Tantra arta de a iubi si de a face dragoste (10)

-------------------------------------



--------------------------------------

Iubirea conștientă

 Gurdjiev

Mobilul iubirii conștiente în starea sa evoluată este dorința ca obiectul iubit să ajungă la propriile sale perfecțiuni înnăscute, fără a ține cont de consecintele posibile ale acestui lucru pentru cel care iubește. „Totul este ca ea să devină perfectă în sine, eu nu contez“, spune amantul conștient. „Voi merge în infern dacă ea va putea prin aceasta să meargă în paradis“. Și paradoxul unei asemenea iubiri este că ea evocă în mod necesar același lucru înapoi. Iubirea conștientă naște iubire conștientă.

De ce acest fenomen este atât de rar printre oameni? Primul motiv este că marea majoritate dintre ei nu sunt decât copii doritori de a fi iubiți, dar nu de a iubi. Al doilea este că perfecțiunea este rareori privită ca produsul propriu al iubirii adulte, deși nimic altceva nu poate eleva iubirea deasupra acestor nivele puerile sau animalice. Al treilea este că omul nu știe nici chiar atunci când este plin de dorința de a iubi, care ar putea fi binele obiectului iubirii sale; iar al patrulea motiv este ca iubirea conștientă nu apare niciodată la întâmplare. Ea trebuie să fie obiectul unei alegeri conștiente și a unei ferme hotărâri de a face eforturi în acest scop. Așa cum Bushido și celelalte ordine cavalerești nu au apărut accidental, nici iubirea conștientă nu poate să apară și să se dezvolte singură. Poate gradele de noblețe au fost opere de artă și iubirea conștientă, de asemenea, trebuie să fie operă de artă. Cel care dorește să se înroleze în ea, să înceapă, deci, prin a-și face ucenicia și poate, într-o zi, va atinge maiestria. El trebuie, înainte de toate, să-și purifice dorința de a ajuta, deoarece va trebui să respingă orice dorință personală, orice prejudecăți. El contemplă chipul iubit: „Ce fel de femeie este ea?“ Aici este un mister: se deschide o cale spre perfecțiune, al cărei parfum născând este adorabil. În ce mod ar putea fi realizată această posibilitate pentru slava preaiubitei sale și a lui Dumnezeu, creatorul ei? La acest punct trebuie să ne întrebam: voi fi eu capabil de asta? Dacă sunt sincer, trebuie să raspund evident: Nu. Un om care nu știe să-și trateze așa cum trebuie câinii și caii, o femeie care nu știe să cultive flori, cum ar putea oare să trezească adormitele perfecțiuni în fiinta iubită? O umilință și o toleranță la orice vorba vor fi necesare pentru aceasta. Dacă nu sunt sigur de ceea ce ar fi mai bine pentru ea , trebuie macar să o las liberă să-și urmeze propriile înclinații, iar în acest timp voi studia ceea ce este și poate să devină, ceea ce are nevoie, ceea ce cere sufletul ei fără a ști cu ce nume, destul de îndepartat pentru a putea găsi ea însăși lucrul dorit. A învăța să prevăd pentru ea, încă de azi, nevoile sale de mâine, fără a mă gândi o clipă la dificultățile ce ar putea să reprezinte acele lucruri pentru mine. Vedeți, deci, ce stapânire de sine și disciplină cere aceasta. Intrați în această pădure fermecată, voi care îndrăzniți! Zeii se iubesc unii pe altii conștient, iar amanții conștienți devin zei.

Fără rușine, oamenii se vor lauda că au iubit, că iubesc sau că speră să iubească. Ca și cum iubirea ar fi de ajuns pentru a le acoperi mulțimea păcatelor. Dar iubirea, după cum am văzut, atunci când nu este vorba despre iubire conștientă, adică doritoare să devină atât înțeleaptă, cât și capabilă de a-și servi obiectul ei, nu depinde decât de afinități favorabile sau defavorabile. În ambele cazuri ea este la fel de inconștientă, adică fără control. A fi într-o asemenea stare de iubire este cu siguranță la fel de primejdios pentru sine, pentru celălalt sau pentru amandoi. Pentru că suntem atunci traversați de energie cosmica ce-și urmează propriile afinități, cu totul indiferente față de ale noastre și iată-ne încărcați cu aceasta forță. Aceasta este o dinamită pe care o vehiculam de aici înainte, fără a ne lua măsurile de protecție. Trebuie să ne mai mirăm de numarul accidentelor? Să recunoaștem, deci, că fără cunoaștere și putere, iubirea este demoniacă. Fără cunoaștere ea își poate distruge obiectul. Cine n-a auzit diversele „prea iubite“ spunand despre „iubiții“ lor: „Ma îmbolnăvește, mă omoară“. și fără putere, amantul devine cea mai nefericită ființă, deoarece nu poate să faca ceea ce dorește și știe că ar trebui să facă pentru binele sau.Oamenii ar trebui să se roage să le fie îndepartată experiența iubirii fără înțelepciune și forță sau, dacă nu pot face altceva decât să iubească, atunci să roage înțelepciunea și forta divină să le ghideze iubirea. Pentru că iubirea nu este de ajuns.

„Te iubesc“ spune el. „Este ciudat că nu mă simt mai bine din cauza asta“, raspunde ea.  Atât timp cât nu v-ați sudat o cunoaștere și o forță la înălțimea iubirii voastre, să fiti jenați să mărturisiți că sunteți îndrăgostiți. Iar dacă nu puteți ascunde aceasta, iubiți cu umilință, muncind să deveniți înțelepți și puternici. Iubiți? Trebuie să fii demn de așa ceva. Toți îndrăgostiții adevărați sunt vulnerabili la orice, cu excepția iubitei lor. Aceasta nu s-a întâmplat pentru că au dorit ei sau au facut eforturi în acest sens, ci numai datorită iubirii lor totale sau, altfel spus, adevărate. Nu existau nici tentații de depășit: pur și simplu nu sunt încercate. Invulnerabilitatea este magică. Iar cazul acesta este mult mai putin rar decât s-ar crede în mod obișnuit. Cu toate acestea, o „infidelitate“ poate fi comisă și se trage atunci concluzia că invulnerabilitatea nu exista. Dar infidelitatea nu era datorată neaparat unei tentații, ea putea  – caz frecvent – să rezulte dintr-o simplă indiferență.. Ori nu exista cadere acolo unde nu exista tentație. Starea de iubire nu este totdeauna resimțită numai față de un singur obiect. O persoană poate avea acest dar, de a o eleva pe alta în planul iubirii, sau cu alte cuvinte să poata face să treacă prin aceasta (el sau ea) energia naturală a iubirii, dar nu e necesar că ea să capteze această energie în folosul sau. Astfel, diverse cataclisme produc combinații în care aceste persoane nu intră ele însele. Se povestește despre un anumit lama că oamenii care vorbeau cu el deveneau instantaneu îndrăgostiți. Dar ei nu se îndrăgosteau de el, nici de altcineva în particular. Tot ceea ce ei conștientizau era că, după ce vorbeau cu el, un spirit de iubire nativă îi făcea să debordeze de o dorință de a servi, de a iubi, care era gata să se răspândească pretutindeni. Trubadurii Evului Mediu se asemanau fără îndoială acestui lama.

Adevarul fundamental al acestei iubiri: ea este întotdeauna creatoare. Iubirea a creat lumea, dar nu toate lucrurile sale sunt magnifice. Scopul iubirii creștine este de a aduce renașterea sau iubirea spirituală. Cine poate să vadă dincolo de cuvinte și forme, nu poate să nu remarce schimbările care se petrec la bărbatul sau femeia care iubește, oricare ar fi vârsta. Asta are loc, de obicei, inconștient, dar nu este din acest motiv mai puțin simbolic pentru schimbarea mult mai minunată care apare atunci când un bărbat (o femeie) iubește conștient sau a putut recunoaște că iubește conștient. Tinerețea, în asemenea cazuri, îmbracă un aer de eternitate și aceasta este, într-adevăr, fântâna Tinereții care se scurge acum. Crearea unui astfel de „copil spiritual“ în fiecare dintre cei doi îndrăgostiți, este funcția particulară a iubirii conștiente, iar asta fără a spune că aceasta nu are nimic de a face cu căsătoria și copiii.

Noi nu suntem unul, ci trei într-unul. Trei persoane, total diferite, cu ideile lor privind modul în care întregul nostru organism ar trebui să se comporte, existând în noi în același timp; ori, ele refuză cel mai adesea să coopereze, deși fiecare dintre ele nu încetează să se amestece în treburile celorlalte două. Imaginați-vă acum că o asemenea „casă divizată impotriva ei insăși“ se îndrăgostește. Care din cei trei proprietari s-a îndrăgostit? Pentru că se întâmplă rar ca cei trei să se îndrăgostească în acelasi timp de aceeași persoană.

Vă imaginați că sunteți abstinent, deoarece vă abțineți de la orice relații sexuale. Dar abstinența veritabilă nu privește doar sexul, ea este pentru toate simțurile și mai ales pentru ochi. “Ai păcătuit deja cu ea“ spune Evanghelia. Pentru marea majoritate, castitatea simțurilor este ceva ce rămâne de cucerit. Odinioară, această castitate era împărtășită deja copiilor.

Fiecare era special antrenat, prin exerciții combinate cu grijă, pentru a permite elevilor să discearnă imediat SURSA (intelectuală, emoțională, instinctivă sau sexuală) la tot ce ei resimțeau. Această educație dădea tinerilor puterea de a-și stăpâni simțurile, cu rezultatul că această castitate devenea cel puțin posibilă, ei fiind capabili să-și controleze toate percepțiile senzoriale și să nu ia un lucru drept altul. Erotismul, dintr-o dată, putea să devină o artă, iar arta iubirii a cunoscut în această perioadă un rafinament de care nici nu mai avem idee. Sufismul este dovada acestui lucru și, în secolul trecut, în Rusia, se mai puteau întâlni, încă, ecouri slabe ale sale.

Iubirea fără divinație este rudimentară. Un amant trebuie să poata „ghici“ sau „divina“ dorințele iubitei sale, cu mult timp înainte că ea să fie conștientă de ele. El trebuie să cunoască mai bine decât se cunoaste ea însăși, dacă vrea să o poată iubi mai mult decât se iubește ea însăși, în așa fel încât ea să poată deveni perfect „ceea ce este“, fără propriile sale efroturi conștiente. Eforturile ei conștiente, atunci când iubirea vă fi mutuală, vor fi pentru el. Și astfel, fiecare dintre ei vă lucra în mod delicios, pentru perfecțiunea celuilalt.

Dar această stare nu e tangibilă decât la nivelele spirituale ale conștiinței; ea nu poate fi decât un fruct al artei lucrului asupra ta. Toți au nostalgia ei, chiar și cei mai cinici. Dar marea majoritate a oamenilor pun la îndoială până și posibilitatea ei. Cu toate acestea, o asemenea iubire este posibilă, cu condiția ca cei doi amanți să fie dispuși să învețe cu umilință unul de la celălalt. Cum să înceapă? Îndragostitul, atunci când este pe punctul de a-și vedea iubita, să se întrebe ce ar putea să-i aducă, să facă sau să spună pentru a-i crea o delicioasă surpriză. La început nu va fi vorba de ceva care să o surprindă în întregime, vreau să spun că ea vă ști că a avut acea dorință și vă fi, cu siguranță, încântată că iubitul ei a știut să i-o ghicească. Mai târziu, „surpriza“ va putea, într-adevar, să o surprindă și se va minuna. „Cum ai știut că asta ma va face fericită, pentru că nici eu însămi nu am știut?“Eforturile constante pentru a preveni dorințele iubitei sale atunci când n-au apărut încă în conșitiința ei, vor fi metoda iubirii conștiente.

A ști să conduci cu fermitate și să lași lucrurile în voie, iată unul dintre cele mai mari secrete ale fericirii în dragoste. Pentru fiecare tragedie cauzată de circumstante exterioare (Romeo și Julieta) sunt mii de drame provocate de îndrăgostiții înșiși. Cum ei nu știu nici momentul și nici modul de „a conduce cu fermitate“, nu invocă nici mișcările în care ar trebui „să lase lucrurile în voia lor“ și îndeplinesc tot rău aceasta a doua operație.

În majoritatea cazurilor, apropierea a fost rea. Îndrăgostiții s-au lansat într-o minune fără să se fi gândit la mjloacele de a ieși din ea. Se întâmplă, adesea, că primele cinci minute ale marii întâlniri să decidă tot viitorul relației. Dar marea iubire știe atât să se dăruie, cât și să se stăpânească. În orice caz, trebuie știut că atunci când unul din cei doi dorește separarea, datoria celuilalt este să i-o permită.

Gelozia este vipera paradisului, infernul cerului. Emoția cea mai dulce este atunci infectată de veninul cel mai acru. Totuși, există un remediu pentru gelozie, și anume iubirea conștientă; dar acest remediu este încă și mai greu de descoperit decât de suportat răul. Cura de Barbă-Albastră este dificilă: ea consta dintr-o totală reeducare a corpului și a simțurilor.

Sursa:cronica naturalului

------------------------

--------------------------



---------------------------

Kindness
in words creates confidence.

Kindness
in thinking creates profoundness.

Kindness
in giving creates love.

— Lao-Tzu


--------------------------------
Osho despre indragostiti: "when somebody believes that you are a god, you have to fulfill it. What can you do? When somebody believes that you are a god, unknowingly you start fulfilling it. Unknowingly you attain to your destiny -- you become a god.[…] Each provokes the divine in the other."

Anais Nin – “Dragostea este axul şi respiraţia vieţii mele”

Posted by Veronica

Vă invit să savurați câteva idei din jurnalul și operele scrise de Anais Nin, supranumită “artista intimității”, controversata scriitoare a secolului trecut datorită confesiunilor erotice pe care le-a publicat. 

“Pentru tine şi pentru mine, momentul suprem, bucuria cea mai intensă nu este atunci când mintea noastră domină, ci atunci când ne pierdem minţile, iar noi doi ni le pierdem în acelaşi fel, prin dragoste.

El îmi dăruieşte savoarea prezentului. Nicăieri altundeva nu găsesc acestprezent magic, frumos, complet. Când suntem împreuna, clipa devine infinită… Această clipă de gust pronunţat şi absolut al mâncării, al culorii, de răsuflare umană absolută, de plenitudine. Căci sunt întreagă. Este sfârşitul oricărui zbucium.

Dragostea este axul şi respiraţia vieţii mele. Arta pe care o produc este un produs secundar, o excrescenţă a dragostei, cântecul pe care îl cânt, bucuria care trebuie să explodeze, supraabundenţa – asta-i tot!

Senzualitatea este o forţă secretă a corpului meu.

Mă simt inepuizabilă! În loc să lupt, eu farmec; în loc să înfurii, eu îi fac pe ceilalţi să se topească. Şi zâmbesc uşor, ca o mamă obosită căreia copiii i-au jucat prea multe feste. Mă simt mamă a tot şi a toate – pântecele şi pământul, cu imense aripi protectoare! Pasiune şi simţ matern contopite – mamă precum noaptea, acoperind lumea, învelind-o, murmurându-i cântece de leagăn ca să-i aline durerea. Şi ca şi noaptea, sunt singură din nou – activă, independentă, fără odihnă.

În seara asta sunt o mare Mamă – pântece, casă şi pat; strălucire, căldură, lumină şi foc; curaj şi pasiune – sunt toate acestea.

Nu cred decât în foc. Viaţă. Foc. Fiind eu însămi o flacără, îi înflăcărez pe alţii. Niciodată moarte. Foc şi viaţă.

Singura anomalie este incapacitatea de a iubi.

Erotismul este una din bazele cunoaşterii de sine, la fel de indispensabilă ca poezia.

Femeilor, puneţi-vă o mască, masca de feminitate primordială, de Femeie la modul absolut, trăiţi-i senzualitatea pe scoarţă de jurnal, pe cord de amor, pe trup fierbinte, vă veţi descoperi voi înşivă, fantasmele voastre, dragostea care musteşte în voi pentru viaţă, faţă de voi înşivă, vă veţi lăsa purtate de eul vostru eliberat undeva spre ţara interzisă descoperind că adevărata voastră vocaţie este aceea de a vă cunoaşte. “Cognosce te ipsum” va deveni un fel de cheie care deschide porţile templului spre orgasmul interior (intelectual, sexual şi sufletesc).“

Sursa: armoniefeminina

Tantra arta de a iubi si de a face dragoste (9)

Osho:

http://www.messagefrommasters.com/Enlightenment/Mini-Satori.htm

------------------------------------------------------------------------

REALLY, IF YOU LOVE SOMEONE, NO OTHER MEDITATION IS NEEDED. But because

no one loves, one hundred and twelve methods are needed -- and even they may

not be enough.

Someone was here the other day. He was telling me, "It gives me much

hope. I have heard for the first time from you that there are one hundred

and twelve methods. It gives me much hope, but somewhere a depression also

comes into the mind: ONLY ONE HUNDRED AND TWELVE METHODS? And if these one

hundred and twelve methods don't work for me, then is there no one hundred

and thirteenth?"

And he is right. He IS right! If these one hundred and twelve methods do

not work for you, then there is no go. So as he suggests, a depression also

follows hope. But really, METHODS ARE NEEDED BECAUSE THE BASIC METHOD IS

MISSING. If you can love, no method is needed.

LOVE ITSELF IS THE GREATEST METHOD. But love is difficult -- in a way

impossible. Love means putting yourself out from your consciousness; and in

the same place, where your ego has been in existence, putting someone else.

Replacing yourself by someone else means love -- as if now you are not and

only the other is....

IN LOVE YOU ARE TO FORGET YOURSELF. It looks paradoxical. Then when and

how will the centering happen? By being totally concerned with the other,

with the other's happiness, when you forget yourself completely and only the

other remains there, SUDDENLY YOU ARE FILLED WITH BLISS -- the blessing.

Why? Because when you are not concerned with yourself, YOU BECOME

VACANT, EMPTY; THE INNER SPACE IS CREATED. When your mind is totally

concerned with the other, you become mindless within. THEN THERE ARE NO

THOUGHTS INSIDE. And then this thought -- "How can I be helpful? How I can

create more bliss? How can the other be more happy?" -- cannot continue any

more, because really, there is nothing you can do. This thought becomes a

stop. THERE IS NOTHING YOU CAN DO. What can you do? If you think you can do,

you are still thinking in terms of yourself -- ego.

WITH THE LOVE OBJECT, ONE BECOMES TOTALLY HELPLESS -- remember this.

Whenever you love someone, you feel totally helpless. That is the agony of

the lover: he cannot feel what he can do. He wants to do everything, he

wants to give to the lover or the beloved the whole universe -- but what can

he do? If you think that you can do this or that, still you are not in a

love relationship. LOVE IS VERY HELPLESS, ABSOLUTELY HELPLESS. And that

helplessness is the beauty, because in that helplessness you are

surrendered.

LOVE SOMEONE AND YOU WILL FEEL HELPLESS; hate someone and you can do

something. Love someone and you are absolutely helpless. Because what can

you do? Or whatsoever you can do seems insignificant, meaningless; it is

never enough. Nothing can be done. And when one feels that nothing can be

done, one feels that I am helpless.

WHEN ONE WANTS TO DO EVERYTHING AND FEELS NOTHING CAN BE DONE, MIND STOPS.

In this helplessness, surrender happens, you are empty. That's why love

becomes a deep meditation.

OSHO

Vigyan Bhairav Tantra

Vol 1, Ch #13: Entering the inner centering

pm in Woodlands, Bombay

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnată în 

întreaga lume şi, din cauza acestei condamnări, energia care poate 

înflori în senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie, 

ură; ea generează o existenţă aridă, lipsită de orice savoare. 

Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea

voastră, este conştiinţa voastră. Este conştiinţa voastră filtrată prin

corp. OSHO

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Don't think of changing jobs, actions; THINK OF CHANGING THE QUALITY OF

YOUR CONSCIOUSNESS. Be more loving to yourself. The first thing to remember

is: BE MORE LOVING TO YOURSELF.

THE MORALISTS HAVE POISONED THE WHOLE WORLD. They say, 'Don't love

yourself; this is selfishness.' They say, 'Love others, don't love yourself;

the love of the self is sin.'

And I say to you that this is absolute nonsense -- and not only

nonsense, it is dangerous nonsense. UNLESS YOU LOVE YOURSELF, YOU CANNOT

LOVE ANYBODY; it is impossible -- because a man who is not in love with

himself cannot be in love with anybody. If you are in love with yourself,

only then your overflowing love can reach to somebody.

A MAN WHO HAS NOT LOVED HIMSELF WILL HATE HIMSELF; and if you yourself

hate yourself, how can you love anybody? You will hate others also; you can

only pretend. And when you cannot love yourself, how do you expect others to

love you?

EVERYONE IS CONDEMNED IN HIS OWN EYES. And the whole moralistic teaching

gives you only one thing: techniques of self condemnation -- how to condemn

yourself, how you are bad, a criminal, guilty, a sinner.

CHRISTIANITY SAYS that your being a sinner is not a question of what you

do, YOU ARE BORN A SINNER. It is not a question of whether you do some sin

or not; no, you are a born sinner. Man is born in sin. Adam, the first man,

committed the sin, and you are descendants. The sin has been committed,

nothing can be done. Now it cannot be undone, and you are born into sin --

Adam's sin.

IF YOU ARE BORN IN SIN, HOW CAN YOU LOVE YOURSELF? If your very being is

guilt, how can you love yourself? And if you cannot love yourself, you

cannot love anybody. The love must happen at home first -- you are the

home -- and only when it overflows, it can reach to others.

AND WHEN IT OVERFLOWS, IT OVERFLOWS INTO YOUR ACTS, into whatsoever you

do. Whether you paint or make shoes or anything -- just cleaning the

street -- whatsoever you do, if you are in deep love, if you are in deep

love with yourself, it flows into everything you do. It flows even when you

are not doing anything. It goes on flowing, it becomes your very existence,

and then nothing is boring.

OSHO

Vigyan Bhairav Tantra

Vol 2, Ch #24: Choicelessness is bliss

pm in Bombay, India

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

“În momentul în care vei avea în inima ta acest lucru extraordinar numit dragoste şi vei simţi adâncimea, încântarea şi extazul ei, vei descoperi că lumea s-a transformat pentru tine.”

J. Krishnamurti

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

http://www.oshoteachings.com/osho-on-soulmate-tantra-is-the-science-of-transforming-ordinary-lovers-into-soulmates/

http://www.messagefrommasters.com/Shiva-Shakti/Witnessing-Sex-act.htm

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

http://atingereaiubirii.blogspot.com/2012/02/intr-o-lume-plina-de-iubire-terapia-nu.html

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

What is a goddess?

"A woman who is in the process of learning to know, accept and love herself on all levels, Mind Body and Spirit. A woman who, because she focuses on personal growth and self awareness, experiences a life, increasingly filled with peace, love, joy, passion and fun. A woman that understands that she has unlimited capacity to make her life anything she wants. A woman who is inspired to give to those around her our of her sense of gratitude and abundance." (Selina Fenech)

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Tu nu eşti separat de inima ta / Mooji (Partea 2)

http://floareavie.blogspot.com/2012/02/tu-nu-esti-separat-de-inima-ta-mooji.html?spref=fb

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Barbatul interior - componenta ascunsa a sufletului tau

Publicat de Aida Calin la 10:47

Necesitatea de a ne afla într-o relaţie de iubire este cea mai intensă dorinţă pe care femeia o simte începând chiar din adolescenţă, sau poate chiar mai devreme. Fie că suntem îndrăgostite sau căutăm dragostea, fie că avem o relaţie împlinitoare sau o relaţie în care suferim sau suntem nemulţumite, fie că nu avem momentan nici o relaţie de iubire, totuşi, în mod evident, mai mult de jumătate din forţele noastre interioare sunt concentrate asupra iubirii. Şi acesta este un aspect extrem de important al vieţii noastre. Ți-ai pus însă întrebarea la modul cel mai sincer ce cauți de fapt, ce dorești de la o relaţie de IUBIRE? Răspunsul cel mai simplu pe care eu l-am primit cel mai des este: îl vreau pe el, nu vreau / nu pot să trăiesc fără el sau în cele mai fericite cazuri ”mi-e greu să trăiesc fără el, sufăr...”. Un “el” care există deja în viaţa ta sau pe care îl aştepţi să apară. Răspunsul este însă eronat, departe de adevărul sufletului tău. Nu asta îți dorești cu adevărat. Dacă asculţi cu atenţie vocea sufletului vei sesiza în adâncurile fiinţei tale o acută nevoie de iubire, care se exprimă atunci când ajunge la suprafaţa conştiinţei tale sub forma dorinţei de a fi cu un anumit bărbat. Ideea că numai prezenţa şi iubirea unui bărbat te poate face fericită este doar o deformare a necesităţii fiinţei tale de a oferi şi de a primi iubire. De multe ori, ca să nu spun aproape de fiecare dată, când ajungi să crezi că numai un anumit bărbat poate declanşa în tine sublimele stări de iubire copleşitoare, atunci cu siguranţă vei trăi experienţa suferinţei în iubire. Exemple în acest caz sunt multiple. Uită-te puţin în jurul tău sau chiar în tine însăți şi-ți vei da seama că este aşa. Suferinţa apare atunci când te încăpăţânezi să crezi că doar un bărbat este focarul fericirii şi al iubirii tale. Și eu am făcut greșeala asta de câteva ori în viață. Și de fiecare dată am suferit. La un moment dat am înțeles însă că iubirea este o energie care îmi exaltă sufletul și mi-l încântă, iar bărbatul pe care îl iubesc este preafericita oglindă care îmi reflectă această energie. Este un joc al reflectării unuia în sufletul celuilalt. Dar ce joc sublim... Ești mereu îndrăgostită de iubire Îți propun acum un mic exerciţiu. Închide ochii şi întoarce-te  în timp evocând toate relaţiile de iubire pe care le-ai avut în această existenţă. De fiecare dată când experimentezi iubirea, trăirea interioară este mereu la fel de vie, la fel de intensă şi fascinantă, nuanţată diferit doar de coloristica personală specifică a fiinţei de care te-ai îndrăgostit, indiferent de vârsta pe care o aveai. Poţi spune că a fost altceva? Conştientizează faptul că de fiecare dată ai fost îndrăgostită de iubire, de ceva de dincolo de bărbatul în cauză, acel ceva care te-a atras şi ți-a cucerit inima mereu şi mereu. De multe ori ai gândit: “da, el este cel pe care îl aşteptam.” Şi totuşi, viaţa a mers mai departe şi ți-a demonstrat de multe ori că acele convingeri ale tale au fost eronate. Să luăm un alt exemplu. La un moment dat ai fost îndrăgostită de un bărbat, chiar foarte îndrăgostită. În acele momente întreaga ta conştiinţă era focalizată asupra lui şi asupra iubirii pe care o simţeaţi în acele momente. Şi totuşi, după o perioadă de timp, iubirea a dispărut. Sau cel puţin aşa tinzi să crezi. Iubirea rămâne mereu în sufletul tău Acum te întâlnești cu bărbatul acela şi te întrebi cum este posibil să nu mai simţiţi acea trăire sublimă intensă care atunci te-a “pus pe jăratec”. Pare de neînţeles, şi totuşi, la o privire atentă şi în urma unei introspecţii profunde, simţi că iubirea a rămas în tine, ea este şi acum în sufletul tău. Ea a fost acolo dintotdeauna, iar relaţiile de iubire pe care le-ai avut au fost doar prilejuri minunate ca această iubire să se manifeste. Întotdeauna, chiar fără să ştii, tu ai iubit şi ai aspirat ca femeie - către bărbatul ideal din tine însăți (în cazul bărbaților-către femeia ideală), iar răspunsul plin de graţie al acestui arhetip esenţial al sufletului s-a obiectivat prin intermediul tuturor bărbaților pe care i-ai iubit, îi iubești sau pe care îi vei iubi ( respectiv, prin intermediul tuturor femeilor pe care un bărbat le-a iubit, le iubește sau le va iubi în viitor). Bărbatul interior - respectiv  femeia interioară - reprezintă pentru fiecare dintre noi cea mai pură, cea mai sfântă şi cea mai frumoasă parte a sufletului nostru, aspect către care tindem, conştient sau nu, întotdeauna atunci când ne îndrăgostim, când iubim plenar, prin aceasta reîntregindu-ne şi divinizându-ne fiinţa.  Renunți la iubire- renunți la o parte din sufletul tău Atunci când noi recunoaştem, măcar parţial, în celălalt o anumită manifestare a arhetipului nostru sufletesc, atunci spontan ne îndrăgostim. Dar dacă uităm sau chiar ignorăm total legătura dintre fiinţa celuilalt şi bărbatul nostru interior este cu putinţă ca, destul de uşor, acea atingere a graţiei care a făcut să apară iubirea noastră imensă să se estompeze sau să dispară pentru că, treptat, alunecăm către o relaţie strict umană. Din această cauză, putem să descoperim, în timp, din ce în ce mai multe diferenţe şi nepotriviri între celălalt şi idealul nostru lăuntric. Atunci gândim că “nu mai este ca la început”, deşi este vorba despre exact aceeaşi fiinţă, însă noi nu mai facem legătura între el şi idealul din sufletul nostru. Sufletul este ca o sferă care prezintă două jumătăţi: una feminină şi una masculină, iar trezirea lui completă se încheie cu revelarea completă a sferei sale superioare care este chiar idealul nostru fundamental şi care ne cheamă mereu spre el. Să alegem mereu în primul rând să iubim Dar, pentru că suntem fiinţe sexuate, femei sau bărbați, emisfera superioară a sufletului îmbracă întotdeauna forma unei femei ideale în cazul unui bărbat (ANIMA)   şi a unui bărbat ideal (ANIMUS), în cazul unei femei. Aşadar, în realitate, către această emisferă superioară ne îndreptăm întotdeauna (chiar şi fără să ştim) toate aspiraţiile sublime, toate gândurile minunate şi toate stările de iubire pe care le manifestăm. Atunci când am înţeles foarte bine acest aspect, devenim cu mult mai liberi decât înainte, pentru că astfel descoperim în noi (chiar în inima noastră), în permanenţă, o sursă nesfârşită de iubire, de plenitudine, de viaţă, de energie, de frumuseţe, de aspiraţie şi de sfinţenie. Acum ieşim din ipostaza anterioară, în care urmăream (conştient sau nu) mai mult să cerem. Pentru că acum avem tot timpul sufletul plin şi suntem gata să dăruim. Acum ştim că avem aproape totul în noi şi nu mai are nici o importanţă dacă primim ceva în schimb, iar idealul sufletului nostru ne răspunde din ce în ce mai mult prin fiinţele pe care le iubim. De fapt, de-abia acum putem iubi cu adevărat detaşat, plenar şi liber, pentru că am înţeles că suntem liberi şi că toată dragostea din lume se află în sufletul nostru, iar dragostea noastră este amplificată tot mai mult de toate fiinţele pe care le-am iubit, le iubim sau le vom iubi în viitor.

Feminitate la superlativ

-------------------------------------------------------------------------------------------------------

Sursa fb: Tantra, arta de a iubi si de a face dragoste