We are One-http://andreirungureanu.blogspot.com/2011/12/pe-frecventa-iubirii-divine.html
De cateva saptamani ma gandeam la o postare despre experienta mea pe frecventa iubirii divine. O numesc astfel, pentru ca asa ar fi cel mai aproape de modul cum am perceput-o eu... nu ca ea ar putea fi definita in cuvinte. Experienta a inceput in 28 octombrie si a durat cateva zile, cu o scadere in intensitate pana la disipare. Ulterior insa, am observat ca pot accesa aceasta frecventa prin intentie focusata, ceea ce e si normal din moment ce-i prinzi 'gustul'.
Desigur, este aproape imposibil sa descrii o traire atat de subtila si sublima, si totusi atat de profund restructuranta la nivelul fiintei. Garantez ca, o data avuta experienta, nu-ti mai doresti altceva decat sa te reintorci si, pe cat posibil, sa te stabilizezi in starea respectiva. Pentru ca este vorba de o stare, care nu are insa legatura cu emotiile. Asa cum am trait-o eu, este o stare de pace si profunda acceptare fata de absolut orice, insotite de bucuria linistita de a sti ca Totul e perfect asa cum este. Din acestea rasar imediat iubirea fata de orice aspect al Creatiei si recunostinta, reverenta in fata inteligentei Surse, Intregului, Creatorului (nu conteaza numele).
Lasandu-ma in voia acelei stari, predandu-ma divinitatii - pe care o simteam ca fiind EU - aveam senzatia ca orice contradictie, orice conflict, orice opozitie disparusera din fiinta mea. Atunci a fost evident si pentru mintea mea ca adevarata iubire inseamna iesirea din dualitate, imbratisarea a tot ceea ce este fara nicio discriminare, fara nicio judecata de valoare... In acel moment am rezonat cu Iisus, in sensul ca semnificatia cuvintelor lui a devenit explicit evidenta pentru mintea mea. (Desigur, experimentam si o stare de claritate mentala deosebita ca urmare a frecventei foarte inalte). Mai mult, cateva fractiuni de secunda, am avut senzatia ca sunt in pielea lui, traind aceeasi experienta interioara ca si el. (Acum ma gandesc ca am accesat frecventa lui, adica cea a iubirii christice, el fiind oricum "una cu Tatal", deoarece acesta era singurul reper cat de cat familiar pe care-l aveam la dispozitie).
Experienta nu se desfasura insa doar in plan mental, ci si senzorial si sentimental (folosesc acest termen in intelesul lui Jeshua, comunicat prin Pamela Kribbe, pentru a-l deosebi de emotional). Din punct de vedere senzorial, percepeam cu pineala un vortex de energie aurie, foarte blanda, la distanta in fata mea, deasupra ochilor fizici. Aceasta energie o simteam ca fiind calda, blanda si totusi ferma si puternica. Am descris-o ca fiind in acelasi timp si feminina si masculina. Din punct de vedere al "sentimentului" pe care-l traim, era unul de iubire, acceptare, bucurie... Traiam starea de perfectiune si de non-separare. Nu ma mai simteam pe mine ca avand nevoie de identificare si protectie... eram ce eram, si era perfect. Experimentam o dorinta de abandon total in fata Constiintei, Sursei, Intregului (cum vreti sa-i spuneti...), pe care o recunosteam ca fiind forta conducatoare a Tot, si pe care, paradoxal, o simteam ca fiind adevarata mea esenta. Ea nu era in afara mea; era in mine, dar nu straina, ci eram 'Eu' in cel mai fundamental aspect... Hmm, greu de explicat, dar Sinele superior al fiecaruia intelege...
Ideea acestei postari mi-a revenit azi in atentie, in urma unui articol gasit pe un blog despre noua intelegere a dragostei. Parcurgandu-l, mi-am dat seama ca cel care l-a scris a ajuns (nu stiu exact pe ce cale, dar nu e deloc important) la aceeasi intuitie / traire / intelegere a iubirii divine pe care eu am experimentat-o. Ii multumesc ca a exprimat-o atat de frumos. Preiau textul, cu mici comentarii.
Namaste, Marian!
Inchei prin a accentua faptul ca iubirea divina nu este doar un concept new-age sau hippy, vehiculat in spiritualitate. Este o frecventa "reala", care se poate experimenta plenar, ca urmare a alinierii perfecte cu Creatorul si a "temelor facute". Ea readuce gustul de Acasa si ne reintegreaza in armonia Creatiei. Ea reprezinta punctul zero, de unde orice noua, cu adevarat noua creatie este posibila.
Noua intelegere a dragostei
Înţelegerea noastră veche despre dragoste a fost foarte limitată, foarte limitată! Oh, noi am încercat să avem o mare iubire în acele timpuri! Ne-am spus nouă înşine că trebuie să iubim pe alţii… ca trebuie să iubim ceea ce facem. Dar noi nu am avut nici o idee de ceea ce este dragostea adevărată! Înţelegerea nouă despre dragoste merge dincolo de cuvinte… Nu este ceea ce noi putem gândim că este. Este eliberarea dualităţii! Este de a nu avea agendă! Fara agendă!
Acum, in vremurile pe care le parcurgem, aceste elemente de dualitate pe care le-am avut tot timpul, scutură energiile vechi. Simţim câteva efecte ale acestora în corpul nostru fizic, prin diverse dureri sau chiar boli. Permiteţi ca asta să se întâmple! Cu acceptare, cu compasiune…
Dragostea nouă va începe prima dată în sinea noastră. Noua dragoste începe cu noi înşine… Nu e nevoie să mergem in afară! Îngrijiţi această dragoste în Sinea voastră, ca şi cum aţi îngriji un copilaş. Ea începe in sinea noastră, in interior, dar nu in minte! Treceti de etapa “gandirii pozitive”! E doar un joc pe care il preia mintea!!!
Noi am făcut atâtea tertipuri ca să evitam undele joase şi durerile şi întunericul şi negativele şi răul… Dar astea au făcut parte din noi! Au făcut parte din acest joc mare, dacă vreţi să-l numiţi aşa, dar o mare experienţă! Îmbrăţişaţi toate astea! Eliberaţi agendele despre ce este bine şi ce este rău. Eliberaţi agendele despre ce alţii au nevoie şi ce lumea are nevoie in acest punct. Îmbrăţişaţi şi cele înalte şi cele joase, pentru că ele fac parte din acelaşi TOT!
Ce se întâmplă în această nouă înţelegere a dragostei, este că energia de Acasă, poate până la urmă să intre.
Dualitatea, energia de care ne-am folosit pentru a merge înainte, acum poate să înceapă să plece! Când asta se întâmplă, noi ajungem la o nouă înţelegere despre dragoste. Am pornit in căutarea dragostei, care era de fapt în noi, de când am plecat de Acasă, din UNUL… Căutarea dragostei este dorinţa de a înţelege CINE SUNT cu adevărat!… Am căutat eoni să ne cunoaştem pe noi înşine, Sinea Noastră, cu identitatea unică şi amprenta fiinţei care este Spiritul, dar este şi unică… şi un Creator în felul nostru la fel… cel care în curând o să moştenească tronul, aşa cum este descris in toate scrierile sacre… Înţelegerea dragostei noi este ceva ce noi am căutat. Nici Dumnezeu nu stia ce inseamna experimentarea dragostei, pana nu am experimentat-o noi… E o mare prostie sa credem ca Dumnezeu stie totul dinainte! Altfel ce sens am mai fi avut noi?… Chiar crezi ca suntem biete furnici cu care se joaca un baietel obraznic?
Acum, mulţi pot spune: “Dar, eu nu am simţit nimic! Viaţa mea este plină de probleme şi dificultăţi!”. Da! Stiu asta! Si eu trec prin ele! Dar, noi la fel ştim că asta este ce marchează în timp, conştienţa pentru noi. Eliberarea dualităţii este prezentă în sinea noastră şi că noi vom să ajunge, in viata asta sau peste nu stiu cate vieti, la o nouă înţelegere a ce dragostea este într-adevăr! Nu conteaza timpul!… [comentariu personal: Eh, ar cam conta, din punctul de vedere al experientei in corp... Mai ales ca acum e un moment propice, Pamantul crescandu-si el insusi frecventa... De ce sa amanam momentul intelegerii pentru alti eoni si sa prelungim suferinta? Pentru Spirit nu exista timp. Pentru Spiritul intrupat, care experimenteaza, timpul e foarte 'real'.]
Această nouă înţelegere a dragostei, nu este despre a găsi un tovarăs de suflet, pentru că ei nu au răspunsul pentru noi! Ei la fel sunt în dualitate! Nu este ca să găsiţi “sufletul nostru geamăn”, pentru că asta… nu există! Noi avem flacăra NOASTRĂ a divinităţii. Nu este nici o bucată din noi care sa fie pierdută! Dragostea nu înseamnă să ne găsim un tovarăş, sau să avem o iubire şi o pasiune, sau sa îngrijim un copil sau un părinte. Oh, într-adevăr acestea sunt la fel, tipuri de dragoste! [Corect! Ne indragostim de altul pentru ca regasim in el fragmente ale noastre 'pierdute' pe drum, in realitate uitate. Senzatia ca celalalt ne completeaza vine tocmai de aici: el ne readuce in atentie partile uitate din noi si ne apropie de integralitate. Partile acestea 'redescoperite' in celalalt pot fi percepute ca pozitive, caz in care ne idealizam partenerul, sau ca negative, caz in care ne luptam cu el si incercam sa-l 'corectam'. In acest ultim caz, partenerul doar scoate la lumina umbra noastra reprimata, spre a fi integrata.]
Dar, este o nouă înţelegere a dragostei care intră, atunci când dualitatea este eliberată. Este împlinirea completă a cercului al Doilea, in care ne aflam. Este o împlinire a călătoriei!
Este oare de lucru de acum încolo? Într-adevăr, este! Noi încă mai trăim în lumea dualităţii din jurul nostru. Încă o să mai aibă un efect pe noi. Noi încă mai trecem prin procesul de transformare. Noi încă mai eliberam energii din trecut. Încă o să mai fie dureri ale trupului pentru o perioadă de timp. Încă o să mai fie îndoieli şi pendulări înapoi şi înainte… Dar noi vom avea fundamental o înţelegere a dragostei, pe care nu am fi putut-o avea înainte. Asta începe cu noi înşine! Asta nu se găseşte într-o altă persoană. Se găseşte în Sinea Noastră, in Eu Sunt!…
Oh, acea înţelegere nouă de dragoste va fi un nou combustibil şi o energie înăuntrul Sinelui! Nu o să mai fie nevoie de influenţa reciprocă a dualităţii, proporţia de 2/3 la 1/3, a mişcării de înapoi şi înainte. Acele polarităţi totdeauna s-au împins una pe alta! De asta numai este nevoie! O greutate mare este eliberată de catre noi!
În acest moment ACUM dualitatea a plecat… Încet, liniştit, şi cu răbdare, ACUM pleacă. Pleacă şi este înlocuita de o nouă înţelegere de dragoste, o dragoste care nu are agendă!… Nu are asteptari ale unor rezultate! Rezultatele NOULUI nu are de unde sa le stie mintea! NOUL nu a fost experimentat… Deci nu a devenit amintire. Mintea lucreaza doar cu ce a mai trait…
Poţi sa-ti imaginezi asta? Dragoste fără agendă?… O dragoste care este răbdătoare şi liniştită cu noi… o dragoste care ne onorează pe noi şi pe alţii… o dragoste care continuă să se realizeze pe ea însăşi mereu… continuă să crească în energia ei proprie. Da, da, crează o Nouă Energie, ea însăşi!
În dualitate, energia a fost creată când un element, cel “negru” s-a ciocnit cu lumina… Acele aspecte ale lui CINE SUNT, într-un sens, s-au lovit cu putere unul de altul şi au creat o energie care a fost rezultatul ciocnirii. Aşa a fost creată energia! Experimentam in luni şi ani, si poate parea crud, felul în care am produs energia ca să mergem înainte…
Energia de dragoste se va împlini singură şi se va completa singură… mereu şi mereu! Dragi prieteni, dragostea nu trebuie să fie înţeleasă prin mintea noastră. Nu trebuie! Dragostea, acea înţelegere nouă de dragoste, nu va veni din minte! Va veni din toate părţile fiinţei noastre. Va fi un fel de “Ah! Stiu! Ce simplu era! De ce nu ai spus asa!” [Ne este familiara, deoarece e frecventa noastra de baza, cea a Sursei, dar e uitata datorita eonilor de experimentare a dualitatii .]
Vom ajunge să înţelegem de ce asta a fost un moment decisiv pentru noi şi un proces propriu… Lucrurile se schimba! Cu siguranta! Într-adevăr, noi ne schimbam! Si de aceea, lumea se schimba!…
Sursa:http://mariansabo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu