ne readuce in atentie partile uitate din noi si ne apropie de integralitate. Partile acestea 'redescoperite' in celalalt pot fi percepute ca pozitive, caz in care ne idealizam partenerul, sau ca negative, caz in care ne luptam cu el si incercam sa-l 'corectam'. In acest ultim caz, partenerul doar scoate la lumina umbra noastra reprimata, spre a fi integrata.]

Dar, este o nouă înţelegere a dragostei care intră, atunci când dualitatea este eliberată. Este împlinirea  completă a cercului al Doilea, in care ne aflam. Este o împlinire a călătoriei!

Este oare de lucru de acum încolo?  Într-adevăr, este!  Noi încă mai trăim în lumea dualităţii din jurul nostru.  Încă o să mai aibă un efect pe noi. Noi încă mai trecem prin procesul de transformare.  Noi încă mai eliberam energii din trecut. Încă o să mai fie dureri ale trupului pentru o perioadă de timp. Încă o să mai fie îndoieli şi pendulări înapoi şi înainte…  Dar noi vom avea fundamental  o înţelegere a dragostei, pe care nu am fi putut-o avea înainte.  Asta începe cu noi înşine! Asta nu se găseşte într-o altă persoană. Se găseşte în Sinea Noastră, in Eu Sunt!…

Oh, acea înţelegere nouă de dragoste va fi un nou combustibil şi o energie înăuntrul Sinelui!  Nu o să mai fie nevoie de influenţa reciprocă a dualităţii, proporţia de 2/3 la 1/3, a mişcării de înapoi şi înainte.  Acele polarităţi totdeauna s-au împins una pe alta! De asta numai este nevoie! O greutate mare este eliberată de catre noi!

Se întâmplă asta, peste noapte? Nu, dragi prieteni.  Am crezut si eu asa la inceput! Pana m-am vindecat de “nerabdare”! Nu in totalitate… Asta este un proces care are nevoie de un timp. Dar, privirile devin tot mai puternice şi mai clare. Ne vom uita înapoi şi o să spunem: “Oh, eu nu am înţeles nici trei cuvinte din ceea ce spunea ala, atunci. Dar, acum înţeleg că o energie a intrat în acea zi.  Eu am înţeles că am fost pregătit pentru o Nouă Conştienţă.  Eu nu am înţeles aşa bine cuvintele, dar acuma înţeleg!”… 

În acest moment ACUM dualitatea a plecat… Încet, liniştit, şi cu răbdare, ACUM pleacă.  Pleacă şi este înlocuita de o nouă înţelegere de dragoste, o dragoste care nu are agendă!… Nu are asteptari ale unor rezultate! Rezultatele NOULUI nu are de unde sa le stie mintea! NOUL nu a fost experimentat… Deci nu a devenit amintire. Mintea lucreaza doar cu ce a mai trait…

Poţi sa-ti imaginezi asta?  Dragoste fără agendă?… O dragoste care este răbdătoare şi liniştită cu noi… o dragoste care ne onorează pe noi şi pe alţii… o dragoste care continuă să se realizeze pe ea însăşi mereu… continuă să crească în energia ei proprie.  Da, da, crează o Nouă Energie, ea însăşi!

În dualitate, energia a fost creată când un element, cel “negru” s-a ciocnit cu lumina…  Acele aspecte ale lui CINE SUNT, într-un sens, s-au lovit cu putere unul de altul şi au creat o energie care a fost rezultatul ciocnirii.  Aşa a fost creată energia!  Experimentam in luni şi ani, si poate parea crud, felul în care am produs energia ca să mergem înainte…

Energia de dragoste se va împlini singură şi se va completa singură… mereu şi mereu!  Dragi prieteni, dragostea nu trebuie să fie înţeleasă prin mintea noastră.  Nu trebuie!  Dragostea, acea înţelegere nouă de dragoste, nu va veni din minte! Va veni din toate părţile fiinţei noastre. Va fi un fel de “Ah! Stiu! Ce simplu era! De ce nu ai spus asa!” [Ne este familiara, deoarece e frecventa noastra de baza, cea a Sursei, dar e uitata datorita eonilor de experimentare a dualitatii .]


Vom ajunge să înţelegem de ce asta a fost un moment decisiv pentru noi şi un proces propriu… Lucrurile se schimba! Cu siguranta! Într-adevăr, noi ne schimbam! Si de aceea, lumea se schimba!…

Oriunde exista iubire, exista si dezordine

Un barbat i-a oferit fetitei sale in varsta de 12 ani o anumita sums de bani daca accepta sa tunda iarba. Fetita s-a apucat cu malt sarg de treaba si pana seara intreaga peluza era perfect tunsa, cu exceptia unui petic de iarba ramas intr-un colt.
Cand tatal i-a spas ca nu-i poate da banii, caci nu a respectat intelegerea, fetita i-a raspuns ca prefers sa uite de bani, dar nu este dispusa sa tunda ai iarba din acel petic.
Curios sa afle de ce, tatal s-a dus sa verifice portiunea de gazon netunsa. Chiar in mijlocul ierbii se afla o broasca raioasa mare. Fetitei i se facuse mila de ea si a refuzat sa o striveasca cu masina de tuns iarba.
Oriunde exista iubire, exista si dezordine. Ordinea perfecta ar face din aceasta lume un cimitir.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

IUBIREA universala

Despre INALTARE

De cateva zile eu asist la inaltarea in dimensiuni vibratorii superioare a unor fiinte apropiate mie. Aceasta in paralel cu observarea acestui proces, in ansamblul lui. 
Referindu-se la inaltarea "corpului fizic", deci a intregii populatii de celule, desigur este un poroces si nu o alegere, ALEGEREA precedand in constiinta procesul. Ajutand si observand modul in care are loc, chiar ma pregateam sa-l pun in cuvinte, asa incat sa va ajute sa va faceti o idee despre ceea ce veti avea de trecut fiecare -la momentul vostru-, banuiesc in urmatorul interval, foarte apropiat.
Ieri insa, mi-a intrat in posta de la editura "FOR YOU", o descriere destul de corecta, facuta de Lauren C. Gorgo, sub titlul "Aparitia iubirii universale".

Desi stiu ca multi sunteti abonati si probabil l-ati primit, unii 

nu sunt si ca atare il voi lipi aici.
Inainte de a o face, vreau sa specific ca este emis din frecventa celei de a sasea dimensiuni, conform algoritmului cu care eu lucrez si ca corespunde unui "grad de adevar" de 100%. Si mai ales explica corect ceea ce eu am asistat.



Aparitia IUBIRII universale

de Lauren C. Gorgo, 
postat pe 3 decembrie 2011 (ii multumim Anei Nicolai)


„Pe masura ce prototipul noului om activeaza total si intrupeaza fizic frecventele IUBIRII universale, Mama Pamant primeste energiile scalare nutritive, necesare pentru alinarea durerilor travaliului ei … si la fel primeste fiecare dintre voi.”
– Cele Sapte Surori din Constelatia Pleiadelor

Dupa 11:11

Au trecut trei saptamani de la 11:11, cand, din nou, lumea noastra launtrica a fost intoarsa pe dos, iar lumea noastra exterioara s-a intors cu susu-n jos. Dupa un portal major, e nevoie intotdeauna de o buna bucata de timp ca sa ne aranjam perucile la loc, insa se desfasoara atat de multe lucruri în cosmos, în timpul acestei tranzitii foarte concentrate si sacre intr-o noua lume/era – sau intr-un nou an – incat este de la dificil pana la imposibil, sa incercam sa intelegem asta sau sa descoperim ce rezultat se produce chiar acum.

Un lucru este cert … inca ne zbenguim în golul de dupa 11:11 (si care în curand va fi aspirat în 12:12)… indurand perioada obisnuita de excavare – ce urmeaza oricarui eveniment cosmic major – si integrandfilonul principal al tuturor portalurilor prin care tocmai am trecut. Si chiar daca, in prezent, dobandim acces la un taram cu totul nou al (inimii) inteligentei si intram în contact cu un nivel oarecum nou de constienta, cu certitudine ca acum nu e momentul sa intelegem toate astea (complimente de la Mercur retrograd). Inca suntem atat de inceti in ceata transmutarii, incat efectiv nu putem vedea pasul facut in fata … iar cu toate fragmentele obuzului 3D lent, care inca mai zboara prin aer, nici macar nu e recomandat sa ne extenuam.

Merita mentionat si faptul ca ne aflam in mijlocul unui portal puternic de eclipse (pe 25 noiembrie a fost o eclipsa partiala de Soare, iar o eclipsa totala de Luna va avea loc la Luna Plina, pe 10 decembrie)… si fireste ca, imediat dupa apropiata eclipsa de Luna, este poarta stelara 12:12, ce va fi curand dupa aceea urmata de sostitiu. Sa adaugam cateva eruptii solare si EMC (ejectii de masa coronala. N.tr.), predispuse sa ne cinsteasca în aceasta luna – asa cum au facut-o, fara niciun regret, chiar în jurul sarbatorii Recunostintei – si avem un cocktail cat se poate de cosmic, din care sa sorbim la petrecerile noastre de sarbatori.

Asadar, da, chiar daca durerile nu sunt tot la fel de intense cu cele de pana acum, iar noi putem pluti pe valuri cu mai multa incredere, inca mai gafaim prin travaliul renasterii si avem nevoie sa ne abandonam total, în timpul contractiilor ce mai raman din 2011.

„De la solstitiu pana la Luna Noua, aveti oportunitatea de a dobandi o perspectiva cu totul noua, care duce la schimbare, la progrese si la libertate adevarate.”
                                                – Cele Sapte Surori din Constelatia Pleiadelor


Din cate aud, partea cea mai grea aproape s-a incheiat si, chiar daca suntem cu totii intr-un punct in care simtim ca literalmente nu mai putem merge mai departe inca un minut … de cate ori am spus asta, in ultimii 7 ani? … ne mai raman inca cateva eforturi de facut. Insa ne putem concentra si putem extrage forta din primele semne de viata care incep sa apara, pe masura ce ferestrele IUBIRII universale se deschid larg, pline de provizii proaspete, de particule adamantine fortifiante, ce dau navala in viata si in corpul nostru, plutind pe valurile schimbarii.

Aceasta este prima oara cand noi (o mare parte a omenirii) renastem în acest fel … total constienti … iar acest moment de (re)nastere esteintoarcerea la constiinta punctului zero, o resetare si o recalibrare totale, în care energiile feminine si masculine sunt perfect echilibrate, ca sa ne dea posibilitatea sa ne inaltam fizic, dincolo de constiinta polaritatii (karmica) … si, în foarte multe privinte, lucrurile inca sunt dezgustatoare, insa miracolul este ca suntem sprijiniti sa parcurgem aceasta tranzitie, in efectiv orice modalitate posibila. Nu e nicio cale de retragere, acum.

În ultimele cateva saptamani, am fost cu totii maturati spre mare, de un contra-curent cosmic de transformare – provocator, dar purificator.Suntem departe de „starea de normalitate” si, în loc sa curgem cu curentul universal, am fost deconectati de viata si topaim prin jur, incontrolabil, în navigarea agitata a necunoscutului. Sa fii aruncat de ici-colo poate fi ceva tulburator, daca permitem, insa cei care raman centrati cu calm, în credinta locului în care ne conduce inima, vor observa ca, desi am fost dusi in adancul marii, de aceasta data, din nou, nu ne aflam singuri aici.

În timp ce valurile oceanului ne inalta, pentru un timp, campul de vizibilitate spre noi inaltimi, incepem sa vedem nu doar orizontul unei noi lumi, la care fiecare dintre noi a visat ca sa vina, dar observam si ca, de jur imprejurul nostru, în aceleasi ape purificatoare, plutesc membrii familiei noastre rezonante de suflet, ce ni se alatura în descoperirea si crearea unui nou Pamant.

Odata ce ne recunoastem intre noi, tot ce avem de facut este sa intindem o mana, ca sa ne recapatam taria sufleteasca, vioiciunea si puterea de grup, astfel incat sa putem inota impreuna, spre tarmul vietilor noastre noi-noute.

O senzatie de implinire umple aerul si suntem realimentati pentru kilometrii ramasi …

Spirite inrudite

Apare o noua ordine, iar sufletele din linia intai a acestor schimbari incep sa se reuneasca, ca sa creeze rezonante de grup, ce vor influenta Pamantul si omenirea, într-un mod nobil.”
                                                        – Cele Sapte Surori din Constelatia Pleiadelor

Este adevarat ca nu foarte multe lucruri despre urmatorii nostri pasi sunt clare, insa exista un element din aceasta recenta poarta stelara, care deja a inceput sa se cristalizeze de cealalta parte, in pregatire pentru 2012 … reconectarea cu familiile noastre de suflet, cu fratii si surorile noastre de Acasa.

Poate ca sesizati dezvoltarea acestor grupuri de suflet, ce apar din senin în jurul nostru, fie ca parteneri romantici/spirituali/inruditi … legaturi de afaceri/motivate de un scop, care tocmai se formeaza si care se vor consolida în anul urmator … noi oportunitati de a lucra cu altii care au interese comune/gandesc la fel … piesele finale (oameni) care sa implineasca contributia voastra colectiva, adusa omenirii etc.

In unele cazuri, aceste legaturi se formeaza prin internet sau ar putea (în final) exista în lumea voastra fizica … oricum ar fi, reunirea acestor grupuri de suflet este un pas necesar în producerea numeroaselor materializari ale dorintelor noastre din inima, pentru Noul Pamant. In mod oficial, incepem sa ne reunim in rezonanta inimii, ca pazitori ai Noului Pamant din faza a II-a a inaltarii … pe care cei din lumea nevazuta o numesc „faza de fizicalizare”.

Ca orice altceva, aceasta reunire va fi în mod probabil un proces ce se va desfasura continuu în 2012, asa ca, daca nu simtiti inca aceste legaturi, aveti o gramada de „timp” … indiferent ce inseamna acum timpul. Surorile spun ca va avea loc o inflorire de noi relatii si deschideri, ce se vor extinde dincolo de ceea ce este cunoscut în prezent, precum si o intarire a relatiilor de suflet, existente. Daca inteleg corect acest lucru, faza de fizicalizare si faza de intrupare sunt evenimente simultane … perioada totala de timp alocata pentru ca inaltarea noastra sa fie realizata în plan fizic… un proces ce a inceput deja si care include materializari fizice si aplicarile viselor noastre cele mai extraordinare si dorintelor noastre cele mai profunde … dorinte ce se nasc din atingerea potentialului nostru cel mai inalt, in IUBIRE.

Cu alte cuvinte, pentru cei capabili sa intrupeze frecventele IUBIRII universale, 2012 va avea de-a face cu stapanirea lumii fizice, a materiei fizice … inclusiv a biologiei noastre. Vom invata tot felul de lucruri noi, inclusiv cum sa co-cream cu fortele universului, prin intermediul portalului inimii noastre (nobile) magnetice.(mult mai multe despre acest lucru vor veni în anul viitor)


*NOTA: Simt ca este important sa specific aici ca, în mod contrar celor crezute de unii, inaltarea biologica nu este un eveniment ce are loc o data … ea este o serie continua de valuri de purificare din energia Sursei, ce stimuleaza o succesiune de activari genetice si progrese, care conduc la intruparea IUBIRII Divine … o frecventa la care cei din linia intai se acordeaza, cu care se aliniaza si pe care o integreaza de foarte multi ani. Da, incepem  sa ne intrupam divinitatea si invatam cum sa ne valorificam/dirijam energia fizica, asemenea maestrilor, desigur … retineti insa ca fiecare celula din corpul nostru si ADN-ul din acele celule se schimba în moduri radicale, ca sa se adapteze noului nostru nivel de programare … ceea ce este doar un mod mai dezvoltat de a spune ca timpul si spatiul sunt necesare pentru transfigurarea in lumea fizica. Pur si simplu, fizica.

Fizica taramului fizic 3D guverneaza lumea formei si este, de departe, cea mai densa, cea mai putin maleabila si, prin urmare, cea mai lenta si ultima care sa se schimbe. Din nefericire, acest proces treptat este ceea ce inseamna sa „ne luam corpul cu noi”,  în inaltarea noastra în 5D. Este de la sine inteles ca moartea ar putea fi ruta mai rapida, dar nu este ruta la care ne-am inscris. Noi suntem în trenul personal catre cer … care opreste în multe statii.

Stiu ca spun deseori asta, insa este multa neintelegere cu privire la ceea ce se produce la nivel fizic în corpul nostru – si ce ne-am astepta. Acest proces de evolutie, pe care il numim Inaltare, este un proces FOARTE biologic, motiv pentru care, în aceste buletine de stiri, canalizez mereu atentia spre corpul nostru fizic. Pleiadienii adauga caaceste intelegeri gresite sunt perpetuate de cei care considera ca Inaltarea este doar o cautare spirituala … ceea ce nu doar ca este inexact, insa abia atinge suprafata a ceea ce este de fapt necesar, ca sa ne transformam trupul in fiinte Christice.

Faptul ca ne simtim bolnavi nu inseamna ca ne-am ratat inaltarea, inseamna ca ne transformam – aducand la suprafata reziduuri emotionale si celulare, reducand densitatea – si devenim mai rafinati. Din nou, un  p r o c e s.  Totul conduce undeva … destinatia esteIUBIREA intrupata … insa nu ne trezim pur si simplu astfel, intr-o buna zi, de partea cealalta a unui portal stelar … intram cu grijaaaaaa in el. Portile stelare sunt continui si consecutive, dintr-un motiv: fiecare ne face receptivi fata de „potentialul” de a face pasul urmator, mai profund, în IUBIRE. Cum ar putea fi altfel? 

*******************************************************************************************

„Va asteapta o perioada de restructurare globala, care va necesita oarecare rabdare, insa pe masura ce fiecare dintre voi intra pe pozitie, ca pazitori ai Noului Pamant, aceste schimbari se vor accelera si vor prinde avant în jurul planetei. Din acest motiv, acum este vital ca aceia care sunt chemati la misiuni planetare de slujire, sa se prezinte si sa spuna DA acelor oportunitati ce apar, caci ele vor deschid usile pentru a va reuni cu familiile voastre rezonante de suflet. Familia voastra de suflet este cea care poarta cu sine rezonanta de grup a unei noi omeniri, iar acum e momentul sa va uniti fortele, sa va co-creati viziunile indelung mentinute, despre cer si Pamant.”
                                                    – Cele Sapte Surori din Constelatia Pleiadelor

Stralucirea IUBIRII

„ In ceea ce priveste IUBIREA, exista o noua intelegere ce va permeaza sfera, iar aceasta noua intelegere este fundatia pentru ca intrega viata de pe Noul Pamant sa creasca, sa infloreasca.
                                            – Cele Sapte Surori din Constelatia Pleiadelor

 Pe masura ce intrupam stralucirea deplina a IUBIRII, în realitate ne adaptam la transformarile biologice necesare pentru stapanirea Inaltarii. Surorile mi-au impartasit ca una dintre transformarile cele mai influente, care schimba viata, initiata prin portalul 11:11, este aceea cacelulele noastre, care ne alcatuiesc corpul uman, incep sa preia rezonanta de 528 Hz … una dintre cele sase frecvente fundamentale ale creatiei, cea a IUBIRII universale si a miracolelor.

Stralucirea poate fi simtita în corp ca o stare de fericire bazata pe senzatie … mult asemanatoare undelor de iubire-extaz ce onduleaza prin celule, punand in libertate endorfine, pentru a crea senzatia intensa de a fi viu … în care totul în jurul nostru, inclusiv aerul pe care il respiram, este incarcat de IUBIRE. Aceasta energie a IUBIRII este o inteligenta subtila, insa vitala, ce permeaza totul, pana în punctul în care simti efectiv ca lumea e mai buna si pare sa fie mai colorata. Acest lucru ar putea parea fantezist si, sincer vorbind, chiar mi se pare o versiune foarte temperata a euforiei drogului … numit „Drogul Iubirii” … dar fara efectele secundare de panica/paranoia, ce pot insoti folosirea oricarei substantei psihoactive artificiale si puternice.

Acum inteleg acest sentiment ca fiind procesul de „transferare”, la care s-a referit Consiliul Suprem Pleiadian (CSP) în mesajul anterior … pe care ei il definesc ca fiind transferul inteligentei Sursei (frecventa IUBIRII) in celulele noastre … un sentiment care este, in esenta, generat din centrul inimii (superioare). Potrivit CSP, aceasta este senzatia sentimentului care transforma de fapt corpul, în lumina.

„Corpul vostru biologic va prelua aceasta rezonanta în valuri ce vor permea fiecare celula din corpul vostru. Asta se intelege prin termenul de extaz. Acest proces duce la o eliberare de densitate a intregului corp.”
                                                    – Cele Sapte Surori din Constelatia Pleiadelor

Inca nu suntem capabili sa mentinem sau sa sustinem tot timpul aceasta freceventa, insa unii sunt pe aproape. In momentul de fata, este dificil sa te acordezi la aceste senzatii subtile, intrucat trecem printr-o restructurare celulara foarte profunda – insa, în general, cei din lumea nevazuta spun ca durata de timp necesara fiecaruia dintre noi, ca sa ne acomodam cu noua noastra biologie si sa mentinem vibratia de 528 Hz a IUBIRII, în corpul nostru, variaza pentru fiecare individ si este conditionata de numeroase elemente, incluzand calea sufletului, coordonarea in timp a incarnarii, purificarea genetica/karmica, deteriorarea celulara si misiunile planetare de slujire. Cu alte cuvinte, procesul este perfect pentru fiecare dintre noi.

Surorile mai vor sa imi explice ca acest coeficient de iubire, cei 528 Hz care isi instaleaza resedinta în corpul nostru fizic, este de asemenea foarte prezent în spatiile în care locuim, în caminele, în comunitatile noastre si în relatiile noastre cu altii. Aceasta rezonanta este o forta palpabila de energie, pe care ceilalti o simt, o vad si o apreciaza acum, ca pe un sentiment de acasa.

„Incepeti sa fiti vazuti in toata gloria voastra, caci stralucirea iubirii divine emana din esenta inimii voastre.”
                                                    – Cele Sapte Surori din Constelatia Pleiadelor

Aceasta stralucire a iubirii si calea inimii superioare ce ne vor indruma calea – pentru noi si omenire – se manifesta si in maniera în care putem, dintr-odata, sa ne exprimam ca purtatori ai adevarului, prin aceea ca devine aproape cu neputinta sa ne reducem intensitatea luminii, sa ne ascundem cunoasterea launtrica sau orice lucru care subliniaza lipsa de autenticitate ori care le ofera altora, o lumina calauzitoare.

Adevarul apare acum intr-un mod atat de viguros, incat poate parea a fi neindurator – insa asta se intampla doar acolo unde este necesar acest lucru …. iar uneori chiar este. Nu am fost niciodata o fiinta care sa vorbeasca pe ocolite, astfel ca, pentru mine personal, acest nou nivel de rostire a adevarului a fost intr-adevar greu de cultivat. Am observat, cu ajutorul multor incercari esuate, ca ne putem exercita maiestria spirituala si folosi arta compasiunii, facand tot ce putem ca sa infrumusetam sau sa indulcim adevarul si sa il rostim cu iubire … adevarul este insa ca unele adevaruri – pur si simplu, nu sunt placute, frumoase sau fermecatoare … chiar si atunci cand sunt rostite cu iubire. Nu conteaza, oricum este momentul sa spunem adevarul. Vestile bune sunt ca, în trecut, se poate sa fi tras obloanele în fata reactiei veninoase la a tine oglinda sus pentru altii, insa intr-un fel, nu mai este atat de inspaimantator. Pe langa asta, tainuirea adevarului incepe sa fie resimtita mult mai rau decat ar putea fi vreodata resimtita orice privire rautacioasa.  

La acestea, noi va spunem ca acum este timpul sa va rostiti cu fermitate adevarul, sa curgeti cu intelepciunea voastra cultivata si sa ii lasati pe altii sa aiba acces la ea, ca sa vada licarul de speranta pentru o noua cale.”
                                            – Cele Sapte Surori din Constelatia Pleiadelor

Cei din prima linie a noii omeniri sunt pe punctul de a iesi în public, ca sa le furnizeze o cale preferata celor ce sunt gata si dispusi sa adopte stralucirea IUBIRII. Nu in sensul ca va trebui sa convocam acele suflete, sa ne transmitem cunoasterea sau sa convingem pe cineva de adevarul nostru, ci ca vom avea darul de acasa, al implinirii, al scopului, al bucuriei, al pasiunii creatoare, al IUBIRII, pentru a le impartasi cu toti cei care sunt pregatiti sa le primeasca.

„Din perspectiva noastra, multe schimbari vor fi pregatite la urmatoarea Luna Noua, astfel ca veti fi intr-o pozitie de mai mare claritate si pregatire pentru extrem de asteptatul an 2012″
                                                    – Cele Sapte Surori din Constelatia Pleiadelor

Ne vedem la urmatorul portal!


Referindu-ma la aceste text, mi-am permis sa subliniez in fundal toate aspectele pe care le stiu ca fiind pe deplin adevarate, din propria experienta sau cunoastere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...