Şi
în cazul Divinului feminin, perspectiva duală este bine înrădăcinată în
conştiinţa întregii umanităţi: bine şi rău, alb şi negru (Luna albă şi
Luna neagră), soţia rebelă şi soţia supusă (Lilith şi Eva), fecioara şi
prostituata (Maria şi Maria Magdalena).
În mitologie, Lilith
apare în literatura rabinică evreiască, în Zohar, ca fiind prima soţie a
lui Adam. Ea a fost repudiată de Adam deoarece reclama egalitatea între
sexe (!)
şi se plângea de modul în care acesta îşi îndeplinea datoria conjugală.
Ea reprezintă refuzul matriarhatului de a se supune unei autorităţi
masculine, unei noi societăţi patriarhale, unde domneşte Adam. Refuzând
să se întoarcă la Adam, Lilith a fost pedepsită. Acesta a fost momentul
în care Dumnezeu i-a dăruit-o lui Adam pe Eva, cea cuminte și supusă, exact opusul lui Lilith. (Asta până când a căzut şi ea în păcat, mâncând din fructul interzis!)
În
astrologie Lilith, sau Luna Neagră, este un punct focar, deci nu este
un corp ceresc în adevăratul sens al cuvântului. Faptul că ne este teamă
de ceea ce reprezintă Lilith în harta natală, înseamnă că acest aspect
este încă profund neînţeles atât la nivelul conştiinţei personale cât şi
al celei colective.
Fenicienii
o numeau Luna Neagră, Luna descrescătoare, în opoziţie cu Luna albă,
care era Luna crescătoare. Tranzitul lui Lilith prin fiecare semn
zodiacal este de 270 de zile, practic 9 luni, fiind singurul ciclu
astrologic care corespunde timpului de gestaţie!
“În
tema natală Lilith reprezintă puterea feminină, emanciparea feminină şi
nesupunerea. Pentru un bărbat ea reprezintă Anima (partea sa feminină),
iar pentru o femeie simbolizează Animus (partea sa masculină). Este
legată de sexualitate şi de instincte. Lilith desemnează o karmă,
presupune un proces de conştientizare şi o depăşire de sine. “(D.
Ciupercă, “Astrologia în noua eră”)
“Anima şi Animus, trăiesc şi funcţionează în straturile adânci ale inconştientului, pe care l-am desemnat inconştientul colectiv.
Este spiritul strămoşilor noştri necunoscuţi, felul lor de a gândi şi
de a simţi, felul lor de a afla viaţa şi lumea, zeii şi oamenii.”
(C.G.Jung, “Arhetipurile şi inconştientul colectiv”)
Dacă
Luna ne pune în contact cu Inconştientul personal, Lilith ne pune în
legătură cu inconştientul colectiv, cu Sufletul lumii, cu lumea
arhetipurilor. Lilith reprezintă inconştientul atavic, Cronica Akasha a
omenirii. Umbra poate fi relativ uşor accesată şi cunoscută prin
proiecţii, dar zona reprezentată de Anima şi Animus (Lilith) nu poate
fi uşor accesată, deoarece aici nu exista proiecţii!
Accesarea potenţialului reprezentat de Lilith în tema natală depinde
de Lună, care funcţionează ca mediatoare. Prin intermediul Lunii
informaţiile din inconştientul colectiv, reprezentat de Lilith, sunt
aduse în inconştientul personal, de unde pot fi apoi accesate şi aduse
în lumina conştiinţei. Lilith ne oferă o şansă extraordinară de evoluţie, pentru că doar acceptându-ne şi partea întunecată (inconştientul) putem fi Întregi!
Un alt aspect al Divinului feminin, este reprezentat de Maria Magdalena. Ea
a fost confundată cu femeia păcătoasă care i-a spălat picioarele lui
Isus, desi Biblia nu susține nicăieri că Maria Magdalena ar fi fost o
prostituată, acesta fiind un mit inventat de slujbașii bisericii pentru a
limita rolul femeilor în biserică. (În 1969 Biserica Catolică a
dezminţit că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată.)
După
1945, odată cu descoperirea manuscriselor de la Nag Hammadi şi a
“Evangheliei după Maria”, Mariei Magdalena i se recunoaşte rolul şi
importanta în evoluţia creştinismului. Conform evangheliilor canonice,
ea îndeplinește toate criteriile pentru a fi considerată apostol: a fost
împreună cu Isus în timpul predicilor lui, a fost martoră la moartea și
învierea lui Isus și i-a învățat pe alții evanghelia.
Iată ce îi spune Petru Mariei Magdalena: “Soră,
noi ştim că Mântuitorul te-a iubit mai mult decât pe toate celelalte
femei. Spune-ne nouă vorbele Mântuitorului pe care tu ţi le aminteşti şi
pe care tu le cunoşti, dar pe care noi nu le-am auzit.” (“Evanghelia după Maria”)
Sfânta Fecioară Maria, care “s-a învrednicit de cinstea excepțională de a naște cu trup pe Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii", este un alt aspect al Divinului feminin, fiind venerată
"ca cea dintâi și cea mai mare dintre toți sfinții, fiind mai cinstită
decât heruvimii și mai preamărită fără de asemănare decât serafimii".
Cinstită
şi preamărită şi totuşi despărţită de Tată şi Fiu... “Creştinismul a
despărţit eternitatea trecută a Tatălui de eternitatea viitoare a
Fiului, adevărul pământesc de cel ceresc. Nu vor fi ele unite prin ceea
ce vine, revelaţia Duhului – Eterna Feminitate, Eterna Maternitate? Nu
va împăca Mama pe Tatăl şi Fiul?” (John Noyce, “Divinul Feminin”)
Manifestarea cea mai elevată a Divinului feminin este reprezentată de Sophia (Înţelepciunea Divină), care integrează toate
celelalte aspecte ale principiului feminin prezentate anterior. C.G.
Jung a afirmat că dezvoltarea Animei are patru niveluri distincte, pe
care le-a numit Eva, Elena (dupa Elena din Troia), Maria şi Sophia (!),
toate aceste aspecte reprezentând de fapt diferite etape de dezvoltare
şi de evoluţie prin care Divinul feminin atinge desăvârşirea spirituală
de la Eva cea instinctuală până la Sophia cea înţeleaptă!
Doar
când vom onora, în primul rând la nivel interior, toate aceste aspecte,
Divinul feminin îşi va reintra în drepturi, iar “componenta feminină a
umanităţii se va manifesta cu o putere fără precedent, contrabalansând
dominaţia anterioară a forţelor masculine într-o armonie perfectă.” (M.
Epstein, “Roza Mira”)
“Tatăl nu a schimbat lumea,
Fiul nu a salvat-o.
Mama o va salva.
Mama este Duhul Sfânt.”
(John Noyce, “Divinul Feminin”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu