Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho

marți, 23 septembrie 2014

TEHNICI PENTRU TRANSFORMAREA ENERGIEI SEXUALE

 

Imagine


Tehnicile de astazi se adreseaza unei categorii foarte restranse de oameni, de aceea, consider ca este necesar sa vorbesc intai despre categoria de oameni carora le sunt adresate si abia dupa aceea despre tehnicile in sine.
Din cauza unor bariere fiziologice si psihologice despre care nu este locul si nici cazul sa vorbesc prea mult, unii dintre voi nu vor putea intelege nici macar din punct de vedere teoretic aceste notiuni. Altii vor considera ca le-au inteles, apoi le vor pune de cele mai multe ori gresit in practica. Numai un numar foarte restrans de oameni va putea intelege partial aceste notiuni, iar in momentul in care vor pune in practica aceste tehnici se vor lovi, chiar si ei, de foarte multe probleme. Trebuie sa intelegeti inca din start ca numai prin efort se pot face progrese si ca modul nostru de viata nu poate fi schimbat atat de usor precum credem. Sunt anumite legi care impiedica omul sa treaca de aceste bariere si nu ne vom convinge de acest lucru pana cand nu vom incerca efectiv sa dam nastere unei schimbari.
Am in minte o scena tipic romaneasca: dupa un post indelungat, aflandu-se in zilele de sarbatoare, unii oameni mananca pana nu mai pot, apoi ajung la spital. Orice om intreg la minte isi da seama ca asa ceva este o nebunie, insa foarte putini oameni vad ca intr-un mod asemanator ne comportam atunci cand vine vorba despre viata noastra erotica. Cel care se abtine o perioada, strange energie, apoi o risipeste in cele cateva secunde de orgasm nu face altceva decat sa dea cu piciorul oricarei sanse de a-si intelege vreodata propria sexualitate. Este ca si cand un om ar munci o luna intreaga, iar banii pe care i-ar castiga i-ar cheltui in cateva ore pe bautura.
Unii prefera sa faca sex ”asa cum a lasat Dumnezeu” si spun ca nu vor in ruptul capului sa intervina in aranjamentele create de natura. Numai ca Dumnezeu a lasat sexul pentru imperechere, nu pentru placere, deci cei care fac sex de placere cumva se pacalesc singuri cand spun ca respecta voia lui Dumnezeu. Da, daca ar face sex doar atunci cand fac copii, ar fi altceva, insa cine face sex doar pentru a face copii?
In realitate, este vorba de o slabiciune pe care oamenii o au fata de sex. Atractia fata de o persoana de sex opus este aproape imposibil de stapanit daca persoana respectiva corespunde cu preferintele noastre erotice. Si chiar daca ne stapanim pentru ca ”nu se cade sa ne comportam ca animalele”, mintea lucreaza in continuare si viseaza la scene erotice cu acea persoana.
Mai sunt acei oameni care au o ”viata sexuala” normala, in sensul ca traiesc in cuplu cu o anumita persoana si intretin regulat raporturi sexuale. In acest caz, interesul pentru persoana respectiva scade simtitor o data cu trecerea anilor, apoi se ajunge la o mecanicitate foarte mare a actului erotic. Ulterior, ambii ”parteneri” incep sa devina interesati de alte persoane, unii dintre ei isi gasesc un alt ”partener”, de care, desigur, se plictisesc din nou dupa o perioada de timp, in timp ce altii prefera sa traiasca o viata plina de frustrare alaturi de ”partenerul” actual si de aici stari de nervozitate, suparari, tachinari – momente jenante in care de cele mai multe ori victimele adevarate sunt copiii.
Printre acesti oameni, exista cativa, un numar foarte redus, care vor sa inteleaga in ce consta atractia fata de persoanele de sex opus. V-ati pus vreodata intrebarea ce este de fapt atractia pe care o simtiti fata de un alt om? V-ati intrebat vreodata daca exista instrumente necesare pentru a intelege pe deplin in ce consta aceasta atractie?
Cei care urmeaza o cale religioasa inteleg cumva ca sexul in stare naturala constituie o piedica in cunoasterea spirituala. Sexualitatea, este adevarat, ne transforma din oameni in animale. Atractia fata de o persoana de sex opus este in mare parte biologica si absolut non-logica: mintea efectiv o ia razna. Vedem pe la televizor cazuri de persoane cu o pozitie sociala buna, cu un stil de viata curat, care o iau efectiv razna cand li se ofera o partida de sex.
Oamenii au cautat prin tot felul de mijloace sa ascunda in vreun fel sau altul atractia unora fata de ceilalti. Daca te intalnesti cu un om, il privesti in ochi numai cateva secunde. Aceasta este o conventie unanim acceptata, pentru ca daca il privesti in ochi mai mult de zece secunde celalat se simte agresat. Ati vazut ce se intampla? Numai iubitii au voie sa se priveasca in ochi timp indelungat. Daca nu ai o relatie de iubire cu un om si il privesti in ochi mai mult timp decat este permis, s-ar putea ca acel om sa devina foarte iritat, poti sa iei chiar bataie. Asa ceva este interzis.
Din cauza acestei temeri constante de a nu mai putea reactiona normal in anumite circumstante, s-au facut tot felul de demersuri pentru a evita atractia erotica. Oamenii si-au tocit intentionat simturile prin tot felul de metode. Ia ganditi-va cat de neplacut ar fi sa te afli in casa unui prieten, de exemplu, si sa te trezesti ca intre tine si mama lui se naste o atractie erotica greu de stapanit. In concluzie, oamenii au fost nevoiti sa inventeze tot felul de bariere de natura sociala pentru a evita aceste momente jenante, dar per ansamblu s-a platit un pret mare: s-a pierdut intuitia naturala in ceea ce priveste alegerea ”partenerului”. Asa s-a ajuns la anomalii in care majoritatea oamenilor ar vrea in zilele noastre sa faca sex cu Madonna sau cu Brad Pitt.
Spuneam ceva mai sus ca aceste tehnici de meditatie sunt doar pentru cei care vor sa-si inteleaga propria natura erotica. Nu este deloc simplu. Mii de ani femeile au fost obligate sa-si ascunda latura erotica a fiintei si sa-si distruga prin aceasta propria feminitate. Barbatii le-au fortat sa-si ascunda erotismul din frica de a nu-si pierde propria lor identitate de barbati. Oricat de credincios s-ar considera un barbat, in momentul in care o femeie il doreste, credinta lui se clatina. De aceea, in frica lor, sfintii le-au considerat pe femei mesagerele diavolului, neintelegand misterul care se ascunde in faptul ca femeia, printr-un simplu gest pe care il face atinge in barbat un punct atat de sensibil, incat el cade prada farmecelor ei: iata ceva cu adevarat demn de studiat de catre cineva care se afla pe o cale spirituala. Daca toata credinta ta se ruineaza in prezenta zambetului unei femei, atunci e cat se poate de clar ca merita sa depui efort pentru a intelege in ce consta zambetul acelei femei.
Tantra a fost prost inteleasa. Cei mai multi considera ca tantra indeamna oamenii sa se impreuneze fara discernamant. As spune ca in realitate este exact invers: tantricul adevarat nu mai este deloc interesat de sex, iar iluminatul nu mai cauta nici macar o relatie. Retineti, va rog, acest lucru pe care nu l-au spus prea multi: tantra te scapa de dorinta sexuala, nu te face sa devii mai dependent de sex. O data ce ai inteles care este adevarata ta natura erotica, depinde de tine daca vrei sa mai intretii relatii erotice cu o femeie sau daca nu vrei sa mai intretii nici un fel de relatie erotica cu nimeni. Acest lucru nu mai este ceva absolut necesar, asa cum se intampla in cazul oamenilor obisnuiti.
Ia intrebati-va o clipa, v-ar placea sa nu mai doriti relatii cu persoane de sex opus? Majoritatea ar raspunde ca nu si-ar dori asa ceva. In realitate exista un atasament la nivel psihologic fata de relatiile sexuale, o slabiciune fata de persoanele de sex opus, slabiciune fara de care omul s-ar simti pierdut. Cei mai multi barbati se definesc prin insasi sexualitatea lor pe care si-o manifesta in diferite moduri, de la tricoul mulat si lantul de aur gros agatat la gat, pana la sensibilitatea poetica si charmul personal care il fac pe un barbat adevarat sa fie atragator. Ati renunta la asa ceva?
Oare o femeie ar renunta la farmecul ei (daca il are)? Ar renunta la ideea de a fi frumoasa, de a atrage privirile celor din jur ? Ar renunta la dorinta de a avea un copil? Sigur ca nu, de ce ar face asa ceva?
Vedeti voi, viata pare foarte frumoasa atata timp cat te consideri atragator si vezi un sens in asta, insa ea incepe sa-si piarda din acest farmec in momentul in care visul frumos se risipeste si lasa realitatea sa se intrevada. Daca privim cu atentie, observam cum natura isi rezolva pur si simplu problemele cu ajutorul nostru si pentru asta e dispusa sa ne ofere o mica portie de magie. Iar magia se risipeste o data ce scopul este atins: imediat dupa orgasm si ejaculare, realitatea te loveste brusc. Femeia minunata pe care tocmai o strangeai in brate cu cateva clipe mai devreme si pentru care ti-ai fi dat viata se transforma dintr-o data intr-o femeie obisnuita. Nu mai exista atractie, magia isi pierde puterea.
Omul inteligent intelege din prima cercul vicios al atractiei sexuale. Energia se strange, iar dincolo de un anumit prag, incepe sa se faca simtita: magia incepe sa apara. Dintr-o data devii mai atent fata de persoanele din jurul tau, mai deschis, glumesti mai mult, esti mai viu. Apoi, jocul erotic reincepe, se ajunge din nou la orgasm, apoi la ejaculare, si magia iarasi dispare. La oamenii care au o relatie stabila, sexul se face din obisnuinta, magia nici nu mai apare de data asta. Nici nu te-ai umplut bine cu eneregie ca te si golesti. Te-ai gandit vreodata ca daca te abtii de la relatii sexuale s-ar putea ca sotia ta pe care o cunosti de treizeci de ani sa para din nou foarte, foarte atragatoare? Asa se intampla, pentru ca totul este pana la urma un joc al energiilor.
Un lucru este clar, pentru a-ti putea studia comportamentul sexual, trebuie sa dispui de energie, iar acesta este un lucru foarte dificil, fiindca energia sexuala in exces preseaza foarte tare, iar in final cedezi, uiti complet de studiu si de meditatie si te cufunzi intr-un alt act sexual care dupa ce se consuma te va face sa o iei de la capat. Sau daca totusi, prin vointa, refuzi sa ai un contact sexual, subconstientul va lucra noaptea pentru tine, iti va afisa in minte filme erotice si in pana la urma vei ejacula.
Corpul femeii este diferit de cel al barbatului din acest punct de vedere. La femei, pentru ca structura pe care o au este diferita, energia nu tinde sa explodeze. Spre deosebire de barbati, femeile au nevoie de sex numai in anumite perioade, dar daca femeia nu beneficiaza de afectiune si nu este iubita in perioadele in care are nevoie, energia sa erotica va stagna. Si pentru ca energia, prin natura ei, nu poate ramane pe loc, daca nu se poate rafina, in mod sigur poate trece pe o frecventa inferioara. Femeia va ramane in acest caz ”pe loc” din punct de vedere spiritual, viata ei devenind cu timpul, din ce in ce mai banala, iar la final se va ajunge la o tocire a simturilor si nu-si va mai dori aproape deloc afectiune, ca sa nu mai vorbim despre contacte sexuale, pe care le va evita pe cat posibil. Impreuna cu aceste lucruri pot aparea tulburari fizice, depresii prelungite s.a.m.d.
S-a pus de multe ori intrebarea ce se intampla cu surplusul de energie. Exista tot felul de pareri legate de abstinenta. Unii sustin ca abstinenta prelungita ar face rau organismului, altii sustin ca dimpotriva, o pauza prelungita ar ajuta foarte mult organismul.
Continenta, care reprezinta practica prin care o persoana poate intretine raporturi sexuale avand orgasm, dar fara a ejacula a aparut tocmai pentru acei oameni care nu vor sa practice abstinenta, vor sa aiba o viata erotica normala, dar totodata sa poata studia fenomenul. S-a demonstrat ca prin anumite practici, surplusul de energie erotica se poate transforma in altfel de energie, beneficiind si de placerea unui act sexual implinit, dar totodata eliberandu-se presiunea erotica simtita.
Daca privim cu atentie, vom observa ca ejacularea este mai mult o problema psihologica si mai putin una fizica (s-a observat ca persoanele care depun un efort intelectual puternic simt mai rar nevoia de a face sex). Asadar, fiind in mare parte o problema psihologica, inseamna ca o buna educatie din acest punct de vedere va poate ajuta sa intelegeti in profunzime fenomenul erotic.
Tehnici exista, insa cea mai eficienta tehnica in acest caz este educarea propriului psihic. Iar aceasta educare nu se poate face decat printr-un studiu de sine foarte riguros. Retineti, va rog, urmatorul aspect, dependenta fizica de ejaculare depinde de doi factori: de educatia pe care noi insine ne-am creat-o de-a lungul timpului si de profunzimea intelegerii atractiei erotice fata de o alta persoana. Cu cat suntem mai atenti la acesti factori, cu atat vom putea deveni mai putin dependenti de nevoia de a ejacula.
Unde se ajunge prin treaba asta? Numai atunci cand dispuneti de energie, puteti studia fenomenul. Dupa ce energia a fost risipita, studiul este de prisos.
Am sa va spun cum putem trata cu acesti doi factori: trebuie sa intelegeti ca nevoia de a face sex se afla in primul rand in minte. Noi credem in mod eronat ca dorinta se afla in corp, insa de cele mai multe ori ea se afla in minte. In concluzie, o observare a gandurilor care apar chiar in momentul care precede umplerea rezervorului de energie si implicit, aparitia interesului fata de sex ajuta foarte mult.
Din pacate, societatea in care traim este una cu influente preponderent erotice, asa ca majoritatea oamenilor au fost educati sa se gandeasca aproape necontenit la sex. Trebuie sa va puneti serios problema cat la suta din ceea ce ganditi este nevoie autentica si cat la suta este obisnuinta. Sunt oameni care daca nu fac o saptamana sex isi inchipuie ca au probleme de sanatate si ca ar trebui sa consulte un medic.
In ceea ce priveste cel de-al doilea factor, se poate trata cu el intr-un singur mod: prin aprofundarea si patrunderea constienta in starea de orgasm (atunci cand orgasmul apare). Oamenii strang energie cateva zile pentru un orgasm, iar orgasmul dureaza cateva secunde, asa ca este aproape imposibil sa studiezi ce se intampla cu mintea si cu corpul in acele momente. Asadar, trebuie folosite niste metode prin care orgasmul va dura o perioada mai lunga de timp, astfel incat sa poata fi studiat. Iar daca ejacularea va deveni un act de vointa, prin numarul mai mare de orgasmuri creste posibilitatea de a intelege acest fenomen care la omul obisnuit capata valente cu tenta mistica.
Voi mentiona in cele ce urmeaza cateva metode fizice care va pot ajuta la studiul propriului sistem erotic, cu precizarea ca pentru continenta (actul sexual cu orgasm, fara ejaculare si cu transformarea energiei sexuale) nici un fel de metoda fizica nu poate substitui experienta dobandita in urma tratarii cu seriozitate a celor doi factori despre care am vorbit mai sus:
1 – mentineti atentia focalizata pe punctul aflat cu doua degete mai sus de sex. Cel mai probabil veti simti anumite furnicaturi si o incalzire in acest punct. Ramaneti cu atentia focalizata aici, cautand sa simtiti propriile vibratii erotice;
2 – aflandu-va fata in fata, plimbati-va cu atentie privirea pe corpul gol al persoanei iubite, observand cum imaginatia face planuri pentru ceea ce va urma;
3 – nu faceti niciodata dragoste atunci cand nu simtiti cu tot corpul ca trebuie sa faceti asta. Este mai bine sa intelegeti ca nu are rost sa va siliti propriul organism atunci cand el nu simte nevoia. Luati o pauza de cateva saptamani, timp in care trebuie oprit orice fel de contact erotic cu persoana iubita (sau cu alte persoane);
4 – incepeti actul erotic usor si nu va grabiti. Nu mentineti starea de bine doar in jurul organelor genitale: cautati sa raspanditi aceasta stare in tot corpul;
5 – Cand simtiti ca orgasmul incepe sa se apropie (chiar la inceput, nu in clipa in care nu se mai poate face nimic), luati o pauza, timp in care veti putea sa va priviti iubitul sau iubita, eventual sa o imbratisati;
6 – Asezat pe sol, cu coloana vertebrala dreapta, imaginati-va in centrul coloanei vertebrale un fir argintiu care pleaca de la baza coloanei vertebrale si iese prin crestetul capului. Imaginati-va cum energia voastra erotica urca prin acel fir argintiu si pe masura ce urca devine din ce in ce mai rafinata.
7 – Contractati rectul timp de cateva secunde, apoi relaxati-l. Faceti acest exercitiu 20 – 30 de minute pe zi, timp de sase luni sau un an. In acest fel puteti obtine un control marit al muschilor care in mod normal fac imposibila oprirea ejacularii.
sursa : http://www.joculrealitatii.com/tehnici-pentru-transformarea-energiei-sexuale.html

marți, 16 septembrie 2014

A te îndrăgosti

Stefano Elio D’Anna – Scoala Zeilor – Capitolul 8: La Shanghai, cu Visătorul – 11. A te îndrăgosti

Visătorul îşi reluă vorbele, referindu-se la relaţia mea cu Heleonore şi la nenumăratele mele tentative de a-mi reconstrui o familie. De la primele cuvinte, din intonaţia lor, m-am temut că ceea ce urmă să-mi spună avea să fie neplăcut şi foarte greu de acceptat.

Nu fusese nicicând uşor să accept filosofia Visătorului şi ideile Lui, însă acum atinsese cel mai vulnerabil punct. Simţeam bastioanele încăpăţânării mele întărindu-se şi scuturile ancestrale de apărare înălţându-se. Mi-e era teamă că îmi va cere s-o părăsesc. Ucenicia mea ajunsese în punctul culminant. În pădurea întunecată a temerilor mele, cuvintele care au urmat răsunau mai aspru şi mai ameninţător ca de obicei, ca un corn de vânătoare în adâncurile unei vizuini: „Teama, predispoziţia de a fi dependent, te îndeamnă să apuci tot ce-ţi cade la îndemână şi astfel s-a întâmplat şi cu femeia aceasta. Şi te amăgeşti singur, crezând că eşti îndrăgostit de ea…” 

Visătorul mi-a vorbit îndelung. Câţiva atomi de înţelegere îmi penetrau armura şi îmi schimbau atitudinea. Tonul vocii Lui se îndulcea imperceptibil, deşi mai păstra inflexiunile grave.
A subliniat că adevărata denaturare a fiinţei este ceea ce oamenii numesc îndrăgostire şi dezvăluind capcana mortală care se ascunde în spatele acesteia, a adăugat pe un ton lapidar: „De fiecare dată când te îndrăgosteşti, te prăbuşeşti cu capul înainte” . Îmi făcu cu ochiul un semn fugar şi continuă pe un ton părintesc: „Iar în spatele fiecărei căderi, se află o vină!”
De la Visător am învăţat că acea ameninţare, semnalul căderii care pândeşte în orice îndrăgostire, se regăseşte în cele mai diverse culturi. Expresiile idiomatice de genul „to fall în love”, în engleză, sau „tomber amoreaux”, în franceză, sunt folosite de milioane de oameni, fără ca vreunul dintre ei să înţeleagă semnalul de alarmă. Ei flutură steagul pericolului chiar sub ochii noştri, însă nimeni nu pare să observe. Visătorul mergea mai departe cu cercetarea Lui şi conchidea că îndrăgostirea de cineva sau ceva nu reprezintă doar o ameninţare, ci pierderea respectului pentru dragoste.
„Nimic nu este exterior” , a afirmat El. „Lumea şi ceilalţi sunt fragmente din tine, risipite în timp. Să iubeşti pe cineva, înseamnă să iubeşti o parte din tine!… să te micşorezi… să te fărâmiţezi…”
După părerea Visătorului, să iubeşti pe cineva mai presus de orice era ca şi cum ai fi încercat să torni oceanul într-un pahar sau să usuci apa mării, cu un pumn de nisip.
„Amor provine din latinescul a-mors, adică fără de moarte. Să iubeşti, înseamnă să-ţi iubeşti şinele, să îndepărtezi orice urmă de autosabotare dinăuntrul fiinţei.” El a mai adăugat că acest lucru se întâmplă deliberat. Pentru Visător „să-ţi iubeşti sinele” constituia reflectarea unui adevărat act de voinţă.
„Numai integritatea poate iubi” a spus El, în concluzie „şi numai plenitudinea Fiinţei, în toată splendoarea ei, poate conţine iubirea.”
„Nu este, oare, cu putinţă ca un om care nu a atins încă integritatea să aibă un tovarăş, copii, o profesie, o viaţă socială, relaţii, prieteni?” am întrebat, neliniştit de acea perspectivă pentru care mă simţeam total nepregătit.
„Ba da!” a afirmat Visătorul „Dar să nu uiţi niciodată că tot ce se petrece în afara ta… constituie doar o reprezentaţie scenică, un film despre fiinţa ta care, datorită măreţiei ei, nu poate exista decât în interiorul tău, în adâncurile tale…
Celălalt… ceilalţi… lumea… sunt imaginea ta… un pahar cu apă… un pumn de nisip.”
În opinia Visătorului, adevărata iubire o constituie numai iubirea de sine. Cea mai înaltă artă este iubirea sinelui. Să iubeşti pe cineva mai mult decât pe sine este o idolatrie care-şi găseşte cea mai relevantă manifestare în sexualitate.
„Când îşi alege partenerul, ca de altfel în toate momentele când trebuie să dea un sens vieţii lui, omul este influenţat de sex” , a observat Visătorul. Tonul calm al acestui preludiu ajunse la escaladarea discursului Lui şi îmi scuţi atenţia. „Omenirea plasează sexul în centrul existenţei ei, fără măcar să realizeze că acesta este numai licărirea îndepărtată a unui extaz uitat: întregirea fiinţei!”
Visătorul continuă, spunând că sexul, precum hrana şi somnul, implică un control riguros, puterea de a stăpâni ceea ce oamenii au uitat. Activitatea sexuală, care ar trebui să fie o disciplină, o tehnologie în slujba omenirii, pentru a dobândi unitatea fiinţei, s-a denaturat. Aceia care au pătruns în alte zone ale fiinţei folosesc sexualitatea ca pe un propulsor în folosul integrităţii.
A continuat, afirmând: acest mod de înţelegere s-a pierdut. Funcţia sexuală s-a degradat, până când a devenit o activitate efemeră care ne lasă chiar mai nesatisfăcuţi, mai incompleţi mai îndepărtaţi de acea condiţie a fiinţei care reprezintă dreptul câştigat prin naştere al fiecărui om şi la care el a renunţat.
Nu mă mai gândisem niciodată la sex, nici pentru o clipă, în felul pe care mi-l înfăţişa Visătorul şi care-mi tăiase răsuflarea. În mintea mea se derulau rapid nişte imagini, ca o înşiruire de fotograme, cu viteză maximă. Urmăream umanitatea prinsă implacabil în mrejele copulării, asudând în paturile dormitoarelor. Observăm acest instinct planetar al oamenilor, cu detaşarea unui etolog care studiază comportamentul sexual al unei specii zoologice, cu ritualurile de împerechere şi tehnicile de reproducere. Pentru o secundă, am perceput exact starea de degradare în care căzusem cu toţii şi denaturarea acelor funcţii şi organe ale eliberării, care se petrecuse înăuntrul nostru, născute pentru a primi mesaje şi pâlpâiri de la unitatea fiinţei. În viziunea Visătorului, sexul este firul de aur care ne permite să găsim urmele şi să parcurgem calea de recăpătare a integrităţii pierdute.
Omenirea actuală, fragmentată, şi-a denaturat toate funcţiile şi a transformat relaţia cu un partener într-o dependenţă, iar sexualitatea, în pretextul de a uita şi depinde. Mă simţeam complet singur, ca o fiinţă nepământeană; eram singurul martor împovărat cu acea viziune a căutării integrităţii, plenitudinii, predestinat să dea greş dacă nu eram îndrumat de voinţă şi înţelepciune. Era o căutare condamnată la eşec, deoarece reprezenta încercarea imposibilă a fiinţei care, înainte de a se iubi pe sine, preferă să iubească lumea exterioară.
Urmăream acele înlănţuiri, licărind şi stingându-se repede, ca o clipire de pleoape, insignifiante ca nişte strănuturi şi care se încheiau de fiecare dată cu o nouă deziluzie şi cu o altă mică moarte. Vizionam acea îndeletnicire repetitivă a oamenilor în aşteptarea fericirii, acea căutare a integrităţii, predestinată să fie trădată de fiecare dată şi să se prăbuşească la nesfârşit. Pe ecranul minţii apăreau imagini ale unor ţinuturi îngheţate. Vedeam migrarea mortală a renilor, adulmecând parfumul de mosc care îi înnebunea şi pe care îl căutau zadarnic, în văzduh. Un destin implacabil îi împiedică să afle vreodată că acea esenţă care îi îmbată este produsă de propriile lor glande.
„Omul caută libertatea, fericirea, iubirea în afara lui” , a spus El, suspendând fluxul acelor imagini şi pătrunzând în gândurile mele în acel punct „însă călătoria fiului risipitor nu este nici pe departe exterioară… este o aventură lăuntrică, o călătorie înapoi, spre unitatea fiinţei.
Omul încearcă necontenit o singură acţiune: recucerirea integrităţii lui, prin actul sexual cu o femeie, care este o parte din el, creată din una dintre coastele lui, pentru a-şi recâştiga starea de unitate lăuntrică, paradisul lui pierdut.”
Apoi, pe tonul unei sentinţe irevocabile, a spus: „În algebra fiinţei, două jumătăţi nu alcătuiesc un întreg, ci o diformitate! Un visător adevărat se exprimă pe sine însuşi în totalitate. Nu poate cuprinde o lume incompletă.” 

sursa

marți, 9 septembrie 2014

Cuplul spiritual. Cum reușim să ieșim din capcana visului?

Chiar şi bărbaţii care obişnuiesc să se amuze pe seama poveştilor romantice sunt contaminaţi. Trăim într-o cultură în care iubirea ideală, năvalnică, perfect împlinită şi împlinitoare a devenit o emblemă. Un ţel. Un drept. Aşa simt cei mai mulţi dintre noi. Aşa am fost sugestionaţi să credem.  Filmele, romanele, miturile întreţinute de mass-media au pus umărul la această iluzie.
Ce forţă păstrează de fapt coeziunea cuplului? Până de curând era dependenţa reciprocă, datorată necesităţilor economice, presiunii sociale şi, vreme de multe secole, celei religioase. Ultimele decenii au produs adevărate mutaţii în privinţa felului cum îşi înţeleg bărbatul şi femeia rolurile şi relaţia de cuplu. Dar mulţi încă se împotmolesc, nu ajung niciodată la adevărata intimitate şi nici nu au o imagine clară despre ceea ce înseamnă cunoaşterea reciprocă şi comunicarea.
Mişcarea feministă, mult clamata revoluţie sexuală şi abandonarea valorilor religioase tradiţionale au subminat imaginea cuplului unit la bine şi la rău. Oamenii caută azi cu înfrigurare o nouă raţiune de a trăi împreună, iar mulţi speră să o găsească în iureşul emoţional şi ardoarea care îi incendiază atunci când se îndrăgostesc, în faza idilică a relaţiei.

Iluziile aduc deziluzia
De unde vine această aspiraţie naivă? Cei mai mulţi dintre noi se simt incompleţi. Şi e atât de tentant să privim intimitatea ca pe un mijloc de a umple acest gol imens! Ne dorim o atenţie neîntreruptă, pasiune sufletească şi erotică mereu crescătoare.  Ni se pare că prezenţa vâlvătăii de început a poveştii de iubire ne îndreptăţeşte să hrănim o asemenea speranţă, evident atât de iluzorie. Şi ne construim o imagine mentală a celuilalt cu toate calităţile pasionale, permanente şi pozitive, care ne împiedică să resimţim solitudinea. Acesta e adevărul necosmetizat: cele mai multe cupluri se menţin astăzi din speranţa unei neîntrerupte gratificaţii reciproce.
Dar tocmai o asemenea dorinţă nerealistă ne asigură şi inevitabila deziluzie. Oricine plonjează într-o relaţie intimă cu scopul şi setea ca omul de lângă el să-l împlinească, se îndreaptă către o vale a plângerii: nimeni nu ne poate satisface la infinit. Iar după ce cădem în capcana comună a aşteptării ca fiinţa dragă de lângă noi să ne facă de-a pururi fericiţi, nu trece mult până descoperim efemeritatea acestui „aranjament”. Din acel moment încep resentimentele şi de o parte şi de cealaltă, fiecare dintre cei doi îndrăgostiţi se simte frustrat, păcălit, revoltat că „sufletul-pereche” nu şi-a îndeplinit sarcina irealizabilă. Începe o nouă fază a relaţiei, în care amândoi simt cum cresc sentimentele negative pentru care nu sunt pregătiţi.

Asumă-ţi responsabilitatea

Ce facem? Rămânem cu braţele încrucişate în timp ce ne plângem de cel iubit şi îl acuzăm că ne face să suferim sau învăţăm cum să reacţionăm mai înţelept atunci când purtarea sa nu ne mai bucură? E alegerea noastră. Suntem singurii care putem rupe înlănţuirea distructivă. E inutil să aşteptam de la celălalt să ia iniţiativa unei transformări. Hai să recunoaştem – dacă ai făcut vreodată acest soi de efort, ştii că nu este o sarcină chiar uşoară să-ţi modifici genul de reacţii la ceva negativ.
Fără un ideal însă, fără perspectiva şi motivaţia spirituală, adâncă, adevărată, consubstanţială fiinţei noastre, nu doar declarată ca intenţie, nu putem depăşi sentimentele negative. Fugim de fapt de realitate. Iar eroarea noastră psihologică ne face să presupunem fără nicio reţinere că aspectele negative ale celui iubit sunt o ameninţare reală şi ne justifică în consecinţă resentimentele şi atitudinea defensivă.
În cel mai rău caz, filtrul nostru psihologic ne amplifică sentimentele negative şi condamnarea „îndreptăţită” a lipsurilor celuilalt. Cu timpul putem să ne rafinăm mecanismele de acuzare, avem toate datele să devenim experţi în arta de a depista ceea ce nu merge, de a înţelege sursele durerilor, supărărilor noastre şi de a le exprima. De fapt, nu ajungem decât să ne complacem în ele.
O atare strategie psihologică e sinucigaşă, deoarece riscăm să ne petrecem toată viaţa  luptându-ne cu sentimen-tele negative şi să nu ajungem niciodată la capăt. Suntem tentaţi să-l facem pe celălalt responsabil de toate dificul-tăţile noastre, să ne delectăm în rolul de victimă, să negăm propria contribuţie de adult la situaţia respectivă. Dar un comportament ca acesta nu ne ajută să înţelegem problema atitudinilor ascunse, a rădăcinilor care dau naştere şi întreţin sentimentele negative.
Mai mult decât atât, inventează şi fixează noţiunile profund eronate care stau la temelia suferinţelor noastre. Şi, făcându-l pe celălalt mai responsabil decât pe noi înşine, evităm să explorăm sensul real al suferinţei noastre. Rezultatul trist este o relaţie în care blamarea sistematică a celuilalt devine un mod de a trăi. Această greşeală psihologică fixează şi cronicizează sentimentele de neputinţă, de frică, ne întreţine ranchiuna faţă de persoana pe care o considerăm responsabilă de chinul nostru. E limpede că acestui comportament îi lipseşte ceva esenţial, de aceea nu poate funcţiona ca o soluţie reală.

Cunoaşte-ţi toate emoţiile

Singura soluţie reală o aduce înţelegerea spirituală a propriei fiinţe şi a naturii oricărei relaţii de cuplu. Iar viziu-nea spirituală se hrăneşte din aspiraţia de a ne elibera din chingile preocupărilor cotidiene, de a transcende ego-centrismul, mânia şi violenţa. Avem certitudinea lăuntrică a dreptului la dragoste, pace şi bucurie. Avem certitu-dinea că putem trăi în armonie cu noi înşine şi cu lumea.  De ce să ne mulţumim cu beţia unei lumi a fricii şi culpabilităţii sau a plăcerilor superficiale cărora le dăm pinteni când vrem să fugim de suferinţă? Neîmplinirea interioară ne informează că este ceva foarte real de care trebuie să ţinem seama: nevoia de a trăi ghidaţi de un ideal mai elevat. Nimic nu ne obligă să ne petrecem toată viaţa în închisoarea fricii pe care singuri am construit-o. Este posibilă o transformare  fundamentală.
Cei animaţi de această dorinţă de a scăpa din închisoarea banalului, încearcă din răsputeri să fie la înălţimea idea-lurilor precum iertarea, atitudinea pozitivă, acceptarea celui iubit “aşa cum este” el.
Toate tradiţiile spirituale recomandă ascultarea acestei reguli de aur: a ierta, a fi bun şi caritabil cu aproapele, chiar dacă el nu este bun cu noi. Propun un ideal de perfecţiune care contrastează cu imperfecţiunea noastră pre-zentă şi ne condiţionează să facem un efort - evident sau discret – pentru a-l atinge. Când sufletul ne este tulburat, când suntem supăraţi, mânioşi, tulburaţi şi egocentrici, ni se cere să ne imaginăm o stare a noastră viitoare în care, printr-o bunăvoinţă inepuizabilă, să fim indulgenţi, iubitori şi senini.
Ne străduim prin urmare să avem gânduri bune, emoţii frumoase (pozitive) şi să acţionăm armonios. Dacă reuşim asta suntem virtuoşi; dacă nu, suntem păcătoşi. Aici apare în unele tradiţii şi ideea de pedeapsă. Principala pro-blema a acestui soi de strădanie este că dorim atât de mult să fim “buni”, să ne transcendem natura umană, încât suntem tentaţi să negăm aspectele cele mai ascunse ale realităţii noastre emoţionale.
Când eram copii ni s-a spus că nu e frumos să plângem. Tristeţea a fost negată, dar nu eliminată. Dar ceea ce n-a fost de la început acceptat nu poate fi transformat. Nu poţi niciodată să te debarasezi de un sentiment negându-l sau rezistându-i, declarând că este rău sau greşit să îl experimentezi. Deşi încercăm să ascundem aspectele mai puţin plăcute ale vieţii noastre interioare, ele nu dispar, supravieţuiesc încăpăţânate şi ne bântuie profunzimile.
Renunţă la acuzaţii
Încercarea de a te ridica la înălţimea aspiraţiilor spirituale mai prezintă o dificultate. Pe măsură ce luăm în serios progresul spiritual, ne încearcă în mod inconştient teama că transformarea noastră nu este spre bine.
Orice eşec generează o judecată severă şi această lipsă de bunătate faţă de noi înşine ne împinge adesea să ne în-chidem sufletul faţă de cei care, ca şi noi, nu sunt capabili să atingă idealul elevat al perfecţiunii spirituale. Faptul că nu ne acceptăm imperfecţiunile umane ne face să le condamnăm atunci când se manifestă, în noi sau în celălalt, fără să ne dăm seama că însuşi faptul de a judeca este un act de violenţă. Pentru a ne atinge idealul de pace şi de dragoste folosim o cale lipsită de indulgenţă. Denigrând slăbiciunile umane cu scopul de a le transcende, provo-căm adeseori această separare, această închidere lăuntrică şi egocentrismul pe care îl considerăm, paradoxal, atât de deplorabil.
Asta explică poate, de ce nu ajungem să ne ridicăm la înălţimea principiilor pe care le aduc în viaţa noastră în-văţăturile spirituale, mai ales cu fiinţa pe care pretindem că o iubim cel mai mult din lume. Când iubitul, iubita este într-o stare proastă, de enervare, frustrare, nemulţumire, câţi dintre noi suntem capabili să răspundem negati-vităţii sale cu dragoste? Oricine a fost încercat recunoaşte că este mult mai uşor să admiri de la distanţă frumu-seţea învăţăturilor spirituale decât să le pui în practică, zi de zi.
Faptul de a considera inacceptabile aceste sentimente are drept rezultat negarea lor. Relaţiile de cuplu care au că-zut în această “eroare” spirituală sunt pline de exprimări indirecte ale negativităţii reprimate, care afectează serios comunicarea în problemele importante.

Nu reprima, alchimizează
După ce au ajuns la fundul prăpastiei cu relaţia lor, (să-i spunem) Cristian şi (să-i spunem) Anda au făcut cât le-a stat în puterea şi în discernământul acelei perioade din viaţa lor. Şi au căzut pe rând în toate capcanele acestor greşeli. Amândoi erau instructori de yoga şi pasionaţi de tot ce înseamnă psihologie. Citeau, studiau, Cristian este psihoterapeut cu acte în regulă… Azi îmi povestesc amuzaţi… Amândoi pozau în “specialişti” conştienţi de meca-nismele refulării sentimentelor negative, forţându-se eroic să comunice dintr-o perspectivă mai clară şi afişând o nepăsare care îi durea. Evident, niciuna din aceste atitudini nu a funcţionat. “Eram atât de incapabili să ne dăruim reciproc ceea ce credeam că vrem, încât am fost cât pe-aici să punem capăt relaţiei noastre”, spune Anda. Cristian încuviinţează mişcând uşor capul, în timp ce o ia de mână pe iubita lui.
Dar ceva i-a făcut să persevereze. Poate că a fost dorinţa comună de a descoperi o cale care să le îngăduie o des-făşurare mai amplă a sentimentelor, inclusiv a celor negative, în timp ce păstrează un spaţiu interior al iubirii în care se simt în siguranţă. Voiau să apropie, să unească cerul cu pământul, să-şi păstreze integritatea în mijlocul haosului pe care îl provoca pe atunci greşita lor înţelegere.
“Au fost momente în care ni se părea că mergem pe un drum mărginit de prăpăstii. După ani de lupte, de victorii şi eşecuri, am început să vedem că există şi un alt mod de a reacţiona la sentimente penibile, un mod care nici nu le reprimă, nici nu le încurajează, ci permite metamorfozarea, sublimarea, alchimizarea lor. Desigur, cunoşteam şi povesteam altora, la cursuri, la conferinţe, despre aceste mecanisme. Dar acum găsisem resorturile reale, mai exact descoperisem cum putem să declanşăm aceste resorturi în noi, în relaţia noastră.”

Solidari în suflet, întru Spirit

Anda şi Cristian au căpătat o nouă motivaţie, care să menţină unitatea cuplului în ciuda oricăror dificultăţi. Aveau nevoie de o viziune spirituală reală, care să accepte suferinţa, mânia, frica şi conflictul, o viziune care să le permită să treacă dincolo de ele în aşa fel încât relaţia să nu fie doar rezistentă, ci şi mai profundă.
Ei spun că unitatea unui cuplu iubitor poate fi păstrată printr-o concepţie comună asupra cuplului privit ca o cale spirituală. Această VIZIUNE reuneşte părţile cele mai bune ale celor două abordări, cea psihologică şi cea spirituală şi implică o deplasare radicală a centrului de gravitaţie al relaţiei.
Scopul cuplului lor nu mai este simpla împlinire a nevoilor individuale. Relaţia lor nu mai este doar un contract de comoditate reciprocă. Au alt scop comun – să descopere cine sunt cu adevărat, aducând în fiecare aspect al vieţii lor cotidiene compasiunea, conştiinţa şi sinceritatea. Descoperind ce anume le blochează dragostea, Anda şi Cristian se deschid unor posibilităţi mai înalte. Nu mai sunt adversari în jocuri de putere, ci devin prieteni spiri-tuali într-o călătorie de explorare; în loc să se confrunte în caz de conflict, sunt aliaţi într-un efort solidar de al-chimizare a fricii, vinovăţiei şi a inconştienţei.
Îşi unesc forţele pentru a învinge împreună obişnuinţele care produc dizarmonii la nivel fizic, emoţional, mental sau spiritual. Cel care e mai conştient la un moment dat poate deschide calea; atunci când unul e mai puţin lucid, se va baza pe luciditatea celuilalt.
“Vechile lupte ne separau, noile lupte strâng legăturile dintre noi. Pentru că nu mai luptăm unul cu altul, ci îşi înfruntă fiecare propriile limite, fiecare se confruntă conştient cu propriul ego” explică Anda. În această căutare, ei învaţă că schimbarea nu se produce prin efort şi rezistenţă, ci prin înţelegere. Învaţă să fie lucizi în momente în care altădată ar fi reacţionat în mod mecanic, să-şi deschidă inima acolo unde altădată ar fi judecat, să privească toate comportamentele ce au la bază mânia, suferinţa şi teama – fiecare pe ale sale sau pe ale celuilalt - ca pe un strigăt de ajutor în vederea vindecării, mai degrabă decât ca pe o ameninţare sau o reflectare a neputinţei.
“E un proces continuu de învăţare”, spune Cristian. Amândoi învaţă să comunice într-un mod cu totul nou, care le permite să scape de atitudinea defensivă, spre binele adevăratei lor siguranţe afective. Amândoi sunt atenţi şi creează conştient şi perseverent un mediu emoţional stabil care să facă mult mai uşoară vindecarea rănilor sufleteşti. De ce nu reuşiseră totuşi aceste lucruri înainte? Şi atunci îşi doreau să aibă un cuplu spiritual, şi atunci aspirau la cuplul androginal.
Îmi zâmbesc amândoi. “Până la androgin era important să fim umani. Cu adevărat umani. Fiecare cu el însuşi şi cu celălalt. Simţim că abia acum înaintăm pe drumul cel bun, pentru că ne continuăm călătoria spirituală asumându-ne întregul bagaj… şi cele luminoase din noi, şi cele imperfecte.”
Anda şi Cristian au dreptate. Cuplul e o şcoală a umanităţii, a umanităţii profunde care, odată atinsă, devine o punte către miezul dumnezeiesc al fiinţei. Nici părinţii noştri, nici şcolile şi nici religia nu ne-au pregătit pentru asta în mod real. Învăţăturile yoga, cursurile şi practica zilnică sunt însă un sprijin şi un îndemn. Ne oferă viziunea şi mijloacele. Ce facem cu darul pe care îl primim este răspunderea noastră. Iar de ceea ce facem depinde ceea ce reuşim.
de Aurea Mutulescu
foto Robert Leontescu
Yoga Magazin  72/2010

joi, 4 septembrie 2014

Continenta sexuala in viziunea taoista

"Retenţia seminală este simplă şi naturală o dată ce ai renunţat la vechiul obicei. Taoiştii afirmă că aceasta era la început o funcţie naturală pe care oamenii o puteau îndeplini firesc. Ideea convenţională că orgasmul masculin presupune numai câteva clipe de plăcere orbitoare nu este corecta. După ejaculare, plăcerea bărbatului ia sfârşit dacă acesta nu găseşte resurse interioare pentru a se înălţa din nou înainte de a cădea în vidul plăcerii A-ţi risipi sămânţa este sinonim cu a nesocoti viaţa. Ejacularea frecventă este o încercare infantilă de a ne consola că suntem departe de extaz. Este o repudiere a bucuriei înnăscute pe care am putea să o cunoaştem cu toţii. Desigur, oamenii pot şi fac dragoste profund fără a-şi reţine sămânţa dar pierd o bucurie mai profundă.
"Curba excitării sexuale atât la bărbaţi cât şi la femei, dar mai ales la bărbaţi, (pentru că femeile au o capacitate mai mare de a se menţine în zona de platou) constă dintr-o excitaţie gradată (sau bruscă), o zonă scurtă de platou şi apoi o cădere bruscă şi rapidă; asta e totul...Teoria Big Bang-ului. Metoda taoistă, însă, ne învaţă să folosim teoria stării sta¬bile care presupune expansiunea şi contracţia continuă a energiilor Yin şi Yang în timpul unei serii de orgasme de tip „vale". Teoria Big Bang, la modă ca teorie a formării universului, îşi are rădăcinile în dorinţele sexuale ale omului de ştiinţă din vest.„Platoul" poate fi asociat unei „zone primare" ceea ce presupune experimentarea unui timp şi spaţiu primar. Minutele par ore. Este ceea ce psihologii numesc o „stare alterată de conştiinţă". Femeile par mai capabilesă prelungească această zonă de platou. Urmează un punct critic de unde nu există întoarcere, şi apoi căderea. Zona de platou corespunde unei stări de relaxare care poate dura de la câteva secunde până la o jumătate de oră sau mai mult. Este caracterizată de liniştire, relaxare şi diminuarea erecţiei. După această perioadă de calm, cuplul reia stimularea reciprocă acumulând energie CHI prin diverse mijloace de excitare. Din nou poate fi atins un „platou" şi menţinut un anumit timp.Este necesară experienţa pentru a evita „depăşirea limitei", dar răsplata este mare. Este ca şi cum ai urca pe o piramidă—suprafaţa fiecărei trepte este netedă şi lipsită de pericole, dar călcând pe marginea treptei următoare te simţi puţin ameţit. în cadrul acestui procedeu, se acumulează un potenţial de răspuns la energia iubitei, astfel că probabilitatea pierderii controlului creşte pe măsură ce ajungeţi pe trepte superioare. Este ca şi cum aţi acumula tot mai multă presiune, dar este o presiune agreabilă, deoarece cantitatea de energie creşte cu fiecare zonă de platou. De fapt, aceste zone se prelungesc pe măsura acumulării energiei. Când s-a dezvoltat suficientă energie şi vă aflaţi într-o zonă de platou, energia CHI începe să circule prin canalele CHI ale trupului şi astfel ceea ce a început ca o reacţie la nivel genital devine acum o reacţie a întregului trup. Dacă întreaga energie tru¬pească a bărbatului este echilibrată de cea a femeii, energia penetrează niv¬elele mentale şi spirituale, aliniind polaritatea totală şi deschizându-vă conştiinţa faţă de cunoaştere şi extaz. însăşi natura învăţăturii Tao este în acelaşi timp teribilă şi banală.„Zona primară" de platou este un loc foarte nesigur şi aici se poate manifesta cu adevărat măiestria taoistului. Sensibilitatea şi capacitatea de a evita punctul „fără întoarcere" reprezintă o funcţie a experienţei dum¬neavoastră, a intenţiilor şi stării de relaxare şi de sănătate, precum şi a re¬laţiei cu iubita dumneavoastră. O femeie poate declanşa ejacularea bărbatului relativ uşor prin intermediul propriului orgasm sau excitându-1 prin contractarea muşchilor vaginali. Dar această tehnică, nu necesită un or¬gasm reciproc şi mai ales în faza de iniţiere a bărbatului trebuie să i se ofere timp pentru a câştiga o anumită stabilitate pe platou. Multe femei cred că un bărbat nu este satisfăct sexual dacă nu ejaculează. Dar în ultima vreme atât bărbaţii cât şi femeile se eliberează de vechile concepte."
Orgasmul"Un secret în practica continenţei este învăţarea mecanismului orgasmului. Există atât bărbaţi cât şi femei care au ajuns la o aşa măiestrie în arta amorului cu continenţă încât îşi pot declanşa la voinţă stări de orgasm, şi, mai mult decât atât, pot induce în alte persoane, fără angrenarea actului erotic propriu-zis aceste inefabile stări de orgasm. Sexologii definesc orgasmul într-o manieră non-poetică ca fiind “o transă însoţită de pierderea contactului cu realitatea”. TANTRA afirmă că orgasmul este o stare benefică de expansiune a conştiinţei, în care limitările obişnuite ale fiinţei sunt brusc desfiinţate, tirania minţii este abolită, iar subiectul pătrunde în abisul vidului beatific. Cel care trăieşte orgasmul, descoperă cu uimire abandonul în faţa trăirii extatice, dăruirea de sine, moartea ego-ului, anularea timpului şi spaţiului, izbucnirea stării de unitate a contrariilor care fac ca această stare să fie identică cu cea a unei experienţe metafizice. De aceea, în TANTRA, starea de iluminare spirituală mai este numită şi “orgasmul cosmic”.Pentru atingerea diferitelor tipuri de orgasm, nu este esenţială poziţia amoroasă adoptată, ci mai ales armonia şi iubirea dintre cei doi îndrăgostiţi şi bineînţeles energia lor vitală. Este foarte bine pentru amândoi să înveţe să-şi controleze cât mai bine muşchii sexuali şi să-şi trezească profund senzualitatea şi răspunsul la stimulii erotici. În general, este mai greu să vorbeşti despre diferite tipuri de orgasm la bărbaţi decât la femei. Unul dintre motive este faptul că orgasmul masculin este însoţit de obicei de o ejaculare explozivă care îl face să fie mult mai scurt, mai puţin conştientizat în plan mental decât orgasmul feminin. De asemenea, femeia are din naştere o mai bună capacitate de conştientizare şi un mai mare control asupra musculaturii zonei pelviene şi, deci, poate distinge mult mai uşor diferitele senzaţii şi fenomene care apar în această zonă. Este principalul motiv pentru care formele de orgasm sunt explicate cel mai adesea din punctul de vedere al percepţiilor feminine. Unele din aceste forme de orgasm pot fi considerate ca veritabile “trambuline” către stări superioare de conştiinţă – şi, prin urmare, ele trebuie trezite în special şi cultivate cât mai frecvent.Mai există o modalitate de a clasifica formele de orgasm în corelaţie cu cele trei GUNAS din YOGA: TAMAS - orgasmul orb, inconştient; RAJAS -orgasmul dinamic, pasional; SATTVA - orgasmul subtil, meditativ, fără ejaculare.Orgasmul superficial este mai mult un fenomen genital şi reflex, manifestat prin anumite contracţii ritmice ale muşchilor perineului. În cazul femeilor orgasmul superficial este provocat de stimularea zonelor erogene extravaginale şi în special a clitorisului şi este asociat cu o contracţie a muşchilor coapselor şi abdomenului, cu o stare de teamă, tensiune psihică, imobilitate vigilentă şi aşteptare tensionată a orgasmului. Adesea este însoţit de o senzaţie de împingere către în jos a muşchilor, precum un piston, care apare împreună cu impulsul de a descărca rapid, de a expulza ceva afară cât mai repede cu putinţă. De fapt, multe femei care experimentează acest tip de orgasm atestă descărcarea în acelaşi timp a gazelor din intestin sau din vagin (în caz că acestea existau), sau chiar a urinei din uretră. Această formă de orgasm este asociată cu tendinţele egoiste şi cu masturbarea (la fel şi în cazul băbaţilor), şi este foarte frecventă în zilele noastre. Ea este localizată în întregime la nivelul zonei genitale şi din această cauză este parţială şi incompletă. Deoarece senzaţia de plăcere nu se răspândeşte în întreaga fiinţă, acest tip de orgasm atunci când nu este însoţit şi de alte forme de orgasm este de multe ori nesatisfăcător şi lasă în urmă o stare de frustrare şi neîmplinire.Orgasmul profund este o formă mult mai completă de orgasm, asociată în cazul femeilor cu stimulări vaginale profunde şi care prezintă adeseori faze paroxistice având următoarele manifestări: ţipete, lacrimi, oprirea respiraţiei, unduiri profunde ale muşchilor vaginali şi uterini care se răspândesc în tot corpul şi o dată cu ele apare o stare profundă de satisfacţie şi relaxare. Această formă de orgasm se poate datora unei mari extinderi a stimulării simultane a tuturor zonelor erogene. În felul acesta orgasmul profund îşi pierde caracterul genital şi se răspândeşte îmbătător în întreg corpul. Localizarea zonelor erogene, modurile de a le masa şi a le stimula, trebuie să fie studiate în detaliu pentru a provoca iubitei sau iubitului stări cât mai intense de plăcere care furnizează un veritabil “combustibil” pentru “racheta” conştiinţei ce tinde să urce spre stări cosmice de conştiinţă. Studiind în continuare şi celelalte tipuri de orgasm, va deveni şi mai evident de ce formele profunde de orgasm sunt cele care conduc în TANTRA-YOGA la stările cele mai complexe şi înalte de conştiinţă.Orgasmul clitoridian este local, superficial, extern şi creează la început un fals sentiment de nondependenţă legat de ideea că nu depinde de prezenţa bărbatului. În orgasmul clitoridian are loc aşa numitul “efect de cort” descris de sexologii Masters şi Jhonson şi care constă în ascensiunea uterului în abdomen şi dilatarea părţii profunde a vaginului. Forma rezultată a vaginului este ca cea a unui cort cu vârful în jos. Potrivit tradiţiei tantrice, orgasmul clitoridian este în legătură cu o predominanţă a energiei solare YANG, şi astfel femeile care trăiesc numai acest tip de orgasm îşi dezvoltă în aură o energie dinamică şi efervescentă dar totodată amplifică egoismul şi masculinitatea. Trebuie să remarcăm aici că acest tip de orgasm este în legătură cu energia unui centru secundar de forţă numit YONI CHAKRA situat ca proiecţie în planul fizic în zona clitorisului la femeie şi în zona de inserţie peniană la bărbat şi a cărui energie este destul de greu de controlat. Această formă de orgasm poate fi corelată şi cu alte forme de orgasm, cum ar fi cel vaginal rezultând orgasmul clitorido-vaginal.Orgasmul vaginal are două forme distincte: • Orgasmul vaginal inferior localizat în zona perineului, la intrarea în vagin şi care este încă exterior şi incomplet, fiind în legătură cu energia lui MULADHARA CHAKRA. Este un orgasm de tip YIN, lunar şi, de asemenea, problematic în privinţa controlului. • Orgasmul vaginal (normal) profund care este în legătură cu SWADHISTHANA CHAKRA şi care este deja mai profund, mai complex şi mai satisfăcător. Potrivit învăţăturilor tantrice, el arată deja o predominanţă a energiei solare YANG, dar din păcate - din lipsa unei instruiri adecvate, marea majoritate a femeilor nu ajung pe parcursul întregii lor vieţi să trăiască această formă de orgasm. Ea se manifestă prin contracţii vaginale clare şi puternice şi este însoţită adeseori de o abundenţă considerabilă a fluidelor sexuale.Orgasmul generat de faimosul punct G (G de la Graffenberg Ernest, sexologul modern care a redescoperit această veche informaţie) este inclus şi el aici. În urma studiului realizat de Graffenberg, punctul G a fost localizat la toate femeile examinate la aproximativ 5,5 cm de orificiul vaginal extern (de deschidere), pe peretele anterior vaginal, chiar în spatele osului pubian. Se consideră că punctul G reprezintă un vestigiu feminin echivalent prostatei masculine (care înconjoară colul vezicii urinare), având aceeaşi origine embriologică ca şi prostata. La atingere punctul G sugerează forma unui bob de fasole, iar în urma stimulării sale poate deveni de 3-4 ori mai mare. Volumul său nu este direct proporţional cu starea de excitabilitate. Acest punct de excitaţie poate să fie atins atunci când femeia este abordată pe la spate în timpul actului amoros.În Occident poziţia amoroasă cea mai răspândită este cea în care femeia este culcată pe spate iar picioarele ei rămân sprijinite deasupra umerilor iubitului. În această situaţie penisul nu mai atinge punctul G pentru că se descrie astfel un unghi foarte deschis.În cazul bărbaţilor glanda prostată deţine atributele unui punct G. Stimularea ei se poate realiza prin masarea uşoară a peretelui rectal anterior până la atingerea stării de orgasm de tip G.În cazul femeilor care nu aplică continenţa sexuală, orgasmul de tip G este însoţit de senzaţia stringentă de a urina şi de expulzarea prin uretră a unui lichid a cărui compoziţie chimică este identică cu cea a lichidului spermatic masculin, cu excepţia spermatozoizilor. Lichidul ejaculat de către femeie prin uretră este mult mai limpede, mai alb şi mai puţin mirositor decât urina. Propria lor ejaculare pune adesea femeile într-o situaţie oarecum jenantă, ele crezând că urinează. În neştiinţă de cauză, partenerii le reproşează aceasta, ducând ulterior la obişnuinţa ca femeia să-şi reprime acest tip de orgasm.Redescoperirea punctului G arată că centrul genital erotic nu este unic. În realitate există cel puţin doi centri sexuali: clitorisul şi punctul G aşa cum la bărbat există penisul şi prostata. Existenţa prostatei ca centru de stimulare erotică reprezintă una din cauzele pentru care unii bărbaţi acceptă raporturile homosexuale, fără să cunoască dinainte consecinţele grave la nivel psihic şi comportamental ce se pot instala gradat în urma fenomenului de depolarizare aurică (YIN-YANG).În orgasmul de tip G uterul pare să fie împins în jos, în timp ce partea superioară a vaginului se comprimă. Femeile care nu au realizat continenţa în timpul orgasmului de tip G, descriu acest fenomen ca o împingere către în jos, ca pentru un act de defecaţie. Această undă descendentă de contracţii musculare asociate, indică şi sensul descendent al energiilor sexuale, contrar sensului sublimării energiilor transmutate, care elevează fiinţa şi o înalţă către perceperea nivelelor de conştiinţă elevate. Se relatează frecvent în această situaţie în care energiile sexuale sunt împinse în jos, că stimularea digitală a punctului G face ca degetul introdus să fie expulzat din vagin din cauza împingerii în jos a organelor abdominale. Acest fenomen a fost denumit “efect în A”.
Orgasmul cervico-uterin este orgasmul tipic tantric cel mai profund şi cel mai complex, echilibrat polar YIN-YANG, însă destul de rar întâlnit. Când stimularea vaginală şi contracţiile sunt suficient de puternice şi de profunde, ele urcă spre cervix şi spre abdomen şi se transformă într-o serie de vibraţii lungi şi blânde care se răspândesc ca un nectar extrem de plăcut în tot corpul şi mai ales în sus, spre zona capului. Aceste unde induc uneori un fel de orgasm “în afara corpului”, care poate conduce în cele din urmă la anumite forme de extaz. Acest orgasm poate fi controlat aproape de la sine şi ascensionează energia sexuală din SWADHISTHANA CHAKRA către CHAKRA-ELE superioare. Uneori, pentru deblocarea acestei forme de orgasm, femeia are nevoie ca iubitul să adopte anumite posturi sexuale favorabile, care permit o penetrare profundă.Ţinând cont că această formă de orgasm este într-o mare măsură de natură subtilă, femeile pot să înveţe să-l producă la voinţă, chiar fără stimulare directă, printr-o concentrare adecvată. În acest caz controlul muşchilor vaginali joacă un rol aparte. Este recomandat ca practicanţii tantrici să trăiască cât mai des această formă de orgasm, pentru obţinerea unor stări de conştiinţă excepţionale.
Orgasmul total condensează toate celelalte forme de orgasm şi necesită o dinamizare erotică extrem de puternică şi o disponibilitate amoroasă extrem de mare. Fiinţele care pot să trăiască acest tip de orgasm pot intra în stări spirituale foarte înalte şi pot astfel experimenta trăiri cu totul excepţionale. "



TaoTao

luni, 1 septembrie 2014

Tainele Menstruatiei






In fiecare luna, milioane de femei de pe glob “sufera” in tacere, intrucat nu au parte de o menstruatie sanatoasa sau regulata. Majoritatea iau pastile ca fiind singura solutie indicata in acest sens. Insa pastilele nu fac decat sa “acopere” si mai mult suferinta, nicidecum sa o vindece pe termen lung.
Si totusi, care este rolul menstruatiei in viata noastra ca femei? Reclamele ne invata sa luam pastila sis a o ignoram, societatea ne spune sa o ascundem sau sa ne rusinam, unii spun ca nu ar trebui sa sangeram deloc ca nu face decat sa ne incurce…Astfel multe femei ajung sa-si trateze menstra precum un obstacol sau chiar un blestem, in vreme ce aceasta poate fi o binecuvantare.
Legatura mea cu menstruatia nu a fost intotdeauna una de prietenie. Primul contact mai direct cu feminitatea a fost prin menstruatie, pe care o asteptam de altfel cu multa teama, deoarece mama mea ii spunea “boala din fiecare luna”.
Intrucat am privit mereu mestruatia ca pe o boala, aceasta venea de fiecare data insotita de multe dureri. Din pacate, toate informatiile pe care am reusit sa le aflu despre menstra erau luate din susotelile fetelor de varsta mea sau mai mari, din revistele care dadeau sfaturi neavizate si din explicatiile anatomice si greu de inteles date de medici si biologi.
Totul s-a schimbat insa in momentul in care m-am reconectat la feminitatea mea si o alta lume mi s-a dezvaluit.
Insa a venit timpul sa invatam sa ne simtim mai mult corpul ca femei si sa nu ne mai gandim atata problemele de sanatate, victimizandu-ne. Avem prea putina incredere in ceea ce ne transmite propriul corp si dam prea mult credit altor oameni care nu sunt si nu vor fi niciodata in pielea noastra ca femei.
Menstruatia nu este nicidecum o boala, ci o mare sansa de evolutie pe care natura ne-a pus-o la dispozitie pentru a ne reinnoi pe toate planurile: fizic, emotional, mental si spiritual. Cu alte cuvinte, menstra are un rol transformator in viata femeii, pe care daca l-am constientiza si folosi, ne-am putea vindeca mult mai usor si ne-am usura cu mult viata.
Timpul menstruatiei ii semnaleaza femeii ca a venit vremea sa se retraga putin din activitatile sociale si sa se intoarca inspre ea insasi, mai ales daca nu si-a acordat timp toata luna pana atunci. Este un timp magic, in care poti primi numeroase mesaje despre tine insati, ideal pentru curatare emotionala si pentru a-ti clarifica cine esti si ce anume vrei sa ai parte in viata ta.
E un timp al interiorizarii, al purificarii si al renuntarii la tot ceea nu iti mai serveste si nu te mai sprijina in viata. Fie ca e timpul sa renunti la o rana veche sau la cine credeai ca esti, miracole se pot intampla in viata ta daca iti dai voie in aceasta perioada sa stai cu tine insati, sa iti ingadui sa te SIMTI mai mult.
Cat despre sangele menstrual, supranumit si “apa divina”, acesta contine informatii legate de sanatatea ta, reflectand extrem de bine felul in care ai simtit si trait in luna anterioara.
Menstruatia e plina de taine care iti pot elucida multe “dileme” si rezolva multe probleme de sanatate, daca ii respecti timpul, intrucat acest moment iti stabileste ciclul. Intelepciunea menstrei ne poate invata foarte multe despre corpul si feminitatea noastra, iar cel mai important lucru care m-a invatat a fost ca totul are un ritm in viata mea, precum in natura. Atunci cand nu respectam ritmul, suferim.
Intrucat menstra m-a ajutat enorm in drumul meu ca femeie, am decis sa impartasesc cu alte femei aceste lucruri si am creat un workshop special pentru femeile care vor sa-si acceseze intuitia si intelepciunea corpului si implicit starea de sanatate- Tainele Menstruatiei. Detalii aici!
Femeie, intoarce-te la tine, respecta-ti si onoreaza-ti corpul intrucat acesta este templul sufletului tau.
Cu drag,
Adela Haru
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...