Inteligenta emotionala (EQ) e diferita de ceea ce numim in mod normal inteligenta (IQ). Este capacitatea de a intelge si controla propriile emotii. Este putinta de a stabili raporturi cu sens cu oamenii si cu lucrurile. Este, intr-un fel, abilitatea noastra de a fi fericiti. Se spune ca femeile o au mai dezvoltata, dar nu neaparat. Cu toate acestea, pe mine ma atrage mai mult sa ma gandesc la cum ar arata o femeie cu un EQ peste medie. Ea…
Vede partea buna a lucrurilor. E genul de femeie care e la curent cu tot ce se intampla fara sa stea o ora la stiri. Pur si simplu filtreaza informatia si se opreste spontan asupra lucrurilor bune. E valabil si cu oamenii din jurul ei. Le vede defectele, dar prefera sa ia in considerare mai ales calitatile. De-aia transmite o stare de bine, pentru ca te face sa te simti important si bun chiar si cand tu nu prea esti.
De aici i se trage si intelegerea faptului ca fericirea ei nu e treaba nimanui altcuiva. Asa ca, daca o s-o vezi vreodata trista, poti sa fii sigur ca nu da vina pe tine.
Nu ia in tragic lucrurile marunte. Nu face o criza daca se trezeste in public cu ciorapul rupt. Stie sa fie autoironica la o adica. Daca faci misto de ea in mod inteligent, rade cot la cot cu tine. Daca esti necioplit, nu te baga-n seama. Iar daca incerci s-o pui intr-o lumina penibila, gaseste o gluma care sa salveze situatia.
Stie cum sa-ti ridice moralul. Plangaciosii nu prea stau prin preajma ei. Sau daca stau, stiu ca n-o sa tina prea mult faza cu vaicarelile. Pentru ca ea dezamorseaza conflictul chiar si cu cel mai incapatanat depresiv. Bine, daca chiar tine neaparat sa ramana asa, probabil ca nici n-o va considera pe inteligenta noastra emotionala cea mai potrivita candidata la ascultat jelanii. Prea pune intrebari care scot in evidenta solutia. Prea desfiinteaza problema de la radacina. Nu poate omul sa sufere in „pace”…
Are curajul sa spuna NU. Cu prietenie. Simpatica de nu te poti supara pe ea. Sau ferma, dupa caz. Asta pentru ca are coloana vertebrala. Stie care ii sunt limitele. Nu se inhama la mai mult decat poate sa duca, nu are nevoie sa demonstreze nimanui nimic. Prin urmare, nu ajunge la un grad foarte mare de stres.
Nu e obsedata de trecut. Ce a fost a fost, nu are regrete, nu pastreaza ranchiuna. Asta nu inseamna ca nu-si invata lectiile. Daca ceva a fost gresit, tinde sa nu mai repete. Si cand greseste, nu e sfarsitul lumii. Isi cere scuze in mod cinstit si trece mai departe.
E o placere s-o asculti. Nu se vaita, nu te bate la cap cu angoasele ei din copilarie, nu-i e frica de viitor. Mereu are ceva interesant de povestit pentru ca e mereu in cautare de ceva interesant. In orice situatie ar fi, observa o oportunitate pentru a face ca totul sa fie mai frumos si plin de sens.
Nu are regrete. Chiar daca a facut greseli mari, isi da seama ca e inutil sa mai sufere si din cauza parerilor de rau. Face toate eforturile sa indrepte ce poate fi indreptat, iar restul… isi asuma. E genul de om pe care nu-l poti manipula din cauza ca are o slabiciune, pentru ca o recunoaste de la inceput.
Nu se sperie de singuratate. Dimpotriva, crede despre ea ca este cea mai buna companie. Mai mult decat atat, chiar are nevoie de momente in care sa ramana numai cu ea. De-aia nici nu se plictiseste, si nici nu are probleme cand trebuie sa astepte. Gaseste imediat o modalitate de a umple in mod interesant timpul.
Se dezvolta in continuu. Niciodata nu are impresia ca le stie pe toate, de aceea e mereu deschisa sa-si schimbe parerea, daca ii oferi un argument bine construit. Nu considera ca varsta ar fi un impediment pentru a invata ceva de la zero. E in stare sa se apuce de o facultate noua cand altii se gandesc sa devina bunici. Inclusiv atunci cand are deja nepoti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu