Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho

miercuri, 19 august 2015

Dumnezeu este iubire. Starea ta de A Fi este iubire si asta este tot.

Dumnezeu este iubire. Starea ta de A Fi este iubire si asta este tot.

Toţi privesc viaţa din punctul de vedere al pământului, şi evident, din acest punct de vedere, au dreptate. Ei spun: “Trebuie să mâncăm, să câştigăm bani, să profităm de plăceri...” Dar din punctul de vedere solar, adică din punctul de vedere divin, spiritual, ei ar vedea altfel lucrurile. Şi acesta este punctul meu de vedere, care îmi permite să vă prezint natura dragostei şi sexualităţii într-o altă manieră. La prima vedere, pare dificil de separat sexualitatea de dragoste. Totul vine de la Dumnezeu şi tot ceea ce se manifestă prin intermediul omului ca energie este, la origine, o energie divină: dar această energie produce efecte diferite după conductorul prin intermediul căruia se manifestă. Prin intermediul creierului, ea devine inteligenţă, raţionament, prin intermediul plexului solar, ea devine senzaţie şi sentiment; când trece prin sistemul muscular, ea devine mişcare; şi când trece, în fine, prin organele genitale, ea devine atractie pentru celălalt sex. Dar e tot timpul aceeasi energie. Energia sexuală vine, deci, de foarte sus, dar trecând prin organele genitale, ea provoacă senzaţii, o excitaţie, o dorinţă de apropiere, şi se poate ca în aceste manifestări să nu existe de loc dragoste. Dragostea începe când această energie atinge în acelaşi timp şi alţi centri în om: inima, creierul, sufletul şi spiritul. În acel moment, această atracţie, această dorinţă de a se apropia de cineva este luminată de gânduri, sentimente, un gust estetic; nu se mai caută o satisfacţie pur egoistă în care nu se mai ţine seama de loc de partener. Dragostea e sexualitatea, dacă vreti, dar lărgită. iluminată, transformată. Eu nu neg că sexualitatea e o realitate, dar de ce să ne oprim la această realitate atât de grosieră, inferioară? Există o altă nuanţă a realităţii care e de asemenea reală, dar mai subtilă. Unele fiinte au ajuns să sezizeze si să trăiască această realitate, si acum, pentru nimic în lume nu puteti să le convingeti să o abandoneze pentru a se reîntoarce, ele nu o vor. Tineretul de astăzi cere libertate sexuală crezând că în ea va găsi înflorirea, fericirea, bucuria. Majoritatea oamenilor caută plăcerea, se agaţă de plăcere ca şi cum nu ar fi nimic superior ei. Şi aici se înşeală. Pentru a produce lumină, nu trebuie să căutăm numai plăcerea, pentru  plăcerea absoarbe toate energiile şi împiedică lumina să strălucească.Nu aruncându-se în plăcere vor găsi oamenii soluţia problemei sexuale. Pentru că plăcerea nu este decât jumătatea drumului şi, dacă vor rămâne acolo, puţin câte puţin ei se vor simţi legaţi, îşi vor pierde libertatea. Când a căzut prea multă umiditate pe aripile unui fluture, el nu mai poate zbura. Atunci iată, aceasta e plăcerea: prea multă umiditate! Când văd un om a cărui aripi nu mai pot să-l poarte (simbolic vorbind) nu am nevoie să-l întreb unde s-a băgat, ştiu că şi-a expus aripile la umiditate. Umiditatea, e foarte clar pentru mine, împiedică zborul. Şi pentru a le usca la lumină, trebuie mult timp. De aceea, atenţie, nu vă lăsaţi înşelaţi de plăcerea care vă va opri din drum. Mergeţi până la lumină!
Dar înţelegeţi-mă bine: eu n-am spus că bărbaţii şi femeile nu trebuie să-şi dăruie multă dragoste. Ei trebuie să-şi dăruie multă dragoste, dar o dragoste mai elevată, mai luminoasă. Adică în loc să se mulţumească de schimburile din planul fizic, a se excita, a se satisface si apoi a sforăi, ei trebuie să fie constienti de importanta si chiar de valoarea sacră a actului sexual.Dar nu, toţi sunt grăbiţi, grăbiţi să se afunde în mlaştini, nu mai au timp de a reflecta.
Iată, dragii mei fraţi şi surori, nu trebuie să vă opriţi pe drum, trebuie să depăşiţi limita plăcerii, să încetaţi să stagnaţi la acest nivel prea de jos: trebuie să urcaţi, să răzbateţi prin nori până la soare, la lumină. Nu rămâneţi sub nori:puneţi în toate acţiunile voastre un scop luminos. Orice aţi face, fie că mâncaţi, vă plimbaţi sau îmbrăţişaţi pe cineva, să aveţi ca scop lumina. Nu faceţi nimc doar pentru plăcerea voastră. Omenirea e în degringoladă chiar pentru că se lasă ghidată de plăcere. Îmi veţi spune: “Dar dacă nu vom mai avea plăcerea de a face diverse lucruri, aceata nu mai are nici un sens!” Ba da, pentru că toate merg împreună: dacă lumina şi căldura sunt acolo, adică inteligenţa şi dragostea, plăcerea va fi obligatoriu şi ea. Numai calitatea plăcerii se schimbă, natura sa, intensitatea sa. Deci, meditaţi, reflectaţi şi nu uitaţi niciodată că dragostea voastră trebuie să vă aducă până la lumină.
Omraam Mikhael Aivanhov 

joi, 13 august 2015

Adrian Nuta- Despre Iubire


215708_335146536574794_2068328851_n

Iubirea nu îmbolnăveşte, nu trimite oamenii în spital şi nu plăteşte şedinţe la psihoterapeut.

Cred că momentul adevărului într-o relaţie este acela în care unul dintre parteneri se simte atras de cineva din afara cuplului. Atunci aflăm dacă iubirea supravieţuieşte, fiind autentică, sau dispare, deoarece nu era decât o amăgire. Acestea sunt testele necruţătoare ale iubirii, lecţiile la a căror tablă eşti scos sau scoasă, urmând a descoperi dacă ai aflat ceva despre sacrificiul dorinţelor infantile, acceptarea matură a opţiunilor altuia, allocentrism şi generozitate. La momente ştiute doar de ea, viaţa te cheamă să citeşti lecţia despre gelozie sau te invită să parcurgi manualul anxietăţii de abandon. Sunt sigur că face asta în cel mai desăvârşit chip posibil, pregâtindu-şi îndelung actorii şi decorul. Este ca şi cum ar avea un plan de evoluţie în ceea ce te priveşte, pe care îl activează în momentul-cheie, momentul de care tu profiţi sau nu, în funcţie de cât de nervos sau inteligent eşti.

Viaţa, Dumnezeu sau propriul tău Sine îţi testează periodic disponibilitatea de a iubi, te ajută să devii mai conştient de resurse şi vulnerabilităţi, îţi luminează părţile de umbră, râde de ceea ce ai supra adăugat, colecţionat sau exagerat, într-un cuvânt, participă la propria ta evoluţie. Dacă există un scop, probabil e acela de a-ţi extinde iubirea, de a învăţa să iubeşti fară aşteptări şi pretenţii, de a sărbători iubirea altuia când eşti martor, de a oferi fǎră a cere nimic în schimb.
Pământul e plin de oameni temători, care pun condiţii pentru a se proteja. Mai interesant, de acum încolo, este să se umple cu oameni liberi, neinhibaţi în exprimarea iubirii. Altfel prevăd nişte secole groaznice, jenant de monotone în ceea ce priveşte relaţiile. Este ca şi cum ai avea câteva casete video, le-ai rula mereu şi mereu. Control, abandon, trădare, gelozie, nesiguranţă. Oricât ai fi de creativ şi tot te plictiseşti. La un moment dat simţi nevoia unei schimbări. Viaţa face experimente, descoperă o serie de tipare, le manifestă din nou şi din nou până când ajunge să nu le mai suporte şi inventează altele.

Mai mult decât atât, să fii gelos şi din nou gelos şi iarăşi gelos nu e doar plictisitor, ci şi obositor, la un moment dat. O relaţie de cuplu pătrunsă de libertate îmi pare mai mult o relaţie de prietenie, o interacţiune minunată între doi oameni care nu-şi aparţin unul altuia, dar se cunosc unul pe altul, atât cât e posibil, relaxaţi în ceea ce priveşte viaţa, abandonându-se în mâinile ei cosmice, diferenţiind corpul de suflet fǎră a le diviza. Relaţiile de cuplu, netransformate încă în relaţii de prietenie, sunt drastic limitative, fuzionate, sufocante.
 
Nu te poţi plicitisi când există spaţiu, când celălalt se schimbă sau creşte fǎră ca tu să ştii cum, când interactionezi profund şi cu alţi oameni, care te îmbogăţesc, care trezesc în tine sentimente şi gânduri noi. La un moment dat dacă desincronizările se înmulţesc, iar nevoile fundamentale nu-şi mai găsesc răspuns, ca doi bum prieteni, care au mers o bucată de drum, vă puteţi despărţi fară resentimente şi agende ascunse. Poale altă dată o să vă reîntâlniţi sau poate nu, aceasta nu este deloc important când vă luaţi la revedere cu inima uşoară, recunoscători pentru ceea ce v-aţi oferit unul altuia, amuzaţi în conflictele copilăreşti în a căror plase ați căzut uneori, optimişti privind viitorul.

Schimbările sunt mai uşoare când oamenii sunt prieteni, când ei refuză să fie prizonierii unor roluri rigide de genul “soţia mea”, “iubitul meu veşnic”, “sufletul meu pereche”. Când te identifici puternic cu un rol este ca şi cum ai trăi cu o mască pe faţă, pe care îţi va fi greu s-o dezlipeşti când va sosi timpul.
Dacă ai fi ceva mai detaşat, dacă mai mult te-ai juca cu un rol decât să te identifici cu el, nici relaţia ta nu ar fi aşa de încordatǎ. Dacă eşti cinstit vei recunoaşte tensiunea pe care o produc rolurile polare (soţ/ soţie, partener/ parteneră), tensiune izvorâtă din necesitatea de a fi sau a te comporta într-un anumit fel, chiar şi atunci când nu simţi asta.
Tot ceea ce fac oamenii forţat naşte tensiune, iar viața cuplului este scena unor acumulări şi vârfuri de tensiune deloc neglijabile. Pentru a nu face valuri, pentru a păstra aparentele, pentru a evita conflictul, pentru a nu speria copiii, pentru a idealiza relaţia, pentru toate aceste scopuri pe care le atingi achiţi anumite costuri lăuntrice. Frustrările şi tensiunea asociata lor cresc, energia este reţinută în mecanisme de aparare, dispoziţia variază surprinzător sau se stabilizeazǎ la valori joase, de tip depresiv.

Acestea nu sunt condiţii pentru dezvoltare, sunt doar circumstanţe şi premise puternice pentru dificultăţi şi suferinţe nevrotice. Să te cramponezi de o persoană sau un rol, să-i pretinzi celuilalt sa se comporte în feluri care îi sunt străine pe moment sau nu-l definesc, să separi experienţa emoţionalǎ de ceea ce îți cer normele sociale sau loialitatea familiei de provenienţă, toate acestea sunt mijloace sigure de a-i răni sufletul, claustrându-l într-un perimetru cu indice de confort minim. Dacă relaţia a avansat în timp, începi chiar sǎ te obişnuieşti cu pulsaţiile ei devitalizate şi să te temi de schimbare, mai ales că schimbarea nu poate fi controlată şi te poate duce spre ceva mai neplăcut. Aşa de bine, de rău relaţia merge, nu e ceva extraordinar, însă nu e nici infernală, ai auzit de situaţii absolut penibile şi oricum nu există relaţii perfecte.
 
Acest mod de a gândi este numai bun pentru a cădea într-o letargie din care nu te va mai scutura decât proximitatea morţii, cu menţiunea că această conştientizare ar putea fi cu totul tardivă.
Pentru mine, o relaţie comodă este o relaţie din care orice magie a dispărut, misterul s-a evaporat, iar sentimentele au intrat în prezent. O relaţie vie este o relaţie incomodă, cu parteneri care îşi explorează angoasele şi furia, care nu ezită să spună ceea ce gândesc şi nu-şi calcă în picioare principiile, de dragul unei armonii de cinematograf. Iubirea este fermecătoare tocmai pentru că nu ştii de unde vine şi cum a apărut în sufletul tău. Poţi să te bucuri de ea, să o cultivi dacă te duce capul, însă nu o poţi forţa să rămână. Poţi iubi pe cineva o vreme, după care să constați că sentimentele tale au devenit camaradereşti, s-au diluat, s-au erodat, au fost înlocuite cu dezamăgire şi tristeţe. Este împotriva unei logici elementare să pretinzi că nu s-a întâmplat asta, să te chinui să aprinzi un foc din care nu a rămas decât cenuşă, să te minţi şi sǎ-i minţi pe alţii (de pildă, pe copiii tăi).
 
Nu te poţi forţa să iubeşti tot aşa cum nu te poţi ridica în cer trăgându-te de şireturi. De asemenea, nu poţi forţa pe nimeni să te iubească, orice fel de avantaje sociale sau financiare ai oferi la schimb. Sentimentele nu pot fi cumpărate. Pentru falsele sentimente, în schimb, exista o piaţă înfloritoare.
Cred că iubirea şi libertatea au o esenţă comunǎ, doar astfel îmi explic rezistenţa iubirii la orice formǎ de manipulare. Temporar, poţi trezi o falsă iubire în celălalt. Această iubire nu te hrăneşte, singurul lucru care creşte în tine datorită ei fiind Eul. Eul se umflǎ ca un balon şi la un moment dat se sparge, cu zgomot. De asemenea, nu poţi iubi atunci cand te simţi vinovat.  

Vinovăţia şi iubirea nu pot locui în acelaşi spaţiu. Creează vinovăţie şi garantat nu vei mai fi iubit. Un om culpabilizat vibrează altfel, frecvenţele lui se modifică, el coboară de pe culmile iubirii în văile şi cazanele cunoscute, asistat de specialişti cu corniţe. Acolo nu există bucurie, ci doar durere moralǎ, reproşuri, ruminaţii. Ori iubirea nu există în afara bucuriei.
Iubirea este încântare, extaz, spontaneitate, dans. Un om care se simte vinovat nu dansează. El se gândeşte cum să repare, ce fel de cenuşă să-şi pună în cap, eventual cum să procedeze data viitoare, astfel încât să nu mai fie prins.
 
Culpabilizarea nu poate fi în serviciul iubirii, deoarece nu are nicio legătură cu iubirea. În opinia mea NU EXISTĂ IUBIRI VINOVATE. Iubirea are această putere colosală de a face totul pur, inocent, frumos. Pentru doi oameni care se iubesc, vârsta, poziţia socială, aptitudinile sunt variabile nesemnificative. Desigur, relaţiile incestuoase nu sunt expresii ale iubirii, ci ale pulsiunii erotice scăpate de sub control.

Iubirea este luminoasă şi nutritivă. Iubirea nu îmbolnăveşte, nu trimite oamenii la farmacie sau în spital, nu plăteşte şedinţe la psihoterapeut. Ea nu se naşte din corp, nu e un fenomen biologic, deşi se poale manifesta expresiv şi tandru prin corp.
Iubirea vine de undeva de sus, coboară asupra unui om care se simte, astfel, binecuvântat, rămâne numai ea ştie cât şi de ce, după care pleacă pentru a reveni mai târziu şi tot aşa, până când omul îi cere să termine cu această instabilitate şi să se aşeze în el, pentru totdeauna. Această ultimă parte se numeşte “căutare spirituală”.
 
Mai cred că există medii ostile şi medii favorabile iubirii. Altfel spus, că o poţi ispiti să vină, că te poţi pregăti pentru a-i primi vizitele, cultivând anumite calităţi ale inimii. Nu e obligatoriu să trăieşti o mare iubire dacă eşti binevoitor sau nonviolent, dar şansele sunt ceva mai mari. Până la urmă aceasta este vechea problemă a Gratiei Divine, care coboară asupra păcătoşilor, doar că nu toti păcătoşii sunt la fel…
Psihoterapeut Adrian Nuţă – Infinitul mic, iubindu-l pe cel Mare
 Sursa articol: https://drumuricatretine.wordpress.com/2015/06/13/iubirea-nu-imbolnaveste-nu-trimite-oamenii-in-spital-si-nu-plateste-sedinte-la-psihoterapeut/

marți, 11 august 2015

Sexualitatea Sacra


E-mail
seductia0229.jpgDacă se spune în Scripturi că toate păcatele sunt iertate cu excepţia celor împotriva Sfântului Duh este pentru că păcatul împotriva Duhului Sfânt este păcatul împotriva dragostei. Creştinismul n-a ştiut să explice ce este cu această crimă împotriva Sfântului Duh şi de ce nu e iertată, dar astăzi vreau să vă luminez în această problemă şi îmi asum responsabilitatea.În viaţă, toată lumea spune că dacă ne lipseşte inteligenţa sau voinţa nu vom avea decât eşecuri şi deziluzii. Dar lumea îşi imaginează că, dacă în domeniul dragostei nu avem manifestări juste, nici convenabile, nu e prea grav, nu putem suferi eşecuri, nu comitem nici o crimă. Ei da, tocmai. Să fii prost, e grav, să fii slab, de asemenea,dar să faci dragoste ca un animal, aceasta nu e prea grav?... Ei bine, iată un raţionament stupid. Tocmai această greşeală nu e iertată, pentru că consecinţele ei sunt deplorabile; pentru ea nu avem scuză, suntem pedepsiţi şi trebuie să plătim. Veţi spune: "Să plătim? Dar în ce fel?" Din moment ce trăiţi anumite senzaţii, din moment ce vă permiteţi anumite plăceri, aceasta semnifică că vă ardeţi materiale, şi deci că sunteţi pe cale de a plăti.Toată manifestarea fiziologică e o combustie. Deja, chiar gândind, vorbind, ardem materiale... E şi mai adevărat pentru emoţii: când aveţi brusc o mare bucurie sau un mare necaz sunt materiale care ard şi care produc deşeuri, şi va trebui să treacă mult timp pentru a le recupera. Fiecare manifestare, fiecare emoţie, fiecare senzaţie e o cheltuială de materiale şi de energie. Atunci, cum putem să ne imaginăm că în efervescenţa dragostei nu cheltuim nimic, nu pierdem nimic? Tocmai aici cheltuielile sunt cele mai mari şi e cel mai dificil să le recuperăm,pentru că am ars în focare toate chintesenţele cele mai utile ale vieţii şi sănătăţii.Aceasta nu înseamnă că trebuie să suprimăm totul şi să trăim fără dragoste, nu. Problema este de a trăi o viaţă cu bun simţ, inteligentă, echilibrată, estetică. Dar când vedem cum se complac unii în plăcerile fizice fără a încerca să adauge un alt element mai spiritual, ai de ce să fii mirat sau chiar şocat, pentru că aceasta e o pierdere,o mare pierdere în toate domeniile. Dar ei nu se gândesc că pierd ceva, şi de altfel, vă spun: "Aceste organe nu se uzează" Desigur, aceste organe nu se uzează, dar în creier există o materie care se uzează foarte repede, trebuie să o ştiţi.Şi acum, creştinii să nu fie şocaţi de ce vă voi spune. După ştiinţa simbolurilor, Tatăl Ceresc e legat de creier.Cristos e legat de plexul solar care e adevărata inimă. Cât despre Sfântul Duh, este legat organelor genitale. 

Pentru prima oară vă relevez acest mister: Sfântul Duh este legat dragostei şi organelor sexuale. Deci, pentru a nu comite greşeli şi a fi pedepsiţi, trebuie să învăţaţi atitudinea bună pe care trebuie să o aveţi privind aceste organe pe care Dumnezeu ni le-a dat. Eu cred că nu există ceva mai minunat, mai inteligent, mai profund decât organele sexuale ale bărbatului şi femeii. Trebuie să le stimăm, să le apreciem, şi chiar să le consacrăm divinităţii.Chiar dacă forţa sexuală se manifestă în organele sexuale într-un fel imperfect, Ştiinţa iniţiatică ne învaţă că în realitate această forţă vine din Cer. Eu nu sunt de acord cu cei care susţin că "dragostea nu este decât o frecare a două epiderme". Ei se opresc asupra consecinţelor, dar cauza, originea acestei forţe este foarte îndepărtată şi de aceea le scapă. În realitate, dacă această energie n-ar mai veni, nici o frecare nu va mai servi la nimic. Da,dragostea este o forţă divină care vine din înalt, trebuie deci să avem respect faţă de ea, să o păstrăm şi să ne gândim chiar să o întoarcem spre Cer, în loc să o trimitem în Infern unde ea e capturată şi utilizată de monştri, de larve, de elementali. Trebuie să o putem retrimite, dar e o întreagă ştiinţă şi oamenii sunt prea grăbiţi pentru a se opri şi a o studia; ei nu se gândesc decât cum să se debaraseze cât mai repede pentru că simt o tensiune teribilă şi că sunt "împinşi" cum s-ar spune... Dar de ce să nu înţelegem că această tensiune este cea mai mare bogăţie? Trebuie să considerăm fiinţa umană ca o clădire de cincizeci o sută sau chiar mii de etaje, şi vom înţelege că o mare tensiune, o mare presiune e necesară pentru ca apa să poată ajunge la locuitorii ultimului etaj. Bărbaţii şi femeile ar trebui să ştie ce este această tensiune pe care o simt pentru a o utiliza, ei vor reuşi astfel să-şi irige şi să-şi hrănească celulele creierului lor, pentru că această energie poate urca până la creier prin canalele pe care Inteligenţa cosmică le-a amenajat special. Din cauză că ştiinţa încă nu le-a descoperit cu aparatele sale, ea nu ar trebui să nege existenţa lor.Când bărbatul şi femeia risipesc aceată energie sacră, fără respect, fără dragoste adevărată, fără voinţa de a realiza lucruri sublime, ei comit păcatul împotriva Duhului Sfânt. Şi în zilele noastre, e păcatul cel mai răspândit.Care sunt bărbaţii şi femeile care consideră încă dragostea ca o forţă care poate să le permită a se restabili, a se recrea, a regăsi drumul spre Cer şi de a deveni cu adevărat copiii divinităţi? Prin dragoste umanitatea se va reîntoarce în Paradis, şi din păcate, prin dragostea de azi ea se îndepărtează din ce în ce mai mult. 

Dar să vă fie clar cel puţin pentru voi, odată pentru totdeauna. După comportamentul pe care îl adoptaţi faţă de dragoste şi faţă de organele genitale  intraţi sau nu intraţi în armonie cu cu această Fiinţă Sublimă care este Sfântul Duh cosmic, şi veţi regăsi din nou Împărăţia lui Dumnezeu în voi înşivă, sau, dimpotrivă veţi călca legile sale. Puteţi deci trage o concluzie: aceleaşi organe sunt capapbile să vă facă să coborâţi până în Infern sau pot să vă facă să urcaţi până la Cer, aceasta depinde de cum vă orientaţi energiile. E scris în Tabla de Smarald: "Ea urcă de la pământ şi coboară din cer şi îşi primeşte forţa de la lucrurile superioare şi cele inferioare... E forţa tare a tuturor forţelor..." Iată traseul normal al acestei forţe: de la cer la pământ, şi de la pământ la cer...

sursa: Dragonul Inaripat - Omraam Mikhael Aivanhov.
http://seductiatrupului.ro/cuplul/sexualitatea-sacra.html

joi, 6 august 2015

Despre rolul Femeii pe Pamant si recuperarea sacrului feminin




“In Creatie sunt doua specii de baza: specia Spirituala, care poseda capacitatea de a voi, si specia Substantiala sau Esentiala, care nu poseda capacitatea de a voi. Specia spirituala prelucreaza energia si formele, dindu-le aspecte noi, pe cind cea substantiala transmite energia si da forme. Specia substantiala,prin felul de a fi pasiv, primitor,primeste si transmite forta din Lumina catre specia spirituala,mai activa,care executa.De exemplu, fiintele naturii (elementalii), constituie forte motrice care dau nastere mediului nostru (pomi,peisaje ,animale, vremea) si il anima,oferindu-ne noua, spiritelor, un loc unde putem trai si unde ne putem maturiza.
Deoarece este cea mai apropiata de Lumina si primeste Lumina, specia substantiala devine mereu forta care Decide, iar cea spirituala ramine mereu forta executanta. Prin aceasta nu trebuie inteles ca fortele spirituale nu decid sau ca cele substantiale nu executa. Cele spirituale decid prin exercitarea vointei libere,iar cele substantiale executa prin transmiterea fortei.

 Pentru spiritele umane, sexul feminin este partea care poarta substantialitate , aceasta din urma lipsindu-i sexului masculin. Acest fapt pozitioneaza sexul feminin ca sexul mai puternic, sexul care decide, iar pe cel masculin ca fiind cel executant, prin comparatie. Cu toate acestea, in manifestarea lor, ele sunt egale,producind un echilibru. Sexul feminin functioneaza ca forta care trage masculinul,precum si aceasta parte a Creatiei in sus,prin imboldul dat spre innobilare,iar sexul masculin functioneaza precum o ancora pentru sexul feminin ,pentru ca aceasta sa se poata manifesta si aici in materialitate. Sexul feminin transmite forta pe care cel masculin o foloseste in activitatile sale. Ele nu pot functiona in izolare. Ceea ce este necesar aici este nazuinta ambelor parti,cea masculina si cea feminina, in conformitate cu natura lor. Aceasta nazuinta va produce o unire a vibratiilor, a energiilor.O unire a Femininului cu Masculinul, in Spiritual, acolo unde are loc cu adevarat sexul.Feminitatea si Barbatia sunt exprimarea sexelor la nivelul uman, dar Femininul si Masculinul se afla in intreaga Creatie. Atractia dintre femeie si barbat este o consecinta a legii care duce spre completare,spre implinire, spre evolutia speciei.  Acesta e un element important intre oamenii de pe Pamint.Aceasta atractie  avind caracteristici complementare permite un schimb care duce spre maturizarea ambelor parti.”
(Lawrence Chukwudi Nwabudike,”Ce rol joaca sexul in viata noastra?”  dupa “In Lumina Adevarului,Mesaj Graal” de Abd –Ru-Shin)

" Cea mai sfinta menire a femeii se afla sus, in Spiritual,si nu casatoria si
procreatia. Casatoria si fericirea materna,considerate in mod eronat ca cel mai inalt tel al femeii pe Pamint,au radacini numai in materia densa (Animistic),in timp ce Feminitatea se afla in intreaga Creatie. Afundindu-se si pierzindu-se in materia densa,femeia acestui Pamint nu s-a putut dezvolta asa cum trebuie. In timp , a devenit o femela,in general cu rol de sclava sexuala si pentru a procrea.Astfel femeia si-a pierdut increderea in sine si in propria menire,aducind chiar multa confuzie in lumea material densa,pentru ca nu ii apartine. 
 Cea mai inalta menire din viata femeii pe Pamint este innobilarea mediului ei si mentinerea unui flux continuu de radiatii din Lumina pe care numai femeia,prin finetea Intuitiei,o poate mijloci. Innobilarea inseamna inaltarea spre Lumina si este o lege a spiritului. De aceea,insasi existenta femeii autentice este suficienta pentru a asigura Inaltarea,Innobilarea si continua puritate a intregii Creatii. Dar femeia se situeaza spiritual pe cel mai inalt loc numai daca ea a devenit cu adevarat constienta de feminitatea ei.Femeia formeaza ancorarea barbatului cu Lumina,sprijinul de care acesta are nevoie pentru activitatea lui in Creatie. Barbatul sta in Creatie orientat spre exterior,gata de lupta,in timp ce Femeia, acoperindu-i spatele,mentine legatura cu Lumina si formeaza astfel nucleul,izvorul de forta si tarie. Astfel in Creatie femeia este purtatoarea celei mai inalte meniri: innobilarea a tot ce se afla in jurul ei, prin simpla ei existenta. Aceasta este femeia nobila voita de Dumnezeu. De aceea ,barbatu-le,felul a ceea ce simti intuitiv pentru femeie va deveni pentru tine Poarta spre Lumina,drumul tau spre implinire.Sa nu uiti niciodata aceasta!"
( “In Lumina Adevarului,Mesaj Graal” de Abd –Ru-Shin)

Iisus: “Respectati Femeia pentru ca ea este Mama Universala.Intregul adevar al Creatiei se afla in EA.Ea este temeiul a tot ce este bun,blind si frumos. Sprijiniti-le pe femei caci Iubirea unei femei il innobileaza pe barbat si inmoaie bruta din el. Tot ce faceti pentru femei, faceti pentru Dumnezeul vostru.”


Esenta feminina este forta vitala a Iubirii. Ea este magica si mistica, puternica si dulce. Feminitatea este sacra deoarece ea este spiritualitate si este Iubire. Pentru ca dorintele  profunde ale inimii noaste sa fie implinite, este necesar sa ne deschidem catre feminitatea noastra sacra. Esenta feminina reprezinta pentru inima frumusete si bucurie, compasiune si grija. Esenta feminina sacra promoveaza pacea si seninatatea. Atunci cind o femeie isi recupereaza eul feminin sacru, are loc o renastere din care se ridica o femeie plina de vraja si farmec, de magnetism si de atractie contagioasa. Si asa este ! Invataturile Femininului Divin reprezinta Extazul si Unimea, dreptul prin nastere al fiecarei Femei si dreptul la maiestrie si Intelepciune, care vor permite fiecarei femei sa-si exprime Extazul si Bucuria intr-o relatie, care va reprezenta Unirea Sacra, o expresie a intelepciunii spirituale si a Iubirii Neconditionate!

“Sufletul este adevarata fiinta launtrica.Sufletul barbatului tinde spre actiune exterioara, in timp ce
femeia este introvertita. Sufletul barbatului cauta cresterea, dezvoltarea lucrurilor, in timp e sufletul femeii este conservator. Barbatul se avinta spre creativitate, femeia cauta valoarea practica a
lucrurilor, nu pentru ca nu este creativa, ci fiindca intotdeauna se intreaba:”la ce bun?”. Barbatul actioneaza pe baza ideilor, femeia pe baza intuitiilor.In sufletul femeii si a barbatului sunt nuante care ii fac complementari,care s-ar imbina perfect intr-o fiinta Unica ce are actiune si introspectie, crestere si ocrotire, impulsul si protejarea lui,creativitate si folos practic, idei sprijinite de intuitie  in acelasi timp.Femeia  si barbatul nu in competitie ci in unitate si comuniune.”

Femeia este elementul pasiv,magnetic, care isi manifesta preferinta si are,de la Divinitate, dreptul de a alege.
Femininul Divin este Initiator. Femeia aduce cunostinte spirituale si energie in lume, si apoi le ofera barbatilor, care actioneaza pe baza lor si le da forma.
 Barbatul este elementul activ, electric, barbatul este cel care  actioneaza.

Pentru echilibrarea relatiilor ancestrale, femeia si barbatul e necesar sa-si ofere unul altuia respect si apreciere!

Dar, din pacate, privind în jur vedem o  femeie cu un comportament confecţionat, cu o atitudine masculină, dornică să fie cît mai egală cu bărbatul în ierarhia socială, sa-l conduca sau sa-l domine.
Aceasta se intimpla deoarece,de-a lungul timpului, Femeia  a uitat cine este......

In civilizatiile vechi se vorbeste despre Initieri feminine. Aceasta initiere este de fapt cucerirea propriului suflet.Valabil si pentru barbat. Drumurile sunt specifice si diferite. Miturile si basmele universale reflecta de fapt sufletul femeii respectiv sufletul barbatului, redau arhetipurile universale.
 Pentru barbat:povestea lui Hercule si cele 12 munci.(curajul)
Povestea Persefonei este mitul femeii si cucerirea propriului ei suflet.(iubirea neconditionata, puterea) Persefona nu este rapita de Hades in abis, ci ea coboara inspre suflet, spre interiorizare si initierea ei.Cind Persefona se reintoarce in lume si o imbratiseaza pe Mama sa, in acel moment tinara nepriceputa a devenit o Femeie Adevarata! Nu mai concureaza cu barbatul, ea stie cine este!

Sufletul femeii se poate defini prin Viata,Energie,Dragoste si Intelepciune.Femeia adevarata da nastere, impulsioneaza, inspira. Femeia este Dragoste. Barbatul include dragostea in viata sa,Femeia face din dragoste viata sa proprie.Daca dragostea se trezeste la femeie devenind una cu sufletul ei , atunci ea capata o mare forta unificatoare, este focul vetrei, focul din centrul templului. Dragostea ei inseamna o mare generozitate. Dragostea ei este capacitatea  de a percepe frumusetea, armonia, este intelepciune cu o minte practica si ordonata si un discernamint ce ii este caracteristic.Femeia dispune de o mare putere: Intuitia. Femeia gindeste simtind, anticipeaza lucrurile,le presimte cu o mare abilitate. In aceasta consta Intelepciunea ei: Femeia pur si simplu Stie.” (“Sufletul femeii” - Delia Steinberg,Noua Acropola):
“Femeia este un alchimist al Universului, are piatra filosofală… tot ce trebuie să facă este să-şi trezească sufletul şi să folosească acea putere ascunsă. Forţa feminină, acea energie colosală, misterioasă, o însoţeşte oriunde s-ar duce şi orice ar face. Are puterea de a încînta, de a seduce. Fiecare femeie s-a născut cu propriul mister, cu înfăţişarea şi magnetismul personal şi de aceea o femeie nu trebuie să înceteze, în nici o împrejurare, să fie Femeie. “
 „Femeia îngenunchează marile personalităţi masculine, Ea răstoarnă tronurile, Ea opreşte anii... iar cînd apare Una, Ea pune în impas întreaga lume… Cînd iubeşte cu adevarat, este implacabilă.
Dar deocamdata Femeia este rară... Adevărata Femeie, cea care vine din noaptea Timpului, Femeia care ne-a fost dată de Divin, aparţine în întregime de un univers diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creaţiei. Ea cunoaşte secretul apelor, al pietrelor, al plantelor şi al animalelor. Ea se uită fix la soare şi vede clar în noapte...Ea este magiciana albă... Cînd Ea se dăruieşte Lui, într-un moment sacru, îi deschide prin calda obscuritate a pîntecelui ei poarta către o altă lume. Ea este izvorul virtuţilor: dorinţa pe care Ea o inspiră consumă excitarea. Scufundarea în Ea redă castitatea. Ea readuce bărbatul în copilăria lui. Ea este cea care îl restituie pe barbat indatoririlor sale. Femeia adevărată este cea care face din bărbat mai mult decît este. Ea este suficientă pentru ca el să existe în plenitudine.
Bărbatul trebuie să treacă prin ea pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată, şi chiar dacă el a ales alte asceze, o va întîlni din nou sub forme simbolice.
Descoperirea Femeii Adevărate este o graţie. Unirea cu Ea cere bunăvoinţa lui Dumnezeu… Acele întîlniri stranii! .... Bărbatul favorizat care o vede începe să tremure de dorinţă şi de teamă. Apoi totul se va transforma, iar el va înceta să se mai joace cu el însuşi” (Louis Pauwels - Conferinţă imaginară: „Femeia este rară”)
“Cel mai delicios “instrument” de contact cu Fericirea Infinita este Femeia, atunci cind Ea este adorata cu Arta. Femeia Adevarata, cea pe deplin responsabila si increzatoare in fortele proprii, este capabila sa genereze cea mai aleasa armonie, pentru a-i oferi barbatului care o iubeste  accesul la fericiri Divine”
Cert este că bărbatul trebuie să treacă prin Femeie pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată. Femeia este adevărata iniţiatoare a bărbatului, calea sa către Sine.
Femeia trebuie însă să se desăvîrşească, deoarece prin desăvîrşirea sa, va produce desăvîrşirea acestei lumi. Prin transformarea ei conştientă se va produce transformarea inconştientă a acestei lumi. Adevărata natură a femeii este Iubirea, Legea fundamentală a Universului. Ea se poate regăsi astfel, iubind necondiţionat, dăruind lumină şi pe sine. Femeia naşte Universuri cînd se lasă purtată de energia ce i-a fost dăruită.” (www.artadeatrai.ro-“Femeia”)

luni, 3 august 2015

10 lucruri pe care femeile puternice le fac intr-o relatie




Radiaza incredere atunci cand intra intr-o incapere, iar privirea sa patrunzatoare ii da o aura de mister. Insa cum se poarta femeia puternica intr-o relatie?

Isi traieste viata cu pasiune si da tot ce are mai bun de oferit partenerului sau care este astfel motivat de iubirea sa profunda sa devina cea mai buna versiune a sa.
In fiecare dintre noi exista intr-o oarecare masura o femeie care stie ce vrea si ce trebuie sa faca pentru a obtine ceea ce isi doreste. Dar oare asta este definitia unei femei puternice? Posibil, insa aceasta este mult mai complexa decat ne inchipuim mai ales cand vine vorba de comportamentul sau in cadrul unei relatii.

1. Este sincera cu iubitul sau
Daca intervine o problema sau daca ceva o deranjeaza, aceasta ii va spune cu sinceritate partnerului sau ce nu ii convine. Avand multa incredere in sine, femeia puternica nu evita sa abordeze chiar si subiectele mai sensibile. Acesteia nu-i vine deloc greu sa isi exprime sentimentele fata de iubit.

2. Nu este impresionata de jocurile partenerului
Cand vine vorba de gelozie, o femeie puternica nu cedeaza in fata sa; asa ca atunci cand persoana cu care isi imparte viata incearca din anumite motive sa o faca geloasa, ea nu va intra in joc intrucat are prea multa incredere in propriile forte pentru a recurge la razbunare si nu isi pierde timpul cu astfel de copilarii care nu fac decat sa ii arate cat de imatur este partenerul sau.

3. Ii plac conversatiile interesante si profunde
Femeile puternice vorbesc cu pasiune despre subiectele care le intereseaza; discutiile despre lucrurile care chiar conteaza o intriga si o fac sa se deschida fata de sufletul lor pereche. Mai mult decat atat, adora sa fie stimulate sa gandeasca diferit. Asa ca va trebui ca partenerii lor sa tina pasul daca vor sa le capteze atentia.

4. Isi doreste ca iubitul sau sa fie hotarat
Probabil ca are un job stresant si isi petrece ziua luand decizii si confruntandu-se cu nehotararea altora, astfel ca ultimul lucru pe care si-l doreste cand vine acasa este sa intampine aceeasi problema. Aceasta vrea ca partenerul sau sa ia anumite decizii si sa isi faca planuri. Indecizia persoanei cu care traieste poate fi cu adevarat obositoare si neplacuta.

5. Nu suporta comportamentul lipsit de respect
Oricui i se pare lipsa de respect un motiv bun pentru a evita persoana al carui comportament este cu totul deplasat. Insa femeile puternice au curajul de a se opune cu hotarare unui astfel de comportament. Ele stiu ce vor; nu vor sa isi piarda timpul si buna dispozitie in preajma unor parteneri care nu le respecta.

6. Partenerul sau trebuie sa se tina de cuvant

Nu este nicio problema atunci cand iubitul sau amana o intalnire; poate oricand interveni ceva, insa cand acest fapt devine un obicei, femeia puternica simte ca nu se poate baza pe el, acesta fiind un motiv destul de bun pentru a nu mai continua relatia.

7. Se asteapta ca iubitul sau sa fie motivat
O femeie puternica isi face planuri marete pentru viitor, are teluri pe care doreste sa le atinga si nu se abate de la drumul sau. Ea vrea ca partenerul sau sa o ajute sa evolueze nu sa constituie un obstacol in calea realizarilor sale. Acesta trebuie sa adopte aceeasi atitudine fata de viata care sa o incurajeze pe iubita sa sa isi depaseasca limitele.

8. Este loiala partenerului sau
Loialitatea este o alta caracteristica a femeilor puternice care vor ca iubitul lor sa fie la fel de onesti si de dedicati relatiei. Nu exista o femeie mai de incredere decat femeia puternica si independenta. Acest lucru se datoreaza faptului ca ea alege ce vrea de la viata si nu renunta asa usor la ceea ce isi doreste; ea da tot ce are mai bun persoanei pe care o iubeste.

9. Adora experientele noi
Aceasta isi traieste viata cu pasiune si determinare, motiv pentru care de-a lungul acestei calatorii ea si-a transformat propriile hobby-uri si interese in experiente unice care o ajuta sa se simta realizata. Mai mult decat atat, ea a facut o lista cu lucrurile pe care are de gand sa le faca in viitor si care il includ si pe partenerul sau.

10. Vrea sa impartaseasca cu iubitul sau aceeasi viziune
Femeia puternica adora provocarea de a rezolva problemele, asa ca se asteapta ca si jumatatea sa sa aiba aceeasi atitudine fata de gasirea unor solutii. Nu este nimic mai placut decat sa fii pe aceeasi lungime de unda cu partenerul tau, iar o femeie puternica stie acest lucru.


www.kudika.ro
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...