Dragostea nu dispare, dar dispare cu certitudine capacitatea minţii de a o percepe!

In miezul celor mai sterile ceasuri pe care le-am trait, nu exista, daca voi cerceta atent, decât aceeaşi greşeală repetată în forme diferite: n-am înţeles că, tot ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut.

De ce dispare dragostea după un timp, de ce doi oameni care s-au iubit ajung să se urască, să-şi creeze zile negre unul altuia ori să cunoască suferinţe interioare de neimaginat? Unde piere frumuseţea şi atracţia de la început, căldura şi blândeţea, unde se rupe lanţul virtuos al vieţii care pulsa in inimile îndrăgostiţilor, de vreme ce iubirea este atât de puternică? Nu-i aşa că experienţa umană în dragoste ne convinge cu vârf şi îndesat că dragostea dispare si, dacă dispare, merită să n-o alegem?

Poate că nu-i aşa de important să iubim, de vreme ce iubim vreo doi-trei ani şi apoi ne întoarcem la apatie, la singurătate, la instabilitate emoţională şi la dorinţa de a întâlni din nou iubirea? Poate că experienţa vieţii ne convinge să alegem un partener pe alte criterii decât iubirea de vreme ce iubirea oricum se „termină”?

De fapt, dragostea nu dispare, dar dispare cu certitudine capacitatea minţii de a o percepe! Iubirea – în forma ei divina, în forma ei reală, reprezintă o putere pe care nu putem să ne-o imaginăm. Este puterea care ţine universul întreg într-o ordine firească. Este puterea care-i dă viaţă seminţei şi puterea fără de care niciunul dintre noi n-am putea respira nici măcar o secundă.

De aceea iubirea nu poate să dispară! Este imposibil să dispară singura stare absolută a universului şi ceea ce este cu adevărat Real. Dispare, însă, în vieţile noastre, capacitatea minţii de a percepe iubirea. După doi-trei ani de dragoste, după cinci sau şapte ani, mintea scoate de sub obroc, din beciul inconştient toate aberaţiile pe care le-a crezut realităţii.

Poate că ar trebui să simţim că iubirea nu este o încălzire glandulară si nici o pasiune înrobitoare, cât o stare permanentă a sufletului omenesc. Iubirea nu dispare, ci dispare numai mintea capabilă s-o perceapă.

(Octavian Paler - Tot ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut)

Ganduri despre a iubi

Relatiile se fac si se desfac. Se modifica. Tot timpul. Viata toata este relatie. Dar, cata vreme exista moartea, nu exista relatie neamenintata de ruptura. Si, in ciuda, ba chiar, tocmai pentru ca exista moartea ne dorim relatia cu celalat, pentru ca relatia e viata insasi. Sunt insa relatii care mor pur si simplu, unul dintre parteneri il ”omoara” pe celalalt, retragandu-i iubirea. Iata ca, de fapt, nu este nevoie de moarte propriu zisa, de vreme ce exista moartea iubirii. La fel de adevarat este ca cineva disparut poate “trai” in mintea si sufletul celorlalti pentru ca ei l-au iubit si il iubesc.

Se spune adesea ca opusul ei, al iubirii, este ura. Nu prea este asa. Opusul iubirii, dar si al urii, este indiferenta. Cel/Cea fata de care nu simti nimic – o doamna langa care am stat 5 minute ieri la casa in supermarket, nu mi-o amintesc, poate ca nici nu exista, dar o inventez acum in sprijinul argumentatiei – poate fi in viata ori ba. Numitorul comun este iubirea, prezenta sau absenta ei.

Pentru un copil, a fi viu, a putea trai inseamna simplu, sa existe cineva care sa il iubeasca si deci sa il ingrijeasca. Asta este tot ce conteaza la inceputul vietii sale. Sa aiba sansa unei relatii de iubire cu cineva. Lucrul asta simplu, in ciuda complexitatii vietii de adult, nu se schimba. Dar in asteptarea marii iubiri, in asteptarea Lui/Ei, cel perfect care sa ne aduca implinirea, uitam ca iubim in fiecare zi. Ne iubim copiii, parintii, fratii, prietenii, colegii etc. Avem un pic de iubire pentru fiecare, pentru ca altfel nu am avea relatii. Ne-am putea bucura de diversitatea, bogatia, dinamismul lor daca nu am ramane blocati cu sufletul si mintea la o mare iubire.

Daca ne imaginam iubirea ca un rezervor ce se goleste cand iubim si se umple cand primim iubire, ecuatia este simpla, avem nevoie de echilibru. Suntem permanent in cautarea acestui echilibru. Evident, nu avem instrumente pentru a masura cu exactitate cat suntem de “plini” sau “goi” de iubire la un moment dat, avem doar vagi repere: o stare de bine, de implinire, momente de entuziasm, de euforie etc. Sau stari proaste, de tristete, inutilitate, furie etc.

Se intampla uneori sa ne “blocam” iubirea in relatii de mult apuse, care nu ne mai hranesc, care nu vor fi capabile sa umple rezervorul de care vorbeam. Pierdem tempouri, clipe, minute sau ani rememorand alte tempori, clipe, minute, ani. Nostalgia, acea tristete “dulce” sau furibunda care ne cuprinde uneori, nu ne lasa sa traim in prezent, ne blocheaza caile de acces catre un altul/alta, catre oportunitatea de a simti, trai ceva nou, viu, dinamic. Dar pentru asta este nevoie sa iubesti primul, sa iesi in afara lui “daca el nu ma place nici eu nu o sa-l plac”, “daca el nu ma cauta nici eu nu il sun”. Avem nevoie sa ne cunoastem si sa ne afirmam sentimentele.

Stand la panda, urmarind reactia celuilalt, “cantarind” cat ne iubeste el/ea ca sa ii putem iubi pe masura, ramanem blocati in teama, paroxistica uneori, de a fi refuzati, de a nu primi ceea ce dorim. Cand ne imprietenim cu aceasta teama iar ea devine partenera noastra de zi cu zi… pierdem acele tempouri, clipe, minute, sau poate, ani de care vorbeam. Pierdem sanse de a trai frumos.

Si-apoi, iubirea nu este numai despre o alta fiinta umana vie, prezenta, dorita. Exista iubire de Dumnezeu sau de natura, sau de arta. Orice forma de manifestare umana, creativa, care ne poate imbogati, care ne permite sa ne linistim, sa speram, sa dorim, sa visam.

Sa ne amintim mai des deci, de toti cei pe care ii iubim si ne iubesc, de toate lucrurile frumoase pe care le facem cu ceilalti sau pentru ei, sa ne amintim mai des de tot ceea ce avem si suntem. Singuri sau in relatie.

Monica Geana

http://centrulself.ro/articole/ganduri-despre-a-iubi/

Relații în 3D vs. Relații în 4D - tabel comparativ

  De la simbolica 'densitate a treia' către 'densitatea a patra': o schimbare a relațiilor - Tabel Comparativ

În timpul trecerii rasei umane către era Vărsătorului conștiința noastră se transforma de la nivelul simbolic a celei de a treia densități către cea a patra. Una din caracteristicile celei de a treia densități este separarea, fie ea separare de Întreg, față de celălalt sau de felurite aspecte din noi înșine de care care ne-am privat prin uitare. Aceasta idee de separare a fost necesara pentru a ne tine ancorați în densitatea a treia, experienta pe care noi toți ne-am ales-o (încă înainte de a ne încarna) pentru a experimenta mai amplu contrastul polarităților și a știi mai clar ceea ce vrem cu adevărat.

In aceasta tranziție din 3D în 4D (mai multe despre însemnătatea științifică și metafizică a conceptelor de 3D și 4D într-un articol/video următor), ne mutam din separare în integrare, astfel că, multe din premisele bazate pe separare ce există în 3D, nu pot opera fluent în 4D.

Ceea ce majoritatea simt în această perioadă, este creșterea/evoluția noastră (fie în relații cu cei dragi, familii, prieteni sau cu noi înșine), iar lepădarea de anumite convingeri și crezuri (pe care cel mai probabil, majoritatea Indivizilor încă le poartă), devine imperios necesară.


Ca Indivizi în plin proces de evoluție suntem ghidați spre a lasă în urma mentalitatea de „victime” ale Universului în timp ce ne asumam responsabilitatea pentru creația și manifestarea noastră în lume / a lumii.

 
Devenind responsabili pentru consecințele propriilor vibrații, observatorul poate să transceadă rolul de victimă într-o înțelegere a faptului că: nimic din exterior nu are putere asupra ta, decât dacă alegi să-i dai energie acelui vis/viitoare creații (dacă menții/amplifici energia către (cu Iubire sau cu frică) prin crezurile și definițiile tale (crezuri ce ulterior generează: gânduri, emoții și comportament-acțiuni(mentale sau fizice)).
Nu contează atât evenimentele vieții, cât reacția Individului (ce provine din crezuri/definiții), și atitudinea sa asupra acelui eveniment (reacția noastră într-o anumită situație fiind măsurătoarea cu care ne auto-evaluăm(dacă ne-am învățat lecțiile sau nu), crezurile și definițiile noastre fiind cu adevărat cele ce determina dacă o situație va avea impact pozitiv sau negativ asupra vieții noastre.

Multi învățători spirituali și gânditori ai noii ere au vorbit despre cum vibrația noastră ne creează realitatea: Ernest Holmes, Wayne Dyer, Byron Katie, Don Miguel Ruiz, sunt doar câțiva. Cunoscând și înțelegând conceptele Legii Atracției, noi ca rasă umană, ne îndreptam din ce în ce mai repede spre densitatea a patra.

Mai jos este prezentat tabelul comparativ:

Relații în densitatea a treia (3D) Felul în care oamenii se raportează unul altuia în conștiința de densitatea a treia.	Relații de densitatea a patra (4D) Felul în care oamenii se raportează unul altuia în conștiința de densitatea a patra.
Separarea Separarea de Sursa Divină. Separare unul de celalalt. Separarea de aspecte ale sinelui.	Integrare + Reintegrare Orice și Oricine sunt (demonstrat științific) interconectați. Toți, la un nivel înalt, suntem unul. Experimentarea conectării la Sursă.
Secretele Retinerea informațiilor de alte personale sau chiar de sine însuși. Evitarea conversațiilor pe subiecte 'tabu'. Datorită secretelor, partenerul meu nu are cum sa afle adevărată mea persoana. Aceasta menține separarea față de o parte din mine.	Sinceritate și Deschidere Sinceritate totala cu partenerul meu. Prin onestitate, partenerul meu poate știi cine sunt cu adevărat. Onestia însemnând sa fi 100% cine știi că ești cu adevărat. Nu evit sa spun o informație sau un comentariu numai ca să evit să rănesc partenerul sau sa încerc sa controlez relația. Nu am cum să știu sau sa prezic ceva ce l-ar putea 'răni' pe Celălalt, sau cum Altul va reacționa la Onestia mea. Nu îmi asum responsabilitatea pentru emoțiile altor persoane, nivel de vibrație (gradul evolutiv (de la vinovăție la Iubire)) și reacțiile sale la adresa comunicărilor mele sincere și non-manipulative.
Monogamie din frica Prin relația mea monogamă, eu sunt "separat" de vulnerabilitatea de a avea să am de a face cu orice altă relație: astfel mă simt "în siguranță". Folosesc argumente bazate pe mentalitatea societății și judecații morale în scopul de a manipula în rușine sau vina partenerul pentru a rămâne fidel într-o relație.	Relații bazate pe alegere Monogamie, Poligamie sau Poli-fidelitate, toate sunt o alegere validă. Nu există nici un implicit 'corect' sau 'greșit' Toate tipurile de relații nu au etichete de bine sau de rău ci sunt neutre. Orice tip de relație este OK în ochii Creației. Dacă aleg monogamie, asta nu înseamna ca eu trebuie sa aștept sau sa oblig partenerul meu sa fie monogam.
Iubirea condiționata Te voi iubi numai dacă îmi îndeplinește nevoile și așteptările. Îmi voi retrage afecțiunea dacă nu voi fi satisfăcut(ă).	Iubirea Necondiționata Chiar dacă nu îmi satisfaci nevoile și așteptările tot te voi iubi. Te iubesc pentru ceea ce ești fără sa încerc sa te schimb forțat.
Devotament Am nevoie ca cineva sa mi-se comita pentru a evita teama de a o lua de la capăt cu alta relație. Deși comiterea nu asigura niciodată securitatea, ma face sa cred sau sa ma simt ca sunt în siguranța.	Ființarea în prezent Stau în prezent și nu am nevoie de cineva care sa mi-se comita pentru ca am încredere ca viitorul va avea grija de sine. Comiterea este irelevanta pentru cum ma simt eu acum!
Așteptări Vreau, ma aștept și încerc ca partenerul meu sa îmi satisfacă nevoile. Îmi folosesc partenerul pentru a-mi satisface nevoile. Sunt fericit doar dacă nevoile îmi sunt îndeplinite.	Fără așteptări Am încredere și nu am așteptări de la partenerul meu. Ma bucur de partenerul meu dar fără sa am așteptări.
Manipularea Folosesc mijloace evidente sau ascunse de manipulare, încât nevoile mele sa fie satisfăcute și sa fiu protejat de propriile mele frici. Eu îmi vad partenerul meu cum am nevoie sa-l vad, nu cum este el de fapt.	Permisivitatea/Acceptanță Eu ii permit partenerului meu sa fie cine și ce vrea sa fie. Doar atunci pot vedea cine este cu adevărat.
Nevoia de control Nu am încredere ca tot ceea ce se întâmpla este pentru mai binele meu cel mai înalt. De aceea simt nevoie de a controla și modela relația astfel încât 'îmi va împlini așteptările'. Simt ca și cum Partenerul îmi e proprietate.	Încrederea absolută Cred ca tot ce se întâmplă este pentru mai înaltul meu beneficiu. Astfel, nu simt nevoia de control asupra partenerului meu.
RELAȚIA este pusă Înaintea DEZVOLTĂRII PERSONALE	DEZVOLTAREA PERSONALA este pusă MAI PRESUS DE RELAȚIE
Dependenta Depind de și am nevoie de cineva, în afara mea, pentru a putea fi fericit.	Auto-Suficiență Recunosc ca eu, și eu singur, sunt creatorul realității mele. În concluzie, sunt generatorul propriei Fericiri.
O persoana nu poate sa iubească deplin mai mult de o persoana Densitatea a treia pune emfază pe Dualitate. Dacă partenerul meu iubește și alta persoana asta înseamna ca el/ea vor avea mai putina pentru mine. (Aceasta este o iluzie.)	O persoana poate sa iubească pe deplin mai mult de o persoana In densitatea a patra emfaza este pusă pe multiplicitate. Nu contează câți oameni iubește partenerul meu, aceasta nu diminuează nici un pic iubirea ce o are față de mine. Indiferent de câți oameni iubesc, asta nu diminuează nici un pic și fel, câtă iubire am pentru partenerul meu.
Dacă partenerul meu petrece mai puțin timp cu mine nu ma simt asa bine Iubirea partenerului meu este direct proporționala cu timpul care și-l petrece cu mine. Vreau sa evit sa fiu de unul singur. Pentru a evita frica de a fi singur ma agăț de partenerul meu.	Dacă partenerul meu petrece mai puțin timp cu mine e ok Dacă ma iubesc cu adevărat, timpul petrecut singur cu mine, are aceiași valoare ca și timpul petrecut cu partenerul meu. Ma iubesc la fel de mult cum îmi iubesc partenerul asa că oricât timp as petrece singur(ă), este la fel de plăcut ca și cum as petrece cu partenerul. Astfel, este ok dacă petrec mai puțin timp cu partenera/ul.
Durerea Exista totdeauna durere când operez cu o mentalitate a densității a treia, care este bazată pe separare și frică.	Bucurie Placere și Extaz Nu exista durere, ci doar fericire, placere și extaz atunci când funcționez din punctul de vedere al relațiilor de densitatea a patra.
Încheierea unei relații creează durere, tristețe și sentimentul de a pierde ceva	Încheierea unei relații nu creează durere și tristețe Realizând că aceasta relație nu ne mai servește în scopuri pozitive, asa ca alegem sa o încheiem pașnic. Vedem ca relația se duce în direcții diferite asa ca o lăsam sa se sfârșească fără resentimente. Totul cu Iubire.
Frica de a fi singur Sunt dependent de prezenta fizica a a partenerului meu ca sa pot sa ma simt conectat cu el/ea. Trebuie sa am partenerul meu aproape sau altfel ma simt speriat și singur.	Sentimentul de conectivitate cu cineva special dincolo de timp și spațiu Chiar dacă partenerul meu este departe sau chiar dacă nu ne-am mai văzut de mult timp, mă simt foarte conectat cu el/ea. Separarea este o iluzie, noi de fapt fiind conectați indiferent de distanta.
Supărare pe celalalt (vina) Sunt supărat pe partenerul meu pentru ca nu mi-a satisfăcut nevoile! Dau vina pe altul pentru eșecurile mele (deși vina aruncata ma face sa ma simt lipsit de putere asupra a ceea ce s-a întâmplat sau se întâmplă).	Supărarea pe sine Sunt supărat cel mult pe propria persoană pentru că am creeat o realitate pe care nu o prefer - dar mă iert repede.
Victimizarea "Rănitorii" și "Victimele" „Uneori rănesc pe alții". Pot fi uneori „rănit(ă)" de comentariile și acțiunile altora. "Rănitorii" si "Victimele" este în fapt o iluzie. În realitate nu există 'victimitate' atât timp cât fiecare își creează propria realitate.	EU ÎMI CREEZ/ATRAG PROPRIA-MI REALITATE Auto-Responsabilitate Auto-Împuternicire Eu creez propria mea realitate, iar asta include și cum reacționează alți oameni la acțiunile mele. Nu pot fi rănit(ă) de o alta persoană (căci tot Eu sunt de fapt Acela/Aceea) Nu pot niciodată cu adevărat răni o Altă persoană (căci tot Eu sunt Acela/Aceea) Numai eu sunt responsabil(ă) pentru reacțiile mele la adresa comentariilor sau acțiunilor altor persoane. Nu sunt responsabil pentru Altul, ci în 'fața lui Altul' (să Observ, să Înțeleg, să fiu din ce în ce mai mult din ceea ce pot fi - să fiu Eu Însumi!)
Simțindu-mă responsabil pentru nevoile partenerului meu Partenerul meu vrea ca eu sa ii satisfac nevoile exterioare, dar nevoile unei persoane nu pot fi niciodată împlinite cu adevărat de altcineva deci partenerul meu este sortit sa se supere pe mine pentru neîmplinirea nevoilor / dorințelor lui. _______________________________	Responsabilitatea pentru ce as vrea sa dăruiesc partenerului meu și relației noastre Sunt pur în intenție și în relație. Sunt 100% cine sunt eu cu adevărat în relația cu partenerul meu. Sunt responsabil, pentru ceea ce, în integritatea mea deplină, îmi doresc să dăruiesc relației noastre _____________

Sursa: romania-in-paradis

An introduction to tantra

An introduction to tantra de LiberatorCinema

Senzualitatea este una dintre binecuvântările omenirii.

Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnată în întreaga lume, şi din cauza acestei condamnări energia care poate înflori din senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură... Senzualitatea este una dintre binecuvântările omenirii. Este sensibilitate, este parte a conştiinţei, este conştiinţa filtrată prin frumuseţea unui corp.
 

Osho (1931 - 1990)

Sex to Spirit

Cea mai frumoasa parabola despre dragoste

Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el.Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.
Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.
Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.

Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil.

Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza.

Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni… De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: „Vino, vino. Te astept”. Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare.

Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.
Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti. „Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?”

Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.

Baiatul i-a raspuns: „Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani”. Egoul este intotdeauna motivat: „Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o”. Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.

Uimit, copacul i-a spus baiatului: „Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat.

„Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.

Baiatul i-a spus: Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: „Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani”.

Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire.

Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.

Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.

Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie.

Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.

Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma”.

Barbatul i-a raspuns: „Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte”.

Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca.

Copacul a insistat: „Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine”.

Barbatul i-a raspuns: „Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?”

Copacul a exclamat: „O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa”.

Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei.

„Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor”.
Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime.

Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.

Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta l-a intrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp”.

Batranul i-a raspuns: „Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca”.

Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta”.

Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.

Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata. Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat.

Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: „Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.
Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.
 

Osho.

A iubi

Integrative Tantra

Integrative Tantra is an opportunity to expand your sexual experience beyond the usual sex.

It's a long, refined, incredibly strong sexual experience, opening a new level of sensitivity and arousal, a powerful wave fills the entire body.

As a result of Integrative Tantra sessions the level of enjoyment of sex and intimacy in the couple significantly increase, sexual feelings heighten and sensations returned to the newness.

Integrative Tantra helps to improve of all processes occurring in the human body by releasing the flow of sexual energy.

Integrative Tantra helps to improve of all processes occurring in the human body by releasing the flow of sexual energy.

Feminitate o artă

De ce să faci din feminitate o artă? 

Pentru că Feminitatea este cel mai preţios har cu care vii în această viaţă. Cel mai preţios dar pe care îl ai de oferit.. şi cel mai preţios dar pe care ţi-l poţi oferi în primul rând chiar ţie însăţi. Îţi poţi oare imagina câtă fericire poate aduce în viaţa ta feminitatea exprimată rafinat, cu iubire şi măiestrie? Este un secret al vieţii, descoperit prin practică: atunci când îţi asumi rolul tău de Femeie plină de graţie şi iubire, foarte multe din problemele cu care te confruntai pur şi simplu încep să dispară. Îşi găsesc rezolvarea foarte uşor. Lucrurile şi fiinţele potrivite îţi vin în întâmpinare. Viaţa devine bună cu tine.. şi deşi pare un miracol, este doar armonia din tine însăţi, bunătatea din tine însăţi, ce îşi găseşte ecou şi în afară. Este o lege universală: dăruind vei dobândi; primeşti ceea ce oferi.

De ce are trezirea noastră ca femei un impact atât de mare asupra vieţii în general? Pentru că Feminitatea exprimată cu gingăşie, liber şi din plin chiar este percepută ca un dar: aduce zâmbetul pe buzele celor ce te privesc, aduce dorinţa de frumos în inimi, aduce curaj, gentileţe, dorinţa de a fi mai buni în inimile bărbaţilor. 

Feminitatea înseamnă relaxare, înseamnă candoare, înseamnă frumuseţe, înseamnă alinare şi iubire multă. Cine nu are nevoie de toate acestea?

Regăseşte-te şi dăruieşte-te în tot ceea ce eşti cu adevărat.. în tot ceea ce ai mai frumos.. Bucură-te de tine însăţi! Descoperă-te şi dezvăluie minunile sufletului tău, bucurându-i pe oameni. Fii mâna care mângâie, cuvântul care alină, frumuseţea care inspiră, strălucirea care trezeşte. Străluceşte în lumina frumuseţii tale!

Puterea binefăcătoare a Eternului Feminin

Acum, în întreaga lume, tot mai multe femei îşi caută "rădăcinile" şi se reîntorc în suflet, lăsându-se ghidate de iubire, de frumuseţe, de bunătate, de puterea binefăcătoare a Eternului Feminin regăsită în propria fiinţă prin toate calităţile minunate, specifice ei, cu care femeia a fost înzestrată de la natură. Femeile nu mai vor să fie bărbaţi, ci Femei în adevăratul sens al cuvântului.

Faptul că în filme, reclame, fotografii căutăm un etalon de frumuseţe, admirând şi încercând să imităm adesea femeile frumoase devenite celebrităţi - ascunde un secret, din păcate pervertit, al naturii umane: avem nevoie de frumos, nu putem trăi în lipsa frumosului şi căutăm toată viaţa să exprimăm frumuseţea... chiar dacă în ziua de azi, de multe ori ideea de frumos este distorsionată şi manipulată.

Femeia este frumuseţe. De aceea toate acele reclame, filme, fotografii se folosesc de ea. De fapt, încercăm, prin etaloanele de frumuseţe oferite, să ne aducem aminte de Ea, Frumuseţea cea dintâi, iar mulţi speculează aceasta, orientându-ne în direcţii greşite, spre folosul lor material.

Asumă-ți propria feminitate

Când tu îţi asumi feminitatea ta, unicitatea ta, când tu exprimi feminitatea şi frumuseţea aşa cum ele izvorăsc din suflet, aşa cum este natural - feminitatea vie, poleită de iubire... acele false modele nu mai au nicio şansă, se dezintegrează într-o grămadă de cenuşă la picioarele tale delicate şi maiestoase. Căci frumuseţea adevărată are un ecou de neoprit în inimile oamenilor. Este cu adevărat ceea ce căutăm toată viaţa - frumuseţea exprimată cu şi prin iubire. Ea este înscrisă în codul nostru genetic şi ne aduce aminte cine suntem cu adevărat. Ne face fericite.

http://venus.org.ro/index.php/ro/femeia/17-feminitate/157-de-ce-sa-faci-din-feminitate-o-arta

Iubirea de Sine

 

Astăzi, fii blând şi răbdător cu tine. Când te trezeşti dimineaţa, fii deschis la ceea ce are ziua să te înveţe. Atunci când ţi se iveşte în cale o încercare dificilă, adu-ţi aminte că scopul ei principal este să te ajute să te iubeşti pe tine însuţi şi pe ceilalţi oameni cu care îţi împarţi viaţa. Când mergi seara la culcare, închide ochii şi revezi-ţi ziua. Vezi acele momente când ai experimentat teamă şi înţelege felul în care lipsa ta de amabilitate faţă de ceilalţi izvorăşte din neputinţa ta de a avea răbdare şi compasiune faţă de tine însuţi.

Iartă-te pentru că eşti aspru cu tine şi afirmă că eşti dispus să fii mai blând. Dă-ţi seama că acesta este un proces. Nu-l poţi grăbi, sau face să se întâmple. Poţi fi însă plin de bunăvoinţă şi îi poţi permite să se întâmple. Poţi învăţa să inviţi pacea să vină în mijlocul fricii tale.

Nu te poţi “forţa” să te iubeşti pe tine însuţi, aşa cum nu te poţi forţa să-i iubeşti pe alţii.    Iubirea începe cu acceptare. Practică acceptarea – atunci când devii conştient că eşti critic cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Fii doar conştient şi acceptă ceea ce se întâmplă… nu te autopedepsi… şi apoi îmbrăţişează-ţi experienţa cu afecţiune. Spune-ţi: “Văd că sunt critic – şi asta înseamnă că sunt speriat”. A te accepta pe tine însuţi în fiecare moment este o muncă spirituală. Este o practică permanentă. Din nefericire, nu există scurtături.  Iubirea lui Dumnezeu pentru tine merge pe urmele iubirii şi acceptării tale de sine!

Paul Ferrini

„Una dintre cele mai mari dovezi de iubire pe care le poti aduce pe lume este să-i lasi pe ceilalti să fie diferiti de tine si să-i eliberezi de pretentiile si asteptările tale. Când întelegi cu bunăvointă că ceilalti îsi au propriile lor legi si că trebuie să-si urmeze propria cale, asa cum trebuie să faci si tu, nevoia de a-i controla sau a le fi superior începe să pălească." - John Welwood -

Iubirea este dăruire, împărtăşire.

Iubirea nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori!

Iubirea extinde libertatea. Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime. Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori. Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile. Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii de control este insecuritatea. Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume. A  iubi necondiţionat este o mare putere! Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea. Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul. Iubirea este parfumul fiinţei tale (când fiinţa a înflorit pe deplin).

Cum se iubeşte fără a fi dependent? Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere? Într-un singur fel. Aflând cine eşti! Când ştii cine eşti, la nivelul cel mai profund din tine însuţi, poţi iubi fără condiţii. Când eşti în contact cu Sinele nu mai ai nevoie de nimic de la celălalt şi nici nu te mai aştepţi la ceva de la el. Altfel e ca şi cum i-ai cere să-ţi aprindă o lumânare ziua în amiaza mare. E ridicol. Să-ţi simţi Sinele este o fericire atât de mare încât primul lucru care-ţi vine să-l faci este să o împărţi cu cineva, să o dăruieşti cuiva.

A afla cine eşti şi a-ţi manifesta Sinele este esenţa căutării spirituale. Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum. Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit. Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă. Dar fericit în sensul cel mai înalt eşti doar în contact cu Sinele.

Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire? Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea. Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta. Fericirea rămâne cu tine! De aceea nu te cramponezi, de aceea respecţi şi încurajezi libertatea.

Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti. Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău, nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta.

Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: “Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.” A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb. Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi.

Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva. Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi, o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier.

Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască. Asta este ceea ce eu numesc o relaţie minunată. Este o relaţie între un împărat şi o împărăteasă. Aristocraţia autentică la nivelul ei cel mai înalt. Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit.

Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi.

Există oameni a căror iubire a fost respinsă şi care au hotărât să nu mai curgă. Ei au încercat sau încearcă să blocheze iubirea. Dar iubirea care nu se exprimă naşte monştri interiori! Energia care nu-şi urmează cursul natural se transformă în contrariul ei. Chinezii ştiu asta de foarte mult timp. Excesul de Yin începe să devină Yang excesul de Yang începe să devină Yin. O apă a cărei curgere este blocată ştii ce devine? O mlaştină. Nu cred că ţi-ar plăcea să conţii o mlaştină în interiorul tău.

Iubirii adevărate îi pasă de bucuria celuilalt. Iubirii iluzorii îi pasă de Eu. Reţine acest criteriu: dacă iubirea ta te-a condus la suferinţă, a fost o iubire în mare parte imaginată; în spatele ei nu s-a aflat Sinele, ci Eul. Eul are această particularitate: orice ar face, generează, într-un final, suferinţă.

Revenind mai spre început, aceasta înseamnă că nu ştii cine eşti. Crezi că eşti Eul. Nu eşti! Câtă vreme te vei identifica cu Eul, îţi va fi imposibil să iubeşti cu adevărat. Nu vei putea fi un om fericit. Eul este limitat şi luptă cu toate mijloacele pentru supravieţuire. Esenţa lui este frica. O modalitate de a face faţă acestei frici este încercarea de a acapara. Se agaţă de o persoană şi încearcă să pună stăpânire pe ea. Dar celălalt, în adâncul lui, îşi doreşte să fie liber. Aşa începe lupta! Lupta nu este întotdeauna pe faţă şi consecinţele ei (răni, vătămări grave) nu sunt întotdeauna vizibile. Eul creează suferinţă. Iubirea creează libertate şi bucurie. Dacă simţi că ai eşuat în dragoste, te rog, nu acuza iubirea de asta. Fii cât de lucid poţi şi vezi care este responsabilitatea ta. Poate ai avut anumite aşteptări. Anumite pretenţii. Cereri pe care nu le-ai exprimat niciodată. Dorinţe de care nici tu nu erai conştient. Toate acestea îţi aparţin. Nu au nici o legătură cu iubirea. Îţi aminteşti? Iubirea este dăruire, împărtăşire.

În iubire nu există victime. Victimile există doar în luptă. Dacă stai acum şi plângi, acesta nu e semnul că ai iubit. Este semnul că ai pierdut lupta. Dacă vei continua să visezi că iubeşti, nu vei experimenta niciodată iubirea reală!

Adrian Nuţă, Inchisorile invizibile

Sursa: Drumuri către tine

 

Voi sunteti nascuti cu potentialul de a iubi

Prima lectie a iubirii consta in a nu solicita iubire, ci in a o darui. Fiti dumneavoastra cel care daruieste. De regula, oamenii fac exact invers. Chiar si atunci cand daruiesc, o fac numai cu speranta ca iubirea lor le va fi returnata. Ei nu daruiesc de bunavoie, ci doar conditionat. Ei daruiesc, dar privesc cu coada ochilor sa vada daca primesc ceva inapoi. Ei nu cunosc legea naturala de functionare a iubirii. Este suficient sa turnati, sa revarsati, iar iubirea va veni. Si chiar daca nu vine, nu este nevoie sa va ingrijorati, caci adevaratul indragostit stie ca a iubi inseamna a fi fericit. Atunci, de ce sa va mai ingrijorati in legatura cu intoarcerea ei?

Iubirea este foarte rara. A cunoaste sufletul unui om inseamna a trece printr-o revolutie, pentru ca daca vrei sa cunosti sufletul unui om trebuie sa-l lasi si tu sa ajunga la sufletul tau. Trebuie sa devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant sa lasi pe cineva sa-ti ajunga la suflet, e periculos, pentru ca niciodata nu stii ce îti va face acel om o data ce va ajunge sa-ţi cunoasca toate secretele, toate ascunzisurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoastem pe cineva superficial si credem ca ne-am îndragostit. Periferiile se intalnesc, iar noi credem ca noi ne-am intalnit. Dar de fapt nu este asa. Nu esti periferia ta. De fapt, periferia este granita unde sfarsesti, ea doar te inconjoara ca un gard. Periferia este locul unde sfarsesti tu si începe lumea.

Iubirea trebuie sa fie o relatie plina de prietenie, in care nimeni nu este superior, in care nimeni nu decide cum sa se desfasoare lucrurile, in care partenerii sunt pe deplin constienti ca sunt diferiti, ca abordarea lor in ceea ce priveste viata este diferita, ca modul lor de viata este diferit si, cu toate aceste diferente, se iubesc. Ei nu vor gasi nici o problema. Nu incercati sa creati ceva suprauman. Fiti umani si acceptati omenescul celuilalt, cu toate slabiciunile inerente naturii umane. Celalalt va comite probabil greseli, tot asa cum comiteti si voi, si va trebui sa invatati. A fi impreuna inseamna a invata sa iertati, sa uitati, sa intelegeti ca si celalalt este la fel de uman ca si voi.

Intr-o relatie profunda, dragostea cuiva poate avea rezonante in tine si iti aduce adancimile in fiinta. Sunt doua modalitati de a te descoperi: una este meditatia, cealalta este dragostea. Prin celalalt devii constient de fiinta ta interioara. El devine un drum pentru a ajunge la tine insuti. Cu cat dragostea este mai profunda, cu atat voi sunteti mai profunzi. Daca iubesti pe cineva si profunzimile tale vorbesc cu ale lui, ai o intalnire in Fiinta; daca nu se intampla aceasta, renunta – dar nu crea nici un conflict, batalie sau lupta pentru aceasta, nu va distrugeti unul pe altul. Cautati in alta parte persoana care exista si care va va iubi. Nu va stabiliti alaturi de cineva care nu este pentru voi.

Iubirea provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate. Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire. Toti indragostitii simt esecul, deceptia, tradarea, insa niciunul nu considera ca este vina lui. In realitate, instrumentul pe care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi ochii pentru a asculta muzica, realizand faptul ca astfel nu poate percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa cum urechile nu sunt facute pentru a vedea. Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea. Iubirea va fi un haos, ea va rasturna totul. Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta. Ea poate iubi, si poate face acest lucru fara sa transforme iubirea in ura; ea nu este otravita de ura.

Fiecare este in cautarea iubirii, insa instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza cautarea nu este potrivit; si de aici – esecul. Iar oamenii, vazind ca iubirea aduce cu ea numai ura, se inchid in ei insisi, zicind: “Iubirea este o prostie.” Construiesc un zid solid pentru a se apara impotriva iubirii. Facand insa acest lucru, vor fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vor fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros.

Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rand sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cand daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atat de mult – este inepuizabil; cu cat daruiti mai mult, cu atat iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.

In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi – pur si simplu – plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja.

Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei. Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze. S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tarziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la randul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare ii va reprosa celuilalt, plangandu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar mainile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, raman goale.

Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb.

Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vietii: atunci cand o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspandeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspandeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cat aceasta fiinta impartaseste si raspandeste mai mult iubirea sa, cu atat iubirea este mai mare. Iubirea nu are nimic de-a face cu mintea, ea este un dans, un joc, un cantec, o bucurie. Daca se petrece, atunci este frumoasa. Cand iubirea apare in mod natural, frumusetea este si ea prezenta. Cand ea este fortata sa apara, singura care o insoteste este uratenia […]

Voi sunteti nascuti numai cu potentialul de a iubi. Evident, aveti inca de la nastere un trup; puteti fi un dansator caci aveti un trup.Va puteti misca trupul si puteti deveni un dansator, dar dansul ca atare trebuie invatat. Iubirea este mult mai dificila. Este ca atunci cand dansezi cu altcineva. Este necesar ca si partenerul dumneavoastra sa stie dansul. Este o mare arta sa va gasiti un partener de dans potrivit, sa creati o armonie intre doua persoane, intre doua lumi diferite. Cand doua lumi se apropie una de cealalta, se poate produce o explozie. Iubirea inseamna armonie. Orice forma de fericire, sanatatea, armonia, toate se nasc din iubire. Invatati sa iubiti! Nu va grabiti cu casatoria, invatati mai intai sa iubiti. Nu este necesar sa asteptati rezultatele iubirii. Ajunge daca incepeti sa iubiti. In timp, veti constata ca o iubirea mult mai mare se intoarce la dumneavoastra. Nimeni nu poate intelege ce este iubirea decat iubind, la fel cum nimeni nu poate intelege ce este inotul decat daca este aruncat in apa. Oamenii sunt foarte nefericiti. Ei asteapta sa apara marea iubire, iar in asteptarea ei raman inchisi, inchistati in ei insisi. Ei nu fac altceva decat sa astepte. Poate va aparea de undeva vreo Cleopatra, iar atunci ei isi vor deschide inimile. Dar pana apare ea, ei uita complet ce inseamna sa-ti deschizi inima […]

Iubirea nu este o pasiune, o emotie. Ea este intelegerea extrem de profunda ca undeva, pe un anumit nivel, fiinta celuilalt va implineste. Undeva se inchide un circuit. Prezenta sa va face sa va constientizati mai bine propria prezenta. Iubirea confera intotdeauna libertatea de a fi tu insuti; ea nu are nimic de-a face cu posesivitatea. Nu confundati niciodata iubirea cu sexul, caci nu veti face decat sa va amagiti singuri. Fiti constient, iar atunci cand veti simti ca simpla prezenta a celuilalt – nimic altceva, simplul fapt ca celalalt exista –  este suficienta pentru a va face cu adevarat fericit, ca ceva infloreste undeva in interiorul fiintei voastre, ca un lotus cu o mie de petale, atunci se poate spune ca sunteti indragostit, iar atunci veti putea trece peste toate dificultatile pe care le va crea realitatea. Veti putea trece peste toate angoasele, peste toate anxietatile, iar iubirea voastra nu va face altceva decat sa creasca si sa infloreasca tot mai tare, caci atunci, toate acele dificultati nu vor mai insemna altceva decat niste simple provocari. Depasindu-le, iubirea voastra va deveni astfel din ce in ce mai puternica.

Iubirea este eternitatea. Daca este prezenta, ea nu poate decat sa creasca. Iubirea cunoaste inceputul, dar nu si sfarsitul!

Nu incerca sa intelegi viata. Traieste-o! Nu incerca sa intelegi iubirea. Intra in iubire!

Osho

Paulo Coelho: Inimii mele ii e frica de suferinta

De ce trebuie sa ne ascultam inimile?

„De ce trebuie sa ne ascultam inimile?”, a intrebat baiatul in acea zi, in timp ce isi puneau tabara.

„Pentru ca oriunde este inima ta, acolo iti vei gasi comoara”.
„Dar inima mea este agitata”, a spus baiatul. „Are visurile sale, devine emotionala si pasionala in legatura cu o femeie din desert. Intreaba de mine si nu ma lasa sa dorm multe nopti atunci cand ma gandesc la ea”.
„Ei, atunci e bine. Inima ta este plina de viata. Continua sa asculti ce are de zis”.
„Inima mea este o tradatoare”, a spus baiatul alchimistului, atunci cand au facut o pauza pentru odihna cailor. „Nu vrea ca eu sa continui”.
„Ce spui are sens. In mod natural ii este teama ca, indeplinindu-si visul, tu ai putea sa pierzi tot ce ai castigat”.
„Atunci de ce ar trebui sa imi ascult inima?”
„Fiindca nu vei mai putea sa o linistesti niciodata.”
„Spui ca ar trebui sa o ascult chiar daca este vorba despre o tradare?”
„Tradarea este o pala de vant care vine pe neasteptate. Daca iti cunosti bine inima, ea nu iti va face niciodata asa ceva. Pentru ca ii cunosti visurile si dorintele si va sti cum sa procedeze cu ele”.
„Inimii mele ii este frica de suferinta”, ii spuse baiatul alchimistului intr-o noapte, in timp ce priveau cerul fara luna.
„Spune-i inimii tale ca frica de suferinta este mai rea decat suferinta insasi. Si ca nicio inima nu a suferit atunci cand a plecat sa isi caute visurile, fiindca fiecare secunda a cautarilor este o secunda de intalnire cu Dumnezeu si cu eternitatea.”
fragmente din Alchimistul

Viata e iubire- Calea pentru o iubire perfecta

Din cand in cand stau si reflectez la calea spre iubire.  Unii dintre noi o cauta, altii se afla pe aceasta cale deja , iar o alta categorie au acoperit-o cu tot felul de straturi de noroi .

Ma refer aici la adevarata iubire, cea care vine din esenta si din spiritul tau. Multa lume considera ca iubirea perfecta nu apartine acestei lumi. Am ajuns sa credem ca iubirea e imperfecta, ca trebuie sa ne multumim cu  orice farama primim si ca nu avem nimic de facut in aceasta privinta. Am transformat naturaletea in mit si utopie , pentru ca experientele noastre ne-au estompat orice credinta intr-o iubire pura si inocenta, care nu pune conditii si care ne da voie sa ne exprimam pe noi  asa cum suntem.

Undeva pe drumul prin viata poate ca nici nu mai consideri ca esti demna de iubire, pentru ca uitandu-te in oglinda , vezi imperfectiuni care se pare ca nu atrag  catre tine iubirea perfecta.

De fapt aceste imperfectiuni pe care le vezi nu reprezinta decat cicatrici, urme ale experientelor dureroase pe care le-ai trait de-a lungul vietii.

Privindu-ne in oglinda noi spunem ca vedem realitatea, ca nu avem cum sa schimbam acest lucru. Insa stau si ma intreb ce anume reprezinta realitate? Am dat definitia de realitate acelor lucruri care apartin  credintelor comune ale unui anumit grup de oameni.

Si atunci, este oare acest adevar pe care noi il consideram realitate oare adevarul suprem? Eu spun ca nu, si o spun pentru ca de-a lungul vietii am observat ca exista un adevar spiritual, si acest adevar trece dincolo de opiniile impartite ale anumitor grupuri de oameni. Acest adevar, aceasta realitate, este realitatea spiritului, si cei care au pasit pe aceasta cale, il definesc in acel mod.

Am intalnit multi oameni care dau tot felul de definitii iubirii si putini care chiar au inteles si au simtit iubirea pura , iubirea care vine din esenta .

Aceasta iubire este una care iti face pieptul sa se umfle, este una care nu pretinde nimic, si indiferent de obiectul dorintei ei, ramane intacta. Aceasta  iubire stie ca noi toti am fost creati pentru a fi iubiti intru-totul si suntem demni de iubire, indiferent de catalogarile societatii.

In lumea de astazi este destul de dificil sa pastrezi iubirea inocenta, in forma ei cea mai pura dar nu este imposibil.

Cert este ca cei care au renuntat la credinta ca exista o iubire pura, cu siguranta nici nu o vor trai vreodata. Acest sentiment ca nu esti iubit pe deplin, acest sentiment de lipsa, vine din faptul ca din definitia  noastra despre cine suntem, am eliminate cel mai important aspect. Multi oameni considera ca sunt doar minte si corp, excluzand complet natural or spirituala.

Ai pierdut din vedere dimensiunea ta superioara si cu aceasta te-ai indepartat si mai mult de iubire, pentru ca in esenta tu esti spirit, iar spiritul este iubire pura.

Pentru ca sa poti crea iubire, mintea, corpul si spiritul tau trebuie sa se uneasca .

Majoritatea oamenilor merg la drum cu credinte dintre cele mai cicatrizate despre acest aspect, si acestea creeaza experiente de iubire  dureroase  lipsite de substanta si intensitate.

Multi dintre noi credem ca este imposibil sa fii pur si simplu scaldat in dragoste , zi de zi, ora de ora, minut de minut. Avem senzatia ca toate acestea sunt doar niste basme, pentru ca experientele noastre ne-au aratat altceva. Si acest lucru este intr-o oarecare masura corect pentru ca intr-adevar experientele pe care le-am acumulat din copilarie si pana acum, ne-au indepartat de iubirea adevarata.

Cand ne nastem avem o calitate pe care ulterior o acoperim cu tot felul de alte straturi si conditionari, si aceasta calitate este inocenta.  Pierderea aceste calitati vine impreuna cu  un gol care ni se lipeste de suflet. Mergand prin viata, incercam sa umple acest gol prin tot felul de metode, insa nimic nu pare sa functioneze.

Majoritatea oamenilor  confunda iubirea inocenta, cu placere, sex, indeplinirea nevoilor zilnice sau ceva care le ofera o anumit siguranta.  Unii traiesc cu credinta ca cu cat esti mai dependent de o alta fiinta umana, cu atat il iubesti mai mult.  Altii considera  ca a te atasa de cineva, inseamna a iubi. Din punct de vedere al societatii , a iubi, inseamna a-ti gasi un partener corespunzatori, a te casatori si a-ti intemeia o familie.

Exista chiar oameni care se angajeaza in relatii de o viata in care iubirea a palit de mult sau s-a transformat intr-o colegialitate.

Toate aceste situatii sunt triste dar adevarate si poate ca si tu te identifici cu ele.

De-a lungul vremii am descoperit ca aceasta cale spre iubire, nu se incheie in momentul in care ai o relatie, sau in momentul in care te casatoresti ci ea merge mult mai departe de aceste conventii sociale.  Iubirea nu are nimic de-a face cu aceste dimensiuni, ci ea merge dincolo de acestea, fiind o misiune a sufletului, spiritului sau partii tale divine, cum vrei sa ii spui.

Orice relatie in care sufletul tau nu evolueaza, este o relatie care nu se afla pe itinerariul sufletului tau. Oare chiar iti doresti sa pierce timp pretios, traind in non-iubire decat sa te apropii de adevarata iubire?

Cu cat te aflii mai mult pe calea sufletului tau, si descoperi adevarurile spiritual cu atat esti mai aproape de a crea povesti de iubire exceptionale.  Calea spre iubire nu se afla niciodata in exterior., ea este om reflective a caii tale interioare.

Insa noi, cautam in permanenta partener dupa partener, cantarind calitatile si defectele fara a ne cauta in primul rand pe noi insine si a ne reintoarce la inocenta si sinele nostru adevarat, de parca aceasta ar fi solutia.

Din pacate  lucrurile nu stau asa. Schimbul unui partener cu un altul nu va rezolva sentimentul tau ca nu esti iubita sau nu iubesti, si in niciun caz nu-ti va umple acel gol pe care l-ai obtinut o data cu pierderea inocentei si adevarului cu care te-ai nascut.

Singura cale, este sa te reintorci la inocenta, sa te reintorci la credintele adevarate ale sinelui, scapand de toate imprumuturile pe care le-ai acumulat in urma experientelor de viata.

Paradoxal ne nastem din iubire si toata viata ne luptam sa ne reintoarcem la iubire.

Calea spre iubire nu este o optiune, pentru ca toti vom ajunge inapoi acolo, insa depinde de noi, cat de repede ne dorim sa intelegem care este adevarata traiectorie pe care avem nevoie sa o urmam.

Tot ce vreau sa-ti spun este ca exista o forma mai inalta de iubire, o iubire care are calitati exceptionale si tu o poti crea in viata ta, important este sa ajungi sa crezi asta si s a te eliberezi de toate credintele negative care vin din cicatricile acumulate in urma experientelor dureroase din viata ta.

Cum ai putea sa nu-ti doresti sa traiesti aceasta forma inalta de iubire,  cand ea spune POT, la cele mai mari minunatii pe care le cauti:

Iubirea poate sa vindece durerile fizice si emotionale.

Iubirea poate sa reinnoiasca

Iubirea poate sa inspire

Iubirea poate sa iti confere siguranta si pace

Iubirea iti  poate da incredere

Iubirea poate sa alunge toate temerile tale

Iubirea  poate aduce pacea

Iubirea  poate transcede diferentele dintre oameni

Iubirea te aduce mai aproape de divinitate

Iubirea alunga teama si mania

Crezand in aceste lucruri, le poti experimenta. Exista multi oameni care au ramas uimiti de puterea iubirii si exista multi oameni care stiu cat de mult inseamna puterea credintelor noastre.

Calea spre iubire, este calea evolutiei spirituale, asadar oricat de mult ai cauta in afara solutia pentru a trai extazul iubirii, nu o poti face decat renuntand la aceasta credinta si invatand sa te intorci la inocenta si la adevarurile ei.

E momentul sa ne intoarcem la acea iubire cu care am pierdut contactul in aceasta epoca, distrasi de atractia sexuala si emotiile instabile si confuze cu care am asociat  iubirea.

Putem crea aceasta iubire, crezand in ea, si reamintindu-I mintii noastre  ca in spirit suntem iubire pura.

Reflecteaza la urmatoarele cuvinte:

Viata este iubire, si iubirea este viata. Ce tine trupul intreg daca nu iubirea? Ce este dorinta daca nu iubirea sinelui? Si ce este cunoasterea, daca nu iubirea adevarului?

Mijloacele si formele pot fi gresite, dar motivul dincolo de ele este intotdeauna iubire- iubirea fata de mine si iubirea fata de ce este al meu. Eu si al meu pot fi mici, sau se pot extinde si cuprinde tot universul-dar iubirea ramane.

Maestrul Nisargattata

INTIMITATEA

 Intimitatea inseamna mai mult decat sex, precum stii. 

INTIMITATEA= conectarea sufletelor. Este adevarata uniune a doua fiinte. Este vorba despre a trece prin toate momentele, atat bune cat si rele, si de a nu parasi pe celalalt. Esti intim cu cineva cand esti in totalitate cu celalalt, indiferent de ce se intampla. De fapt, asta are foarte putin legatura cu partea fizica. 

 

Cu dragoste, prietenul tau, 

Neale Donald Walsch

Orgasmul multiplu: tehnici tantrice care te ajuta sa-l obtii

Orgasmul multiplu ramane pentru multi un mit, desi el exista si poate fi obtinut cu usurinta prin sexul tantric. In spatele denumirii sale misterioase, aceasta experienta sexuala te ajuta sa faci dragoste cu spiritul iubitului tau, nu doar cu trupul sau. Incearca diseara urmatoarele tehnici tantrice pentru incepatori, care te ajuta sa obtii orgasmul multiplu mai usor decat crezi.

In fapt, tehnicile tantrice nu urmaresc atingerea orgasmului cu necesitate, ci cresc intensitatea energiei sexuale intre parteneri, pana in punctul in care tensiunea erotica explodeaza in climaxuri coplesitoare.


Ce este sexul tantric?

Derivat din filosofiile antice sanscrite, indiene si chineze, sexul tantric este o cale superioara de atingere a placerii sexuale in cuplu, prin unificarea canalelor energetice intre un barbat si o femeie. Imagineaza-ti cum spiritele voastre se intrepatrund concomitent cu actul instinctual al penetrarii, dupa un preludiu care a favorizat acest cumul energetic.

Chiar daca nu esti o fire deosebit de spirituala, poti gasi argumente stiintifice care sa ateste beneficiile sexului tantric:

• tehnicile specifice de respiratie combat stresul, ajuta la relaxare si la imbunatatirea circulatiei sanguine (pentru o excitabilitate crescuta)
• nivelul de serotonina creste odata cu detensionarea si excitatia, de unde si placerea covarsitoare care survine

Tehnici tantrice pentru orgasm multiplu

Chiar daca va veti simti stangaci la inceput, sexul tantric va deveni treptat o practica accesibila pentru voi. In afara de nivelul superior al placerii pe care il atingeti, beneficiati si de o conexiune emotionala constanta de-a lungul timpului. Iata cateva tehnici tantrice pentru incepatori:

Spatiul intim

Atmosfera este cruciala pentru inducerea dispozitiei tantrice, asa ca iubiti-va intr-un spatiu confortabil, aerisit si eliberat de orice distragere a atentiei (TV, telefon, laptop etc).

Foloseste o aroma afrodisiaca pentru camera, precum iasomia, ylang-ylang-ul sau trandafirul. Pune o muzica relaxanta pe fundal, la un nivel sonor discret. Acest context spatial va va ajuta enorm sa intrati in starea tantrica, aceea a uniunii chakrelor (canalelor energetice ale organismului).

Respiratia

Stati in sezut, fata in fata, respirand in acelasi timp. Urca-te in poala iubitului tau (pozitia yab-yom) si inspira cand el expira si invers. Lasa-i energia vitala sa iti inunde trupul si imagineaza-ti cu aerul lui circula prin toate portiunile corpului tau. Cand expiri, transforma constient fluxul aerului intr-o briza energica, astfel incat sa te daruiesti simbolic in totalitate partenerului tau.

Privirea

In sexul tantric, ochii deschisi se afla la baza conexiunii profunde in intimitate. Surprinzator, este mai greu decat crezi sa nu iti inchizi pleoapele. Respecta ideea in sine, nu o lua ca pe o regula. Observa pas cu pas actul vostru sexual, vei incepe sa privesti cuplul vostru cu alti ochi. Aceasta tehnica este, cu adevarat, transformatoare.

Ritmul

Preludiul constituie 90% din sexul tantric, deci luati-o incet. Cu cat va excitati mai lent si mai profund, cu atat mai puternica va fi tensiunea sexuala la final (pentru ca orgasmul multiplu sa aiba loc). Relaxati-va si inspirati adanc pe nas, pana cand va simtiti stomacul extins la maximum, apoi eliberati pe gura aerul, foarte lent.

Priviti-va indelung, atingenti-va si concentrati-va pe senzatii, emotii si transformari interioare. La final, actul intim nu se poate incheia decat intr-o forma multi-orgasmica.


Autor: Adelina Dobrin

Tao pentru o viaţă sexuală reuşită

In Occident, marea majoritate a oamenilor considera ca stiu ce au de facut in dormitor. In Orient, tinerii casatoriti primesc carti sau merg la cursuri pentru a studia arta amorului

Trebuie sa fii “mai destept ca tatal tau” pentru a reusi sa descifrezi ce scriu tratatele taoiste despre sexualitate. “Cand te unesti cu o femeie, trebuie sa te simti ca un calaret pe un cal in galop, ale carui haturi sunt putrede, calarind pe marginea unei prapastii cu fundul plin de pumnale ascutite indreptate spre cer. Daca reusesti sa pastrezi samanta, viata va fi vesnica” – asta i-a spus Fata cea Alba imparatului Galben, in Cartea fetei fara complexe, un tratat de sexualitate chineza care dateaza din anii 500, era noastra. La cat sunt de preocupati de sanatate si longevitate, taoistii i-au dedicat sexualitatii o stiinta intreaga. Daca o stapanesti, nicio boala nu te va atinge si vei trai o viata lunga si imbelsugata. Care sunt principiile lor?

YIN SI YANG FAC JOCURILE

Nu ai cum sa intelegi cultura chineza si taoismul fara sa fii la curent cu dualitatea fundamentala dintre yin si yang. Yin reprezinta femininul, umedul, recele, luna, apa; yangul este masculinul, uscatul, caldul, soarele, focul. Totul in univers ia nastere prin unirea lor si niciunul dintre ele nu poate exista fara celalalt. Uni unea sexuala dintre un barbat si o femeie reprezinta, la scara mica, uniunea dintre yin si yang. Dar aceasta unire e la fel de simpla precum unirea apei cu focul: daca e prea mare focul, evapora apa; daca e prea multa apa, se stinge focul. Auzind descrierea pe care i-a facut-o Fata cea Alba referitoare la actul sexual, imparatul Galben a batut in retragere si a intrebat-o ce se intampla daca te abtii. “Lucrul acesta este absolut exclus, a raspuns ea.” Si dupa o alta serie de explicatii, savante pentru noi, a adaugat: “Fara coit, Shen nu se poate debloca, yin si yang se blocheaza.” Shen este, in traditia taoista, spiritul, constiinta. Cu alte cuvinte, daca nu faci dragoste esti ca si mort. Dar nu oricum.

BARBATUL NU TREBUIE SA EJACULEZE

Elementul cheie in sexualitatea taoista este ca barbatul nu trebuie sa ejaculeze decat atunci cand doreste sa procreeze. Sperma reprezinta energia vietii si este mai importanta decat sangele. In niciun caz ea nu trebuie sa fie irosita. De altfel, si oamenii de stiinta sunt de acord cu faptul ca sperma contine nenumarate elemente vitale, printre care: zinc, potasiu, vitamina C si B, calciu, acid citric, creatina, fructoza, acid lactic, magneziu, fosfor, sodiu si seleniu. Pierderea repetata de sperma aduce in corpul unui barbat vlaguirea, bolile si batranetea prematura. Asta nu inseamna ca nu are orgasm, dimpotriva. Ejacularea nu face altceva decat sa intrerupa orgasmul masculin. Daca barbatul ar invata tehnicile taoiste pentru controlul energiei sexuale, ar putea avea un orgasm mult mai lung si chiar ar putea avea orgasme in serie.

FEMEIA TREBUIE SA AIBA ORGASM

Implinirea amoroasa in taoism presupune ca ambii iubiti sa aiba orgasm. In mod special, daca femeia nu atinge aceasta stare de culme, se considera ca uniunea nu a fost completa. Si nu numai o singura data, ci chiar de mai multe ori la rand. Numai asa femeia degaja energia yang de care are nevoie barbatul, si pe care el o preia atunci. Cand femeia are orgasm, forta si virilitatea barbatului cresc. Cand barbatul ejaculeaza si femeia nu juiseaza, energiile sunt disproportionate si creeaza tensiuni care duc pana la boala. Sexualitatea taoista nu se intampla numai in dormitor. Pentru a reusi controlul energiilor care aduc sanatatea, trebuie sa faci exercitii si in afara actului amoros.

Articol publicat in revista Plafar.