Dacă o rănești, devine indiferentă. Când vei înțelege că ai pierdut-o, abia atunci vei realiza cât de puțin îți cerea.
Încercăm să renunțăm la dubii, la puncte de întrebare și să ne concentrăm asupra unor oameni în care avem încredere. Ne mulțumim cu cuvinte, ne amărâm sufletul și justificăm greșelile altora doar pentru a ne proteja sufletul. Adevărul este că de multe ori îți este greu să realizezi că nu mai ești iubit, că nu mai ești tu primul lui gând dimineața și la un moment dat parcă mergi pe stradă privind în gol, parcă te simți a nimănui. Mergi cu lacrimi în ochi, aștepți un mesaj, un pas din partea lui, un simplu gest care să te facă să crezi că-i pasă. I-ai spus că pleci, el n-a crezut. Probabil că i-ai spus-o de atâtea ori încât el nu mai crede. Cu zâmbetul pe buze ți-a spus pa pentru că știa că ai să te întorci dar tu … nu te-ai mai întors. Nu știm niciodată când este ultima oară: ultimul sărut, ultima privire, ultima îmbrățișare sau ultimul cuvânt. Tu nu te vei mai întoarce. Nu o vei face pentru că la un moment obosești, simți că lupți împotriva morilor de vânt. Dăruiești fără să primești. În scurt timp te închizi în tine, sufletul se răcește dar el este prea procupat cu motivele lui, cu minciunile și justificările lui încât la un moment dat te ridici și pleci. În urma ta rămâne un parfum dulce și nenumărate amintiri. Să nu dai vina pe tine, să dai vina pe amândoi. Vei înfrunta zile grele, vei plânge, îl vei aștepta, îl vei refuza dar la un moment dat durerea va dispărea și totul se va transforma într-o certitudine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu