FEMEIA si BARBATUL

Speranţe

O schimbare profundă agită în prezent întreaga omenire. Forţe evolutive şi purificatoare acţionează peste tot şi, sub impulsul lor, se accelerează toate procesele. Confruntarea opiniilor, care îi afectează pe oameni atât ca indivizi cât şi ca structură socială, face să iasă la iveală lacunele instituţiilor noastre. În goliciunea lor, acestea arată de asemenea şi înapoierea morală precum şi stagnarea spirituală.

Autor: Ernest Schmitt

Femeia si barbatul, diferiti si complementari.În această vastă punere în cauză, care nu va cruţa nimic, sunt zdruncinate şi contestate în profunzime atât locul femeii şi cel al bărbatului în societate, cât şi structurile de pereche şi de familie, ale autorităţii părinţilor, ale sexualităţii şi ale educaţiei.

Importanţa ce a căpătat-o problema femeii se înscrie la rându-i în acest context de revizuire generală şi este - chiar numai ea singură - un semn sugestiv al timpului în care trăim. De reuşita sau de eşecul acestei mutaţii, va depinde în mare măsură însăşi viitorul omenirii. O astfel de transformare nu va putea să fie totuşi rezultatul unei înfruntări între sexe, ea trebuind să provină dintr-o cooperare şi un respect reciproc al celor doi parteneri.

Pentru cei care devin conştienţi că trăim o epocă de cotitură, se spune de pe acum şi se va pune cu tot mai multă acuitate şi urgenţă, problema sensului vieţii. Avem nevoie de o morală superioară în legislaţiile umane, resimţind cu toţii necesitatea vitală a unei Instanţe superioare care, prin existenţa Sa, să ne ofere un sens al vieţii şi un fundament de nezdruncinat al moralei noastre.

O lume mai luminoasă şi mai înfrăţită este întru totul posibilă, dar aceasta nu poate fi edificată fără angajamentul personal al tuturora. Va trebui să se realizeze însă în primul rând reconcilierea totală între femeie şi bărbat, între oameni şi natură şi, în special, între creaturile umane şi Creatorul lor.

Vor trebui deci femei reînnoite şi bărbaţi reînnoiţi care, transformându-se pe ei înşişi şi înscriindu-se în mod liber în armonia cosmică, vor transforma şi mediul lor, instituţiile şi societatea, astfel ca pe planetă să nu mai domnească strigătele de ură, de intoleranţă, de război, de groază, de foame şi de mizerie.

Este oare aceasta doar dorinţa câtorva visători care perseverează? Nu! Este cerinţa imperioasă a adevăratului Proprietar al universurilor, care vrea ca Voinţa Sa orientată întotdeauna către perfecţiune şi înnobilare, să nu mai fie ignorată în continuare şi batjocorită, ci să fie recunoscută şi respectată în fine şi de fiinţele omeneşti.

În zguduirea profundă a tuturor structurilor civilizaţiei, ne apropiem de perioada cea mai gravă a destinului nostru şi a hotărârii cu cele mai grele consecinţe pentru lungul drum al evoluţiei noastre.

Este de fapt un ultimatum: "A fi, sau a nu fi". În această situaţie decisivă, femeia este chemată să devină promotoarea timpurilor noi, a domniei păcii şi a bucuriei de a trăi.

Devenirea conştientă a femeilor

Timp de milenii, până nu de mult, femeia era înainte de orice, soţie şi mamă; funcţie de acest rol era considerată împlinirea sa, justificarea şi fericirea sa. Natura a făcut femeia cu o fiziologie proprie, cu funcţiuni, talente şi meniri specifice, cu sarcini şi datorii. Sub aspect biologic, ea părea făcută pentru bărbat şi pentru copii. Aceasta era gloria şi şansa sa şi avea acces în lume numai prin bărbat.

Femeile au devenit conştiente de demnitatea lor de fiinţe umane abia la sfârşitul secolului XIX. Această conştientizare a fost accelerată mult în toate ţările prin cele două războaie mondiale. Femeile au demonstrat acest fapt înlocuind într-un mod eficace bărbaţii ca şefi de familie, la muncile agricole, în uzine si în şcoli, în administraţie, sau luând parte activă în luptele de rezistenţă. Solicitate prin necesitatea de a fi prezente, ele au intrat din plin în activităţi sociale, conştientizarea posibilităţilor şi a drepturilor lor devenind astfel şi mai intensă.

În prezent, declaraţia universală a drepturilor omului şi legislaţia din numeroase ţări condamnă discriminarea de sex, ca de exemplu în preambulul constituţiei franceze, care proclamă: "Legea garantează femeii, în toate domeniile, drepturi egale cu cele ale bărbaţilor".

În cadrul societăţii, obţinerea acestor egalităţi se realizează prin dreptul la vot, de eligibilitate, participarea activă la viaţa religioasă, politică şi sindicală, prin reforma legislaţiei asupra regimurilor matrimoniale şi restabilirea egalităţii între cei doi parteneri.

Această evoluţie, care este încă în curs de desfăşurare, se loveşte totuşi de numeroase dificultăţi şi de mari discordanţe în situaţiile curente. Astfel, dacă acţiunea femeilor merge în sensul promovării lor în societate şi în lumea muncii, imaginile pe care şi le fac bărbaţii despre ele nu s-au modificat total, ci doar în parte. Vechile modele ale femeilor având rolul de mamă, de soţie, de amantă şi de servitoare persistă încă în mentalitatea multora, adesea în mod inconştient - dar cu atât mai insistent. În astfel de cazuri, legile sunt neputincioase; se impune într-adevăr o transformare a mentalităţii masculine, căci prejudecăţile şi părerile false vehiculate de-a lungul secolelor de lunga serie de generaţii succesive, sunt încă tenace. Comportamentul tineretului de astăzi permite să se constate totuşi un progres net în această direcţie.

Evoluţia în curs este blocată adesea de mari sisteme religioase (cum ar fi, de exemplu, în Asia). Închistate în formulările lor tradiţionale, acestea se forţează să menţină tradiţii depăşite, cu riscul de a pune la îndoială toate valorile trecutului.

Dar dacă tehnica a eliberat femeia de anumite sarcini materiale grele, existenţa modernă a făcut să se ivească probleme noi. De aici şi dificultatăţile întâmpinate de femeile care muncesc în exteriorul casei, pentru a-şi echilibra cele două faţete ale vieţii lor. Adesea, ele sunt dezavantajate de lipsa unei formări în raport cu cerinţele industriei; de fapt, le lipseşte o reală calificare profesională.

A apărut de asemenea şi o nouă problemă, cea a "vârstei a doua", în cazul femeilor de la patruzeci de ani în sus care, odată ce copiii au crescut, se găsesc izolate în societate, fără ocupaţie, fără posibilităţi de angajare şi fără competinţe, deşi sunt în plenitudinea posibilităţilor personale.

Sistemul economic practicat în ţările industrializate nu recunoaşte şi nu retribuie decât munca ce produce obiecte şi servicii rentabile. În acest sistem, femeia din căminul familial este mult dezavantajată. Ea este considerată ca fiind "fără profesie", cu tot tezaurul ei de ingeniozitate şi de iubire pe care îl demonstrează, sau că acasă "nu lucrează" - deşi ea desfăşoară în medie 64 de ore de muncă pe săptămână-. Întrucât femeia casnică nu s-a integrat în circuitul muncii comerciale, nu beneficiază de nici un drept de asigurare medicală sau de pensie de bătrâneţe. Şi cu toate acestea, ea este sufletul căminului familial. Creatoare de ambianţă, climatul de destindere şi reconfortare ce domneşte în casă e mereu prezent. Orientate către bunăstarea membrilor familiei, binefacerile invizibile ale serviciilor sale asigură refacerea forţei de muncă a tuturor; acestea toate au deci urmări directe asupra randamentului şi a volumului general al muncii comerciale.

Ideea considerării mamelor din familii ca fiind în serviciul naţiunii sau al societăţii, cu drept de a avea un salariu, a început să-şi facă drum, deşi nici o ţară nu a tradus-o în fapt.

Dacă toate problemele privind condiţia femeii nu şi-au găsit o soluţie dreaptă şi echitabilă, importanta mutaţie care şterge secole de nedreptate este totuşi pe calea cea bună. Schimbarea este condusă de circumstanţe favorabile ce sunt suscitate şi ele de presiunea Luminii, care pregăteşte reînnoirea în toate domeniile. Purificarea raporturilor dintre cele două sexe nu va scăpa nici ea de această vastă acţiune.

Pentru ce există două sexe?

Problema privind originile noastre a intrigat şi a preocupat numeroşi gânditori de-a lungul timpurilor, dar nici aceia pe care umanitatea i-a onorat ca fiind printre cei mai mari nu au putut găsi până în prezent un răspuns logic şi convingător. Prima explicaţie ce a fost avansată justifică existenţa a două sexe, evident, pentru necesităţile procreaţiei. Biologii ne vor spune însă că procreaţia nu este o motivaţie suficientă.

Pusă în faţa necesităţii de a avea şi de a menţine în mişcare ciclul devenirii şi al evoluţiei, natura trebuie să vegheze la înlocuirea dispăruţilor din planul terestru, unde corpurile programate numai pentru un anumit timp sunt efemere. Pentru a asigura acest lucru, ea a pus în mişcare un vast plan de înlocuire pentru organismele îmbătrânite sau eliminate, protejând totodată echilibrele biologice şi împiedicând stingerea speciilor mai viguroase.

Punând în acţiune bogăţii de ingeniozitate, natura a dezvoltat şi a folosit toate modurile posibile de reproducere, dotând în acest sens plantele şi animalele, pe măsura ridicării lor în scara organismelor vii.

Modul cel mai simplu şi, desigur cel mai vechi, este înmulţirea prin diviziune. În cursul unui proces numit mitoză, o fiinţă unicelulară - de exemplu o bacterie - se divide în două părţi identice care apoi, continuă să se reproducă în acelaşi fel. Acest procedeu atât de eficace a fost menţinut de natură, fiind folosit mereu, chiar şi la om. Asigurând multiplicarea celulelor noastre în timpul creşterii, realizează de asemenea şi înlocuirea celulelor moarte sau degenerate şi comandă cicatrizarea în cazul rănirilor.

Nu este însă cazul de a trece în revistă numeroasele şi complexele modalităţi de reproducere care au precedat sexualitatea. Când aceasta a apărut , ea s-a bazat pe procedee existente, fapt ce a condus la anumite specii la manifestarea unor cicluri sexuate alternate cu cicluri asexuate. În final, sexualitatea s-a afirmat pe măsura evoluţiei şi domină definitiv printre animalele superioare.

Prin diviziune se obţin două copii ale aceleiaşi vietăţi, deci din una, apar două. La înmulţirea sexuată însă, trebuie două fiinţe pentru a face una. În mod aparent, diviziunea este mai simplă şi mai eficace. Prin intervenţia sexualităţii nu se mai nasc însă copii întru totul la fel, ci fiinţe nou combinate, având caractere ce aparţin ambilor părinţi; în fapt fecundarea antrenează contopirea a două jumătăţi de nucleu, formându-se astfel o fiinţă complet nouă.

Celulele tuturor indivizilor unei specii date conţin un număr X de perechi de cromozomi. Pentru a obţine celule care să nu mai posede X perechi, ci X cromozomi, natura a operat în organele sexuale o reducere cromozomică în cursul unui proces biologic numit meioză. La om, cei 46 cromozomi conţinuţi în fiecare celulă sunt reduşi la un număr de 23 în celulele sexuale. Fiecare dintre parteneri participă astfel cu cei 23 de cromozomi ai săi, fapt ce permite restabilirea numărului de 46 specific speciei umane în cadrul unor combinaţii genetice extrem de variate - fiind evaluate în acest sens patru miliarde de posibilităţi-. Aşadar, termenul de reproducere nu ar fi chiar cel mai indicat pentru fiinţele care se nasc pe această cale, fiecare individ apărut fiind o combinaţie cu totul nouă şi unică.

Dacă apariţia sexualităţii a fost totuşi un progres incontestabil pe plan biologic, manifestarea sa, după cum am văzut, nu era o necesitate absolută pentru acţiunea de reproducere. Drept urmare, problema adevăratei origini a celor două sexe rămâne în continuare.

La nivelul oamenilor însă, faptul de a veni pe lume fie ca bărbat, fie ca femeie, condiţionează profund modul nostru de a simţi, de a acţiona, de a ne comporta, toate aceste aspecte diferite mergând până şi la felul mişcărilor corpului care, la femeie sunt mai "curgătoare", în timp ce la bărbaţi sunt mai bruşte, mai sacadate. Apartenenţa la un sex sau la altul este deci un factor foarte important pentru orice fiinţă omenească. Pe de altă parte, dacă procreaţia era singura raţiune de a exista a celor două sexe, toate persoanele care - din diverse motive- nu participă la aceasta, ar fi apărut ca existenţe inutile, deşi în realitate ele sunt chemate la atâtea alte sarcini utile, adesea foarte importante.

Până în prezent, cunoaşterea umană nu a putut răspunde la numeroasele întrebări "pentru ce?" pe care şi le punea fiecare fiinţă omenească ce căuta să înţeleagă existenţa sa, precum şi lumea în care se afla proiectată. Părerile contradictorii nu i-au permis niciodată să-şi facă o imagine clară şi coerentă a ansamblului în care vieţuia şi nici să ajungă la o convingere bazată pe o cunoaştere precisă.

Mesajul Graalului a venit astfel să proiecteze Lumina Adevărului în penumbra supoziţiilor noastre, pentru a ne înarma într-o fază cu totul deosebită - crucială - a evoluţiei noastre. De la prima până la ultima pagină, în această operă - care nu se aseamănă cu nici un alt text - totul se înlănţuie într-o logică riguroasă. Tot ceea ce avem nevoie de a şti pentru a reuşi în viaţă ne este prezentat în ea, fiecare explicaţie integrându-se într-o vedere de ansamblu ce poartă amprenta simplicităţii dar şi a unei majestuoase măreţii.

Faţă de importanţa lor pentru înţelegerea noastră, originea şi caracterul universal al celor două sexe ne sunt de asemenea explicate şi, de necontestat, este pentru prima oară când ni se oferă ceva convingător. Această nouă cunoaştere permite astfel fiecăriua să înţeleagă ce posibilităţi are şi ce trebuie să facă fiecare sex.

Abd-ru-shin scrie: "Noi numim noţiunile de feminin şi masculin ca fiind pur şi simplu cele ouă sexe. Cuvântul sex însă lasă majoritatea oamenilor încă de la început să fie puternic induşi în eroare, deoarece involuntar în gândurile multora apare asocierea lui cu procrearea. Şi acest fapt este greşit. Separarea între feminin şi masculin în acest sens are ceva de spus în concepţia grandioasă a Creaţiei numai în cea mai exterioară, cea mai densificată Materialitate Densă. Însă nu şi în întâmplările principale.

Ce se înţelege prin sex? La ieşirea sa din Împărăţia Spirituală germenele spiritual este lipsit de sex. De asemenea nu are loc nici o bisecţie, aşa cum se presupune de multe ori. În fond un germene spiritual rămâne întotdeauna o entitate independentă." (Volumul II - conferinţa 64).

Negativ şi pozitiv

Din noile cunoştinţe aduse de Abd-ru-shin în această problemă importantă rezultă că în întreaga creaţie există genul negativ şi cel pozitiv; genurile respective nu aparţin exclusiv organismelor vii existente pe Pământ. Forţa divină întreţine, printr-un aport regulat de energie, toate mecanismele naturii şi pune această energie la dispoziţia fiecărui organism viu. Marea Centrală cosmică ce asigură distribuirea Forţei în întregul Univers este Lăcaşul Graalului, care conţine marea cupă sacră - Sfântul Graal -. La ieşirea din acest Centru intervine o transformare a energiei unitare, în vederea reducerii intensităţii în raport cu îndepărtarea faţă de Sfântul Graal. Drept urmare, acest curent se separă în două: un curent negativ şi un curent pozitiv.

Tot ceea ce ia formă în creaţie poate astfel să o facă în unul din aceşti doi curenţi şi este deci marcat în mod obligat de caracteristicile negative sau pozitive ale curentului respectiv.

Dotat cu liberul arbitru, atribuit, prin originea sa, din planul spiritual, fiecare spirit omenesc a putut să-şi aleagă acel curent în care ar fi dorit să obţină autoconştienţa eului său şi să-şi făurească o personalitate. Deci fiecare fiinţă omenească ce a fost admisă la cererea sa în ciclul evolutiv, a hotărât în mod liber să evolueze în unul din aceşti doi curenţi şi, făcând aceasta, şi-a ales şi sexul.

Oamenii care acuză o soartă nedreaptă sau un hazard orb plângându-se că s-au născut femeie sau bărbat, demonstrează în modul cel mai simplu că nu cunosc adevăratul proces. Este de altfel adevărat că ignoranţa respectivă a fost generală până ce Abd-ru-shin a venit să ne explice acest "pentru ce" al originii noastre, necesitatea şi scopul evoluţiei noastre, precum şi numeroasele ajutoare ce jalonează lungul nostru drum şi care sunt întotdeauna gata să însoţească fiinţele cu voinţă bună.

Printr-o alegere liberă efectuată, fără nici o presiune care să ne constrângă, fiecare dintre noi a hotărât deci sexul său, ca rezultat al unei preferinţe mai deosebite pentru o activitate masculină sau feminină în creaţie şi, mai târziu, în Paradis.

Spiritul care s-a simţit înclinat în a vrea să exercite o acţiune directă şi viguroasă asupra substanţei planului în care a început trezirea la conştienţă, şi-a provocat o ancorare mai puternică în substanţa respectivă; drept urmare, constituţia sa s-a fasonat pe linia acestor dorinţe, pentru a-i permite acţiuni cât mai directe şi mai intense. Aşa s-a format genul masculin din care, abia în final, s-au detaşat facultăţile sale mai delicate ce au rămas mult timp neutilizate; de fapt, o prioritate a acestora ar fi împiedicat dominarea de către substanţa planului de şedere asupra spiritului masculin în cauză.

Din contră, acel spirit - neutru la început - care s-a simţit atras spre o activitate mai liniştită - cu înclinaţii spre a îngriji, a proteja şi a conserva -, a presimţit şi importanţa vitală a păstrării intacte a legăturii cu înălţimile luminoase ale patriei de unde a plecat. Dorinţa de a se face un intermediar generos transmiţând forţa captată, i-a menţinut şi fineţea şi vigilenţa intuiţiei sale, un simţ profund al purităţii şi al frumuseţii, cât şi o mare putere de a iubi. Întregul mod de a fi şi de a servi al unui astfel de spirit s-a format mai delicat, mai subtil şi prin calmul său a putut exercita o influienţă mai pătrunzătoare. Supuse şi concurând la astfel de activităţi ,învelişurile care au înconjurat nucleul spiritelor de acest fel au devenit mai puţin dense, rămânând mai permeabile. Spiritul care a ales să acţioneze în creaţie într-o atare manieră a optat pentru genul negativ - cel feminin.

Modul de a lucra şi sexul liber ales de germenul de spirit la începutul devenirii sale conştiente trebuia să rămână mereu acelaşi de-a lungul tuturor încarnărilor sale succesive, pentru că, la ajungerea la maturitate, fiecare spirit trebuie să revină în punctul său de plecare păstrându-şi genul iniţial. Dacă un bărbat se feminizează, sau o femeie adoptă caractere masculine, astfel de devieri de la alegerea primară pot să antreneze încarnări de sex opus. Dar acestea vor fi întotdeauna pierderi de timp căci, în final, va trebui să revină de la această rătăcire şi să-şi dezvolte facultăţile genului - sau ale sexului - pentru care s-a decis iniţial, la plecare.

Noi nu putem face abstracţie de statutul nostru de creaturi. Fiind mici fracţiuni din cadrul creaţiei, depindem cu totul de legile şi mecanismele pe care Creatorul le-a stabilit în cadrul operei Sale. Pentru că nu am ştiut să recunoaştem această evidenţă şi nici nu ne-am înscris de bună voie în ritmul ascendent natural, istoria noastră a fost o lungă înşiruire de eşecuri individuale şi colective.

Pe linia acestor cunoştinţe fundamentale, orice fiinţă umană cu voinţă bună şi care aspiră în mod sincer la adevăr, va vedea şi problema celor două sexe - mult discutată în ultimii ani - sub o cu totul altă lumină. Când va deveni conştient de baza cosmică a originii lor şi va înţelege deci adevărata natură a bărbatului şi a femeii, diferenţele, dar şi complementaritatea ce rezultă din originea lor comună, ca germeni de spirit ieşiţi din aceeaşi Iradiaţie divină, care îi conţinea pe ambii înainte de separare, cercetătorul va sesiza de asemenea pentru ce discuţiile actuale, voinţa de emancipare şi revendicările adesea vehemente ale femeilor nu vor putea ajunge decât la un rezultat esenţial: adevăratul lor rol în creaţie şi în societatea umană.

Înălţarea prin femeie

Orice om care reflectează nu poate să fie satisfăcut numai de cunoaşterea fiinţei sale fizice. El ar dori, chiar cu orice preţ, să ştie sensul existenţei sale, direcţia în care să meargă, semnificaţia eforturilor sale. Întrebările pe care şi le pune femeia în legătură cu condiţia sa umană şi feminină sunt de fapt identice cu acelea pe care şi le pune bărbatul. Problema sensului vieţii a fost pusă, desigur, din toate timpurile. Dar în zilele noastre este chiar mai gravă, căci ciclul nostru evolutiv se apropie de sfârşit şi timpul presează.

Dacă este echitabil ca femeia să aibă pe plan juridic, profesional şi social aceleaşi drepturi ca şi bărbatul, evoluţia socială mergând acum repede în acest sens, problema nu este rezolvată încă. Acest aspect se menţine integral şi nu va putea fi rezolvat prin legislaţia umană. Sexualitatea şi maternitatea sunt ele într-adevăr unica raţiune de a fi a femeilor, vocaţia lor profundă? Viaţa lor se rezumă cu totul la aceste funcţiuni, urmând a fi desconsiderate dacă nu le împlinesc? Sau invers, ar putea ele să nu le accepte totuşi în mod omenesc?

La aceste întrebări care sunt miezul problemei feminine, Abd-ru-shin a răspuns în maniera sa clară şi precisă: "Deveniţi în sfârşit spirituali, voi oameni, căci voi sunteţi din Spirit! Recunoaşteţi şi fiţi destul de tari pentru a accepta că fericirea maternă, considerată drept cel mai înalt ţel al femeii pe pământ, cea mai sfântă menire a ei, este înrădăcinată numai în Animistic ! Însă cea mai sfântă menire a femeii se află mult mai sus, în Spiritual !

Da, sfântă este maternitatea, desigur, cu iubirea maternă ca şi culme a ei, dar ea nu este totuşi cea mai înaltă misiune a femeii de pe pământ, nu este menirea pe care femeia o are în Creaţie ! Maternitatea îşi are rădăcina în animistic şi este înflăcărată numai de o voinţă pură. Chiar dacă la oameni nu este aşa în toate cazurile, la animale este întotdeauna aşa.

Femeia se situează spiritual pe cel mai înalt loc, numai dacă ea a devenit cu adevărat conştientă de feminitatea ei! Şi menirea ei nu este aceea de a deveni mamă! Aşa cum am spus deja, maternitatea există numai pentru corpul vostru pământesc şi atât! Totuşi, feminitatea este prezentă în toate planurile, chiar şi în Spiritualul Primordial, printre Fiinţele Primordiale, pe treapta cea mai înaltă! Dar este feminitatea adevărată, în suprema şi inaccesibila ei demnitate!

Cea mai înaltă menire din viaţa femeii pe pământ este aceeaşi cu menirea pe care o are dintotdeauna în regiunile mai înalte: înnobilarea mediului ei şi menţinerea unui flux continuu de radiaţii din Lumină pe care numai femeia, prin fineţea intuiţiei ei, o poate mijloci! Înnobilarea aduce însă Înălţarea spre Sferele Luminoase! Aceasta este lege a spiritului! De aceea, însăşi existenţa femeii autentice este suficientă pentru a asigura înălţarea, înnobilarea şi continua puritate a întregii Creaţii.

Bărbatul stă în Creaţie orientat spre exterior, gata de luptă, în timp ce femeia, acoperindu-i spatele, menţine legătura cu Lumina şi formează astfel nucleul, izvorul de forţă şi tărie. Însă acolo unde decăderea se poate strecura în nucleu, acolo şi «partea din faţă» este pierdută! Să nu pierdeţi nicicând din vedere acest fapt! Căci nu mai foloseşte la nimic dacă femeia caută să se alăture bărbatului, acolo unde nu-i este locul. Intuiţia ei fină se înăspreşte într-o asemenea luptă şi astfel izvorul de forţă şi puritate, care i-a fost dăruit cândva, seacă şi totul trebuie să se ducă de râpă!" (Volumul III - conferinţa 9).

Dincolo de agitatele discuţii şi revendicări omeneşti, autorul Mesajului Graalului restabileşte cu autoritate ordinea înscrisă în legile cosmice printr-o riguroasă punere la punct. El ne arată şi modul de repartizare a sarcinilor între cei doi parteneri. Astfel, prin constituţia sa, femeia este dotată să capteze şi să inspire. Bărbatului îi revine sarcina de a realiza în materie directivele primite.

Având de executat activităţile cele mai aspre, bărbatul este mai puternic sub aspectul fizicului său. O orientare greşită dată evoluţiei noastre cât şi ignoranţa cu privire la originea noastră spirituală şi la raţiunea de a fi a sexelor, ne-au condus la a lua drept referinţă numai valorile masculine şi la a admira forţa brutală şi bărbatul musculos.

Comparând de exemplu performanţele masculine şi cele feminine de la jocurile olimpice şi semnalând incapacitatea femeilor de a alerga 10.000 metri sau maratonul, unii au conchis - cam prea repede - asupra superiorităţii bărbatului, ca şi cum nu ar mai exista şi alte criterii şi valori care să fie puse în balanţă.

Prin necunoaşterea valorii lor şi a înaltei lor misiuni, femeile au acceptat prea adesea situaţia respectivă, considerând-o şi ele ca ceva de neschimbat. Chiar şi atunci când contestau sau când se revoltau, acceptau de fapt normele şi referinţele stabilite de bărbaţi, înseşi ele căutând să le realizeze şi să li se conformeze, fapt ce le conducea spre masculinizare. În loc de a-şi cultiva darurile lor feminine specifice, în loc de a se mândri cu intuiţia lor mai fină şi de a fi femei adevărate, multe femei se forţează a se comporta şi a acţiona ca bărbaţii, sperând să realizeze egalitatea pe această cale. Acelea care acţionează astfel vor fi însă întotdeauna nişte caricaturi, în timp ce darurile lor nobile se vor ofili şi se vor pierde.

Egalitatea mult dorită, în curs de a se realiza în faţa legislaţiei umane şi în societate în general, nu va trebui să afecteze valorile specifice şi rolurile proprii fiecărui sex. Originea noastră comună conferă desigur tuturor germenilor spirituali acelaşi drept de a evolua, de a deveni conştienţi şi de a-şi forma o individualitate, dar după alegerea realizării acestei dezvoltări într-o manieră negativă sau pozitivă, urmarea a fost o diferenţiere care nu trebuie nivelată sau suprimată.

Un spirit care a ales să-şi plaseze evoluţia într-un curent negativ, nu se va putea dezvolta cu adevărat decât realizând şi trăind din plin natura feminină. Desigur că la fel va fi şi pentru spiritul ce a optat pentru curentul pozitiv, respectiv pentru a fi bărbat.

Aşadar, femeia trebuie să redevină femeie, cu tot ceea ce această stare îi conferă mai frumos şi mai nobil. Ea trebuie să recucerească înalta poziţie pe care Creatorul a prevăzut-o pentru dânsa. Atunci o vor traversa valuri de Lumină şi de Forţă, din care ea va face să beneficieze şi cei din jurul ei. Ca urmare, se va simţi îndemnată să răspândească pacea, armonia şi nostalgia după înălţimile luminoase de unde am plecat cu toţii.

Alături de o astfel de feminitate, bărbaţii adevăraţi se vor dezvolta şi ei în modul cel mai natural. Căci acolo unde bărbatul va vedea femeia adevărată care îl inspiră, se va forţa să fie demn de cea care îl ridică prin însăşi prezenţa sa.

Punerea în valoare a posibilităţilor deosebite şi dezvoltarea armonioasă a fiecărui sex nu pot rezulta altfel decât din acţiunea lor complementară pusă în serviciul unei cauze nobile.

Numeroasele conferinţe pe care Abd-ru-shin le-a consacrat feminităţii în opera sa, subliniază cât este de important ca femeia să devină conştientă de misiunea ce o are în creaţie, căci ridicarea umanităţii nu se va putea face decât prin femeie. El scria în acest sens:

"Numai feminitatea autentică, cea mai pură, poate conduce un bărbat spre fapte mari şi îl poate trezi! Nimic altceva. Şi după Voinţa divină aceasta este menirea femeii în Creaţie! Căci astfel ea înalţă popor şi umanitate, ba chiar întreaga Creaţie Ulterioară; căci numai şi numai în ea se ascunde această forţă sublimă a activităţii liniştite! O putere irezistibilă şi învingătoare, binecuvântată de Forţa divină, acolo unde ea este pură în voinţă! Nimic nu o poate egala; căci ea poartă frumuseţe în cea mai pură formă, în tot ce face, în tot ce porneşte de la ea!

Din acest motiv ţeserea ei este menită să treacă prin întreaga Creaţie, înviorând, înălţând, promovând şi însufleţind ca o adiere din Paradisul mult dorit."(Vol. II - conf. 16)

Graţie Mesajului Graalului avem în prezent cunoştinţe precise despre scopul vieţii noastre şi despre raţiunea de a fi a celor două sexe, cât şi despre diferenţele dintre ele şi respectiv complementaritatea lor. Este acum vorba de a folosi această cunoaştere, înainte de a nu fi prea târziu.

Intuiţia mai receptivă a femeii ar trebui să-i permită să capteze imperioasa cerinţă a epocii cruciale pe care o trăim şi să-l preceadă pe bărbat pe drumul ascendent care conduce în afara pericolului descompunerii spiritelor neevoluate.

Femeia trebuie să devină promotoarea noii ere! Şi sunt foarte multe femei care pot şi trebuie să facă acest lucru!

sursa