Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho

miercuri, 21 noiembrie 2012

Barbatul tau este alegerea ta

partea I





“Draga mea iubita,

 speranta mea este ca nu vei renunta. Stiu ca barbatii din trecutul tau te-au ranit si ca, uneori, nici eu nu ma ridic la inaltimea asteptarilor tale. Dar, te rog, nu te multumi niciodata cu mai putin decat isi doreste cel mai profund inima ta. 

Am vazut atat de multe femei renuntand si multumindu-se cu o relatie mediocra, incapabila sa le conduca spre Dumnezeu…
 
Am vazut de asemenea si femei care au incercat sa evite practica dificila a devotiunii prin ambele trupuri incercand sa se iubeasca singure. Aceste femei invata sa se amageasca iubindu-se pe ele insele asa cum sunt si acceptand manifestarile barbatului cu toate limitarile sale, crezand ca mai bine de atat nu le poate fi. 


Poate mai bine nu va fi, dar mai raul ajung sa-l traiasca datorita compromisului si fricii din viata lor. Ele se multumesc oftand cu foarte putin si nu mai aspira catre perfectiunea si adevarul iubirii, caci, in felul acesta, cred ele ca accepta realitatea asa cum este.


In ceea ce te priveste, as fi dezamagit daca te-ai multumi cu atat. Este adevarat ca totul incepe cu iubirea de sine si cu iubirea partenerului asa cum este acesta, cu tot cu zidurile sale de autoaparare si cu tot cu imperfectiunile sale. Pasul urmator consta insa in a-i permite expresiei profunde a inimii tale sa imi ilumineze viata, astfel incat sa pot vedea dincolo de limitarile mele.


Daca ma vei alege pe mine, sau orice alt barbat in care poti avea o incredere deplina pentru a-ti deschide inima mai profund in fata lui decat daca te-ai limita sa iti iubesti propriile ziduri de autoaparare si propriile limite, atunci inima ta ar inflori intr-o masura mult mai mare decat daca te-ai multumi cu realitatea asa cum este ea acum. 


Primul pas consta in a te iubi pe tine insati, in a ma iubi pe mine si in a-i iubi pe toti ceilalti asa cum suntem, cu tot cu imperfectiunile noastre. Cu totii suntem creaturi divine, asa ca este natural sa fim iubiti.

Pasul urmator consta in a ne deschide in fata iluminarii mai plenare a increderii si devotiunii manifestate prin ambele trupuri. Numai in acest fel vom putea intelege mai mult si ne vom putea oferi intr-o mai mare masura iubirea decat daca nu ne-am reflecta unul in celalalt. 


Mai exista si un al treilea pas care conduce catre inflorirea si mai plenara a iubirii. Acesta consta in a avea o incredere deplina si in a te deschide in fata iubirii care aspira sa straluceasca in inimile tuturor fiintelor vii chiar si daca nu esti alaturi de un iubit.”


In pat, poate ca iti place sa preiei uneori controlul, sa iti inveti si sa iti conduci iubitul, dar daca acesta nu este suficient de priceput – daca ghidarea ta spirituala si sexuala este necesara din cauza ca nu ai incredere in capacitatea lui de a detine controlul – atunci nu te vei abandona in fata lui, iar trupul tau va acumula aceste nemultumiri sub forma tensiunilor, stresului, epuizarii si depresiei. Tu iti doresti ca barbatul tau sa te cunoasca si sa stie sa ajunga in profunzimile tale. Iti doresti ca el sa iti cunoasca trupul si sa stie cum sa te deschida. 


Daca profunzimea barbatului tau nu este suficient de mare pentru a te putea simti si deschide, corpul tau va deveni rigid, vocea ti se va aspri, iar miscarile tale vor deveni lipsite de gratie. Pantecul tau nu se va umple de placere. 


De ce? Pentru ca oricat de mult ti-ar placea sa iti conduci singura viata din punct de vedere profesional, artistic sau politic, esenta ta feminina va tanji intotdeauna dupa abandonarea in fata iubirii, si nu dupa pastrarea controlului si luarea tuturor deciziilor existentiale, spirituale si sexuale.

 

 

 -partea a II-a



Te-ai lasat vreodata in seama ghidarii pline de iubire a unui barbat? Ai renuntat vreodata la control, permitandu-i inimii tale complet daruite sa se deschida la fel ca un ocean, pasionala si profunda, in loc sa se canalizeze in directia ingusta a functionalitatii? 


Din punct de vedere spiritual si sexual, inima ta isi doreste sa fie penetrata si cuprinsa de o iubire profunda si de o integritate impecabila.


Tu iti doresti sa infloresti ca ofranda suprema a iubirii, fara a fi nevoita sa preiei intotdeauna fraiele controlului si sa iti conduci iubitul.
Poate ca nu te deranjeaza sa ii conduci pe cei 100 de angajati ai companiei tale, dar inima ta nu-si va gasi nici o placere in a-ti conduce propriul barbat.

 Din punct de vedere profesional si uman – ca femeie de afaceri, artista, mama sau politician – poate ca iti place sa detii controlul, dar daca esti inzestrata cu o esenta autentic feminina, cand vine timpul sa te deschizi in fata intimitatii sexuale si spirituale alaturi de iubitul tau, ti-ai dori sa nu fii nevoita sa preiei intotdeauna initiativa, spunandu-i ce trebuie sa faca, directionandu-l catre o mai mare profunzime si invatandu-l cum sa se deschida. Ti-ai dori sa te deschizi pur si simplu, fara a fi nevoita sa initiezi si sa conduci. 

Inima ta aspira sa fie simtita, cunoscuta, penetrata, iubita si orientata, astfel incat sa se poata deschide, ceea ce nu inseamna ca nu te poti teme sa-ti acorzi increderea. Orice barbat are limitarile sale. De aceea, s-ar putea sa te temi sa accepti orientarile sale, stiind ca ar putea gresi, cu atat mai mult cu cat chiar greseste uneori. 


Poate ca barbatului tau ii lipseste o capacitate intelectuala profunda, sau poate ca este insensibil din punct de vedere energetic. Poate ca este stangaci, ezitant, sau dimpotriva, prea sigur pe sine si prea aventuros. Poate ca ii lipseste forta, profunzimea si acea insistenta blanda absolut necesara pentru a-ti binemerita abandonarea. 


Daca nu ai o incredere deplina in capacitatea de conducere sexuala si spirituala a barbatului tau, inseamna ca l-ai ales intentionat, astfel incat sa nu fii nevoita sa te abandonezi in fata lui, oferindu-i aspiratia cea mai profunda a inimii tale. 



Daca formezi un cuplu cu un barbat in care nu ai incredere, acest lucru se datoreaza faptului ca preferi mai degraba sa nu te abandonezi in fata iubirii decat sa te daruiesti cu o incredere deplina. In acest fel te simti mai sigura pe tine. 


Daca te temi sa renunti la control, inseamna ca unei parti din tine nu-i place sa fie controlata nici macar de iubire; de aceea, ti-ai ales un barbat care nu iti impune abandonarea totala de sine prin profunzimea integritatii lui. Daca ai avea o incredere reala in comanda iubirii, nu te-ai multumi niciodata decat cu un barbat capabil sa te deschida mai profund decat ai reusi singura.

 
Barbatii sunt ca un tren. Ei se indreapta intr-o directie precisa. Alegerea unui barbat pentru a ramane cu el este ca si cum te-ai urca intr-un tren. Vrei nu vrei, vei sfarsi prin a te indrepta in directia in care se indreapta el, din punct de vedere spiritual si sexual. Singura alternativa care iti ramane este sa te dai jos din tren. Nu-i poti schimba directia barbatului fara a-ti pierde increderea in capacitatea lui de a te conduce. 


Tu nu-ti doresti un barbat rigid, ci unul cu inima curajoasa si orientata catre un adevar autentic si profund. Iti doresti un barbat care sa te cunoasca, care sa te asculte, care sa tina cont de ce i-ai spus, iar apoi sa te cuprinda si sa te conduca intr-un loc pe care nu il cunosti si catre care nu ai fi reusit niciodata sa il directionezi, chiar daca ai fi vrut acest lucru. Iti doresti un barbat care sa iti conduca inima catre noi profunzimi ale aventurii si deschiderii, si care sa-ti prezinte noi aspecte ale vietii, pe care nu le banuiai. 


Tu poti - si chiar ar trebui sa o faci - sa ii oferi barbatului tau expresia cea mai profunda a sentimentelor tale, reactia ta, iubirea ta si expresia spontana de placere sau de durere a inimii tale receptive. Un barbat adevarat va accepta aceste sentimente si acest raspuns, tinand cont de tot ce i-ai aratat, dupa care iti va cuceri inima si va decide singur incotro se indreapta trenul, cu sau fara tine la bord. 


Si chiar acesta este lucrul pe care ti-l doresti. Tu nu iti doresti un barbat care sa isi adapteze directia in functie de intentiile tale. In fond, de ce ai mai avea nevoie de el? Poti foarte bine sa te indrepti singura in directia respectiva. De fapt, tu iti doresti sa ai incredere in ce este el cu adevarat, in intelepciunea lui si sa il respecti. 


O femeie dependenta prefera sa renunte la simtul directiei pentru a pastra afectiunea barbatului ei si pentru a ramane in trenul acestuia, chiar daca nu are o incredere deplina in intelepciunea lui spirituala si sexuala. 


O femeie independenta insista asupra egalitatii in drepturi in ceea ce priveste conducerea trenului comun, sau prefera sa isi conduca propriul tren, lucru corect daca nu are o incredere deplina in capacitatea barbatului ei de a o deschide din punct de vedere spiritual si sexual mai mult decat ar reusi singura. 


In schimb, o femeie pregatita pentru o deschidere mai profunda, specifica iubirii in cuplu, nu se va multumi niciodata cu atat. Ea s-a maturizat suficient de mult pentru a cunoaste placerea sublima a abandonarii in fata fortei neimblanzite a iubirii si intuitia o determina sa aleaga un barbat a carui capacitate de a prelua fraiele o poate conduce mai presus si mai profund decat si-ar fi putut imagina vreodata ca poate ajunge. 


O relatie profunda de comuniune reciproc impartasita te poate conduce mai departe decat ai reusi vreodata sa ajungi singura. Daca barbatul tau nu este capabil sa te conduca spre o abandonare beatifica si profunda, de ce l-ai mai ales? 


Nu cumva exista in tine un aspect – poate unul subconstient – care l-a ales tocmai pentru a nu fi nevoita sa te abandonezi si sa ai o incredere deplina in el?


 Nu cumva acestui aspect al fiintei tale ii este frica sa isi deschida inima fara a si-o proteja, astfel incat ai atras catre tine un barbat incapabil sa iti comande din cauza propriilor sale temeri, justificandu-ti astfel neincrederea si inchiderea sufleteasca?

partea a III-a




Ai incredere in aspiratia profunda a inimii tale?  


Daca te simti cu adevarat pregatita sa te deschizi neconditionat in fata iubirii nemarginite, iar barbatul tau se dovedeste incapabil sa creasca, s-ar putea sa fii nevoita sa il parasesti. 


Daca angajamentul lui fata de cresterea spirituala si sexuala este instabil, iar inima ta nu poate avea incredere in el, poate ca ar fi timpul sa iti continui drumul fara el. Pastreaza-ti inima deschisa in toata perioada in care simti golul singuratatii, astfel incat iubirea ta sa se maturizeze suficient de mult pentru a atrage catre tine un barbat cu adevarat demn de increderea ta. 


Daca iti doresti cu adevarat sa te abandonezi in fata iubirii manifestate prin ambele trupuri, alege un barbat al carui tren se indreapta deja catre o directie mai profunda decat cea care ti-ar permite sa te deschizi singura.

Alege un barbat care te poate deschide mai mult decat ai reusit tu vreodata pana acum. Ai de asemenea grija sa iti alegi un barbat care te poate conduce mai departe decat ai reusi daca ai prelua partial fraiele vietii tale, un barbat care sa se astepte ca si tu sa conduci jocul jumatate din timp. 


Un barbat profund si integru se va lasa ghidat de inima lui, care o va ingloba insa in ea si pe a ta, acordandu-si actiunile in functie de reactiile inimii tale si pretuindu-ti intotdeauna reactia. Pe de alta parte, capacitatea lui de a conduce nu va slabi niciodata datorita raspunsului tau si cu atat mai putin se va lasa deturnata de acesta.

Inima lui este deschisa catre toti. De aceea, tinand cont de inimile acestora, actiunile lui se nasc spontan, dintr-o plenitudine a iubirii, fara ezitari. Atunci cand actioneaza, el se pune continuu la unison cu inimile celorlalti (sau cu inima ta), acordandu-si fiecare actiune in beneficiul tuturor. 


Ii poti intui cu usurinta angajamentul constant fata de iubire si faptul ca iti ofera neconditionat darurile sale cele mai profunde, astfel incat te poti deschide linistita, oferindu-i la randul tau darurile cu care te-a inzestrat Dumnezeu. 


Cererile lui se nasc din iubire, permitandu-ti sa te abandonezi plenar in fata lui si sa ii oferi raspunsul tau. El iti ofera cele mai profunde daruri ale sale, ducandu-te de fiecare data dincolo de hotarele inimii tale, in regatul abandonarii de sine si al expresiei plenare a iubirii.

El ramane deschis in fata lui Dumnezeu, chiar acum, cu sau fara tine, dar recunoaste ca aceasta deschidere poate fi mai plenara daca este practicata in doi decat de unul singur. Iti imbratiseaza inima si iti intuieste imediat raspunsurile, corectandu-si din mers erorile, fara sa ezite, simtul orientarii sale si respectul fata de intelepciunea ta emotionala conducandu-va pe amandoi catre o mai mare plenitudine a iubirii. 


Daca nu iti doresti un astfel de barbat, atunci continua sa te descurci singura. Arata-ti neincrederea prin contractia stresata a abdomenului tau si prin vocea ta gatuita. Daca iti doresti insa un astfel de barbat, continua sa practici abandonarea in fata poruncilor iubirii si manifestarea plenara a aspiratiei inimii tale. 

 -va urma-

Sursa: Extras din lucrarea Draga mea iubita de David Deida,
             Editura Kamala
http://editura.kamala.ro
             http://arta-feminitatii.blogspot.ro

duminică, 18 noiembrie 2012

Iubirea vindecă toată percepţia divizării şi a conflictului

.
.Simţi că eşti nedreptăţit? Dacă da, atunci vei proiecta lipsa în viaţa ta. Numai cineva care se simte nedreptăţit va fi nedreptăţit. Pentru a pune capăt mentalităţii lipsei, începe cu conştientizarea faptului că te simţi nedreptăţit. Dă-ţi seama că aceasta provine din sentimentul tău profund că nu eşti vrednic. Înţelege că exact acum simţi că nu meriţi să fii iubit. Nu încerca să-ţi modifici gândul. Nu repeta afirmaţia: „Acum eu merit să fiu iubit”, sperând ca asta să-ţi inverseze condiţionarea.
Pur şi simplu, fii conştient de faptul că: „Acum eu nu simt că merit să fiu iubit. Mă simt nevrednic şi lipsit de valoare. Simt că nu sunt tratat cum trebuie. Mi-e groază că lucrurile rele care mi s-au întâmplat în trecut se vor întâmpla iar.”
Pur şi simplu, fii conştient de cât de mult ţi s-a încordat şi ţi s-a strâns inima. Fii conştient de modul în care te-ai închis emoţional. Şi întreabă-te dacă te simţi mai ocrotit acum decât înainte.
Ţi-a parvenit o informaţie şi ai avut de ales între a o vedea ca fiind negativă sau pozitivă. Ai ales să vezi paharul ca fiind golit pe jumătate. Ai ales să fii o victimă. E în ordine. Nu te ruşina! Nu e nevoie să te încordezi şi mai tare! Nu e nevoie să te autoflagelezi! Fii doar conştient de ceea ce ai ales şi de cum te simţi datorită acestei alegeri.
Contemplă starea şi las-o să plece. „Imi dau seama de alegerea pe care am făcut-o şi îmi dau seama că ea m-a făcut să fiu nefericit. Nu vreau să fiu nefericit, aşa că voi face o altă alegere. Voi vedea paharul ca fiind pe jumătate plin.” Dacă poţi spune aceste cuvinte cu integritate emoţională, vei lăsa în urmă trecutul şi vei linişti rana.
Încearcă! Funcţionează.
Ai exersat din greu să fii o victimă şi ţi-ai învăţat bine rolul. Să nu crezi că invincibilitatea vine fără exerciţiu. Contemplă-ţi doar alegerea de a fi o victimă şi fii dispus să te detaşezi de ea. Asta va fi suficient.
Mentalitatea abundenţei înseamnă să te simţi iubit şi vrednic şi valoros chiar în clipa asta. Acum poate că te simţi astfel, dar dacă sună telefonul şi afli că tocmai ai pierdut o groază de bani sau că soţia te părăseşte, cât de valoros te simţi? Este paharul pe jumătate gol sau pe jumătate plin? Numai simplul fapt că-ţi recunoşti mentalitatea bazată pe frică înseamnă un pas mare către transformarea ei.
Onestitatea emoţională este esenţială pentru creşterea spirituală.
Nu te poţi forţa să gândeşti pozitiv, dar îţi poţi recunoaşte negativitatea. A-ţi recunoaşte negativitatea este un act al iubirii, este un gest al speranţei. El spune: „Văd ce se întâmplă şi ştiu că există o cale mai bună. Ştiu că pot face o altă alegere.” A-ţi oferi altă alegere este lucrarea mântuirii individuale. Iertarea trecutului şi desprinderea de el pregătesc scena pentru o alegere diferită. Indiferent de câte ori ai făcut aceeaşi greşeală, ai o nouă oportunitate de a te ierta pe tine însuţi.
Fără iertare e imposibil să ieşi din mentalitatea lipsei. Iar ca să ierţi, trebuie să devii conştient de toate modurile în care simţi durerea.
Trebuie să recunoşti rana. Atunci o poţi ierta. Rănile ascunse au programe ascunse care ne ţin ostatici ai trecutului. E posibil ca rănile adânci să trebuiască să fie mai întâi bandajate, dar pentru desăvârşirea procesului de vindecare, ele trebuie expuse la aer şi la soare. În toate credinţele şi presupunerile subconştiente trebuie să aducem conştientă totală.
Lipsa este un învăţător important. Fiecare percepţie a lipsei în mediul tău ambiant reflectă un simţământ interior de nevrednicie şi lipsă de valoare personală care trebuie perfect conştientizat. Experienţa lipsei nu este Dumnezeu care te pedepseşte. Eşti tu, cel care-ţi arăţi ţie însuţi o credinţă ce trebuie corectată. Tu ai capacitatea de a te iubi pe tine însuţi. Iar această capacitate trebuie trezită în tine pentru ca să aibă loc o creştere spirituală autentică. Înveţi să te iubeşti pe tine însuţi, observând în ce mod îţi refuzi iubirea. Şi, de multe ori, vezi cum îţi refuzi iubirea – observând cum o refuzi altora.
Abundenţa apare în viaţa ta, nu pentru că ai învăţat pe de rost vreo incantaţie abracadabrantă, ci pentru că ai învăţat să aduci iubirea în aspectele rănite ale psihicului tău.
Iubirea vindecă toată percepţia divizării şi a conflictului şi restaurează percepţia originară a plenitudinii, liberă de păcat şi de vină.
Ştii că iubirea nu îţi poate fi luată, numai atunci când te-ai văzut aşa cum eşti tu cu adevărat. Iubirea îţi aparţine pentru eternitate … lipsită de formă, dar omniprezentă, necondiţionată şi totuşi răspunzând cu uşurinţă la condiţiile date.
.
Paul Ferrini

luni, 12 noiembrie 2012

Casatoria



La cinema, la teatru, în romane, în cântece, poeme, despre ce este vorba? Despre dragoste. Despre dragoste şi despre căsătorie. Iată că despre dragoste şi căsătorie nu trebuie să discutăm: bărbaţii şi femeile vin pe pământ cu nevoia de a iubi şi, pentru marea majoritate, de a se lega prin căsătorie de fiinţa pe care o iubesc. Evident, dragostea şi căsătoria nu merg totdeauna împreună; câteodată e dragoste fără căsătorie, alteori e căsătorie fără dragoste. Cu toate acestea, la modul general, un bărbat şi o femeie care se iubesc au tendinţa de a se căsători pentru a trăi împreună şi pentru a se păstra unul pentru celălalt. Deci, în mod obişnuit, bărbaţii şi femeilese iubesc şi se căsătoresc. Aşa merge lumea.Şi dacă pun acum întrebarea: “E de la sine înţeles, preocuparea voastră principală e dragostea şi căsătoria.Dar cum le-aţi înţeles ? De ce trebuie să vă căsătoriţi? Sau, mai mult decât atât, fără a vorbi despre căsătorie, de ce credeţi că trebuie să stabiliţi un contact cu o altă fiinţă, să vă uniţi cu ea, şi cel puţin pentru câteva secunde să formaţi o unitate?”… cine ştie să răspundă? Foarte puţini oameni şi-au pus problema; din moment ce lucrurile stau aşa, de ce să ne batem capul? Dar iată că Iniţiaţii, care au obiceiul de a reflecta asupra tuturor manifestărilor existenţei pentru a le aprofunda, au descoperit că această tendinţă atât de naturală, atât de răspândită, de a căuta o altă fiinţă pentru a te uni cu ea, ascunde unul dintre cele mai mari secrete ale universului. Dacă omul ar înţelege semnificaţia acestei tendinţe şi ar şti să o utilizeze în munca spirituală ar deveni o divinitate. Tradiţia povesteşte că la origine, fiinţa umană a fost creată bărbat şi femeie. Deci, orice bărbat este în acelaşi timp bărbat şi femeie, şi orice femeie este în acelaşi timp femeie şi bărbat. A fi bărbat sau femeie înseamnă a nu fi decât o jumătate, şi nu-i rămâne fiecăruia de făcut altceva decât să îşi găsească jumătatea complementară. Unde? În el însuşi. Acesta este lucrul care nu se ştie. Pentru fiecare bărbat şi fiecare femeie adevărata căsătorie este unirea interioară cu cealaltă jumătate a fiinţei sale şi nu unirea exterioară cu o altă femeie sau un alt bărbat. Da, aceasta este adevărata căsătorie: a găsi această cealaltă jumătate a eului propriu, a o atrage şi a fuziona cu ea şi a deveni, în fine, o fiinţă completă pentru a realiza o muncă magică. Majoritatea căsătoriilor care se fac pe pământ nu sunt decât experienţe, încercări, mai mult sau mai puţin reuşite, aşteptând de a putea realiza adevărata căsătorie care este de ordin spiritual. Această adevărată căsătorie e reprezentată în religiile Indiei prin simbolul lingamului. Cunoaşteţi acest simbol: el învaţă că cele două principii (principiul masculin reprezentat de linia verticală, şi principiul feminin reprezentat de baza orizontală) nu trebuie să fie niciodată separate în fiinţa umană. Fiecare bărbat, fiecare femeie trebuie să ajungă să realizeze interior uniunea celor două principii. Desigur, este foarte dificil; şi chiar, majoritatea timpului, când bărbatul şi femeia se unesc fizic, în realitate ei rămân separaţi: în sufletul lor, în capul lor, ei sunt separaţi. Faptul că ei sunt separaţi fizic, aceasta nu are importanţă; ceea ce este important, este ca fiecare să realizeze în el însuşi căsătoria principiului masculin şi al principiului feminin. Dacă sunteţi capabili de a înţelege misterele căsătoriei, veţi înţelege toate secretele vieţii. Căsătoria este lucrul cel mai răspândit, dar foarte puţini îi cunosc sensul ei profund. Câte unul se plictiseşte, şi se căsătoreşte pentru a se distra… sau are nevoie să plăceri senzuale şi căută partenera (sau partenerul) care îi va da aceste plăceri… sau e sărac şi se căsătoreşte pentru a se îmbogăţi… sau e incapabil de a se descurca singur în viaţă şi îi trebuie o servitoare sau un valet pentru a-l ajuta. Despre motivele pentru care oamenii se căsătoresc, să nu mai îmi spuneţi! Pentru mine, căsătoria este un act atât de sublim încât nu sunt sigur că l-am aprofundat cu adevărat. Ceea ce ştiu, este că numai căsătoria spirituală permite realizarea lucrurilor mari. Cât timp bărbatul nu este căsătorit interior, el are forţa, chintesenţa, dar nu o poate condensa pentru ca ea să fie vizibilă, tangibilă, reală în planul fizic:lui îi lipseşte factorul capabil de a furniza materia pentru realizarea lucrurilor, adică tocmai principiul feminin. Şi dacă femeia nu este căsătorită interior, ea are toate materiale, dar nu are flama, scânteia care trebuie să îmbrăţişeze totul. Ea poate avea multă materie, dar această materie nu se aprinde, e moartă, stagnantă, pentru că spiritul e absent. Nu uitaţi aceasta. Deci, iată, în câteva cuvinte, v-am prezentat taina căsătoriei. Trebuie să vă căsătoriţi, dar nu numai cu creaturi exterioare vouă, pentru că în exterior vă pierde energiile. Trebuie să vă căsătoriţi cu voi înşivă, pentru ca toate energiile voastre să se multiplice. OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Femei, treziţi-vă frumuseţea interioară!

Voi aveţi idei preconcepute în legătură cu felul în care ar trebui să arate corpul vostru, şi orice idee preconcepută nu poate conduce decât la suferinţă. Corpul este cel care trebuie să fie. Dacă aveţi deja o idee despre cum ar trebui să arate el, veţi suferi; de aceea, renunţaţi la asemenea idei. Acesta este corpul pe care îl aveţi, corpul pe care vi l-a dat Dumnezeu. Folosiţi-l, bucuraţi-vă de el. Dacă veţi începe să-l iubiţi, veţi descoperi cu uimire că el începe să se schimbe, pentru că atunci când cineva îşi iubeşte corpul, el începe să aibă grijă de el. El nu-l mai îndoapă cu alimente care nu-i sunt necesare, pentru că îi pasă de el. Nici nu-l înfometează, căci ţine la el. El ascultă de cerinţele trupului, de impulsurile sale, de dorinţele sale, de momentul în care apar aceste dorinţe. Când îţi pasă, când iubeşti, te pui practic în rezonanţă cu trupul tău, iar acesta se armonizează automat. Dacă nu-ţi iubeşti corpul, acest lucru va crea o problemă, căci atunci devii indiferent faţă de corpul tău, devii neglijent cu el. Cui îi pasă de duşmanul său? Nu îl vei mai privi în faţă; vei ajunge chiar să-l eviţi. Nu-i vei mai asculta mesajele, şi atunci vei ajunge să-l urăşti şi mai mult.

Şi în realitate, tu eşti cel care a creat întreaga problemă. Corpul nu creează niciodată nici un fel de probleme; mintea este cea care creează probleme. Ideea că nu vă place propriul corp este o idee mentală. Nici un animal nu suferă din cauza vreunei idei că nu-i place propriul corp… nici măcar hipopotamul! Nimeni nu suferă – ele sunt perfect mulţumite, căci mintea lor nu le creează asemenea probleme artificiale. Altminteri, hipopotamul ar ajunge să gândească: “De ce oi fi arătând eu astfel?” Dar lui nu-i pasă.
Renunţaţi la idealul abstract. Iubiţi-vă corpul aşa cum este, consideraţi-l un cadou de la Dumnezeu. Bucuraţi-vă de el şi îngrijiţi-l aşa cum merită. Faceţi exerciţii fizice, mâncaţi atât cât trebuie, dormiţi atât cât trebuie. Luaţi toate precauţiile necesare, căci acesta este instrumentul dumneavoastră, la fel ca şi maşina pe care o curăţaţi, la ale cărei semnale sunteţi atenţi tot timpul, ca să vedeţi dacă nu este ceva în neregulă.
Aveţi grijă de corp, chiar dacă este afectat de o singură zgârietură. Aveţi grijă de corpul dumneavoastră, şi el va deveni frumos; chiar este! Este un mecanism atât de superb, atât de complex, dar care lucrează totuşi cu atâta eficienţă timp de 70 de ani sau mai bine. Indiferent dacă dumneavoastră dormiţi sau sunteţi trează, dacă sunteţi conştientă sau nu de el, el continuă să funcţioneze în tăcere.

Chiar dacă nu aveţi grijă de el, el tot funcţionează, având grijă de dumneavoastră. Orice om ar trebui să fie recunoscător corpului său. Schimbaţi-vă atitudinea şi veţi constata că în şase luni corpul dumneavoastră îşi va schimba forma. Este aproape la fel ca atunci când un bărbat se îndrăgosteşte de o femeie: ea devine imediat mai frumoasă. Până acum poate nu s-a îngrijit de corpul ei, dar din clipa în care un bărbat se îndrăgosteşte de ea, ea începe să aibă grijă de el. Îsi petrece ore întregi în faţa oglinzii… căci cineva o iubeşte! Acelaşi lucru se va petrece şi cu dumneavoastră: iubiţi-vă corpul şi veţi vedea că el începe să se schimbe. Se simte iubit, îngrijit, util. Corpul este un instrument foarte delicat, iar oamenii se folosesc de el în mod violent, fără menajamente. Schimbaţi-vă atitudinea şi veţi vedea ce se întâmplă!

Urâţenia nu are nimic de-a face cu trupul dumneavoastră. De altfel, nici frumuseţea nu are prea mult de-a face cu corpul fizic. Frumuseţea şi urâţenia corpului fizic sunt aspecte superficiale; adevărul vine din interior. Dacă vă veţi transforma, devenind frumoasă în interior, veţi începe să străluciţi. S-a întâmplat de multe ori: atunci când devine meditativă, chiar şi cea mai urâtă persoană pare mai frumoasă. Frumuseţea şi urâţenia fizică nu sunt foarte importante.  Adevărul nu poate proveni decât din interior.

Eu vă pot învăţa cum să deveniţi frumoasă în interior, şi aceasta este frumuseţea reală. De îndată ce aceasta va ieşi la lumină, aspectul corpului nu va mai conta prea mult. Ochii dumneavoastră vor începe să strălucească de bucurie; faţa dumneavoastră va avea întipărită pe ea o luminozitate aparte. Forma fizică va tinde să devină imaterială. Atunci când graţia începe să curgă în interiorul fiinţei, forma sa exterioară îşi pierde semnificaţia. De aceea, nu fiţi îngrijorată.

Meditaţi, iubiţi, dansaţi, cântaţi, faceţi din viaţă o sărbătoare, şi urâţenia dumneavoastră va dispărea. Înălţaţi-vă fiinţa pe un plan superior, şi ceea ce este inferior în ea va fi uitat, căci nu este decât ceva relativ. Dacă puteţi aduce în fiinţa dumneavoastră o vibraţie superioară, este ca şi cum aţi aduce într-o cameră în care arde o lumânare o lumină mai puternică: lumina lumânării va trece pur şi simplu neobservată. Aduceţi la suprafaţă frumuseţea din interior. Acest lucru nu este nici măcar prea dificil.

În ceea ce priveşte aspectul fizic, eu nu pot face prea multe pentru dumneavoastră; eu nu sunt chirurg plastician. Poate că puteţi găsi vreun chirurg plastician care să vă ajute, dar nu veţi realiza mare lucru. Poate că veţi avea un nas mai scurt, cu o formă mai frumoasă, dar acest lucru nu vă va face mult mai fericită. Dacă rămâneţi neschimbată în interior, frumuseţea dumneavoastră exterioară nu va face altceva decât să scoată şi mai tare în relief urâţenia dumneavoastră interioară, prin contrast.

Treziţi-vă frumuseţea interioară! 

Osho – Cartea despre femei, Editura Mix

marți, 6 noiembrie 2012

Be what you are . Fii ceea ce esti

Lasa femeia sa fie... femeie


Daca surprinzi femeia ca-ti ofera un dans, las-o...

las-o sa-ti ofere putin din cantectul inimii ei,

las-o sa se unduiasca precum valurile marii in fata ta,

las-o sa se faca una cu pamantul, si sa se inalte spre cer vibrand,

las-o sa-ti zambeasca cu parul ei...

sa nu cumva sa ii intrerupi dansul!

ca apoi vei rata urmatorul zambet,

si cine stie cu cine se va mai unii in secunda urmatoare,

cine stie daca va imbratisa cerul sau pamantul,

sau daca iti va vibra intre brate,

cine stie daca vei simtii adierea piruetei ei la urechea ta,

sau daca vei zari stralucirea unei atingeri dintre chipul tau si parul ei...

Lasa femeia sa fie femeie.....

Las-o sa infloreasca in bratele tale,

Sa te distraga de la prea multa munca,

Ea stie ca ai nevoie de o pauza, sa fi TU...

Las-o sa te gadile la ureche strengar si apoi ...

sa-ti faca cu ochiul din partea cealalta a camerei.

Cine stie daca va fi lumina sau intuneric,

daca va trebuii sa o cauti printre voaluri fine,

sau daca ti se va ivi in brate complet goala...

Las-o sa-ti aprinda lumanari, vei avea nevoie de ele sa-ti gasesti calea spre suflet...

Las-o sa te imbie cu culoarea unei flori, va fi cantecul ce-l vei urma spre centrul fiintei tale,

Las-o sa-ti ofere parfumul unei esente, vei dansa pe el pana vei devenii un Zeu

Fi atent la surasul ei, ca sa poti auzi un sarut,

atinge privirea ei, ca sa poti vedea o imbratisare profunda...

Las-o ...sa-ti permita... sa o atingi, cand vrea sa-ti arate ca se contopeste cu un vulcan,

Cand pare ca trece printr-un cutremur...

asculta miscarea pulpelor ei ca sa intelegi cantecul ce izvoreste din inima ei..

Las-o sa-ti dea viata cu un sarut,

si apoi sa te puna in asteptare pentru o atingere....

Fii acolo,

priveste sunetul corpului ei vibrand,

si asculta respiratia dansului ei,

vei stii exact ce anume va vrea cand se va deschide precum o floare in bratele tale,

cu pulpele atingandu-ti bazinul, si talpile spatele....

Las-o sa-ti fie viata dansand cu pieptul tau,

Las-o sa-ti arate spatiul in care miscarea se dizolva in tacere,

Prin atingerea mainilor ei, pe obrazul tau, pe pieptul tau,

Las-o sa-ti atinga scutul pieptului cu care ii dai forta,

Las-o sa te ia la dans... cu inima ei, cu trupul ei,

ca apoi sa te arunce in pat usor pe spate.....

Si da-i glas cu forta si bucuria cu care o intampini in gradina ei....

Felicitari ai intrat in Paradis......

Cu totii suntem Zei..... atunci cand iubim!

"Femeia nu are o forma a ei predeterminata. Cel care defineste forma femeii este barbatul, care mai apoi va locui in inima acelei femei... e un tipar transcendental. Si singura forma posibila a barbatului este femeia." Remus Negoita

Sursa;http://sufletedecristal.weebly.com

luni, 15 octombrie 2012

Intotdeauna am crezut ca iubesc pe cineva !

Greseala principala, pe care o "duci" cu tine este ca intotdeauna iubesti pe cineva! Acesta este unul dintre cele mai semnificative lucruri ale tuturor fiintelor umane; dragostea lor este intotdeauna pentru cineva, este directionata- si in momentul in care tu, iti directionezi dragostea o distrugi! Este ca si cum ai spune: "Voi respira doar pentru tine... si atunci cand tu nu esti aici... cum mai pot eu respira?" Dragostea ar trebui sa fie ca respiratia; - ar trebui sa fie o calitate a ta oriunde ai fi, cu oricine ai fi, sau chiar daca esti singur, iubirea sa continue sa te inunde. Nu se pune problema sa fii indragostit de cineva ci sa fii IUBITOR Oamenii sunt frustrati in experientele lor amoroase, nu pentru ca este ceva in neregula cu dragostea; ei ingusteaza iubirea pana la punctul in care oceanul de iubire nu incape acolo. Nu poti comprima oceanul, nu este un izvoras. Iubirea este intreaga ta fiinta; Iubirea este evlavia ta Ar trebui sa te gandesti in termeni de : "Sunt sau nu sunt iubitor?" Problema obiectului iubirii nu va mai aparea. Fiind cu sotia ta, iti iubesti sotia; Cu copiii tai, iti iubesti copiii Cu servitorii, iti iubesti servitorii; Cu prietenii, iti iubesti prietenii; Cu copacii, iubesti copacii; Cu oceanul, iubesti oceanul. Esti iubire. Iubirea nu depinde de un obiect dar, este o radiatie a subiectivitatii tale o radiatie a sufletului tau; si cu cat este mai intinsa radiatia cu atat mai mare este sufletul tau. Cu cat sunt mai larg deschise aripile iubirii tale, cu atat mai mare este cerul fiintei tale. Anand Tosha, ai trait intr-o eroare obisnuita, a tuturor oamenilor si acum intrebi: "Sunt in stare sa te iubesc?" Din nou aceeasi greseala. Intreaba doar:" Sunt capabil sa devin iubire?" Cand sunteti in prezenta mea, nu e nevoie sa ma iubiti; pentru ca ,altfel nu veti iesi din greseala obisnuita! Aici trebuie sa invatati doar sa fiti iubitori! Desigur iubirea voastra Va ajunge si la mine; va ajunge si la altii de asemenea! Va fi ca o vibratie care va inconjoara, raspandindu-se peste tot, si daca atatia oameni vor transmite iubirea lor,cantecul lor, extazul lor, intregul loc va deveni un templu! Nu exista alta cale de a face un templu! Apoi toata zona... se va umple de o noua energie si nimeni nu va avea de pierdut pentru ca peste voi se revarsa iubirea atator oameni; peste fiecare persoana se revarsa iubirea atator alti oameni.. Renuntati la acea greseala. Ca, din cauza acelei greseli o alta intrebare apare in voi: "... sau poate viata m-a adus in acest punct unde fericirea in iubire nu mai apare?" Viata nu este nimic altceva decat o oportunitate pentru ca iubirea sa infloreasca. Daca sunteti in viata oportunitatea este acolo- chiar si in ultima suflare! S-ar putea sa va fi lipsit toata viata; dar in ultima clipa, in ultimul moment al vietii pe pamant, daca puteti fi iubire, nu ati ratat nimic... pentru ca un singur moment de iubire este egal cu intreaga eternitate in iubire ! Osho

joi, 11 octombrie 2012

Sexul Sacru

Conteaza starea de spirit in care abordati...   

Conteaza starea de spirit in care abordati actul amoros. Acesta trebuie abordat ca si cum v-ati apropia de un altar, caci nici un alt moment existential nu va apropie la fel de mult de esenta. Existenta nu poate creea si nu poate da nastere unei noi vieti decat printr-un act sexual.

De aceea sexul ne permite cea mai mare apropiere de creatorul nostru, in asemenea momente, noi devenim un canal prin care pe pamant se poate naste o fiinta noua, altfel spus, devenim nascatori de viata. Cum este posibil acest lucru? simplu: pentru ca aceasta stare, de extaz amoros, este cea mai apropiata intre toate de esenta actului de creatie.

Daca abordam sexul cu o atitudine de sacralitate, intr-o stare de rugaciune, putem trai cu usurinta un crampei de divinitate. Din pacate, voi abordati sexul cu o stare de ura, de ostilitate, cu o atitudine de condamnare, care creeaza un zid intre voi si divinitate. Abordati sexul ca si cum v-ati apropia de un templu, de un altar sacru, ganditi-va la sotia dumneavoastra ca la o zeita, ganditi-va la sotul dumneavoastra ca la un zeu, nu faceti niciodata sex atunci cand sunteti maniosi, gelosi, iritati, speriati sau ingrijorati. Din pacate, lucrurile se petrec exact invers,oamenii fac dragoste chiar atunci cand traiesc asemenea stari negative de constiinta,ceea ce explica de ce simt nevoia de a le repeta mereu si mereu.

Un om fericit nu alearga dupa sex, doar un om disperat face acest lucru, vazand in actul amoros o sansa de a scapa de durerea sa. Retineti insa: daca abordati actul sexual intr-o stare de tristete, de disperare, de amaraciune, de iritate si de conflict, nu veti putea trai niciodata experienta beatifica dupa care tanjeste sufletul dumneavoastra, nu veti cunoaste starea de supraconstiinta. Invitatia mea este sa nu faceti dragoste decat atunci cand sunteti deja intr-o stare de fericire, de iubire, de veselie, chiar de rugaciune; atunci cand inima dumneavoastra este plina de pace si recunostinta. Numai cel care abordeaza sexul in acest fel poate experimenta supraconstiinta, samadhi.

Daca veti trai aceasta stare macar o singura data in timpul unui act amoros, veti fi eliberat pentru totdeauna de sex si veti incepe sa evoluati spre supraconstiinta. Fuziunea dintre barbat si femeie are o semnificatie deosebit de profunda. Ea reprezinta primul moment in care suprematia egoului personal este pusa la indoiala si in care va puteti intalni pentru prima data cu adevaratul dumneavoastra eu. Atunci cand paraseste pantecul matern, copilul se afla intr-o stare de profunda suferinta; se simte ca un copac dezradacinat din sol intreaga sa fiinta tanjeste dupa fuziunea cu solul din care a provenit, care a insemnat pana atunci viata sa, sursa sa de hrana, de vitalitate. A fost dezradacinat si tanjeste sa se intoarca inapoi, pentru a-si redobandi viata. Intr-un fel, se poate spune ca el este separat de viata, de existenta. De aceea dorinta sa cea mai puternica ramane aceea de a se reuni cu viata, cu aceasta existenta, aceasta este explicatia setei de iubire. Ce altceva am putea intelege prin iubire? Orice om doreste sa iubeasca si sa fie iubit. Care este semnificatia acestei dorinte? Ea nu poate fi decat una singura: "am devenit izolat, deconectat; doresc sa ma unesc din nou cu viata." Una dintre cele mai profunde experiente care permite aceasta reunificare este fuziunea dintre un barbat si o femeie prin sex. Sexul este prima experienta a acestei reuniuni.

Cel care intelege in ce consta aceasta experienta, aceasta dorinta de a iubi si de a se reuni astfel cu viata, capata astfel acces catre o alta experienta. Cei care mediteaza, cautatorii spirituali, misticii, iluminatii--cu totii traiesc o stare de fuziune. La fel se intampla si in cazul barbatului care se uneste cu o femeie. Prin actul amoros, doi indivizi se unesc si devin una, prin starea de samadhi sau de iluminare, individual se uneste cu totalitatea devenind una cu ea. Actul amoros este o intalnire intre doi indivizi. Iluminarea este o intalnire a individualitatii cu totalitatea infinita. In mod firesc, o intalnire intre doi indivizi nu poate dura decat cateva momente,dar intalnirea dintre un individ si totalitate dureaza vesnic.

Osho - De la sex la supraconstiinta

vineri, 21 septembrie 2012

Eu iubesc doar Iubirea-„Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.”

Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa în final că sunt îndrăgostit de iubire - de Dumnezeu - doar atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.

Multe suflete se întreabă pline de dor şi lipsite de ajutor de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.


Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă şopteşte: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri, prin intermediul multor forme.


Ca tată eu beau iubirea plină de respect izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă eu beau nectarul iubirii necondiţionate din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte a tatălui. Ca adolescent eu beau iubirea fără de motiv din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân eu beau iubirea plină de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu mă bucur de iubirea pură provenită din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adoră pe Dumnezeu.


Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt doar pentru copil, atunci când ca iubit îmi pasă doar de iubită, atunci când ca discipol trăiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane. Din acest motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea care răspunde în ea.


Astfel iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta.


Fiinţele umane solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine”, şi astfel Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru totdeauna, astfel încât ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei să înveţe să vorbească despre adevărul ultim: ”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals până când tu vei realiza adevărul:
„Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.”

Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele spunând: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul pentru totdeauna.

Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă pot iubi după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă poate atinge.


Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii, păcii şi bucuriei voastre este întreruptă atunci când în loc de aceasta vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente omeneşti. Realizaţi, copiii Mei, iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!


Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect doar într-o singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea.
Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă iubesc perfect şi egal ca tot pot cunoaşte cu adevărat Iubirea."
Yogananda

marți, 18 septembrie 2012

Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti

“Iubirea apare numai in aceia care se cunosc pe sine. Iubirea e lumina care umple inimile meditative.
Iubirea e flacara care se ridica in tine, atunci cand ii faci loc. Gandurile si prejudecatile tale trebuie stapanite. Nu va mai exista problema dreptatii, nu vei mai putea fi nederept cu nimeni. Nici cu dusmanii tai.
Oamenii se casatoresc atunci cand se indragostesc. Dar ei nu stiu nimic despre iubire; misterul iubirii le este absolut necunoscut. De fapt, numesc “iubire” cu totul altceva. Pofta o numesc “iubire”, iar casatoria din dragoste e de fapt doar o pofta.
Iubirea nu e niciodata oarba. Pentru ca exista o confuzie si oamenii n-au putut trage o linie de demarcatie, au inceput sa vorbeasca despre “iubirea oarba”.
Iubirea iti da o perspectiva clara, ochi proaspeti. Pofta e, desigur, oarba, pentru ca e biologica si nu are nimic in comun cu spiritualitatea.

Căsătoriile nu sunt altceva decât nişte afaceri ale politicienilor şi preoţilor, nişte încătuşări la care oamenii aderă de bunăvoie. “Jurăm în faţa ofiţerului de stare civilă credinţă şi dăruire partenerului de viaţă…” – este o insultă adusă iubirii! A aduce iubirea în faţa preoţilor sau a politicienilor este cel mai urât lucru pe care îl poate face cineva; de fapt, este o crimă de neiertat. Iar asemenea legăminte sunt complet stupide: “Suntem de acord să ne căsătorim şi promitem că nu ne vom despărţi şi nu ne vom înşela niciodată.” Nu înseamnă prin aceasta că punem legea deasupra iubirii? Legea este doar pentru aceia care nu cunosc ce este iubirea. Legea este pentru cei care sunt orbi, care au uitat limbajul inimii şi trăiesc doar prin comenzile minţii.
Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să fii.

Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.
Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.
În momentul în care simţi că nu mai eşti dependent de nimeni, în fiinţă ţi se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubeşti. Din contră, vei cunoaşte pentru prima dată o nouă dimenisune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte, şi care se apropie mai degrabă de prietenie pură.
Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi – aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.

Iubirea pare să fie ca un medicament; este cerută doar de cei în suferinţă.
Daca iubirea ta este atat de mare pentru a contine si renuntarea, numai atunci se poate numi iubire. Daca renuntarea este destul de mare ca sa contina si iubirea, abia atunci este cu adevarat renuntare. Si cea mai mare crestere posibila este atunci cand un om le manifesta pe amandoua.
De câte ori libertatea se întâmplă într-o conştiinţă, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire.

Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti. Iubirea nu e o relatie intre doua persoane. Ea este un stadiu al constiintei tale.
Cand dragostea si ura lipsesc, deopotriva totul devine clar si nedeghizat.
Doar cei care sunt pregatiti sa devina nimeni sunt capabili sa iubeasca.
Iubirea este hrana sufletului, la fel cum alimentele hranesc trupul fizic, iubirea hraneste sufletul. Daca trupul nu primeste alimentele de care ai nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile si cu sufletul. Daca nu beneficiaza de iubirea de care are nevoie, devine slab, se poate chiar imbolnavi.
Iubirea si meditatia sunt doua aripi pe aceiasi umeri, ele se echilibreaza reciproc. Numai atunci cand le cultivi pe amandoua poti creste, poti deveni implinit.
Osho

duminică, 16 septembrie 2012

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!



Alege-l pe acela al carui suflet il cheama pe al tau si care te vede cu adevarat, care este suficient de curajos incat sa simta frica.
Primeste-i mana si ghideaza-l cu blandete catre sangele inimii tale, acolo unde-ti poate simti caldura, unde se poate odihni, unde isi poate arde poverile sale grele, in focul inimii tale.
Priveste in ochii lui profunzi si simte ce zace acolo, latent, treaz, timid sau in asteptare!
Priveste in ochii lui si percepe-i pe tatii si bunicii din spatele lui, cu toate razboaiele lor, luptand intr-un timp indepartat, intr-un loc indepartat!
Priveste, fara a judeca, la durerile si lupta lor, la chinul si vinovatia lor, si lasa-le sa plece! Simte-i povara de veacuri si aminteste-ti ca ceea ce cauta el isi afla refugiul in tine! Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si realizeaza ca nu e nevoie sa-i oglindesti furia, pentru ca tu ai un pantec, o poarta dulce si profunda prin care speli si transformi ranile vechi.
Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!
Stai in fata lui, in deplina maiestate a feminitatii tale, in respiratia vulnerabilitatii, in joaca inocentei copilaresti, in profunzimea mortii, inflorind, oferind si permitandu-i puterii sale de barbat sa paseasca inspre tine…, inotand amandoi, in pantecul pamantului, in cunoasterea tacuta. Iar atunci cand el se va retrage, pentru ca o va face, fugind in pestera lui, aduna-ti stramoasele in jurul tau, inconjurandu-te de intelepciunea lor. Asculta-le soaptele blande, calmandu-ti inima inspaimantata de copila, indemnandu-te sa stai nemiscata si sa astepti rabdatoare intoarcerea lui, cantand langa usa un cantec de amintire, o proorocire in plus.
Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!
Nu ii lingusi copilul interior cu viclenie si siretlicuri, cu seductie si jonglerii,
numai pentru a-l momi intr-un joc al distrugerii, intr-un loc de haos si ura, mai teribil decat orice razboi dus de fratii sai!
Asta nu inseamna feminitate, inseamna razbunare!
Este otrava ratacitelor carari, ale abuzurilor de secole, ale violurilor lumii, si nu confera putere femeilor, ci o reduce in acelasi mod in care femeia ii reduce puterea barbatului castrandu-l! Si ne ucide pe toti!
Si indiferent daca mama sa l-a tinut in brate sau nu, arata-i acum adevaratul principiu matern! Tine-l in brate si ghideaza-l cu gratia si profunzimea ta care mocneste din miezul pamantului!
Nu il pedespi pentru ranile sale si pentru partile lui pe care le consideri ca nu indeplinesc nevoile sau criteriile tale, ci plangi pentru ele rauri gingase!
Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!
Iubeste-l suficient incat sa fii goala si libera sa-ti deschizi corpul si sufletul inspre ciclul nasterii si al mortii, multumindu-i pentru aceasta oportunitate.
Atunci cand dansati impreuna prin vanturile tulburi si padurile linistite, fii indeajuns de curajoasa pentru a fi fragila si lasa-l sa bea din petalele gingase ale fiintei tale! Arata-i ca te poate tine in brate si te poate proteja.
Cazi in bratele lui si ai incredere ca te poate prinde chiar daca ai fost scapata de o mie de ori inainte. Invata-l cum sa se abandoneze, abandonandu-te pe tine, si cufunda-te in dulcele nimic din inima universului.
Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!
Incruajeaza-l, hraneste-l, ingaduie-l, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l
si, la randul tau, vei fi hranita si sprijinita, si protejata de brate puternice, ganduri clare si sageti precise, pentru ca el poate, daca il lasi, sa fie tot ceea ce tu visezi!
Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal,
fratele, fiul, fostul partener; de la primul baiat pe care l-ai sarutat, pana la ultimul dupa care ai oftat!
Multumeste pentru daruri si pentru revelatia intalnirii cu cel care sta in fata ta acum. Gaseste in el samanta a tot ce este nou si solar, o samanta pe care o poti hrani si din care puteti creste o lume noua, impreuna!”
 

vineri, 14 septembrie 2012

Ce inseamna coborarea mintii in inima









Pentru a-i fi de folos omului, indemnandu-l la cele bune, mintea trebuie sa asculte glasul sufletului, al inimii, fiindca de acolo primim ceea ce Dumnezeu vrea sa ne transmita.
>>Vibratia sufletului nostru este de 0,5 Hz. La nastere copilul are vibratia structurii rationale tot de 0,5 Hz adica comuniunea dintre suflet si ratiune este totala. In fiecare an, vibratia ratiunii unui copil creste cu 1 Hz pana la varsta de 21 de ani, pana la atingerea pragului de 21 Hz. Dupa aceasta varsta ar trebui ca ea sa scada ca urmare a inaintarii pe calea spiritualitatii, a meditatiei, a rugaciunii. Daca insa vibratia structurii rationale creste in continuare, atunci apare uzura creierului in gol, fara a fi in corelatie cu sufletul. Cand valoarea se apropie de 48 Hz, numarul de ganduri pe unitatea de timp e prea mare, e prea mult zgomot, se uzeaza creierul si apare imbatranirea precoce. Peste 50 Hz pot aparea boli mentale.
>>
>>Pentru a avea mintea coborata in inima trebuie sa ajungem ca structura rationala sa poata auzi din nou sufletul, adica sa-si coboare frecventa, functionand asemenea copiilor. Aceasta nu inseamna un comportament infantil intrucat ceea ce receptionam de la suflet corespunde cu ceea ce avem de facut in viata. Cand Iisus spunea ca trebuie sa fim asemenea copiilor pentru a intra in imparatia cerurilor, El se referea si la acest aspect al functionarii creierului. Atingerea frecventei de 0,5 Hz, cea de la nastere, inseamna controlul complet asupra organismului si inducerea starii de vindecare.
>>
>>
>>Stiinta clasifica aceste frecvente ale creierului in unde beta, alfa, teta, delta ( in ordine descrescatoare cu frecventa). Cele beta au frecventele cele mai ridicate si corespund momentelor in care desfasuram activitati ce necesita concentrare, focalizare, atentie. Undele alfa sunt asociate cu starea starea de relaxare, creativitate; cele teta cu meditatia si starea premergatoare somnului iar cele delta sunt caracteristice somnului. Undele beta sunt benefice daca frecventa lor este situata in limita de jos a intervalului beta, intre 14 si 21 Hz, ceea ce corespunde unei concentrari calme, pozitive. Exista persoane care desfasoara activitati ce necesita concentrare si cu toate acestea ele se afla in starea alfa. Frecventele alfa si cele mai joase inseamna de fapt " Dumnezeu ma conduce " in timp ce frecventele beta inseamna " eu stau la conducere ".
>>
>>
>>Putem influenta doar in mod indirect vibratia la care lucreaza creierul. Oricum, constientizarea acestui mod de functionare este primul pas pentru a merge in directia dorita. O functionare buna a structurii rationale inseamna sa tinem seama de tot ceea ce ne inconjoara si sa interactionam cu aceste lucruri inconjuratoare, dar mai ales cu cele care traiesc in jurul nostru. Astefl realizam o buna corelare cu universul Tatalui. Acest mod de functionare trebuie sa incercam sa-l mentinem cat mai mult timp, pe toata durata zilei.
>>
>>Exista mai multe metode care ajuta la scaderea vibratiei creierului, la coborarea mintii in inima si linistirea ei. Multi calugari folosesc pentru aceasta rugaciunea inimii care inseamna sincronizarea cu respiratia a rugaciunii "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu pentru rugaciunile Maicii Tale miluieste-ma pe mine pacatosul". Multe tehnici de meditatie, introspectie au acelasi rol, de a invata mintea sa colaboreze cu sufletul, sa se subordoneze lui. In viata de zi cu zi ne sunt de folos ruperile de ritm, care ne scot din gandurile care se perinda in capul nostru. Asta se intampla de exemplu cand observam o floare frumoasa si ramanem uimiti de frumusetea ei, vazand de fapt in ea frumusetea lui Dumnezeu. Cand discutam cu cineva, mintea coborata in inima inseamna ca il ascultam pe omul respectiv fara a ne gandi in alta parte; cerem insa sufletului parerea referitor la tot ceea ce ni se spune si transmitem omului din fata noastra doar ceea ce vine
prin suflet de la Dumnezeu. A faptui ceva avand mintea in inima inseamna constientizarea ca Dumnezeu e cel care lucreaza prin noi; daca insa consideram ca noi suntem cei care facem totul, mintea nu mai sta in inima si devine agitata fiindca incearca sa controleze si organizeze ea totul.
>>
>>
>>Calitatea somnului influenteaza si ea vibratia creierului. Pe durata somnului, o parte din suflet se duce la Tatal Ceresc unde primeste tot ceea ce are nevoie pentru buna desfasurare a zilei care urmeaza. E bine ca o parte mai mare din suflet sa se degaje astfel in timpul somnului, ceea ce corespunde unui somn profund, cu vibratie scazuta a creierului. Aceasta se obtine in masura in care reusim sa ne abandonam cu totul Tatalui Ceresc, fara nici o frica, fara nici o retinere, cu toate grijile si problemele noastre.
>>
>>
>>Cand mintea este coborata in inima se observa prin calitatea luminii spirituale pe care o emanam. Lumina emanata de Tatal Ceresc e asa stralucitoare incat e necesar ca heruvimii si serafimii sa stea in jurul Lui pentru a transmite mai departe aceasta lumina in forma in care celelalte creatii o pot percepe. Lumina din noi care vine din scanteia divina, trecand prin suflet e si ea frumoasa, stralucitoare, pura. O minte agitata, plina de felurite ganduri, opacizeaza aceasta lumina si o face sa isi piarda din stralucire. O minte coborata in inima lasa aceasta lumina sa treaca mai departe neperturbata, luminandu-i si pe cei din jur.   

miercuri, 5 septembrie 2012

Tobias’ Scoala Energiilor sexuale ( SES)

 Brasov, 21-23 septembrie 2012

Tobias’ Sexual Energies School (SES): Explicarea si intelegerea abuzului fizic si psihic

Prezentata  de instructori  certificati  Anca Cristina Apostol si Florin Mandiuc


Acest workshop intensiv de trei zile este focusat pe intelegerea abuzului fizic, psihologic, psihic si sexual, oferind o intelegere profunda asupra dinamicii dezechilibrului energiilor sexuale si instrumente utile pentru a va re-echilibra si bucura de viata intr-un mod cu totul nou.

Cunoscuta ca fiind una dintre cele mai intense si transformatoare experiente oferite de Shaumbra Institute, scoala se adreseaza celor care: 
(1) au suferit un abuz de orice natura (fizic, psihic sau sexual); 
 (2) facilitatorilor care lucreaza cu cazuri de abuz;  
(3) tuturor celor care doresc sa inteleaga dinamica energiei relatiilor inter-personale dintr-o perspectiva a Noii Energii.  

Aceasta scoala reprezinta una dintre cele mai profunde si transformatioare scoli ale Noii Energii, fiind esentiala pentru  intelegerea dinamicii interactiunilor interumane si transferului de energie.
 
Experienta acestui workshop include sase transmisiuni oferite de Tobias prin Geoffrey Hoppe (inregistrate pe DVD) precum si activitati practice conduse de instructori certificati.

Limba
: DVD-urile sunt in limba engleza cu subtitrare in limba romana. Discutiile sunt in limba romana (si in engleza, daca este cazul).

Programul scolii
:
                                   Vineri, 21.09:   09:30  - 10:00  – inregistrarea participantilor
Vineri,          21.09:   10:00  - 16:00
Sambata,     22.09:   10:00  - 16:00
Dumninica,  23.09:   10:00  - 16:00

Cost
:  495 USD  
 (Cazarea, masa si transportul nu sunt incluse)



.
Pentru detalii si inscrieri:  Anca Cristina Apostol
Instructor al Noii Energii
Telefon: 0743/26 99 88     
Va rog specificati la telefon sursa: Blogul Calea Iubirii
Namaste.

miercuri, 29 august 2012

Tantrismul - o altă abordare a sexualităţii



de Paula Suciu

„Sexualitatea, sursa stării de bine şi de fericire, oferă accesul la conştiinţa divină. Atât timp cât implică iubire şi respect reciproc, relaţia sexuală ne permite să ieşim din noi înşine printr-o stare de abandon deplin şi comuniune totală cu celălalt. Această experienţă devine astfel tainică, purifică şi revitalizează fiinţa la toate nivelele, de la cel fizic până la cele mai subtile”. (Anne Givaudan, „Citirea aurei şi tratamente eseniene”)
Sexualitatea este unul dintre subiectele cele mai prost înţelese şi mai greşit abordate de către fiinţa umană, în ciuda progreselor sociale şi a îmbunătăţirii condiţiilor de trai din epoca actuală. Energia sexuală este cea mai puternică energie aflată la dispoziţia oricărei fiinţe umane, exercitând dintotdeauna o puternică fascinaţie. Cu toate acestea, majoritatea sistemelor religioase, îndeosebi tradiţia religioasă iudeo-creştină, ale cărei prejudecăţi legate de sexualitate sunt adânc impregnate în subconştientul colectiv, au făcut mari eforturi în direcţia distrugerii şi pervertirii sexualităţii, privând-o de caracterul ei spiritual şi sacru, cu scopul nedezvăluit de a frâna evoluţia fiinţei umane şi a o putea controla mai uşor.

Sexualitatea în lumea contemporană

Energia sexuală constituie forţa de bază a fiinţei umane. Oamenii cu o sexualitate puternică şi armonioasă se simt mai liberi, mai fericiţi, optimişti, trec mai uşor peste greutăţile vieţii şi devin mai greu de manipulat. Aşadar, este uşor de înţeles vehemenţa cu care sistemele religioase au îngrădit şi condamnat sexualitatea de-a lungul istoriei.

La polul opus, curentul pornografiei a redus sexualitatea doar la elementele fizice, instinctuale, deposedând-o de aspectele sale sublime si târând-o astfel în noroi, nerezolvând câtuşi de puţin problema sexualităţii contemporane. Fiind complet opusă îngrădirilor religioase, pornografia promovează o sexualitate deşănţată, chiar ostentativă, care pierde, din păcate, cu totul din vedere dimensiunea spirituală a acesteia.

Nici educaţia sexuală predată în şcoli nu ajunge foarte departe, ea prezentând doar aspectele mecanice ale unui act care se sfârşeşte în mod obligatoriu cu ejacularea masculină.

Devierile sexuale de care abundă mass-media ajung câteodată până la adevărate monstruozităţi şi fac dovada degenerescenţei la care unii contemporani ai noştri au ajuns. Consumul de afrodiziace în întreaga lume este impresionant şi este realizat cel mai adesea fără discernământ.

Astfel, tabloul vieţii sexuale al lumii contemporane se prezintă în culori foarte sumbre.

O soluţie străveche pentru probleme moderne

Soluţia înţelepciunii străvechi la problemele sexuale moderne este practica tantrismului. Aceasta reprezintă atât o modalitate de a ne îmbunătăţi uimitor performanţele sexuale într-un mod perfect natural şi plăcut, cât şi o cale spirituală menită să ducă la împlinirea şi desăvârşirea fiinţei umane.

În Tantra, energia sexuală şi, în special, pasiunea amoroasă nu se opun vieţii mistice şi spirituale. Atunci când este trăită conştient şi pe deplin controlat, sexualitatea facilitează atingerea celor mai înalte trăiri mistice, prin iubire liberă şi nelimitată.

Iubirea este o componentă esenţială în practica tantrismului, ea fiind catalizatorul tuturor practicilor amoroase tantrice, sexualitatea fiind privită ca manifestare fizică a iubirii şi integrată practic ca atare.

Din nefericire, viziunea modernă despre tantrism este redusă, în special în occident, la vagi tehnici sexuale cu o uşoară notă de spiritualitate, destinate să elibereze într-un mod miraculos practicanţii. Imaginea sa cea mai cunoscută este cea a unei sexualităţi sălbatice, practicate în acompaniamentul unor instrumente exotice şi îmbibată cu mireasma beţişoarelor parfumate.

Tantrismul veritabil este, însă, mult mai mult. El opune iubirea exploatării sexuale, iar valorile sale sunt cele ale respectului necondiţionat faţă de esenţa spirituală ultimă şi deplin liberă a fiecărei fiinţe umane, pe care îşi propune s-o regăsească fără a se pierde într-o căutare exterioară sterilă şi iluzorie.

Ţelul tantrismului este desăvârşirea spirituală

În tantrism, spiritul este sursa din care se nasc şi unde se întorc toate fenomenele, toate diferenţierile, toate textele sacre, învăţăturile, doctrinele şi toate dualităţile. Astfel, doar experienţa directă a naturii esenţiale a propriului spirit este aducătoarea supremei desăvârşiri.

Tradiţiile spirituale autentice oferă două modalităţi pentru a integra divin sexualitatea în viaţa noastră de zi cu zi: abstinenţa activă (adică suspendarea oricărei activităţi sexuale) şi continenţa sexuală. Dintre acestea, abstinenţa a fost universal recunoscută şi practicată în cadrul diferitelor căi spirituale, iar continenţa sexuală a fost păstrată doar pentru practicanţii tantrici şi pentru cei din elita societăţii.

Abstinenţa, nefiind o posibilitate accesibilă oricui, a fost abordată doar de anumiţi oameni care şi-au dedicat întreaga viaţă lui Dumnezeu. Restul lumii, căzând astfel pradă ignoranţei şi păcatului, a rămas să trăiască în mijlocul unei societăţi în care sexualitatea e profund controversată şi în mod dureros distorsionată, în pofida caracterului ei natural şi firesc.

Tantrismul, pe de altă parte, oferă perspectiva practicării continenţei sexuale, care nu presupune renunţarea la viaţa amoroasă ci, dimpotrivă, se foloseşte de energia sexuală ca de o veritabilă trambulină spre profunzimi spirituale nebănuite.

Calea regală de atingere a stării de iluminare

Actul sexual nu trebuie privit ca o cursă contracronometru spre a atinge orgasmul, ci ca un mijloc plăcut de a accesa nivele superioare de conştiinţă. Lipsit de dimensiunea spirituală pe care tantrismul o infuzează sexualităţii, actul erotic rămâne o simplă manifestare instinctuală.

În tantrism, focul pasiunii erotice este controlat şi sublimat printr-o dirijare ascendentă a energiei, acţiune care antrenează trezirea unei energii colosale în fiinţă, numită tradiţional KUNDALINI. Această energie fundamentală este în mod obişnuit într-o stare „adormită”, încolăcită la baza coloanei vertebrale, la nivelul primei CHAKRA (centru de energie subtilă a fiinţei umane).

Odată trezită, ea va trebui să parcurgă un traseu ascendent, din CHAKRA în CHAKRA, de-a lungul coloanei vertebrale, dinamizând succesiv toate cele şapte CHAKRA-e şi ieşind prin CHAKRA coronară, într-o stare extatică de fuziune cu întregul univers. Tocmai de aceea se spune că aceasta este calea regală de atingere a stării de iluminare.

Rolul femeii este esenţial

Această manieră spirituală de abordare a sexualităţii, folosindu-ne conştient de atracţia sexuală şi de plăcerea trăită plenar într-o relaţie de cuplu bazată pe iubire reciprocă, oferă noi viziuni şi posibilităţi de dezvoltare lăuntrică, într-o societate dominată de sistemul patriarhal şi sexualitatea masculină.

Pe de altă parte, departe de a fi considerată o sursă de păcat, imoralitate sau tentaţie decadentă, femeia are rolul de iniţiatoare în Tantra. Prin imensa sa capacitate orgasmatică femeia este în mod spontan pregătită pentru calea tantrică şi pentru a transmite cele mai înalte învăţături mistice.

Tantrismul creează o polarizare profundă între adepţii săi, bărbaţi şi femei, fiecare îndeplinind rolul său bine stabilit în jocul extaziant al polarităţilor universale care guvernează permanent întreaga manifestare.

Arta de a face dragoste – cale de revelare a Sinelui Divin

Pentru ca această pătrundere în profunzimile fiinţei să poată fi experimentată, adeptul tantric trebuie să aibă o atitudine profund relaxată. Aceasta îi permite să se situeze în centrul vârtejului energiilor declanşate în actul erotic, într-un mod asemănător situării în centrul imobil al unei tornade. Astfel el nu este deloc deviat de uriaşele energii care se pot declanşa într-o astfel de fuziune.

Această stare, o adevărată cheie în Tantra, permite manifestarea unor energii din ce în ce mai mari. Fără acestea accesul la dimensiunile profunde ale fiinţei nu ar fi posibil.

A stăpâni arta relaxării atunci când te afli într-un stadiu avansat de excitaţie sexuală poate părea dificil, deorece aparent este o contradicţie. Este vorba, însă, de o relaxare în care practicantul îşi păstrează luciditatea bucurându-se plenar, fără a se lăsa pradă senzaţiilor fizice pe care le trăieşte într-o manieră profund interiorizată.

Acest mod de a face dragoste permite trăirea orgasmelor multiple din ce în ce mai intense, atât de către femei, cât şi de către bărbaşi, lucru cu totul neobişnuit pentru omul zilelor noastre, care asociază orgasmul cu pierderea energiei sexuale prin descărcare.

Experimentarea valurilor orgasmice de către cuplul tantric care fuzionează cu continenţă sexuală poate duce, atunci când orgasmele sunt trăite la unison de către cei doi iubiţi, la starea de SAMADHI, scopul tuturor practicilor spirituale. Atunci, fuziunea dintre cei doi atinge cele mai profunde straturi ale fiinţei, ajungând în punctul terminus al aventurii spiritului în căutarea de sine - ţelul spiritual ultim, esenţa tuturor esenţelor.

Practica tantrismului presupune o disciplină riguroasă

Trezirea, amplificarea şi, în special, controlul forţei sexuale în fiinţa umană necesită o disciplină riguroasă. Aceasta vizează, în primul rând, descătuşarea de propriile noastre condiţionări, temeri, prejudecăţi, tabu-uri, emoţii negative, într-o stare iubire de sine şi împăcare cu fiinţa noastră lăuntrică.

Practica meditaţiei şi controlul respiraţiei constituie o pregătire excelentă în această direcţie. Există nenumărate tehnici şi iniţieri secrete pe care, odată pornit pe calea tantrică, le putem accesa şi practica cu succes.

Însă a face dragoste într-un mod conştient nu ţine doar de tehnică, este înainte de toate o artă în care este esenţial să ne dăruim cu întreaga noastră fiinţă, să ne abandonăm total şi lucid pentru a simţi plenar ceea ce se petrece în inimă, pentru a pătrunde de fiecare dată mai profund în interior, căci cu cât pătrundem mai adânc, cu atât suntem mai aproape de Sinele Divin.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...