“Iubirea apare numai in aceia care se cunosc pe sine. Iubirea e lumina care umple inimile meditative.
Iubirea e flacara care se ridica in tine, atunci cand ii faci loc. Gandurile si prejudecatile tale trebuie stapanite. Nu va mai exista problema dreptatii, nu vei mai putea fi nederept cu nimeni. Nici cu dusmanii tai.
Oamenii se casatoresc atunci cand se indragostesc. Dar ei nu stiu nimic despre iubire; misterul iubirii le este absolut necunoscut. De fapt, numesc “iubire” cu totul altceva. Pofta o numesc “iubire”, iar casatoria din dragoste e de fapt doar o pofta.
Iubirea nu e niciodata oarba. Pentru ca exista o confuzie si oamenii n-au putut trage o linie de demarcatie, au inceput sa vorbeasca despre “iubirea oarba”.
Iubirea iti da o perspectiva clara, ochi proaspeti. Pofta e, desigur, oarba, pentru ca e biologica si nu are nimic in comun cu spiritualitatea.
Căsătoriile nu sunt altceva decât nişte afaceri ale politicienilor şi preoţilor, nişte încătuşări la care oamenii aderă de bunăvoie. “Jurăm în faţa ofiţerului de stare civilă credinţă şi dăruire partenerului de viaţă…” – este o insultă adusă iubirii! A aduce iubirea în faţa preoţilor sau a politicienilor este cel mai urât lucru pe care îl poate face cineva; de fapt, este o crimă de neiertat. Iar asemenea legăminte sunt complet stupide: “Suntem de acord să ne căsătorim şi promitem că nu ne vom despărţi şi nu ne vom înşela niciodată.” Nu înseamnă prin aceasta că punem legea deasupra iubirii? Legea este doar pentru aceia care nu cunosc ce este iubirea. Legea este pentru cei care sunt orbi, care au uitat limbajul inimii şi trăiesc doar prin comenzile minţii.
Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să fii.
Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.
Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.
În momentul în care simţi că nu mai eşti dependent de nimeni, în fiinţă ţi se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubeşti. Din contră, vei cunoaşte pentru prima dată o nouă dimenisune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte, şi care se apropie mai degrabă de prietenie pură.
Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi – aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.
Iubirea pare să fie ca un medicament; este cerută doar de cei în suferinţă.
Daca iubirea ta este atat de mare pentru a contine si renuntarea, numai atunci se poate numi iubire. Daca renuntarea este destul de mare ca sa contina si iubirea, abia atunci este cu adevarat renuntare. Si cea mai mare crestere posibila este atunci cand un om le manifesta pe amandoua.
De câte ori libertatea se întâmplă într-o conştiinţă, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire.
Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti. Iubirea nu e o relatie intre doua persoane. Ea este un stadiu al constiintei tale.
Cand dragostea si ura lipsesc, deopotriva totul devine clar si nedeghizat.
Doar cei care sunt pregatiti sa devina nimeni sunt capabili sa iubeasca.
Iubirea este hrana sufletului, la fel cum alimentele hranesc trupul fizic, iubirea hraneste sufletul. Daca trupul nu primeste alimentele de care ai nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile si cu sufletul. Daca nu beneficiaza de iubirea de care are nevoie, devine slab, se poate chiar imbolnavi.
Iubirea si meditatia sunt doua aripi pe aceiasi umeri, ele se echilibreaza reciproc. Numai atunci cand le cultivi pe amandoua poti creste, poti deveni implinit.
Osho
Iubirea e flacara care se ridica in tine, atunci cand ii faci loc. Gandurile si prejudecatile tale trebuie stapanite. Nu va mai exista problema dreptatii, nu vei mai putea fi nederept cu nimeni. Nici cu dusmanii tai.
Oamenii se casatoresc atunci cand se indragostesc. Dar ei nu stiu nimic despre iubire; misterul iubirii le este absolut necunoscut. De fapt, numesc “iubire” cu totul altceva. Pofta o numesc “iubire”, iar casatoria din dragoste e de fapt doar o pofta.
Iubirea nu e niciodata oarba. Pentru ca exista o confuzie si oamenii n-au putut trage o linie de demarcatie, au inceput sa vorbeasca despre “iubirea oarba”.
Iubirea iti da o perspectiva clara, ochi proaspeti. Pofta e, desigur, oarba, pentru ca e biologica si nu are nimic in comun cu spiritualitatea.
Căsătoriile nu sunt altceva decât nişte afaceri ale politicienilor şi preoţilor, nişte încătuşări la care oamenii aderă de bunăvoie. “Jurăm în faţa ofiţerului de stare civilă credinţă şi dăruire partenerului de viaţă…” – este o insultă adusă iubirii! A aduce iubirea în faţa preoţilor sau a politicienilor este cel mai urât lucru pe care îl poate face cineva; de fapt, este o crimă de neiertat. Iar asemenea legăminte sunt complet stupide: “Suntem de acord să ne căsătorim şi promitem că nu ne vom despărţi şi nu ne vom înşela niciodată.” Nu înseamnă prin aceasta că punem legea deasupra iubirii? Legea este doar pentru aceia care nu cunosc ce este iubirea. Legea este pentru cei care sunt orbi, care au uitat limbajul inimii şi trăiesc doar prin comenzile minţii.
Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să fii.
Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.
Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.
În momentul în care simţi că nu mai eşti dependent de nimeni, în fiinţă ţi se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubeşti. Din contră, vei cunoaşte pentru prima dată o nouă dimenisune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte, şi care se apropie mai degrabă de prietenie pură.
Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi – aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.
Iubirea pare să fie ca un medicament; este cerută doar de cei în suferinţă.
Daca iubirea ta este atat de mare pentru a contine si renuntarea, numai atunci se poate numi iubire. Daca renuntarea este destul de mare ca sa contina si iubirea, abia atunci este cu adevarat renuntare. Si cea mai mare crestere posibila este atunci cand un om le manifesta pe amandoua.
De câte ori libertatea se întâmplă într-o conştiinţă, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire.
Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti. Iubirea nu e o relatie intre doua persoane. Ea este un stadiu al constiintei tale.
Cand dragostea si ura lipsesc, deopotriva totul devine clar si nedeghizat.
Doar cei care sunt pregatiti sa devina nimeni sunt capabili sa iubeasca.
Iubirea este hrana sufletului, la fel cum alimentele hranesc trupul fizic, iubirea hraneste sufletul. Daca trupul nu primeste alimentele de care ai nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile si cu sufletul. Daca nu beneficiaza de iubirea de care are nevoie, devine slab, se poate chiar imbolnavi.
Iubirea si meditatia sunt doua aripi pe aceiasi umeri, ele se echilibreaza reciproc. Numai atunci cand le cultivi pe amandoua poti creste, poti deveni implinit.
Osho
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu