Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho

miercuri, 9 octombrie 2013

" Legile" din relatii


Se spune ca in relatii femeia cauta iubirea, in timp ce barbatul libertatea, unul prin celalalt. Insa libertatea nu o poti gasi daca nu te eliberezi inainte…de obiceiuri vechi dobandite sau mostenite, de dogme si paradigme pe care le-ai adoptat sau creat, pana cand nu te eliberezi de fixatia “cum ar trebui sa fie” acompaniata de furie.
Din experienta mea de viata, am observat ca numai acceptarea elibereaza cu adevarat...Abia atunci cand incetezi sa te mai lupti cu acel Cum ar trebui sa fie, lucrurile se intampla liber si in mod natural, intrucat naturaletea si libertatea merg mana in mana. Cineva spunea ca e modul prin care Universul ne protejeaza de propria inconstienta.
Cam tot ce faci are in spate niste legi pe care le-ai adoptat: legile dupa care iti conduci viata si pe care le numesti principii, legile familiei, legile religiei, legile societatii, legile locului in care stai, legile pe care oamenii de stiinta le descopera in fiecare zi. Ai zice ca ne plac legile la nebunie, in special restrictiile, insa legile nu exista decat acolo unde este multa teama.
Lumea e plina de legi…pe care urmandu-le, ajungi sa te legi..uitand ca natura umana e intr-o continua schimbare si readaptare. In loc sa ne adaptam legile in functie de ritmul evolutiei noastre, ne ancoram in ele si credem ca avem dreptul sa-l sanctionam pe cel care ni le incalca.
Ironic sau nu, ignoram singurele legi care conteaza cu adevarat si anume Legile Universului si respectam cu sfintenie si fara prea multe intrebari diverse legi, traditii, obiceiuri care ne limiteaza considerabil orizonturile…Aceasta ignoranta se reflecta in suferinta noastra de zi cu zi, in dificultatea de a intelege ceea ce ni se intampla si mai ales in relatiile noastre.
In relatiile de cuplu, legile pe care (ni) le-am impus vin din diversele roluri pe care ni le asumam inconstient: fie jucam rolul parintelui (mama sau tata), fie rolul copilului abandonat si dependent, rolul aventurierului sau al fugarului caruia ii e teama sa-si asume vreo responsabilitate, rolul de profesor sau de elev, rolul de calau sau victima, etc.
Numai cand te-ai saturat cu adevarat de toate rolurile astea si renunti la pretentia de a fi centrul universului cuiva numind asta “iubire”, tot ce iti ramane este sa te intorci la acel ceva din adancul tau care iti vorbeste numai in tacere. Si chiar daca nu ai aflat inca cine esti, macar ai experimentat si atunci stii cine Nu esti.
Sa-i dai partenerului libertatea sa fie cum vrea el sa fie, sa experimenteze ce are nevoie sufletul lui ca sa-l completeze, sa renunti la tot ce ai proiectat asupra lui si la a te mai agata de o imagine ce nu exista decat in mintea ta, e o dovada de maturitate emotionala care va pregati relatia pentru a intra in stadiul urmator si anume acela de a experimenta iubirea adevarata.
Dar asta presupune sa te orientezi spre tine si sa incepi sa te cunosti, fara a mai arata cu degetul spre cel de langa tine. Pana atunci, e doar joc de copii in care tot schimbam rolurile, provocandu-ne reciproc la nesfarsit, precum personajele din filmul Jeux d'enfants.
Cu drag,
Adela Haru
Trimiteți un comentariu
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...