Sexology—Hard Women & Soft Men

Intotdeauna am crezut ca iubesc pe cineva !

Greseala principala, pe care o "duci" cu tine este ca intotdeauna iubesti pe cineva! Acesta este unul dintre cele mai semnificative lucruri ale tuturor fiintelor umane; dragostea lor este intotdeauna pentru cineva, este directionata- si in momentul in care tu, iti directionezi dragostea o distrugi! Este ca si cum ai spune: "Voi respira doar pentru tine... si atunci cand tu nu esti aici... cum mai pot eu respira?" Dragostea ar trebui sa fie ca respiratia; - ar trebui sa fie o calitate a ta oriunde ai fi, cu oricine ai fi, sau chiar daca esti singur, iubirea sa continue sa te inunde. Nu se pune problema sa fii indragostit de cineva ci sa fii IUBITOR Oamenii sunt frustrati in experientele lor amoroase, nu pentru ca este ceva in neregula cu dragostea; ei ingusteaza iubirea pana la punctul in care oceanul de iubire nu incape acolo. Nu poti comprima oceanul, nu este un izvoras. Iubirea este intreaga ta fiinta; Iubirea este evlavia ta Ar trebui sa te gandesti in termeni de : "Sunt sau nu sunt iubitor?" Problema obiectului iubirii nu va mai aparea. Fiind cu sotia ta, iti iubesti sotia; Cu copiii tai, iti iubesti copiii Cu servitorii, iti iubesti servitorii; Cu prietenii, iti iubesti prietenii; Cu copacii, iubesti copacii; Cu oceanul, iubesti oceanul. Esti iubire. Iubirea nu depinde de un obiect dar, este o radiatie a subiectivitatii tale o radiatie a sufletului tau; si cu cat este mai intinsa radiatia cu atat mai mare este sufletul tau. Cu cat sunt mai larg deschise aripile iubirii tale, cu atat mai mare este cerul fiintei tale. Anand Tosha, ai trait intr-o eroare obisnuita, a tuturor oamenilor si acum intrebi: "Sunt in stare sa te iubesc?" Din nou aceeasi greseala. Intreaba doar:" Sunt capabil sa devin iubire?" Cand sunteti in prezenta mea, nu e nevoie sa ma iubiti; pentru ca ,altfel nu veti iesi din greseala obisnuita! Aici trebuie sa invatati doar sa fiti iubitori! Desigur iubirea voastra Va ajunge si la mine; va ajunge si la altii de asemenea! Va fi ca o vibratie care va inconjoara, raspandindu-se peste tot, si daca atatia oameni vor transmite iubirea lor,cantecul lor, extazul lor, intregul loc va deveni un templu! Nu exista alta cale de a face un templu! Apoi toata zona... se va umple de o noua energie si nimeni nu va avea de pierdut pentru ca peste voi se revarsa iubirea atator oameni; peste fiecare persoana se revarsa iubirea atator alti oameni.. Renuntati la acea greseala. Ca, din cauza acelei greseli o alta intrebare apare in voi: "... sau poate viata m-a adus in acest punct unde fericirea in iubire nu mai apare?" Viata nu este nimic altceva decat o oportunitate pentru ca iubirea sa infloreasca. Daca sunteti in viata oportunitatea este acolo- chiar si in ultima suflare! S-ar putea sa va fi lipsit toata viata; dar in ultima clipa, in ultimul moment al vietii pe pamant, daca puteti fi iubire, nu ati ratat nimic... pentru ca un singur moment de iubire este egal cu intreaga eternitate in iubire ! Osho

Sexul Sacru

Conteaza starea de spirit in care abordati...   

Conteaza starea de spirit in care abordati actul amoros. Acesta trebuie abordat ca si cum v-ati apropia de un altar, caci nici un alt moment existential nu va apropie la fel de mult de esenta. Existenta nu poate creea si nu poate da nastere unei noi vieti decat printr-un act sexual.

De aceea sexul ne permite cea mai mare apropiere de creatorul nostru, in asemenea momente, noi devenim un canal prin care pe pamant se poate naste o fiinta noua, altfel spus, devenim nascatori de viata. Cum este posibil acest lucru? simplu: pentru ca aceasta stare, de extaz amoros, este cea mai apropiata intre toate de esenta actului de creatie.

Daca abordam sexul cu o atitudine de sacralitate, intr-o stare de rugaciune, putem trai cu usurinta un crampei de divinitate. Din pacate, voi abordati sexul cu o stare de ura, de ostilitate, cu o atitudine de condamnare, care creeaza un zid intre voi si divinitate. Abordati sexul ca si cum v-ati apropia de un templu, de un altar sacru, ganditi-va la sotia dumneavoastra ca la o zeita, ganditi-va la sotul dumneavoastra ca la un zeu, nu faceti niciodata sex atunci cand sunteti maniosi, gelosi, iritati, speriati sau ingrijorati. Din pacate, lucrurile se petrec exact invers,oamenii fac dragoste chiar atunci cand traiesc asemenea stari negative de constiinta,ceea ce explica de ce simt nevoia de a le repeta mereu si mereu.

Un om fericit nu alearga dupa sex, doar un om disperat face acest lucru, vazand in actul amoros o sansa de a scapa de durerea sa. Retineti insa: daca abordati actul sexual intr-o stare de tristete, de disperare, de amaraciune, de iritate si de conflict, nu veti putea trai niciodata experienta beatifica dupa care tanjeste sufletul dumneavoastra, nu veti cunoaste starea de supraconstiinta. Invitatia mea este sa nu faceti dragoste decat atunci cand sunteti deja intr-o stare de fericire, de iubire, de veselie, chiar de rugaciune; atunci cand inima dumneavoastra este plina de pace si recunostinta. Numai cel care abordeaza sexul in acest fel poate experimenta supraconstiinta, samadhi.

Daca veti trai aceasta stare macar o singura data in timpul unui act amoros, veti fi eliberat pentru totdeauna de sex si veti incepe sa evoluati spre supraconstiinta. Fuziunea dintre barbat si femeie are o semnificatie deosebit de profunda. Ea reprezinta primul moment in care suprematia egoului personal este pusa la indoiala si in care va puteti intalni pentru prima data cu adevaratul dumneavoastra eu. Atunci cand paraseste pantecul matern, copilul se afla intr-o stare de profunda suferinta; se simte ca un copac dezradacinat din sol intreaga sa fiinta tanjeste dupa fuziunea cu solul din care a provenit, care a insemnat pana atunci viata sa, sursa sa de hrana, de vitalitate. A fost dezradacinat si tanjeste sa se intoarca inapoi, pentru a-si redobandi viata. Intr-un fel, se poate spune ca el este separat de viata, de existenta. De aceea dorinta sa cea mai puternica ramane aceea de a se reuni cu viata, cu aceasta existenta, aceasta este explicatia setei de iubire. Ce altceva am putea intelege prin iubire? Orice om doreste sa iubeasca si sa fie iubit. Care este semnificatia acestei dorinte? Ea nu poate fi decat una singura: "am devenit izolat, deconectat; doresc sa ma unesc din nou cu viata." Una dintre cele mai profunde experiente care permite aceasta reunificare este fuziunea dintre un barbat si o femeie prin sex. Sexul este prima experienta a acestei reuniuni.

Cel care intelege in ce consta aceasta experienta, aceasta dorinta de a iubi si de a se reuni astfel cu viata, capata astfel acces catre o alta experienta. Cei care mediteaza, cautatorii spirituali, misticii, iluminatii--cu totii traiesc o stare de fuziune. La fel se intampla si in cazul barbatului care se uneste cu o femeie. Prin actul amoros, doi indivizi se unesc si devin una, prin starea de samadhi sau de iluminare, individual se uneste cu totalitatea devenind una cu ea. Actul amoros este o intalnire intre doi indivizi. Iluminarea este o intalnire a individualitatii cu totalitatea infinita. In mod firesc, o intalnire intre doi indivizi nu poate dura decat cateva momente,dar intalnirea dintre un individ si totalitate dureaza vesnic.

Osho - De la sex la supraconstiinta

Eu iubesc doar Iubirea-„Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.”

Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa în final că sunt îndrăgostit de iubire - de Dumnezeu - doar atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.

Multe suflete se întreabă pline de dor şi lipsite de ajutor de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.

Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă şopteşte: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri, prin intermediul multor forme.

Ca tată eu beau iubirea plină de respect izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă eu beau nectarul iubirii necondiţionate din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte a tatălui. Ca adolescent eu beau iubirea fără de motiv din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân eu beau iubirea plină de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu mă bucur de iubirea pură provenită din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adoră pe Dumnezeu.

Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt doar pentru copil, atunci când ca iubit îmi pasă doar de iubită, atunci când ca discipol trăiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane. Din acest motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea care răspunde în ea.

Astfel iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta.

Fiinţele umane solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine”, şi astfel Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru totdeauna, astfel încât ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei să înveţe să vorbească despre adevărul ultim: ”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals până când tu vei realiza adevărul: „Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.”

Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele spunând: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul pentru totdeauna.

Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă pot iubi după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă poate atinge.

Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii, păcii şi bucuriei voastre este întreruptă atunci când în loc de aceasta vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente omeneşti. Realizaţi, copiii Mei, iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!

Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect doar într-o singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă iubesc perfect şi egal ca tot pot cunoaşte cu adevărat Iubirea."

Yogananda

Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti

“Iubirea apare numai in aceia care se cunosc pe sine. Iubirea e lumina care umple inimile meditative.
Iubirea e flacara care se ridica in tine, atunci cand ii faci loc. Gandurile si prejudecatile tale trebuie stapanite. Nu va mai exista problema dreptatii, nu vei mai putea fi nederept cu nimeni. Nici cu dusmanii tai.
Oamenii se casatoresc atunci cand se indragostesc. Dar ei nu stiu nimic despre iubire; misterul iubirii le este absolut necunoscut. De fapt, numesc “iubire” cu totul altceva. Pofta o numesc “iubire”, iar casatoria din dragoste e de fapt doar o pofta.
Iubirea nu e niciodata oarba. Pentru ca exista o confuzie si oamenii n-au putut trage o linie de demarcatie, au inceput sa vorbeasca despre “iubirea oarba”.
Iubirea iti da o perspectiva clara, ochi proaspeti. Pofta e, desigur, oarba, pentru ca e biologica si nu are nimic in comun cu spiritualitatea.

Căsătoriile nu sunt altceva decât nişte afaceri ale politicienilor şi preoţilor, nişte încătuşări la care oamenii aderă de bunăvoie. “Jurăm în faţa ofiţerului de stare civilă credinţă şi dăruire partenerului de viaţă…” – este o insultă adusă iubirii! A aduce iubirea în faţa preoţilor sau a politicienilor este cel mai urât lucru pe care îl poate face cineva; de fapt, este o crimă de neiertat. Iar asemenea legăminte sunt complet stupide: “Suntem de acord să ne căsătorim şi promitem că nu ne vom despărţi şi nu ne vom înşela niciodată.” Nu înseamnă prin aceasta că punem legea deasupra iubirii? Legea este doar pentru aceia care nu cunosc ce este iubirea. Legea este pentru cei care sunt orbi, care au uitat limbajul inimii şi trăiesc doar prin comenzile minţii.
Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să fii.

Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.
Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.
În momentul în care simţi că nu mai eşti dependent de nimeni, în fiinţă ţi se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubeşti. Din contră, vei cunoaşte pentru prima dată o nouă dimenisune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte, şi care se apropie mai degrabă de prietenie pură.
Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi – aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.

Iubirea pare să fie ca un medicament; este cerută doar de cei în suferinţă.
Daca iubirea ta este atat de mare pentru a contine si renuntarea, numai atunci se poate numi iubire. Daca renuntarea este destul de mare ca sa contina si iubirea, abia atunci este cu adevarat renuntare. Si cea mai mare crestere posibila este atunci cand un om le manifesta pe amandoua.
De câte ori libertatea se întâmplă într-o conştiinţă, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire.

Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti. Iubirea nu e o relatie intre doua persoane. Ea este un stadiu al constiintei tale.
Cand dragostea si ura lipsesc, deopotriva totul devine clar si nedeghizat.
Doar cei care sunt pregatiti sa devina nimeni sunt capabili sa iubeasca.
Iubirea este hrana sufletului, la fel cum alimentele hranesc trupul fizic, iubirea hraneste sufletul. Daca trupul nu primeste alimentele de care ai nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile si cu sufletul. Daca nu beneficiaza de iubirea de care are nevoie, devine slab, se poate chiar imbolnavi.
Iubirea si meditatia sunt doua aripi pe aceiasi umeri, ele se echilibreaza reciproc. Numai atunci cand le cultivi pe amandoua poti creste, poti deveni implinit.
Osho

Emotii si sentimente

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!

Alege-l pe acela al carui suflet il cheama pe al tau si care te vede cu adevarat, care este suficient de curajos incat sa simta frica.

Primeste-i mana si ghideaza-l cu blandete catre sangele inimii tale, acolo unde-ti poate simti caldura, unde se poate odihni, unde isi poate arde poverile sale grele, in focul inimii tale.

Priveste in ochii lui profunzi si simte ce zace acolo, latent, treaz, timid sau in asteptare!

Priveste in ochii lui si percepe-i pe tatii si bunicii din spatele lui, cu toate razboaiele lor, luptand intr-un timp indepartat, intr-un loc indepartat!

Priveste, fara a judeca, la durerile si lupta lor, la chinul si vinovatia lor, si lasa-le sa plece! Simte-i povara de veacuri si aminteste-ti ca ceea ce cauta el isi afla refugiul in tine! Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si realizeaza ca nu e nevoie sa-i oglindesti furia, pentru ca tu ai un pantec, o poarta dulce si profunda prin care speli si transformi ranile vechi.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!

Stai in fata lui, in deplina maiestate a feminitatii tale, in respiratia vulnerabilitatii, in joaca inocentei copilaresti, in profunzimea mortii, inflorind, oferind si permitandu-i puterii sale de barbat sa paseasca inspre tine…, inotand amandoi, in pantecul pamantului, in cunoasterea tacuta. Iar atunci cand el se va retrage, pentru ca o va face, fugind in pestera lui, aduna-ti stramoasele in jurul tau, inconjurandu-te de intelepciunea lor. Asculta-le soaptele blande, calmandu-ti inima inspaimantata de copila, indemnandu-te sa stai nemiscata si sa astepti rabdatoare intoarcerea lui, cantand langa usa un cantec de amintire, o proorocire in plus.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!

Nu ii lingusi copilul interior cu viclenie si siretlicuri, cu seductie si jonglerii,

numai pentru a-l momi intr-un joc al distrugerii, intr-un loc de haos si ura, mai teribil decat orice razboi dus de fratii sai!

Asta nu inseamna feminitate, inseamna razbunare!

Este otrava ratacitelor carari, ale abuzurilor de secole, ale violurilor lumii, si nu confera putere femeilor, ci o reduce in acelasi mod in care femeia ii reduce puterea barbatului castrandu-l! Si ne ucide pe toti!

Si indiferent daca mama sa l-a tinut in brate sau nu, arata-i acum adevaratul principiu matern! Tine-l in brate si ghideaza-l cu gratia si profunzimea ta care mocneste din miezul pamantului!

Nu il pedespi pentru ranile sale si pentru partile lui pe care le consideri ca nu indeplinesc nevoile sau criteriile tale, ci plangi pentru ele rauri gingase!

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!

Iubeste-l suficient incat sa fii goala si libera sa-ti deschizi corpul si sufletul inspre ciclul nasterii si al mortii, multumindu-i pentru aceasta oportunitate.

Atunci cand dansati impreuna prin vanturile tulburi si padurile linistite, fii indeajuns de curajoasa pentru a fi fragila si lasa-l sa bea din petalele gingase ale fiintei tale! Arata-i ca te poate tine in brate si te poate proteja.

Cazi in bratele lui si ai incredere ca te poate prinde chiar daca ai fost scapata de o mie de ori inainte. Invata-l cum sa se abandoneze, abandonandu-te pe tine, si cufunda-te in dulcele nimic din inima universului.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!

Incruajeaza-l, hraneste-l, ingaduie-l, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l

si, la randul tau, vei fi hranita si sprijinita, si protejata de brate puternice, ganduri clare si sageti precise, pentru ca el poate, daca il lasi, sa fie tot ceea ce tu visezi!

Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal,

fratele, fiul, fostul partener; de la primul baiat pe care l-ai sarutat, pana la ultimul dupa care ai oftat!

Multumeste pentru daruri si pentru revelatia intalnirii cu cel care sta in fata ta acum. Gaseste in el samanta a tot ce este nou si solar, o samanta pe care o poti hrani si din care puteti creste o lume noua, impreuna!”

 

http://awakeningwomen.com

Ce inseamna coborarea mintii in inima

Pentru a-i fi de folos omului, indemnandu-l la cele bune, mintea trebuie sa asculte glasul sufletului, al inimii, fiindca de acolo primim ceea ce Dumnezeu vrea sa ne transmita. >>Vibratia sufletului nostru este de 0,5 Hz. La nastere copilul are vibratia structurii rationale tot de 0,5 Hz adica comuniunea dintre suflet si ratiune este totala. In fiecare an, vibratia ratiunii unui copil creste cu 1 Hz pana la varsta de 21 de ani, pana la atingerea pragului de 21 Hz. Dupa aceasta varsta ar trebui ca ea sa scada ca urmare a inaintarii pe calea spiritualitatii, a meditatiei, a rugaciunii. Daca insa vibratia structurii rationale creste in continuare, atunci apare uzura creierului in gol, fara a fi in corelatie cu sufletul. Cand valoarea se apropie de 48 Hz, numarul de ganduri pe unitatea de timp e prea mare, e prea mult zgomot, se uzeaza creierul si apare imbatranirea precoce. Peste 50 Hz pot aparea boli mentale. >> >>Pentru a avea mintea coborata in inima trebuie sa ajungem ca structura rationala sa poata auzi din nou sufletul, adica sa-si coboare frecventa, functionand asemenea copiilor. Aceasta nu inseamna un comportament infantil intrucat ceea ce receptionam de la suflet corespunde cu ceea ce avem de facut in viata. Cand Iisus spunea ca trebuie sa fim asemenea copiilor pentru a intra in imparatia cerurilor, El se referea si la acest aspect al functionarii creierului. Atingerea frecventei de 0,5 Hz, cea de la nastere, inseamna controlul complet asupra organismului si inducerea starii de vindecare. >> >> >>Stiinta clasifica aceste frecvente ale creierului in unde beta, alfa, teta, delta ( in ordine descrescatoare cu frecventa). Cele beta au frecventele cele mai ridicate si corespund momentelor in care desfasuram activitati ce necesita concentrare, focalizare, atentie. Undele alfa sunt asociate cu starea starea de relaxare, creativitate; cele teta cu meditatia si starea premergatoare somnului iar cele delta sunt caracteristice somnului. Undele beta sunt benefice daca frecventa lor este situata in limita de jos a intervalului beta, intre 14 si 21 Hz, ceea ce corespunde unei concentrari calme, pozitive. Exista persoane care desfasoara activitati ce necesita concentrare si cu toate acestea ele se afla in starea alfa. Frecventele alfa si cele mai joase inseamna de fapt " Dumnezeu ma conduce " in timp ce frecventele beta inseamna " eu stau la conducere ". >> >> >>Putem influenta doar in mod indirect vibratia la care lucreaza creierul. Oricum, constientizarea acestui mod de functionare este primul pas pentru a merge in directia dorita. O functionare buna a structurii rationale inseamna sa tinem seama de tot ceea ce ne inconjoara si sa interactionam cu aceste lucruri inconjuratoare, dar mai ales cu cele care traiesc in jurul nostru. Astefl realizam o buna corelare cu universul Tatalui. Acest mod de functionare trebuie sa incercam sa-l mentinem cat mai mult timp, pe toata durata zilei. >> >>Exista mai multe metode care ajuta la scaderea vibratiei creierului, la coborarea mintii in inima si linistirea ei. Multi calugari folosesc pentru aceasta rugaciunea inimii care inseamna sincronizarea cu respiratia a rugaciunii "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu pentru rugaciunile Maicii Tale miluieste-ma pe mine pacatosul". Multe tehnici de meditatie, introspectie au acelasi rol, de a invata mintea sa colaboreze cu sufletul, sa se subordoneze lui. In viata de zi cu zi ne sunt de folos ruperile de ritm, care ne scot din gandurile care se perinda in capul nostru. Asta se intampla de exemplu cand observam o floare frumoasa si ramanem uimiti de frumusetea ei, vazand de fapt in ea frumusetea lui Dumnezeu. Cand discutam cu cineva, mintea coborata in inima inseamna ca il ascultam pe omul respectiv fara a ne gandi in alta parte; cerem insa sufletului parerea referitor la tot ceea ce ni se spune si transmitem omului din fata noastra doar ceea ce vine prin suflet de la Dumnezeu. A faptui ceva avand mintea in inima inseamna constientizarea ca Dumnezeu e cel care lucreaza prin noi; daca insa consideram ca noi suntem cei care facem totul, mintea nu mai sta in inima si devine agitata fiindca incearca sa controleze si organizeze ea totul. >> >> >>Calitatea somnului influenteaza si ea vibratia creierului. Pe durata somnului, o parte din suflet se duce la Tatal Ceresc unde primeste tot ceea ce are nevoie pentru buna desfasurare a zilei care urmeaza. E bine ca o parte mai mare din suflet sa se degaje astfel in timpul somnului, ceea ce corespunde unui somn profund, cu vibratie scazuta a creierului. Aceasta se obtine in masura in care reusim sa ne abandonam cu totul Tatalui Ceresc, fara nici o frica, fara nici o retinere, cu toate grijile si problemele noastre. >> >> >>Cand mintea este coborata in inima se observa prin calitatea luminii spirituale pe care o emanam. Lumina emanata de Tatal Ceresc e asa stralucitoare incat e necesar ca heruvimii si serafimii sa stea in jurul Lui pentru a transmite mai departe aceasta lumina in forma in care celelalte creatii o pot percepe. Lumina din noi care vine din scanteia divina, trecand prin suflet e si ea frumoasa, stralucitoare, pura. O minte agitata, plina de felurite ganduri, opacizeaza aceasta lumina si o face sa isi piarda din stralucire. O minte coborata in inima lasa aceasta lumina sa treaca mai departe neperturbata, luminandu-i si pe cei din jur.

Eckhart Tolle Sexuality & Instinctive Impulses

Tobias’ Scoala Energiilor sexuale ( SES)

 Brasov, 21-23 septembrie 2012

Tobias’ Sexual Energies School (SES): Explicarea si intelegerea abuzului fizic si psihic

Prezentata  de instructori  certificati  Anca Cristina Apostol si Florin Mandiuc

Acest workshop intensiv de trei zile este focusat pe intelegerea abuzului fizic, psihologic, psihic si sexual, oferind o intelegere profunda asupra dinamicii dezechilibrului energiilor sexuale si instrumente utile pentru a va re-echilibra si bucura de viata intr-un mod cu totul nou.

Cunoscuta ca fiind una dintre cele mai intense si transformatoare experiente oferite de Shaumbra Institute, scoala se adreseaza celor care: 

(1) au suferit un abuz de orice natura (fizic, psihic sau sexual); 

 (2) facilitatorilor care lucreaza cu cazuri de abuz;  

(3) tuturor celor care doresc sa inteleaga dinamica energiei relatiilor inter-personale dintr-o perspectiva a Noii Energii.  

Aceasta scoala reprezinta una dintre cele mai profunde si transformatioare scoli ale Noii Energii, fiind esentiala pentru  intelegerea dinamicii interactiunilor interumane si transferului de energie.
 
Experienta acestui workshop include sase transmisiuni oferite de Tobias prin Geoffrey Hoppe (inregistrate pe DVD) precum si activitati practice conduse de instructori certificati.

Limba : DVD-urile sunt in limba engleza cu subtitrare in limba romana. Discutiile sunt in limba romana (si in engleza, daca este cazul).

Programul scolii :
                                   Vineri, 21.09:   09:30  - 10:00  – inregistrarea participantilor
Vineri,          21.09:   10:00  - 16:00
Sambata,     22.09:   10:00  - 16:00
Dumninica,  23.09:   10:00  - 16:00

Cost:  495 USD  
 (Cazarea, masa si transportul nu sunt incluse)

.

Pentru detalii si inscrieri:  Anca Cristina Apostol
Instructor al Noii Energii
Telefon: 0743/26 99 88     

Va rog specificati la telefon sursa: Blogul Calea Iubirii

Namaste.

Tantrismul - o altă abordare a sexualităţii

de Paula Suciu

„Sexualitatea, sursa stării de bine şi de fericire, oferă accesul la conştiinţa divină. Atât timp cât implică iubire şi respect reciproc, relaţia sexuală ne permite să ieşim din noi înşine printr-o stare de abandon deplin şi comuniune totală cu celălalt. Această experienţă devine astfel tainică, purifică şi revitalizează fiinţa la toate nivelele, de la cel fizic până la cele mai subtile”. (Anne Givaudan, „Citirea aurei şi tratamente eseniene”)
Sexualitatea este unul dintre subiectele cele mai prost înţelese şi mai greşit abordate de către fiinţa umană, în ciuda progreselor sociale şi a îmbunătăţirii condiţiilor de trai din epoca actuală. Energia sexuală este cea mai puternică energie aflată la dispoziţia oricărei fiinţe umane, exercitând dintotdeauna o puternică fascinaţie. Cu toate acestea, majoritatea sistemelor religioase, îndeosebi tradiţia religioasă iudeo-creştină, ale cărei prejudecăţi legate de sexualitate sunt adânc impregnate în subconştientul colectiv, au făcut mari eforturi în direcţia distrugerii şi pervertirii sexualităţii, privând-o de caracterul ei spiritual şi sacru, cu scopul nedezvăluit de a frâna evoluţia fiinţei umane şi a o putea controla mai uşor.

Sexualitatea în lumea contemporană

Energia sexuală constituie forţa de bază a fiinţei umane. Oamenii cu o sexualitate puternică şi armonioasă se simt mai liberi, mai fericiţi, optimişti, trec mai uşor peste greutăţile vieţii şi devin mai greu de manipulat. Aşadar, este uşor de înţeles vehemenţa cu care sistemele religioase au îngrădit şi condamnat sexualitatea de-a lungul istoriei.

La polul opus, curentul pornografiei a redus sexualitatea doar la elementele fizice, instinctuale, deposedând-o de aspectele sale sublime si târând-o astfel în noroi, nerezolvând câtuşi de puţin problema sexualităţii contemporane. Fiind complet opusă îngrădirilor religioase, pornografia promovează o sexualitate deşănţată, chiar ostentativă, care pierde, din păcate, cu totul din vedere dimensiunea spirituală a acesteia.

Nici educaţia sexuală predată în şcoli nu ajunge foarte departe, ea prezentând doar aspectele mecanice ale unui act care se sfârşeşte în mod obligatoriu cu ejacularea masculină.

Devierile sexuale de care abundă mass-media ajung câteodată până la adevărate monstruozităţi şi fac dovada degenerescenţei la care unii contemporani ai noştri au ajuns. Consumul de afrodiziace în întreaga lume este impresionant şi este realizat cel mai adesea fără discernământ.

Astfel, tabloul vieţii sexuale al lumii contemporane se prezintă în culori foarte sumbre.

O soluţie străveche pentru probleme moderne

Soluţia înţelepciunii străvechi la problemele sexuale moderne este practica tantrismului. Aceasta reprezintă atât o modalitate de a ne îmbunătăţi uimitor performanţele sexuale într-un mod perfect natural şi plăcut, cât şi o cale spirituală menită să ducă la împlinirea şi desăvârşirea fiinţei umane.

În Tantra, energia sexuală şi, în special, pasiunea amoroasă nu se opun vieţii mistice şi spirituale. Atunci când este trăită conştient şi pe deplin controlat, sexualitatea facilitează atingerea celor mai înalte trăiri mistice, prin iubire liberă şi nelimitată.

Iubirea este o componentă esenţială în practica tantrismului, ea fiind catalizatorul tuturor practicilor amoroase tantrice, sexualitatea fiind privită ca manifestare fizică a iubirii şi integrată practic ca atare.

Din nefericire, viziunea modernă despre tantrism este redusă, în special în occident, la vagi tehnici sexuale cu o uşoară notă de spiritualitate, destinate să elibereze într-un mod miraculos practicanţii. Imaginea sa cea mai cunoscută este cea a unei sexualităţi sălbatice, practicate în acompaniamentul unor instrumente exotice şi îmbibată cu mireasma beţişoarelor parfumate.

Tantrismul veritabil este, însă, mult mai mult. El opune iubirea exploatării sexuale, iar valorile sale sunt cele ale respectului necondiţionat faţă de esenţa spirituală ultimă şi deplin liberă a fiecărei fiinţe umane, pe care îşi propune s-o regăsească fără a se pierde într-o căutare exterioară sterilă şi iluzorie.

Ţelul tantrismului este desăvârşirea spirituală

În tantrism, spiritul este sursa din care se nasc şi unde se întorc toate fenomenele, toate diferenţierile, toate textele sacre, învăţăturile, doctrinele şi toate dualităţile. Astfel, doar experienţa directă a naturii esenţiale a propriului spirit este aducătoarea supremei desăvârşiri.

Tradiţiile spirituale autentice oferă două modalităţi pentru a integra divin sexualitatea în viaţa noastră de zi cu zi: abstinenţa activă (adică suspendarea oricărei activităţi sexuale) şi continenţa sexuală. Dintre acestea, abstinenţa a fost universal recunoscută şi practicată în cadrul diferitelor căi spirituale, iar continenţa sexuală a fost păstrată doar pentru practicanţii tantrici şi pentru cei din elita societăţii.

Abstinenţa, nefiind o posibilitate accesibilă oricui, a fost abordată doar de anumiţi oameni care şi-au dedicat întreaga viaţă lui Dumnezeu. Restul lumii, căzând astfel pradă ignoranţei şi păcatului, a rămas să trăiască în mijlocul unei societăţi în care sexualitatea e profund controversată şi în mod dureros distorsionată, în pofida caracterului ei natural şi firesc.

Tantrismul, pe de altă parte, oferă perspectiva practicării continenţei sexuale, care nu presupune renunţarea la viaţa amoroasă ci, dimpotrivă, se foloseşte de energia sexuală ca de o veritabilă trambulină spre profunzimi spirituale nebănuite.

Calea regală de atingere a stării de iluminare

Actul sexual nu trebuie privit ca o cursă contracronometru spre a atinge orgasmul, ci ca un mijloc plăcut de a accesa nivele superioare de conştiinţă. Lipsit de dimensiunea spirituală pe care tantrismul o infuzează sexualităţii, actul erotic rămâne o simplă manifestare instinctuală.

În tantrism, focul pasiunii erotice este controlat şi sublimat printr-o dirijare ascendentă a energiei, acţiune care antrenează trezirea unei energii colosale în fiinţă, numită tradiţional KUNDALINI. Această energie fundamentală este în mod obişnuit într-o stare „adormită”, încolăcită la baza coloanei vertebrale, la nivelul primei CHAKRA (centru de energie subtilă a fiinţei umane).

Odată trezită, ea va trebui să parcurgă un traseu ascendent, din CHAKRA în CHAKRA, de-a lungul coloanei vertebrale, dinamizând succesiv toate cele şapte CHAKRA-e şi ieşind prin CHAKRA coronară, într-o stare extatică de fuziune cu întregul univers. Tocmai de aceea se spune că aceasta este calea regală de atingere a stării de iluminare.

Rolul femeii este esenţial

Această manieră spirituală de abordare a sexualităţii, folosindu-ne conştient de atracţia sexuală şi de plăcerea trăită plenar într-o relaţie de cuplu bazată pe iubire reciprocă, oferă noi viziuni şi posibilităţi de dezvoltare lăuntrică, într-o societate dominată de sistemul patriarhal şi sexualitatea masculină.

Pe de altă parte, departe de a fi considerată o sursă de păcat, imoralitate sau tentaţie decadentă, femeia are rolul de iniţiatoare în Tantra. Prin imensa sa capacitate orgasmatică femeia este în mod spontan pregătită pentru calea tantrică şi pentru a transmite cele mai înalte învăţături mistice.

Tantrismul creează o polarizare profundă între adepţii săi, bărbaţi şi femei, fiecare îndeplinind rolul său bine stabilit în jocul extaziant al polarităţilor universale care guvernează permanent întreaga manifestare.

Arta de a face dragoste – cale de revelare a Sinelui Divin

Pentru ca această pătrundere în profunzimile fiinţei să poată fi experimentată, adeptul tantric trebuie să aibă o atitudine profund relaxată. Aceasta îi permite să se situeze în centrul vârtejului energiilor declanşate în actul erotic, într-un mod asemănător situării în centrul imobil al unei tornade. Astfel el nu este deloc deviat de uriaşele energii care se pot declanşa într-o astfel de fuziune.

Această stare, o adevărată cheie în Tantra, permite manifestarea unor energii din ce în ce mai mari. Fără acestea accesul la dimensiunile profunde ale fiinţei nu ar fi posibil.

A stăpâni arta relaxării atunci când te afli într-un stadiu avansat de excitaţie sexuală poate părea dificil, deorece aparent este o contradicţie. Este vorba, însă, de o relaxare în care practicantul îşi păstrează luciditatea bucurându-se plenar, fără a se lăsa pradă senzaţiilor fizice pe care le trăieşte într-o manieră profund interiorizată.

Acest mod de a face dragoste permite trăirea orgasmelor multiple din ce în ce mai intense, atât de către femei, cât şi de către bărbaşi, lucru cu totul neobişnuit pentru omul zilelor noastre, care asociază orgasmul cu pierderea energiei sexuale prin descărcare.

Experimentarea valurilor orgasmice de către cuplul tantric care fuzionează cu continenţă sexuală poate duce, atunci când orgasmele sunt trăite la unison de către cei doi iubiţi, la starea de SAMADHI, scopul tuturor practicilor spirituale. Atunci, fuziunea dintre cei doi atinge cele mai profunde straturi ale fiinţei, ajungând în punctul terminus al aventurii spiritului în căutarea de sine - ţelul spiritual ultim, esenţa tuturor esenţelor.

Practica tantrismului presupune o disciplină riguroasă

Trezirea, amplificarea şi, în special, controlul forţei sexuale în fiinţa umană necesită o disciplină riguroasă. Aceasta vizează, în primul rând, descătuşarea de propriile noastre condiţionări, temeri, prejudecăţi, tabu-uri, emoţii negative, într-o stare iubire de sine şi împăcare cu fiinţa noastră lăuntrică.

Practica meditaţiei şi controlul respiraţiei constituie o pregătire excelentă în această direcţie. Există nenumărate tehnici şi iniţieri secrete pe care, odată pornit pe calea tantrică, le putem accesa şi practica cu succes.

Însă a face dragoste într-un mod conştient nu ţine doar de tehnică, este înainte de toate o artă în care este esenţial să ne dăruim cu întreaga noastră fiinţă, să ne abandonăm total şi lucid pentru a simţi plenar ceea ce se petrece în inimă, pentru a pătrunde de fiecare dată mai profund în interior, căci cu cât pătrundem mai adânc, cu atât suntem mai aproape de Sinele Divin.

Osho: Ce este dragostea?

Urmatorul fragment face parte din cartea Cand iubesti, aparuta la PRO Editura si Tipografie.

Ce este dragostea?
N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente.

Da, se vorbeste despre ea. Se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste – exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene.

Este aproape ca si cum cineva ar intreba: „Ce este hrana?“ Nu ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta intrebare? Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana respectiva ar fi fost privata de mancare de la inceputul inceputului si nu ar fi gustat niciodata hrana. La fel este intrebarea „Ce este dragostea?“

Dragostea este hrana sufletului, insa ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla etern pe patul de moarte.

Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea.

Nici un copil nu primeste parintii pe care ii merita – nici un copil nu primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi.

Am auzit de o mica vale in care se nasc copii si in trei luni dupa nastere orbesc. Era o societate mica, primitiva, in sanul careia exista o musca ce provoca o infectie si orbirea, astfel incat intreaga comunitate orbise. Fiecare copil se nastea cu ochi care functionau perfect, dar in decurs de trei luni cel mult, orbea din cauza acestor muste.

Si probabil ca mult mai tarziu, in cursul vietii lor, acesti copii trebuie sa se fi intrebat, „Ce sunt ochii? Ce vrei sa spui cand folosesti cuvantul ochi? Ce este vederea? Ce inseamna sa vezi? Ce vrei sa spui cu asta?“ Iar intrebarea trebuie sa fi fost lipsita de sens. Acesti copii se nasteau cu vedere, insa o pierdeau cumva, in timpul cresterii.

Asta s-a intamplat si cu dragostea. Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente – ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor.

Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna „Te iubim foarte mult“, dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect.

Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.

Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste – in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea.

Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica. Iar dragostea copilului este foarte fragila – fapt natural, deoarece copilul este fragil, corpul sau este fragil.

Crezi ca un copil lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat de neajutorat este copilul – daca un copil este lasat singur, este aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri – si asta se intampla si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita.

Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai – si aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe… poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu Tatal!

S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: „Sa faceti asta“ si „Sa nu faceti asta“ – a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. „Sa nu mancati fructele din pomul acesta.“ Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai.

Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. „Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat.“ In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri.

Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica – inceputul, ABC-ul politicii.

In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor.

Asa ca, pentru a „merita“ copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat.

De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: „Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste.“ De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri.

La orice nimic, vede furia parintilor – nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa.

Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste – acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei.

Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor – nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste – copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea „Ce este dragostea?“ Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau.

Insa acest lucru nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor – reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca esti femeie, uita-te – este posibil sa repeti, aproape identic, comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model? Daca esti barbat, uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva, erai surprins – „Cum poate tata sa faca asa ceva?“ –, iar acum faci aceleasi lucruri.

Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat.

Nu pot sa definesc ce este dragostea, pentru ca nu exista nici o definitie a dragostei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite, asemenea nasterii, mortii, asemenea lui Dumnezeu, asemenea meditatiei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite – nu pot sa-l definesc.

Nu pot sa spun „asta inseamna dragoste“, nu pot sa ti-o arat. Nu este un fenomen vizibil. Nu poate sa fie disecat, nu poate sa fie analizat; poate numai sa fie traita si numai prin traire vei sti ce este. Insa pot sa-ti arat calea pentru a o trai.

Primul pas este sa scapi de parintii tai. Si prin asta nu vreau sa spun sa nu-ti respecti parintii, nici gand. As fi ultimul care sa-ti spuna asa ceva. Nu vreau sa spun sa scapi fizic de parintii tai, vreau sa spun sa scapi de vocile parintilor dinlauntrul tau, de programul dinlauntrul tau, de inregistrarile dinlauntrul tau.

Sterge-le pur si simplu… si vei fi pur si simplu surprins ca, daca vei scapa de parintii din launtrul fiintei tale, te vei elibera. Pentru prima oara vei putea sa ai compasiune fata de parintii tai, altfel acest lucru nu se va intampla: vei ramane plin de resentimente.

Oricine are resentimente fata de propriii parinti. Cum sa nu nutresti resentimente fata de ei, cand ti-au facut atat de mult rau? Si nu te-au ranit cu stiinta – ti-au dorit numai binele, au vrut sa faca tot ce puteau pentru binele tau. Insa ce ar fi putut sa faca? Simplul fapt ca-ti doresti ceva nu inseamna ca se va si intampla. Doar cu dorinta de bine nu se intampla nimic.

Iti doreau tot binele, acesta este adevarul; nu exista nici o indoiala in aceasta privinta; oricare parinte vrea ca viata sa aduca toate bucuriile copiilor lor. Insa ce pot face? Ei insisi nu au cunoscut nici o bucurie in viata. Sunt roboti si cu buna-stiinta, ori fara sa-si dea seama, deliberat sau intentionat, vor crea o atmosfera in care copiii lor se vor transforma, mai devreme sau mai tarziu, in niste roboti.

Daca vrei sa fii o fiinta omeneasca si nu o masina, descotoroseste-te de parintii tai. Si va trebui sa fii cu foarte mare bagare de seama. Este o munca grea, solicitanta; nu poti sa faci lucru acesta instantaneu. Va trebui sa fii foarte atent la comportamentul tau. Uita-te si vezi cand este prezenta mama ta, cand actioneaza ea prin intermediul tau – opreste asta, departeaza-te de asta.

Fa ceva absolut nou, un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi putut sa si-l imagineze. De exemplu, iubitul tau se uita la o alta femeie cu o privire foarte apreciativa. Acum uita-te la ceea ce faci tu. Faci acelasi lucru pe care l-ar fi facut mama ta cand tatal tau se uita la o alta femeie cu o privire plina de apreciere?

Daca faci acest lucru, nu vei sti niciodata ce inseamna dragostea, pur si simplu vei repeta o poveste. Exact aceleasi roluri vor fi interpretate de alti actori, asta-i tot; aceeasi piesa mizerabila repetata din nou si din nou.

Nu fi un imitator, iesi din asta. Fa ceva nou. Fa un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Fa un lucru nou, pe care tatal tau nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Aceasta noutate va trebui sa fie adusa in fiinta ta si dupa aceea va incepe sa se reverse dragostea.

Prin urmare, primul lucru esential pe care trebuie sa-l faci este sa te descotorosesti de parintii tai.

Al doilea lucru esential este acesta: oamenii cred ca pot sa iubeasca numai atunci cand gasesc partenerul potrivit – o prostie! Nu vei gasi niciodata unul. Oamenii cred ca vor iubi numai atunci cand vor gasi barbatul perfect sau femeia perfecta. Prostie! Nu-i vei gasi niciodata, deoarece femeia perfecta si barbatul perfect nu exista. Iar daca ar exista, nu si-ar bate capul cu dragostea ta. Pur si simplu nu i-ar interesa.

Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: „Ai calatorit foarte mult – ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?“

Batranul s-a intristat profund. A spus: „Ba da, o data am gasit-o. Intr-o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta.“

Curiosul l-a intrebat mai departe: „Si ce s-a intamplat? De ce nu te-ai casatorit?“

Trist, batranul i-a spus: „Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect.“

Si aminteste-ti, cand doua fiinte sunt perfecte, nevoia lor de dragoste nu este aceeasi ca nevoia ta de dragoste. Are niste caracteristici cu totul diferite. Nu intelegi nici macar dragostea care este posibila pentru tine, asa ca nu vei intelege dragostea lui Buddha sau dragostea pe care o revarsa asupra ta un Lao Tzu – nu vei putea sa o intelegi.

Mai intai trebuie sa intelegi dragostea care este un fenomen natural. Nici macar acest lucru nu s-a intamplat. Mai intai trebuie sa intelegi ceea ce este natural si apoi ceea ce este transcendental.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa-l retii este sa nu cauti niciodata barbatul perfect sau femeia perfecta. Si aceasta idee ti-a fost bagata in cap – ca daca nu vei gasi barbatul perfect sau femeia perfecta, nu vei cunoaste fericirea. Asa ca tot continui sa cauti perfectiunea si nu o gasesti, asa ca esti nefericit.

Pentru a pluti si a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea. Dragostea nu are nimic de-a face cu celalalt. O persoana iubitoare pur si simplu iubeste, la fel cum o persoana vie respira si bea, mananca si doarme. Exact la fel, o persoana cu adevarat iubitoare iubeste.

Nu spui, „Daca aerul nu este perfect, nepoluat, eu nu respir.“ Continui sa respiri chiar si in Los Angeles; continui sa respiri chiar si in Bombay. Continui sa respiri pretutindeni, chiar daca aerul este poluat, otravit. Continui sa respiri! Nu-ti poti permite sa nu respiri pentru ca aerul nu este asa cum ar trebui sa fie.

Daca ti-e foame, mananci ceva, indiferent ce. In desert, daca mori de sete, bei orice. Nu vei insista sa ti se dea o Coca-Cola, merge orice – orice este de baut, apa chioara, chiar si apa murdara. Este un fapt cunoscut ca au existat oameni care si-au baut propria urina. Cand mori de sete, nu te mai intereseaza ce este, bei orice sa-ti astamperi setea. Oamenii si-au ucis camilele in desert sa bea apa – camilele stocheaza apa in corpul lor.

Situatia devenea periculoasa in acest conditii, pentru ca oamenii trebuiau sa mearga pe jos kilometri intregi. Insa le era atat de sete, incat setea a contat mai mult – mai intai apa; altfel mureau. Fara apa, chiar daca ar fi mai trait camila, ce-ar fi mai putut sa faca? Camila ar fi dus un cadavru in orasul cel mai apropiat, deoarece fara apa oamenii ar fi murit.

O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste. Dragostea este o functie naturala.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu cauti perfectiunea; altfel nu va curge nici un fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni ne-iubitor. Oamenii care cer perfectiunea sunt oameni complet ne-iubitori, nevrotici. Chiar daca isi pot gasi un iubit sau o iubita, cer perfectiune, iar dragostea este distrusa din caza acestei pretentii.

Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru ca o iubeste pe ea. Ca si cum ar fi comis un pacat! De-acum trebuie sa fie perfect, de-acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lui – brusc, doar din cauza acestei femei?

De-acum nu mai poate sa fie om? Trebuie sa devina fie supraom, fie un fals, un prefacut. Natural, este foarte greu sa devii un supraom, asa ca oamenii devin niste falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru, sa se prefaca. In numele dragostei, oamenii nu fac decat devina niste prefacuti.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu ceri niciodata perfectiunea. Nu ai nici un drept sa pretinzi nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator, dar nu cere nimic – pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te iubeasca. Atunci cand cineva iubeste, este un miracol. Fii impresionat de miracol.

Insa oamenii nu sunt impresionati. Pentru niste nimicuri, distrug toate posibilitatile de a exista dragoste. Nu sunt prea interesati de dragoste si de bucuria ei. Sunt mai interesati de incursiunile in alte ego-uri.

Fii preocupat de bucuria ta. Fii cat se poate de preocupat de bucuria ta, sa nu te intereseze altceva decat bucuria ta. Toate celelalte sunt neesentiale. Dragostea – ca functie naturala, la fel cum respiri. Iar atunci cand iubesti pe cineva, nu incepe sa ai pretentii; altfel, de la bun inceput vei inchide portile. Nu te astepta la nimic. Daca ti se iveste ceva in cale, fii recunoscator. Daca nu se iveste nimic, nu este nevoie sa se iveasca. Nu poti sa te astepti la ceva.

Insa urmareste-i pe oameni, urmareste-i cum se trateaza unii pe altii ca si cum ar avea obligatii reciproce. Daca sotia iti pregateste masa, nu-i multumesti niciodata. Nu spun ca ar trebui sa dai glas multumirilor, insa ar trebui sa se vada in ochii tai. Insa nu-ti bati capul, iei lucrul acesta ca fiind de la sine inteles – asta e treaba ei. Cine ti-a spus asta? Daca sotul tau castiga bani, nu-i multumesti niciodata. Nu simti nici un fel de gratitudine. „Asta e treaba barbatului.“ Asta se petrece in mintea ta. Cum ar putea sa creasca dragostea?

Dragostea are nevoie de un climat de dragoste, dragostea are nevoie de un climat de gratitudine, de multumire. Dragostea are nevoie de o atmosfera neconstrangatoare, de o atmosfera lipsita de asteptari. Acesta este al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti.

Iar al treilea lucru este urmatorul. In loc sa te gandesti cum sa faci sa primesti dragoste, incepe sa o dai. Nu exista nici un alt mijloc. Oamenii sunt mai preocupati cum sa apuce si sa ia. Pe toti ii intereseaza sa primeasca si se pare ca nimanui nu-i face vreo placere sa dea.

Atunci cand dau, oamenii o fac cu o mare reticenta – chiar daca dau, dau numai ca sa primeasca la randul lor si au o atitudine comerciala. Este un targ. Totdeauna au foarte mare grija sa primeasca mai mult decat dau – in felul acesta au facut un targ bun, o afacere buna. Iar celalalt face acelasi lucru. Dragostea nu este o afacere, asa ca inceteaza sa ai o atitudine de am de afaceri.

Altfel iti vei irosi viata si vei rata dragostea si tot ceea ce este frumos in ea – pentru ca tot ceea ce este frumos nu are nimic in comun cu afacerile. Afacerile sunt lucrul cel mai urat din lume – un rau necesar, insa existenta nu are nimic in comun cu afacerile.

Copacii infloresc, nu este o afacere; stelele sclipesc, nu este o afacere, si nu trebuie sa platesti nimic nimanui pentru asta si nimeni nu cere nimic de la tine. Vine o pasare, se asaza la usa ta, canta un cantec si nu-ti cere nici un certificat si nici un semn de apreciere. A cantat cantecul si apoi pleaca fericita in alta parte, fara sa lase vreo urma.

Asa creste dragostea. Da si nu astepta sa vezi cat de mult poti sa iei. Da, ea vine, inmiita, dar vine natural. Vine dupa propria vointa, nu este nevoie sa o chemi. Cand o chemi, nu vine niciodata. Cand o chemi, o ucizi. Prin urmare, da. Incepe sa dai.

La inceput va fi greu, deoarece intreaga ta viata ai fost antrenat nu sa dai, ci sa iei. La inceput va trebui sa te lupti cu propria platosa. Musculatura ti-a intepenit, inima ti-a inghetat, ai devenit rece. La inceput iti va fi greu, dar fiecare pas facut te va duce la un altul si incetul cu incetul, fluviul va incepe sa curga.

La inceput descotoroseste-te de parintii tai. Descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de societate, descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de civilizatie, educatie, de totul – deoarece parintii tai reprezinta toate acestea. Devii un individ. Pentru prima oara, nu mai faci parte din masa, ai o individualitate autentica. Esti pe cont propriu. Asta inseamna maturizarea. Asa ar trebui sa fie o persoana matura.

O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de parinti. O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de nimeni de care sa se agate sau sa se sprijine. O persoana matura este o persoana fericita in solitudinea ei – solitudinea ei este un cantec, o sarbatoare. O persoana matura este o persoana care poate sa fie fericita cu ea insasi. Aceasta singuratate nu inseamna singuratate, faptul de a fi solitar inseamna solitudine, este meditativa.

Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei. Daca ai fi ramas acolo mai mult de noua luni, ai fi murit – nu numai tu, ci si mama ta ar fi murit. Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei tale; apoi intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera familiei tale, un alt pantec, ca sa te duci la scoala. Dupa aceea intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera scolii, un alt pantec, ca sa iesi in lumea larga.

Insa in profunzimea sinelui tau, esti in continuare tot un copil. Inca te afli in pantec! Exista straturi suprapuse de pantec si acest pantec trebuie spart. Asta reprezinta ceea ce in Orient am numit cea de-a doua nastere. Cand ai ajuns la cea de-a doua nastere, esti complet liber de impresiile parintilor.

Si frumusetea este ca o asemenea persoana le este recunoscatoare parintilor sai. Paradoxul este ca numai o asemenea persoana isi poate ierta parintii. Are compasiune si dragoste pentru ei, are sentimente extraordinar de puternice pentru ei, pentru ca si ei au suferit la fel. Nu este o persoana furioasa, nu, nici pe departe. Poate sa aiba lacrimi in ochi, dar nu este o persoana furioasa si va face tot ceea ce va putea pentru a-si ajuta parintii sa avanseze catre o asemenea plenitudine a singuratatii, la o asemenea inaltime a singuratatii.

Trebuie sa devii o individualitate, acesta este primul lucru. Al doilea lucru este sa nu astepti perfectiunea si sa nu ceri si sa nu pretinzi. Iubeste oamenii obisnuiti. Nu e nimic in neregula cu oamenii obisnuiti. Oamenii obisnuiti sunt extraordinari! Fiecare fiinta umana este atat de unica; arata respect pentru aceasta unicitate.

In al treilea rand, da, si da fara nici o conditie – atunci vei sti ce inseamna dragostea. Eu nu o pot defini. Iti pot arata calea pentru a o cultiva. Iti pot arata cum sa sadesti o tufa de trandafiri, cum sa o uzi, cum sa ii pui ingrasamant, cum sa o protejezi. Apoi, din senin, intr-o buna zi, apare trandafirul si casa ta e plina de parfumul lui. Asa se intampla si dragostea.

Osho
http://www.damaideparte.ro/index.php/osho-ce-este-dragostea/614/4/

Trezirea impreuna

Cand doi oameni se dedica unei relatii spirituale, ei cad de acord sa se ajute unul pe celalalt sa devina constienti de tiparele autotradarii.

Intentia lor nu este sa-si inabuse sentimentele negative, ci sa CREEZE suficienta siguranta in cadrul relatiilor, PENTRU CA SENTIMENTELE NEGATIVE SA POATA IESI LA SUPRAFATA SI TIPARELE AUTOTRADARII SA POATA FI REVELATE .....

Compania spirituala inseamna nu numai imapratasirea unui scop comun si o orientare de viata ci si un legamat reciproc, plin de CURAJ de a-si asuma responsabilitatea si de a elimina acuzele.

Fiecare persoana se afla aici pentru a-si ajuta partenerul sa inceteze de a mai proiecta, sa inceteze de a mai face pe victima , sa inceteze de a mai gasi probleme in afara lui insusi....

NU face acest lucru tinandu-i conferinte... ci creand un spatiu SIGUR si plin de compasiune, in care celalalt poate sa stea FATA IN FATA cu el insusi....

Acolo unde acesta ar putea vedea un dusman, celalalt NU vine alaturi de el.

Dar el poate IUBI.... Poate ACCEPTA modul in care simte celalalt....

Ii poate valida sentimentele si, cu BLANDETE, il poate incuraja sa gaseasca, IN PROPRIA INIMA, calea SPRE PACE.....

Chiar daca il vede pe celalalt cum creeaza proiectii, NU incearca sa-l indrepte, deoarece aceasta ar insemna sa i se alature in minciuna.

Ramane , pur si simplu, CONSTIENT, de CINE este celalalt cu adevarat.

Si astfel, il aduce, cu blandete si fara vorbe.... INAPOI SPRE EL INSUSI....

Dar....MAI PRESUS DE TOATE...... STA DOAR SI ASCULTA !

NU este de acord cu ce zice celalalt si nici NU contrazice.

STIE ca parerile lui NU inseamna NIMIC si ca ele nu ar face altceva decat sa-l indeparteze pe celalalt din procesul sau.

ASCULTA DOAR...... cu multa atentie si compasiune.

ASCULTA FARA SA JUDECE- sau, daca descopera ca judeca- devine constient de propriile sale judecati si iar sta si ASCULTA.....

ASCULTA CU O INIMA DESCHISA SI CU O MINTE DESCHISA.....

Iar atitudinea sa de A ASCULTA devine un stalp de sprijin pentru ADEVAR....

Cu cat ASCULTA MAI MULT FARA SA JUDECE, cu atat calatoria plina de acuze a celuilalt... incetineste.....

Treptat, folosind cararea IUBIRII SALE, celalalt se intoarce la el insusi....

ACESTA ESTE DARUL pe care PARTENERUL SPIRITUAL il ofera celuilalt partener.... Aceasta este perla de maxima valoare....

Cand fiecare poate sa-i dea celuilalt DARUL ACCEPTARII SI IUBIRII NECONDITIONATE.... -extinzand acest dar pentru a include pe toata lumea, - nu mai exista proiectie, acuze si atac....

Nu mai exista subiecte asupra carora acestea sa se indrepte...

Nu mai exista victime si tortionari....

EXISTA DOAR PARTENERI EGALI IN DANSUL VIETII....INIMILE SE DESCHID.... la inceput putin ...apoi atat de mult.... ca POT CUPRINDE INTREG UNIVERSUL MANIFESTAT....

SUNTETI BINECUVANTATI SA INTELEGETI SI SA SIMTITI!

SUNTETI BINECUVANTATI SA VA TREZITI INTRU ADEVARUL LUI CINE SUNTETI !

NAMASTE !

de Paul Ferrini