Eternului feminin ce traieste prin tine

 http://arta-feminitatii.blogspot.ro/2014/03/eternului-feminin-ce-traieste-prin-tine.html?spref=fb

Scriitorul Ullman spunea:

„A fi şi a rămâne mai mereu tânăr este cu putinţă. Tinereţea nu-i doar o perioadă a vieţii, căci ea este, înainte de toate, o stare constantă şi minunată a minţii . Ea este un efect mirific al voinţei puternice superioare, o calitate admirabilă a imaginaţiei creatoare, o emoţie copleşitoare, benefică, intensă, o victorie deplină a curajului asupra timidităţii, a chemării aproape irezistibile a gustului tainic de aventură asupra stării călduţe pe care o oferă confortul şi asupra prejudecăţilor prosteşti.

Nu devii niciodată bătrân doar pentru că ai trăit un anumit număr de ani. Devii bătrân atunci când începe să-ţi fie frică să iubeşti intens şi fără măsură. Devii bătrân atunci când dezertezi, dând dovadă de laşitate, şi refuzi să mai aspiri fiind plin de entuziasm către idealurile divine, sublime.

Trecerea anilor îţi ridează pielea. Renunţarea laşă la cele mai înalte idealuri divine îţi ridează în mod inevitabil sufletul. Toate preocupările noastre josnice, meschine care ne acaparează, toate îndoielile, toate suspiciunile, toate fricile şi toate disperările sunt duşmanii noştri insidioşi, care ne covârşesc încetul cu încetul, ne fac să ne cocoşăm şi ne determină să ne aplecăm către pământ, obligându-ne să devenim una cu ţărâna sau să devenim nişte rămăşiţe necurate înainte de a muri. 

Mereu tânăr este doar acela care, iubind constant şi fără măsură, este şi rămâne un mare curios. El se miră şi se minunează neâncetat în faţa tainelor pe care Dumnezeu i le revelează, descoperind, îmbătat de extaz, mistere acolo unde ceilalţi oameni nu văd nimic deosebit, din cauza opacităţii şi închistării lor.

Un asemenea om se întreabă şi întreabă, întocmai ca un etern copil foarte curios: oare de ce se petrece aceasta? Oare ce va urma după aceea?

El provoacă cu ajutorul lui Dumnezeu evenimentele minunate prin intermediul gândirii sale optimiste, creatoare, puternice şi descoperă mereu noi şi noi bucurii în jocul divin al vieţii.

El contemplă cu atenţie toate sincronicităţile care îi apar din când în când în existenţa sa şi le descoperă semnificaţiile ascunse, înţelegând totodată că acestea toate sunt un dialog al lui Dumnezeu Tatăl cu el. El ştie că, în realitate, eşti la fel de tânăr precum iubirea ta fără măsură şi credinţa fermă şi de nezdruncinat pe care o ai în Dumnezeu.

El a descoperit deja că de fapt eşti la fel de bătrân pe cât de mari sunt închistările, suspiciunile şi îndoielile tale.

El ştie foarte bine că întotdeauna cei perverşi îi judecă pe toţi ceilalţi oameni de-a valma, după propria lor perversitate.

El ştie că atât frumuseţea, cât şi urâţenia se află în ochii privitorului.

El ştie că eşti la fel de tânăr precum îţi este de mare, constantă şi puternică încrederea în sine şi speranţele divine pe care le ai. El ştie că eşti la fel de bătrân ca şi descurajarea şi disperarea ta.

El ştie că poţi să rămâi mai mereu tânăr atâta timp cât vei fi un veşnic îndrăgostit, un romantic incurabil, un iubitor fără măsură, o fiinţă plină de o exemplară bunăvoinţă, veselă, plină de candoare, pură, delicată, tandră şi receptivă.

El ştie că poţi să debordezi de fericire de zeci de ori pe zi atunci când eşti şi rămâi mai mereu receptiv la tot ceea ce este bun, frumos, măreţ, adevărat, sublim, înălţător şi divin.

El ştie că, deşi trăieşti pe Pământ, este cu putinţă să exişti, totodată, într-un tainic paradis atunci când eşti fără încetare receptiv la glasul misterios al inimii, la mesajele îmbătătoare ale energiei iubirii, la spiritele naturii, la omul de lângă tine care are nevoie de ajutor, la chemarea enigmatică a infinitului şi la toate mesajele misterioase care îţi vin de la Dumnezeu.

Oliver Shanti - Sacral Nirvana (Long version) (1 hour)

Femeia - un templu.

Femeia este un templu viu. Un templu ce elogiază frumusețea primordială a sufletului care desenează în exterior, prin strălucirea sa, cele mai frumoase forme, curburi încântătoare, văi pufoase.

În acest templu starea de feminitate se naște și înflorește, hrănind pământul. Candoarea manifestată în mod perfect prin acele priviri copilărești pline de inocență, care te duc până în inima arhetipului în sine, senzualitatea rafinată care inundă trupul în mii de fiori de plăcere și dorință; sensibilitatea ei de a simți și înțelege toate limbile prin care sufletele celor din jur se exprimă; toate acestea consolidează templul și îi măresc strălucirea.

Apoi, ceea ce întărește fundația templului este caracteristica femeii de a fi maternă, de a proteja, de a susține, de a hrăni, de a dărui neîncetat prin simpla libertate interioară cu care se manifestă. 

Bărbatul! Cât de important este rolul bărbatului! Stabilitatea sa interioară, forța, curajul, încrederea cu care o susține, toate acestea fac ca templul să strălucească neîncetat, să cuprindă în aura sa mii de suflete și să le lumineze, să le înalțe spre divinitatea din ele însele. 

Bărbații, în drumul lor spre evoluție, în acel sens ascendent, sunt asemeni unei coloane verticale de forță spirituală. Femeile, în schimb, în dezvoltarea lor, devin asemeni unor flori care își deschid miile de petale și își împrăștie mireasma; femeile mângâie suflete și oferă impulsuri transformaționale celor din jur prin însăși natura lor.

Sursa

SEXUALITATEA ÎN OCCIDENT

            Întodeauna ca să putem învăţa ceva ne trebuie un ghid. Fie că este vorba despre arta culinară sau despre orice altceva, noi avem nevoie de un manual pentru a putea afla cum putem ajunge la perfecţiune în acel domeniu. În ceea ce priveşte actul amoros lucrurile nu pot fi altfel. Din păcate însă occidentali, neavând un manual care să prezinte arta amorului, sunt nevoiţi să descopere, de cele mai multe ori singuri, misterele şi secretele sexuale.

            Unde s-a ajuns în Occident, în ceea ce priveşte cunoaşterea sexualităţii, nu este greu să se ne dăm seama. Dacă ne raportăm la ceea ce ne învaţă predecesorii (cei din perioada Angliei Reginei Victoria) va trebui să considerăm că femeia nu poate încerca senzaţii erotice. V-a trebui să admitem că rolul femeii într-o căsătorie constă în datoria de a asigura plăcerea soţului, pentru ea rămânând doar bucuria de a procrea copii. V-a trebui să acceptăm că femeile nu au nici o dorinţă sexuală şi prin urmare nu se poate pune problema ca ele să aibă plăceri sexuale. Dacă ne raportăm la puţinele picturi romantice, care există, ne va fi greu să descoperim lumea misterioasă a sexualităţii. Iar dacă vom alege drept unic ghid televiziunea vom cunoaşte doar o sexualitate rapidă, în care femeia se lubrefiază instantaneu şi este satisfăcută imediat în câteva minute de încleştare, ea netrăind deloc adevăratele nuanţe subtile ale actului amoros. Chiar şi filmele porno, care ar trebui să ne ofere posibilitatea de a acumula un repertoriu sexual bogat, nu fac decât să ne prezinte o împerechere nebunească (chipurile pasională), ritmată mai mult după ritmul de masturbare al mâinii bărbatului, decât să ne pună în rezonanţă cu senzaţiile profunde şi subtile ale actului amoros autentic.

            Prin urmare, occidentalul din zilele noaste se află într-o situaţie foarte delicată. Dacă se supune educaţiei predecesorilor săi ajunge să considere că sexualitatea este un rău din care nu trebuie să rezulte plăcere, că sexualitatea este un rău necesar inclus în relaţia conjugală, că sexualitatea este o „DATORIE” care trebuie să fie realizată (multe femei acceptă sexualitatea doar pentru a fi o „BUNĂ SOŢIE”). Dacă occidentalul se supune educaţiei predecesorilor săi va considera că a se lăsa atras către plăcerile sexuale înseamnă că păcătuieşte, fiindcă i s-a repetat până la sufocare că s-a născut din păcat şi că o femeie decentă nu este „SEXI”. Totodată cei care nu sunt de acord cu aceste prejudecăţi închistatoare şi caută libertate sexuală, fără a avea o ghidare autentică, nu ajung decât la desfrâul promovat de filmele pornografice. Nu ajung decât la o vlăguire rapidă (aproape 80% dintre bărbaţii pe care Alfred Kinsey i-a studiat ejaculau în mai puţin de 10 minute).

            Pentru a se evita toate aceste probleme pentru a se face din iubire, din sexualitate, o artă, o cale de evoluţie spirituală, este nevoie să apelăm la înţelepciunea orientală. Apelând la învăţăturile TANTRA-ice şi TAO-iste, avem posibilitatea de a ne armoniza în planul erotic, avem posibilitatea de a ne elimina frustrările, inhibiţiile şi deviaţiile sexuale şi atunci vom putea IUBI în adevăratul sens al cuvântului. Această ştiinţă misterioasă a amorului, această artă de a face dragoste, prezentată foarte sumar în occident, niciodată în detaliu şi în mod precis, este o metodă rapidă şi plăcută de integrare e energiilor divine, subtile în interiorul corpurilor celor doi iubiţi şi de realizare a unui echilibru dinamic între cele două energii complementare Yin (-) şi Yang (+).

 

Femeia conţine forma tuturor lucrurilor

 Femeia conţine forma tuturor lucrurilor;
Şi tot ceea ce trăieşte în lume.
Nu există bijuterie mai preţioasă decât femeia,
Şi nici o condiţie nu e superioară celei de femeie.
Nu există, nu a existat şi nu va exista
Vreun destin care să-l egaleze pe cel al femeii;
Nu există regat sau bogăţie
Să poată fi comparată cu o femeie;
Nu există, nu a existat şi nu va exista
Un loc sfânt comparabil cu o femeie.
Nu există rugăciune care să egaleze o femeie.
Nu există, nu a existat şi nu va exista
Vreo formă de yoga care să se compare cu o femeie
Şi nici vreo formulă mistică sau asceză
Care să rivalizeze cu o femeie,
Nu există, nu a existat şi nu vor exista
Bogăţii mai valoroase decât femeia.

~ Shaktisangama Tantra

Diferența dintre TANTRA si de YOGA

 

         TANTRA și YOGA sunt conceptual diferite. Ele ajung în același punct -TRANSCENDENȚA DIVINĂ- dar căile, modalitățile lor de transformare, nu sunt numai diferite, dar și aparent contrare. Ambele căi spirituale sunt conștiente că o ființă umană este distrusă de propriile dorințe dar modalitatea în care conduc ființa în starea în care nu are nici o dorință este diferită.

         YOGA este o cale a luptătorului. Yoga este o luptă însoțită de conștientizare. În Yoga trebuie să lupți cu aspectele inferioare ale ființei tale (instincte, dorințe, etc.) pentru a trece dincolo, în transcendență. A trece dincolo înseamnă ”moarte” pentru Yoga. Egoul tău trebuie să ”moară” pentru ca tu să renaști transformat. În yoga, lumea și transcendența, tu așa cum ești și ceea ce poți deveni, sunt două lucruri complementare.

         TANTRA este o cale a acceptării. Pe calea Tantrică nu trebuie să lupți absolut deloc cu aspectele inferioare ale ființei tale (instincte, dorințe, etc.) pentru a trece dincolo, în transcendență. Pe calea tantrică trebuie să te accepți așa cum ești să fii indulgent cu tine dar pe deplin conștient, doar așa poți crește. Când ești pe deplin conștient atunci vei transcende dorința chiar când ești în dorință. Ești în ea și totuși nu ești în ea. Treci prin ea, dar tu continui să rămâi un martor lucid și detașat. În Tantra a trece dincolo presupune o creștere, o transformare a ființei tale ce îți permite să experimentezi în mod direct transcendența. Tantra nu crează o ruptură între tine și transcendență, între tine și Nirvana. Indiferent de nivelul la care te afli, Transcendența divină nu îți este opusă. Nu există nici o opoziție între tine și transcendența divină. Tu ești o parte din ea și deci nu este nevoie de vreo luptă sau conflict ci doar de o transformare a ta care îți permite să o experimentezi. Pe calea tantrică nu este nevoie de ”moarte”. Pentru renașterea ta nu este nevoie vreo mortificare. Mai degrabă o transformare, pentru această transcendere trebuie să folosești ceea ce ai, trebuie să te folosești pe tine așa cum ești în acest moment pentru a trece dincolo.

        Yoga atrage mulți oameni, deoarece limbajul și metodele ei sunt mult mai ușor de înțeles de către majoritatea ființelor umane. Ele știu cum dorințele le distrug, cum se învârți în jurul lor ca niște sclavi, ca niște marionete. Cunosc aceste aspecte prin propria lor experiență, și când yoga spune luptă împotriva dorinței, înțeleg imediat acest mesaj. De aceea yoga atrage. Tantra nu poate să atragă la fel de ușor. Când mintea nu poate să înțeleagă și să-și explice cum să pătrundă în dorință fără a fi copleșită de ea, cum să fie pe deplin conștientă când face dragoste, ființa începe să se teamă. Atunci ea alege calea al cărui mesaj mintea l-a înțeles, alege să lupte cu dorință să o reprime. Atunci când sexualitatea va fi conșiderată ca fiind ceva normal, natural, fără nici o filozofie pro sau contra ei, când o vom acepta așa cum ne acceptăm mâinile sau ochi atunci tantra ne va atrage. Prin acceptare conștientă vom putea utiliza toate energiile care există în noi, ele vor deveni un vehicol cu ajutorul căruia vom ajunge în transcendența divină.

OSHO, 02.10.1972 Bombay

Calea tantrica

 Pentru a evolua spiritual pe calea tantrică trebuie să aceptăm totul așa cum este, atât lumea cât și pe noi înșine. Acceptarea totală, conștientă este atitudinea fundamentală în Tantra. Doar atunci când acceptăm totul, fără a lua nici o atitudine, suntem naturali. Doar atunci când suntem naturali putem evolua. Atunci putem utiliza conștienți, plini de iubire și armonie, toate energiile care sunt în noi sau care vin spre noi din exterior. Prin aceptare conștientă, fiecare dorință devine un vehicol prin care putem merge mai departe: Fiecare energie devine un ajutor și atunci chiar această lume devine Nirvana, corpul un loc sfânt, un templu sacru. Orice atitudine de negare, de opunere, distruge sensibilitatea, spontaneitatea și chiar mintea. Atunci ne vom nega ființa și nu vom putea înțelege viața. Vom trece prin ea cu o minte vinovată, cu o atitudine reprimatoare, în grabă .

OSHO

De ce sexualitatea ar trebui tratată ca practică spirituală

E suficient să spui cuvântul “sex” , şi toată lumea va ciuli urechile. Reacţia inevitabilă de excitaţie arată natura picantă a anergiei sexuale. Să zicem că te afli într-o zi la sală, obosit şi plictisit, dar dacă apare o persoană pe care o găseşti atractivă, care începe să lucreze la aparate în apropiere, dintr-o dată simţi că te umpli de energie. Taoiştii ar traduce asta prin activarea primului tan tien, un centru energetic aflat în zona de dedesubt a buricului, care este responsabil cu rezervele de energie vitală şi sexuală din corp.

Energia sexuală în stare pură este instabilă precum dinamita, şi la fel de explozivă. Ne poate transporta în stări de încântare şi beatitudine, sau ne poate târî în cele mai întunecate abisuri ale suferinţei, fricii şi depravării. Natura sălbatică şi volatilă a energiei sexuale i-a convins pe reprezentanţii unor tradiţii religioase să o vadă ca pe un impediment în calea dezvoltării spirituale, şi această credinţă continuă să se perpetueze în imaginaţia populară datorită confuziei, supărărilor şi suferinţei pe care le poate cauza intimitatea sexuală.

Pentru a demonstra aceasta, haideţi să încercăm să ordonăm următoarele trei cuvinte, de la cel mai spiritual către cel mai imoral: înţelepciune, iubire, sex. Probabil că „înţelepciune” şi „iubire” se vor bate pentru primul loc, dar cu siguranţă „sex” va fi pe ultimul. Nimeni nu pune la îndoială conexiunea dintre spiritualitate şi înţelepciune sau iubire. Însă legătura dintre spiritualitate şi sex este greu de dovedit.

Dintr-o perspectivă taoistă însă, ideea că spiritualitatea exclude sexualitatea este greşită, pentru că energia sexuală reprezintă una din pietrele de temelie ale fericirii într-un cuplu. Dacă vom dori vreodată să avem relaţii de dragoste fericite şi de lungă durată, va trebui să ne vindecăm de condiţionările sociale care distorsionează imaginea sexualităţii. Va trebui să ştergem linia invizibilă pe care am trasat-o la nivelul abdomenului, deasupra căreia se află cea mai importantă faţetă a naturii umane şi dedesubtul căreia e ceva care nu e atât de important. În esenţă, trebuie să învăţăm să ne spiritualizăm sexualitatea.

Dar cum să redobândim adevărata sexualitate şi să o elevăm la stadiul spiritual pe care îl merită? Cum să reconciliem pătratul sexului cu cercul spiritului, când plăcerea sexuală este atât de adesea responsabilă pentru atâta ruşine, traume şi suferinţe? Putem căuta un prim răspuns la această întrebare înţelegând deosebirile aparent ireconciliabile între sexualitatea masculină şi cea feminină. Aceste diferenţe sunt evidente pentru toată lumea când ajungem în dormitor.

În mod stereotip, energia sexuală masculină explodează şi se termină repede, precum un băţ de chibrit, în timp ce energia sexuală feminină se încălzeşte încet şi rămâne fierbinte pentru mult timp, precum un vas cu apă pe foc. Aceste ritmuri diferite devin sursă de ruşine pentru bărbaţii care ejaculează prea repede, şi de frustrare pentru femeile care nu apucă niciodată să aibă orgasm.

Această problemă este agravată de faptul binecunoscut că atunci când energia sexuală este activată într-un bărbat, acesta devine adesea indisponibil emoţional, precum şi de la fel de bine-ştiutul fapt că, de cele mai multe ori, experienţa sexuală a femeii este încărcată de un sentimentalism cu care de obicei bărbatul nu ţine pasul.

Evident, nu ne putem modifica instinctele. Ceea ce putem face însă, este să ne folosim de practica spirituală pentru a depăşi limitările pe care natura le impune sexualităţii. Astfel, putem transforma nepotrivirea inerentă dintre sexualitatea feminină şi cea masculină într-o oportunitate pentru a creşte din punct de vedere spiritual. Spre exemplu, prin Quigong (dar şi prin alte forme de taoism sau prin yoga) putem să ne valorificăm energia sexuală.

Atunci când energia sexuală masculină este activată, ea se localizează în zona genitală şi are tendinţa de a părăsi rapid corpul (prin ejaculare). Acesta este tiparul natural al energiei sexuale la bărbat. Dar el poate învăţa să inverseze acest flux şi să-şi direcţioneze esenţa sexuală către în sus, unde se află tan tien-ul de mijloc (un centru energetic localizat în zona inimii). Prin aceasta, bărbatul atinge două scopuri.

Primul, este că îşi diminuează impulsul de a ejacula, şi cel de-al doilea este că energia ajunge la inimă, unde pasiunea se întâlneşte cu iubirea şi tandreţea. Un bărbat care învaţă să facă aceasta, va fi capabil să prelungească actul amoros în mod indefinit şi să aprofundeze conexiunea emoţională în timp ce face dragoste (spre imensa fericire a iubitei sale J ).

Atunci când energia sexuală feminină este activată, ea se îndreaptă în mod natural către inimă. Stimularea sânilor va duce la activarea tan tien-ului median şi pentru ea, şi va declanşa un răspuns emoţional. Spre deosebire de bărbaţi, femeile nu au nevoie să practice Quigong pentru a reuşi să-şi unifice energia sexuală cu iubirea. Aceste calităţi se amestecă în mod natural, şi din acest punct de vedere sexualitatea feminină este în mod inerent mai integrată.

Dar prin practica spirituală, atât femeile cât şi bărbaţii pot învăţa să-şi integreze sexualitatea la nivele spirituale chiar şi mai înalte. Vitalitatea sexuală poate fi direcţionată mai apoi din zona inimii către creştetul capului (unde se află cel de-al treilea tan tien), unde va fi infuzată cu beatitudinea sacralităţii. Şi din acel moment, vitalitatea sexuală poate fi circulată prin Meridianul Central (canalul energetic ce uneşte cele trei focare principale – cei trei tan tien-i) către cer, unde poate fi experimentată ca extaz divin.

Sexualitatea care se limitează la nivelul organelor genitale şi rămâne doar în sfera primului tan tien (din zona ombilicului) corespunde cu sexul pasional. Sexualitatea care integrează vitalitatea sexuală specifică primului tan tien cu energia celui de-al doilea tan tien, localizat la nivelul inimii, corespunde cu a face dragoste intens. Sexualitatea care integrează toţi cei trei tan tien-i corespunde cu amorul sacru beatific. Iar sexualitatea care integrează toţi cei trei tan tien-i plus Canalul Median corespunde cu extazul cosmic.

Extazul cosmic este mult mai intens, plăcut şi semnificativ chiar şi decât cel mai pasionat sex. Dacă ai încerca să le compari, ar fi ca şi cum ai vrea să compari o cadă de baie cu oceanul. Nu există o cale mai sigură de a aduce fericirea de lungă durată într-o relaţie intimă decât faptul de a-i construi baze trainice în beatitudine.

Sursa: mindbodygreen.com

http://puteredefemeie.wordpress.com/2014/03/03/de-ce-sexualitatea-ar-trebui-tratata-ca-practica-spirituala/ 

Ipostazele în relațiile de iubire

În tradiția tantrică într-o relație de iubire, cei doi iubiți trebuie să îndeplinească pe rând, sau simultan, în funcție de necesități, cele 6 ipostaze:
1. Iubit - iubită
2. Zeu - zeiță
3. Frate - soră
4. Mamă - fiu / tată - fiică
5. Amant - amantă
6. Prieten - prietenă

Aceasta face ca relația să fie cu adevărat împlinitoare sufletește și să își atingă menirea de a fi, în esență, o cale de a ajunge la Dumnezeu împreună cu cel iubit/cea iubită.
Ipostaza iubit - iubită e cea mai naturală, pe care cei mai multi dintre noi o manifestam in mod firesc.

Ipostaza zeu - zeiță apare atunci când iubirea pe care o simțim în întreaga noastră ființă ne propulsează într-o dimensiune mult mai elevată decât aceea în care trăim în mod obișnuit, e cea la care se ajunge prin intermediul transfigurării (care ar trebui realizată neîncetat), e cea care ne face să vedem în ființa iubită expresia perfectă a Eternului Feminin sau al Supremului Masculin. Această ipostază este evidentă mai ales în perioada de început a relației, atunci când starea de îndrăgostire transformă totul în jur într-un basm paradisiac.

Ipostaza frate - soră face ca cei doi iubiți să trăiască o stare de intimitate fraternă, o anumită susținere pe care și-o acordă unul celuilalt dezinteresat, o delicioasă candoare și puritate specifice mai ales copilăriei.

Ipostaza mamă - fiu și tată - fiică e cea care m-a făcut să scriu astăzi acest articol. În urma unei discuții am conștientizat cât de important este să fim conștienți de caracteristicile acestei ipostaze și să le manifestăm de cât mai multe ori. Ea aduce în relație acea stare de fericire pentru fericirea celui iubit, indiferent dacă tu ești sau nu în mod direct implicat în ceea ce i-a generat bucuria, încântarea. E ceea ce ne face să ne privim iubitul/iubita cu o iubire părintească, plină de înțelepciune și susținere. E ceea ce te face să îi susții propriile decizii chiar dacă tu simți că sunt greșite, dar mai presus de aceasta știi că este viața lui/ei care îi oferă propriile lecții. Această ipostază ni se revelează atunci când noi ca femei, îl strângem la pieptul nostru pe cel iubit și îi oferim toată iubirea si protecția de care suntem capabile; iar voi ca bărbați ne luați în brațe cu forța voastră infinită, cu tăria și curajul vostru caracterisc și ne protejați de temeri și angoase.

Ipostaza amant - amantă e cea care ne face să ne inventăm de mii și mii de ori, mai pasionale, mai senzuale, mai pline de imaginație și dorință, precum o preoteasă tantrică uneori sau precum o fecioară alteori. Iar pe voi, bărbații, va face să dețineți controlul energiei erotice, să fiți empatici, iubitori, calzi precum o boare de vară sau pasionali precum o furtună încântătoare.

Ipostaza prieten - prietenă aduce în relația de iubire o stare de intimitate delicioasă, de încredere, de libertate în manifestare.

Aceste ipostaze fac ca iubirea să fie extrem de nuanțată, de plină și deplină, aduc în relație încredere, transformare lăuntrică, regăsire, încântare, mângâiere sufletului.
Îți doresc ție, celei/celui care citești aceste rânduri să te simți în fiecare clipă înălțat în iubirea pe care o primești și o dăruiești celui/celei adorat/e!

Scrisoare deschisă către bărbatul care vrea să facă sex, de la femeia care vrea să facă dragoste

Dragule,

Şi mie, ca femeie, îmi place chestia asta, dar nu te arunca asupra mea ca un uliu asupra prăzii! Nu mă face să mă simt forţată de dorinţa ta pentru că atunci nu voi fi prezentă! Vreau să vin în întâmpinarea dorinţei tale, nu în luptă cu ea, vreau să stârneşti dorinţa în mine, nu să o impui, vreau să chemi, nu să mă forţezi!

Vreau să simt că mă doreşti total, nu pe bucăţi!

Trebuie să ştii ca am nevoie de timp ca să mă deschid şi ca să te primesc – de aceea, preludiul contează! Da, şi mie îmi place ”una mică„ câteodată, dar nu după ce m-am machiat!

Nu mă întreba la final dacă a ta e cea mai mare! Dacă vrei neapărat să auzi asta, atunci ţi-o spun de pe acum: a ta e cea mai tare, cea mai mare, cea mai vârtoasă şi mânoasă! Sau asta cu mânoasă nu trebuia?! Mă rog, sper de acum înainte să nu mai avem discuţia asta!

Nu mă săruta preponderent pe gură, sâni şi pubian şi în această ordine! Sărută-mă peste tot şi revino cu încredere peste locurile pe care le-ai sărutat cu 2 minunte înainte! Mişcare nu trebuie să fie doar descendentă, ci browniană mai degrabă!

Nu mă întreba dacă ai fost mai bun decât ceilalţi! Ca să scăpăm şi de povestea asta, da, Tu ai fost cel mai bun şi cel mai minunat de pe pământ! Restul... care restul? Acum că te-am cunoscut pe tine, restul e pustiu!

 Nu fuma şi nu adormi după! Postludiul este pentru mine la fel de important! Atunci mă simt aproape de tine şi în relaţia cu tine! Dacă tocmai te-am primit în MINE, aş vrea să te simt aproape de mine, căci altfel am să mă simt folosită şi aruncată! Nu-mi sforăi când eu mă cuibăresc lângă tine!

Nu-mi cere să te premiez prin sex, căci nu vei reuşi decât să te pedepsesc!

Nu face sex oral, doar ca să ceri sex oral!

Foloseşte-ţi mâinile peste tot ! Mângâie-mă şi după, atunci am nevoie mai mult de asta!

Nu-mi cere de mâncare după! Nicio femeie pe lumea asta NU are chef să gătească după!

Nu mă întreba dacă mi-a plăcut! Dacă mi-a plăcut o să ţi-o spun într-un fel sau altul!

Nu mă întreba dacă am avut orgasm! S-ar putea să te deranjeze răspunsul! Dacă am, simţi!

Nu-mi vorbi despre alte femei (inclusiv mama ta) atunci când eşti cu mine în braţe! Chiar dacă sunt mici bârfe despre colega ta, şefa ta, verişoara ta, mătuşa ta sau orice altă purtătoare de sutien, nu vreau să aud despre ele atunci când sunt goală în braţele tale! Altfel voi avea sentimentul că nu eşti cu mine decât fizic!

Nu te grăbi! Nu câştigi niciun premiu dacă termini în 7 minute! Cel mult, dezamăgirea mea!

Reţine principiul: decât multe, scurte şi dese, mai bine mai puţine, lungi şi diversificate! Nu începe întotdeauna la fel ! Nu asocia un singur gest, o singură frază, un singur mod comportamental cu dorinţa de a face dragoste! Femeile ajung să urască rutina asta!

Oricât de sexi eşti transpirat, prefer o baie înainte!

Nu face privirea aia tâmpă când vrei sex! Nu deveni brusc tandru şi binevoitor, ca la primul refuz să bufneşti şi să trânteşti! Fă-mi curte nu doar la începutul relaţiei, ci pe întreaga durată a ei!

Şi dincolo de toate asta, bucură-te că eşti cu mine, că putem împărtăşi un astfel de moment, savurează-mă şi lasă-mă să te savurez, descoperă-mă şi lasă-mă să te descopăr, iubeşte-mă şi lasă-mă să te iubesc şi atunci... totul va curge de la sine! 

 

http://danieladumitrescu.blogspot.ro/2014/01/scrisoare-deschisa-catre-barbatul-care.html 

Scrisoare deschisă către bărbatul care vrea să facă sex, de la femeia care vrea să facă dragoste

Dragule,

Şi mie, ca femeie, îmi place chestia asta, dar nu te arunca asupra mea ca un uliu asupra prăzii! Nu mă face să mă simt forţată de dorinţa ta pentru că atunci nu voi fi prezentă! Vreau să vin în întâmpinarea dorinţei tale, nu în luptă cu ea, vreau să stârneşti dorinţa în mine, nu să o impui, vreau să chemi, nu să mă forţezi!

Vreau să simt că mă doreşti total, nu pe bucăţi!

Trebuie să ştii ca am nevoie de timp ca să mă deschid şi ca să te primesc – de aceea, preludiul contează! Da, şi mie îmi place ”una mică„ câteodată, dar nu după ce m-am machiat!

Nu mă întreba la final dacă a ta e cea mai mare! Dacă vrei neapărat să auzi asta, atunci ţi-o spun de pe acum: a ta e cea mai tare, cea mai mare, cea mai vârtoasă şi mânoasă! Sau asta cu mânoasă nu trebuia?! Mă rog, sper de acum înainte să nu mai avem discuţia asta!

Nu mă săruta preponderent pe gură, sâni şi pubian şi în această ordine! Sărută-mă peste tot şi revino cu încredere peste locurile pe care le-ai sărutat cu 2 minunte înainte! Mişcare nu trebuie să fie doar descendentă, ci browniană mai degrabă!

Nu mă întreba dacă ai fost mai bun decât ceilalţi! Ca să scăpăm şi de povestea asta, da, Tu ai fost cel mai bun şi cel mai minunat de pe pământ! Restul... care restul? Acum că te-am cunoscut pe tine, restul e pustiu!

 Nu fuma şi nu adormi după! Postludiul este pentru mine la fel de important! Atunci mă simt aproape de tine şi în relaţia cu tine! Dacă tocmai te-am primit în MINE, aş vrea să te simt aproape de mine, căci altfel am să mă simt folosită şi aruncată! Nu-mi sforăi când eu mă cuibăresc lângă tine!

Nu-mi cere să te premiez prin sex, căci nu vei reuşi decât să te pedepsesc!

Nu face sex oral, doar ca să ceri sex oral!

Foloseşte-ţi mâinile peste tot ! Mângâie-mă şi după, atunci am nevoie mai mult de asta!

Nu-mi cere de mâncare după! Nicio femeie pe lumea asta NU are chef să gătească după!

Nu mă întreba dacă mi-a plăcut! Dacă mi-a plăcut o să ţi-o spun într-un fel sau altul!

Nu mă întreba dacă am avut orgasm! S-ar putea să te deranjeze răspunsul! Dacă am, simţi!

Nu-mi vorbi despre alte femei (inclusiv mama ta) atunci când eşti cu mine în braţe! Chiar dacă sunt mici bârfe despre colega ta, şefa ta, verişoara ta, mătuşa ta sau orice altă purtătoare de sutien, nu vreau să aud despre ele atunci când sunt goală în braţele tale! Altfel voi avea sentimentul că nu eşti cu mine decât fizic!

Nu te grăbi! Nu câştigi niciun premiu dacă termini în 7 minute! Cel mult, dezamăgirea mea!

Reţine principiul: decât multe, scurte şi dese, mai bine mai puţine, lungi şi diversificate! Nu începe întotdeauna la fel ! Nu asocia un singur gest, o singură frază, un singur mod comportamental cu dorinţa de a face dragoste! Femeile ajung să urască rutina asta!

Oricât de sexi eşti transpirat, prefer o baie înainte!

Nu face privirea aia tâmpă când vrei sex! Nu deveni brusc tandru şi binevoitor, ca la primul refuz să bufneşti şi să trânteşti! Fă-mi curte nu doar la începutul relaţiei, ci pe întreaga durată a ei!

Şi dincolo de toate asta, bucură-te că eşti cu mine, că putem împărtăşi un astfel de moment, savurează-mă şi lasă-mă să te savurez, descoperă-mă şi lasă-mă să te descopăr, iubeşte-mă şi lasă-mă să te iubesc şi atunci... totul va curge de la sine! 

 

http://danieladumitrescu.blogspot.ro/2014/01/scrisoare-deschisa-catre-barbatul-care.html 

Omraam Mikhaël Aïvanhov RO Iubirea

Viața în pași de tango

Viața în doi pulsează în ritmuri senzuale de tango. Cei doi parteneri experimentează - în viață ca și în dans - trăiri, stări, atitudini.

Citisem cândva despre acest dans, argentinian la origine, că a scandalizat lumea prin apropierea partenerilor cât și prin trăirile pline de pasiune ale celor doi, exprimate în timpul dansului .

In Tango nu există reguli care să îţi limiteze creativitatea sau libertatea de mișcare, dar se observă o anume maturitate a cuplului ; o maturitate pe care o dorim și în viața de cuplu.

Intr-un cuplu matur se poate observa libertatea de expresie a partenerilor; aceștia sunt mai senini și încrezători în ei înșiși și în celălalt.

Tangoul este dansul care se dansează în doi și este ilustrativ pentru ceea ce este de fapt o relație de cuplu pentru că atunci când dansezi  tango, comunici prin gesturi, privire, atingere și prin mișcări cu partenerul tău/partenera ta. Astfel  se creează un anumit ritm prin care reușești să îţi simţi partenerul și să te conectezi la emoţiile și trăirile lui. Tot așa este de dorit să fie și în viață. Mulți oameni incriminează lipsa de comunicare și deseori o consideră ca fiind principala cauză a neînțelegerilor din cuplu. De fapt cei care recurg la această scuză ignoră total mesajele corporale - gestica, atitudinea, expresia feții, postura corpului – transmise de partener/parteneră.

In dans ca și în viață femeia își urmează partenerul, îi intuiește mișcările și vine în întâmpinarea acestora.

Femeia, nativ, are atuul intuiţiei , poate merge cu spatele, și nevăzând direcţia, ea  simte următoarea mișcare a partenerului.

„Tangoul se întâmplă de la un pas la altul, la fel ca viaţa.“

Acesta este un mesaj și un îndemn pentru a vă apleca asupra voastră spre a vă cunoaște, spre a vă elibera de frici, de inhibiții, de a trăi relații reale nu virtuale/imaginare - cum se întâmplă deseori.

Este de asemeni un îndemn pentru partenerii de cuplu,  preocupați excesiv de ceea ce face / nu face celălalt ori de ceea ce spune / nu spune celălalt.

Aplecați-vă asupra a ceea ce vreți pentru a obține ceea ce vreți. 

Asigurați-vă că ceea ce vreți este realizabil.

Este nerealizabil să vrei să-l schimbi pe celălalt !

Când vă aplecați asupra a ceea ce nu vreți / nu vă place exact asta veți obține.

- Oare merită să vă ocupați timpul cu ceea ce nu vreți? 

- Presupun că nu.

- Și atunci de ce o faceți?

Ritmul tangoului este lent, azi viața este destul de trepidantă, de aceea e bine să rețineți că în dans Bărbatul conduce, iar Femeia imprimă ritmul. In viață dacă avem un ritm prea alert, există riscul ca celălalt să nu poată ține pasul (ritmul).

 

Sursa: Aici 

Yoni Gaze - Kamala Devi's Tantra Theater

Osho - despre sex si iubire

Energia sexuală este cea care se transformă în iubire. Oamenii au fost întorși împotriva propriei lor energii. La suprafață, ființele umane sunt învățate să susțină renunțarea la toate conflictele, toate luptele, toate bătăliile. Dar adânc în interior ei sunt în esență învățați să lupte: ”Mintea este otravă, deci luptă împotriva ei!.” Și la suprafață ni se cere să să renunțăm la toate conflictele! Însăși învățăturile care stau la baza conflictului interior al omului îi cer să renunțe la conflict! Pe de o parte, înnebunești oamenii, iar pe de altă parte, deschizi aziluri să-i tratezi. Pe de o parte răspândești germenii bolii, pe de altă parte construiești spitale pentru a-i trata pe cei bolnavi.

Este foarte important să înțelegi un lucru în acest context. Ființele umane nu pot fi niciodată separate de sex. Sexul este însăși sursa vieții noastre; te naști din ea. Existența a acceptat energia sexului ca punct de plecare al creației, iar sfinții voștri o numesc a fi păcătoasă…ceva pe care existența însăși nu îl consideră a fi un păcat! Și dacă te gândești la Dumnezeu ca creator, și dacă Dumnezeu consideră sexul a fi un păcat, atunci nu există un păcătos mai mare ca Dumnezeu în această lume, nici un păcătos mai mare ca Dumnezeu în acest univers.

Vezi o floare care a înflorit – te-ai gândit vreodată că înflorirea unei flori este un act de pasiune, un act sexual? Ce se întâmplă când floarea înflorește? Fluturii vor sta pe ea și îi vor purta polenul, sperma sa, spre o altă floare. Un păun dansează glorios – un poet îi va cânta cântece, sfinții voștri vor fi și ei umpluți de bucurie la vederea lui. Dar sunt ei conștienți că dansul este o exprimare deschisă a pasiunii, care este la bază un act sexual? Păunul dansează pentru a-și seduce iubita. Păunul îi face semn iubitei, soției sale. Pasărea cântă, păunul cântă, băiatul a devenit adolescent, fata s-a transformat într-o femeie frumoasă – toate acestea sunt expresii ale energiei sexuale. Toate sunt manifestări diferite ale energiei sexuale. Toată viața, toate expresiile, toată înflorirea este în esență energie sexuală. Și împotriva acestei energii, religiile și culturile au turnat otravă în mințile ființelor umane. Ei încearcă să implice ființele umane într-o luptă împotriva ei. Ei au ademenit oamenii în această luptă împotriva propriei lor energii de bază, astfel încât au devenit jalnici, patetici, goliți de iubire, falși, insignifianți.
Omul nu trebuie să lupte împotriva sexului, ci să creeze o prietenie cu el, și să ridice curentul vieții spre înălțimi.

În timp ce binecuvânta un cuplu proaspăt căsătorit, un înțelept din Upanișade i-a spus miresei: ”Fie ca tu să fii mama a zece copii, și în cele din urmă, fie ca soțul tău să devină al unsprezecelea.” Dacă pasiunea este transformată, soția poate deveni mama; dacă pofta trupească este transformată, sexul poate deveni iubire. Doar energia sexuală înflorește în energia iubirii.

Dar noi am umplut oamenii cu un antagonism față de sex, și rezultatul este că, nu numai că iubirea nu a înflorit în ei – pentru că iubirea este o evoluție dincolo de energia sexuală, și poate veni doar prin acceptarea ei – dar mințile lor au devenit tot mai mult și mai mult sexuale din cauza opoziției față de sex. Toate cântecele noastre, toată poezia noastră, toată arta și pictura noastră, toate templele noastre și statuile din ele au devenit direct sau indirect centrate în jurul sexului. Mințile noastre se învârt în jurul sexului. Nici un animal din lume nu este sexual așa cum sunt ființele umane. Ființele umane sunt sexuale 24 de ore pe zi – treze sau adormite, stând sau mergând, sexul a devenit totul pentru ele.
Din cauza acestei dușmănii față de sex, din cauza acestei opoziții și reprimări, a devenit ca un ulcer pentru ființa lor.

Cineva nu poate fi liber de ceva care este însăși rădăcina vieții sale. Dar în procesul acestui permanent conflict interior, toată viața sa poate deveni bolnavă – și asta s-a întâmplat. Așa zisele voastre religii și culturi sunt în esență responsabile de sexualitatea care este atât de evidentă în umanitate. Nu ”băieții răi” ci ”băieții buni” și sfinții sunt cei responsabili pentru asta. Până când toată rasa umană nu se eliberează de această greșeală a liderilor religioși și a ”băieților buni”, nu este nici o posibilitate pentru ca iubirea să se nască.

Vreau să vă spun că sexul este dumnezeiesc. Energia sexului este energie divină, energie dumnezeiască. De aceea această energie creează viață nouă. Este cea mai măreață, mai misterioasă forță dintre toate.

Renunță la acest antagonism față de sex. Dacă vrei ca iubirea să se reverse vreodată în viața ta, renunță la acest conflict cu sexul. Acceptă sexul în mod extatic. Recunoaște-i sacralitatea. Recunoaște-i binecuvântarea.

Continuă să cauți mai adânc și mai adânc în el și vei fi uimit, cu cât accepți sexul cu o calitate de sacralitate, cu atât mai sacru va deveni. Și cu cât te afli mai mult în conflict cu el, ca și cum ar fi ceva păcătos sau murdar, cu atât mai păcătos și mai urât va deveni.

Osho, Sex Matters, St. Martin’s Press, New York, 2002,
Copyright © 2002, Osho International Foundation,
Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center
Traducere: Marius Lazăr

Sursa: http://www.creationsmagazine.com/articles/C88/Osho.html 
preluat de pe
http://oshojoy.ro/osho-despre-sex-si-iubire/”

Femeia vazuta de parintele Arsenie Papacioc

Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!

Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei.

Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci – pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci – nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii. Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea. Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă. Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există “jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

“Să preţuiţi femeia”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.

              Parintele Arsenie Papacioc

Vindecare și eliberare emoțională prin orgasm

Eliberează-te de blocaje și vulnerabilitățiExprimă-te! Dă frâu liber emoțiilor tale, sentimentelor şi stărilor de orgasm. Nu te teme să te abandonezi. În interior sunt închise dorinţe arzătoare, doruri, nostalgii, care aşteaptă să fie eliberate şi nu e vorba numai de orgasm, ci şi de aprofundarea trăirilor tale emoţionale, afective şi spirituale.
În esenţă, sexualitatea este o formă de exprimare personală, motiv pentru care unele dintre textele antice care fac referire la ea o abordează ca pe o formă de artă. Dar pentru a o aborda astfel, este necesar ca energia sexuală să nu fie blocată și să poată să circule liber prin trup,să nu existe traume sau blocaje psiho-emoționale care să împiedice o amplificare a energiilor și expansiunea lor. Nu poți să deguști deliciile unei sexualități sănătoase și ample dacă există blocaje, vulnerabilități, inhibiții sau prejudecăți.

Punctul G - înmagazinează la nivel subconștient emoțiile sexuale
La femeie, o parte importantă a potenţialului de exprimare a erotismului este localizat în punctul G - trezit la viaţă şi activat. Punctul G deschide o cale de acces către aspectele profunde ale exprimării sexuale şi ale intimităţii în care pătrund femeile, unele dintre ele blocându-se, în plin proces, din cauza unor amintiri dureroase sau a unor evenimente neplăcute din trecut.
Cercetări sexologice au demonstrat chiar că unele traume se pot reactualiza o dată cu trăirea unui puternic orgasm al punctului G. Aceasta deoarece, se pare că aici se înmagazinează o mare parte din informațiile subconștiente legate de viața sexuală. O dată ieșite la suprafața conștientului, aceste traume sunt mult mai ușor de rezolvat, iar ceea ce aparent pare o agravare a problemei sexuale nu este decât o etapă importantă în rezolvarea ei.
Deși multe femei îşi doresc să facă dragoste cu iubiţii lor, să aibă o relaţie deschisă şi bazată pe încredere, în anumite situații ele se simt teribil de vulnerabile, lucru care poate duce la îndepărtarea sau chiar la respingerea bărbaţilor care vor să se apropie şi vor să aibă o relaţie cu ele.
Conjuncturile traumatizante din trecut pot să fie retrăite chiar și numai prin evocarea unui gest, o imagine sau un cuvânt, iar blocajul să se instaleze rapid, fără chiar ca femeia respectivă să își dea seama de aceasta. De exemplu, Marina, o femeie de 35 de ani, cu un eveniment traumatic în copilărie, la vârsta de 12 ani fiind aproape violată de un vecin, retrăiește într-o manieră conflictuală orice apropiere direct sexuală, chiar dacă este de acord să fie atinsă și mângâiată și simte plăcere și excitație în prezența iubitului ei.
Ea respinge penetrarea, chiar dacă și-ar dori ca jocurile lor amoroase să fie complete și să nu se rezume numai la sărutări și mângâieri. Deși relația lor le oferă o anumită împlinire și fericire, chiar și fără penetrare, totuși amândoi și-ar dori să completeze tabloul vieții lor sexuale.
În anul 1940, Wilhelm Reich, sexolog, psiholog şi discipol al lui Freud, lansa o teorie conform căreia în trupul uman există circuite prin care „circulă" liber energia.

În situații traumatice organismul își creează un scut de protecție
Această energie poate fi blocată în urma unor dureri şi traume de natură afectivă, deoarece incidentele de acest gen sunt stocate sub forma amintirilor, la nivel fizic, în muşchi şi în organe, provocând tensionarea şi/sau blocarea acestora, şi inhibând circulaţia liberă a energiei. Reich denumea crearea acestor blocaje musculare drept „crearea scutului de protecţie de către organism".
Care sunt locurile în care este logic să apară cicatricele de ordin emoţional lăsate de abuz sau traumă sexuală? Exact, punctul G, muşchii PC, în general, zona vaginală.
Crearea scutului explică de ce anumite zone ale punctului G sunt dureroase la atingere. Dacă penetrarea este acceptată, fără a fi dorită cu adevărat, ea poate provoca, la rândul său, grave tulburări - deoarece presupune „că te minţi pe tine însăţi" - nereuşind să producă armonizarea dintre minte şi trup. Şi această atitudine poate produce leziuni, care se vor instala, asemenea cicatricelor, la nivelul punctului G, manifestându-se prin existenţa unor zone pasive la atingere.
Tratarea experienţelor traumatizante este un domeniu relativ nou al psihoterapiei şi un proces în plină ascensiune. În prezent, există nenumărate publicaţii care tratează efectele produse la nivel mental şi comportamental de către suferinţe şi traume afective, însă puţine dintre acestea cuprind metode terapeutice, vindecarea producându-se numai dacă vor fi tratate efectele experienţelor traumatizante la nivelul organismului.
Metodele psihoterapeutice care reușesc sunt însoţite de un masaj adecvat. Mai ales în cazul traumelor sexuale, masajul la nivelul punctului G poate constitui o metodă benefică de susţinere a procesului de vindecare emoţională. Cei doi iubiți pot astfel să abordeze conștient prolemele sexuale și să le rezolve urmând sfaturile unui psihoterapeut.
Deblocarea punctului G şi vindecarea cicatricelor emoţionale şi sexuale este posibilă numai dacă înţelegem capacitatea punctului G de a se deschide din nou către plăcere şi schimb de energie. Cu timpul, punctul G devine mai excitabil prin conştientizarea tot mai mare a existenţei şi a capacităţilor sale. Conştientizarea la acest nivel determină şi alte modificări comportamentale.

Problemele sexuale sunt rezolvabile
Dacă actul sexual este abordat cu răbdare și cu multă iubire, sunt toate șansele ca problemele sexuale să fie rezolvate. Primul pas în rezolvarea oricărei dificultăți sexuale este acceptarea ei. Cu toții suntem oameni și trăim în viață diferite evenimente care la un moment dat pot lăsa urme și pot avea efecte asupra sexualității noastre.
Cu alte cuvinte, este normal ca un cuplu să se confrunte la un moment dat cu o anumită problemă sexuală. Dacă atitudinea celor doi este cea potrivită (bazată în primul rând pe tandrețe și iubire), atunci ea poate fi surmontată cu succes. Dacă simți o tensiune sau un blocaj, oricât de mic, e bine să vorbești deschis cu iubitul tău. Să-i explici ce te-ar ajuta să te deschizi mai mult față de el, ce îți face plăcere și ce te indispune.
Astfel, vei reuşi să îi ceri iubitului să te aştepte până când te simţi excitată cu adevărat. Îi vei cere să nu se grăbească, astfel încât să gustaţi împreună senzualitatea şi emoţiile delicioase ale fuziunii voastre amoroase. Vei simţi modificările care se produc la nivelul vaginului, el devenind mai împlinit, mai plin de sevă şi mai excitabil. Și astfel sunt create premizele să simţi o dorinţă mai intensă faţă de iubitul tău și să aprofundați din ce în ce mai mult relația voastră de cuplu.

de Aida Călin

OSHO: The Coolness of Love

Osho: Iubirea este cea mai mare terapie posibila!

Traim intr-o lume care a uitat ce este iubirea…
Daca am putea doar sa fim mai deschisi sa lasam sa curga prin inimile noastre cat mai multa iubire, lumea  din jurul nostru ar fi cu totul alta……
Osho afirma ca intr-o  lume plina de iubire, terapia nu ar fi deloc necesara.
În timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:
”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”
Iata raspunsul lui:
”Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.
De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.
Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.
La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.
Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.
Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.
Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.
Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.
Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.
Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.
Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare.
Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau – Doamne fereşte! – sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient. Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sã stea întins pe spate, iar psihanalistul stãtea pe un scaun în spatele sãu, astfel încât sã nu fie nevoit sã dea ochii cu el.
Reţineţi însã: iubirea nu poate creşte decât faţã în faţã. Animalele nu pot simţi acest lucru, cãci ele nu ştiu sã facã dragoste decât pe la spate; de aceea, între ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relaţie adevãratã. O datã actul sexual terminat, fiecare pleacã în treaba sa, separat, fãrã un mulţumesc sau un la revedere! Animalele nu au reuşit sã îşi creeze familii, relaţii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv cã atunci când fac dragoste nu se privesc în ochi, nu stau faţã în faţã. Ca şi cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu conţine nici un element uman.
Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul animal care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului).
Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã.
De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt.
Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.
Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc.
De aceea îl iubesc atât de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, eu îl consider un revoluţionar mult mai mare decât Sigmund Freud. Sigmund Freud a rãmas un tradiţionalist, speriat de propriile sale reprimãri.
Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat.
Eu înţeleg teama lui Sigmund Freud, cãci şi psihanaliştii au problemele lor, uneori mai mari decât cele ale pacienţilor lor. De aceea, doresc sã fac o afirmaţie cât de poate de categoricã: dacã omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevãrat.
Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, cãci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sãu. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezintã un pacient.
Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret.
Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos.
De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“
Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.
Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã.
Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare.
Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.
Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.
Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.
Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri..”
Text:  Osho