In viata nu exista „alesul”.

Trebuie sa-l gasesti doar pe cel mai putin enervant, si sa il cultivi, de cate ori poti.

Cunosti acel sentiment cand vezi intr-un magazin, o pereche de jeansi frumosi, perfecti chiar, si ii iei cu entuziasm la cabina de proba cu gandul "PE ASTIA II CUMPAR!!!!"????
...dar nu iti vin, si nu te dai batuta...tragi de ei, topai,poate poate incapi in ei.
Cam asa facem in viata de zi cu zi, cand vine vorba de jumatatea noastra! In loc sa ne vedem de drum atunci cand persoana de langa noi, clar, nu este ceea ce ne dorim...amanam INEVITABILUL SFARSIT pana in acel punct in care intervine URA sau DEZGUSTUL. Exact cum nu suntem capabile sa facem un pas in spate si sa spunem "Nu intru in jeansii astia nici moarta!", la fel nu suntem capabile sa spunem "Nu esti omul potrivit pentru mine!". In loc sa ne intalnim cu "my ex", ne intalnim cu " my WTF"!
Cu cat ne dam tot interesul sa il modificam pe celalalt dupa propriile nevoi, cu atat cicatricea este mai pronuntata, iar persoana care cu ceva timp in urma ne facea ziua mai frumoasa, acum o strica!
In filme, la locul crimei,urma cadavrului este conturata cu creta... Oare cate "dead bodies" avem in inima????
Mi-ar face placere ca intr-o buna zi sa nu mai topai in cabina de proba...

Anonymous

 Faptul ca starea de indragostire si multumire permanenta nu este una care poate rezista vietii de zi cu zi nu pare sa preocupe pe nimeni(!). Cautam disperati acea stare si facem orice ca sa o obtinem desi ne duce din dezamagire in dezamagire. Omul - se pare- are o nevoie de o iluzie ca sa poata sa suporte realitatea..

Preferam sa cautam barbatul sau femeia perfecta, adica acel om care se incadreaza in idealul nostru si care ne garanteaza fericirea si implinirea. Preferam sa alergam dupa himere decat sa invatam cum sa facem fata adevarului si sa invatam sa traim frumos in realitate.

A fi indragostit de o persoana pe care nu o cunoastem in realitate dar de care suntem atrasi pentru ca reflecta imaginea unui semizeu in sufletul nostru este de fapt indragostirea de propia persoana, intr-o forma sau alta. Numai ca nu ne prindem ce (ne) facem.

Trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru propia fericire sau nefericre si sa nu astepti ca celalalt sa faca ceva sa te faca fericit. In viata nu exista „alesul”. Trebuie sa-l gasesti doar pe cel mai putin enervant, si sa il cultivi, de cate ori poti. 

 

Multumesc Crisu, pup http://cinesuferadoarme.blogspot.ro/2013/08/normal-0-21-false-false-false-ro-x-none.html

 

E timpul sa nu mai credem in povestile frumoase care ne-au fost spuse cand eram mici, in Ileana Cosanzeana sau in Fat Frumos, treziti-va. E timpul sa ne maturizam femeilor, sa ne transformam si sa ne autoeducam.