Iubirea poate avea trei dimensiuni. Una dintre ele este dependenta; este
un lucru care se întâmpla majoritatii oamenilor. Sotul este dependent
de sotie, sotia este dependenta de sot;
se exploateaza unul pe celalalt, se domina unul pe celalalt, se poseda
unul pe celalalt; fiecare îl reduce pe celalalt la un bun de consum. În
lume, asa sta situatia în nouazeci si noua la suta din cazuri. De asta
iubirea, care ar putea deschide portile paradisului, deschide portile
iadului.
A doua posibilitate este iubirea dintre doua persoane
independente. Asta se întâmpla rareori, si în cazul asta exista
nefericire, pentru ca exista în permanenta conflict. Adaptarea nu e
posibila, întrucât ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu
este dispusa sa accepte compromisuri, sa se adapteze dupa cealalta.
Este imposibil de trait cu oameni precum pictorii, gânditorii,
savantii, care traiesc într-un fel de independenta, cel putin în mintea
lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamana mai degraba
cu indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa de celalalt, ca celalalt nu
conteaza pentru ei. Îsi lasa reciproc spatiu, nu se baga unul în
sufletul celuilalt. Relatia pare sa fie doar de suprafata; se tem sa
patrunda mai adânc unul în sufletul celuilalt pentru ca sunt mai atasati
de libertatea lor decât de iubire, si nu vor sa si-o compromita.
A treia posibilitate este interdependenta. Asta se întâmpla foarte rar,
dar atunci când se întâmpla, pamântul devine un paradis. Numai atunci
poate fi vorba de iubire, caci cele doua persoane sunt într-o
sincronizare perfecta, de parca ar respira una pentru cealalta, de parca
ar fi un suflet în doua corpuri.
Celelalte doua posibilitati nu
sunt în realitate iubire, sunt doar aranjamente sociale, psihologice,
biologice. A treia este ceva de ordin spiritual.
Osho
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu