Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho
marți, 23 decembrie 2014
luni, 22 decembrie 2014
Legile Iubirii
by Karyn
Iubirea
nu este doar o lectie de sex, atingere si viata. Este si o lectie
profunda de spiritualitate. In cartea 'Kama Sutra', Deepak Chopra ne
face cunoscute cele 7 legi spirituale ale iubirii, cele 7 etape prin
care trece iubirea.
1. Stadiul (Legea) ATRACTIEI
Deschidem portile iubirii cand suntem autentici…
Autenticitatea
este primul pas catre atractie, conform primei legi spirituale a
iubirii. A fi tu insuti, tu natural, tu in starea ta primara, originala,
fara neafectare, fara masca, fara adaosuri si tertipuri te face sa fii
cu adevarat atractiv in ochii celuilalt. A fi tu insuti cu sinceritate
si simtindu-te confortabil in legatura cu acest lucru inseamna a fi
atractiv. De ce? Pentru ca naturaletea determina o persoana sa fie
perceputa drept atractiva, este de parere “In fiecare dintre noi
exista limitarea si infinitul, adevarul si iluzia, pacatosul si sfantul
si in fiecare moment putem alege ce anume sa exprimam, constientizand
acel ceva. Suntem atractivi cand alegem autoexprimarea onesta ai totala”
2. Stadiul (Legea) DRAGOSTEI NEBUNE (LEGEA ORBIRII)
Suntem mai mult decat un corp care simte dorinta nebuna de a atinge un alt corp…
Cand
Atractia dintre doua persoane este foarte puternica, cand suntem mai
mult decat un corp care simte dorinta irezistibila de a atinge un alt
corp, atunci interactionam la un alt nivel, un nivel mult mai profund…
Ne indreptam catre o alta realitate, una transcendenta, una care nu mai
este deloc ordinara, ci ametitoare. Noi, fiintele umane, avem abilitatea
de a experimenta iubirea la un nivel transcendental. Avem insa nevoie
de o alta fiinta umana care sa declanseze aceasta traire. De aceea,
atunci cand suntem in acest stadiu al indragostirii, vedem brusc lumea
din jur cu alti ochi si totul ni se pare a avea un farmec de nedescris.
Sunt ochii iubirii deschisi momentan doar pe jumatate.
3. Stadiul (Legea) COMUNIUNII
Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata…
Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata…
Aceasta
etapa a iubirii este profunda, este minunata, este greu de atins si
mentinut, dar totusi provocatoare. Comuniunea este contactul sufletului
cu un alt suflet, este impartasirea propriului suflet cu sufletul unei
alte persoane, este premisa pe care se cladeste de fapt increderea in
celalalt. “In aceasta etapa, cei
doi iubiti se muta intr-un teritoriu al necunoscutului, fiecare luand
de la celalalt ceea ce singur nu ar fi dobandit niciodata”.
In
etapa Legaturii stranse, sufletele celor doi reusesc sa se atinga unul
pe celalalt, iar o persoana reuseste sa-si transfere gandurile si tot
ceea ce simte in cealalta persoana. Nu este usor sa lasi aceasta etapa
sa se desfasoare. Impartasindu-te cu totul unei alte persoane, risti sa
fii vulnerabil. Cine vrea sa fie vulnerabil? Multi dintre noi se feresc
sa intre in aceasta etapa din cauza sentimentului de a pierde controlul
asupra situatiei. Cine vrea sa piarda controlul asupra situatiei? Dar in aceasta etapa, iubirea deschide drumul catre o iubire deplina…
4. Stadiul (Legea) INTIMITATII
Daruindu-te pe tine fara nicio masca…
Ca
fiinte umane, suntem alcatuiti din carne si spirit. In aceasta etapa,
cele doua aspecte care formeaza identitatea fiintei umane fuzioneaza. In
etapa Intimitatii, carnea se contopeste cu carnea, iar spiritul
fuzioneaza cu spiritul. Fizicul se uneste cu fizicul, corpul subtil cu
corpul subtil, sufletul cu sufletul. In aceasta etapa, considera
autorul, energia sexuala si energia spirituala fuzioneaza intr-o singura
energie, o energie creatoare si sacra a universului.
Aceasta
uniune in intimitate este cu siguranta o uniune aparte. Prin
Intimitate, ne revelam si impartasim din noi insine celuilalt. Poate ca
tocmai de aceea adevarata intimitate este infricosatoare pentru o buna
parte dintre oameni. In momentul in care atingem acest tip de intimitate
“nu putem ascunde nimic, nu putem purta nicio masca, nu putem
camufla nicio un sentiment de dubiu sau securitate. Trebuie doar sa fim
pur si simplu acolo, in acel moment, fara niciun fel de limita”.
5. Stadiul (Legea) ABANDONARII si al (a) NON-ATASAMENTULUI
Te pierzi in celalalt pentru a te regasi apoi…
Conform
acestei legi a iubirii, abandonarea in celalalt nu este deloc un act
impotriva iubirii de sine. Ci dimpotriva. A te abandona in celalalt,
afirma Chopra, este calea cea mai buna de a-ti gasi adevaratul eu si a
renunta la egoul nostru care simte nevoia de separare. In aceasta etapa,
renuntam la atasament. Atasamentul inseamna dependenta, inseamna
pretentii, inseamna sclavie, inseamna control, manipulare, a incerca sa
convingi pe cineva de ceva anume. Iubirea este libertate, este
non-atasament, ea permite celor doi sa evolueze frumos, fara limite si
constrangeri. “In adevarata Abandonare, nu simtim niciodata nevoia sa
controlam persoana iubita, sa o seducem, sa insistam, sa fortam, sa
obtinem ceva dand ceva. In adevarata abandonare, stim cum sa PERMITEM sa
fie”.
6. Stadiul (Legea) Pasiunii
Iubind, traiesti... Pentru ca iubirea este viata.
“Pasiunea pentru viata si pasiunea pentru iubire sunt acelasi lucru. Aceasta din cauza ca viata, in esenta sa, este iubire”.
Unirea masculinului si a femininului intr-un singur corp ne poate aduce
mai aproape de sufletul nostru si al celui pe care il iubim. Pasiunea
nu este doar la nivel fizic si nu are in vedere doar dorinta sau
eliberarea de dorinta carnala. Pasiunea nu este pentru ceva anume. Ea
doar este.
7. Stadiul (Legea) Extazului
Venim din extaz si in extaz trebuie sa ajungem….
Din
aceasta stare venim si aici trebuie sa ne intoarcem... Venim din extaz,
caci extazul nu reprezinta altceva decat starea noastra originala,
situatia de gratie de unde am plecat. Iar extazul este ultima etapa a
iubirii. El inseamna depasirea naturii noastre umane, inseamna depasirea
limitelor si atingerea unui punct inalt, cel al transformarii
spirituale. Cum? Traversand toate cele 5 etape, ajungand la intimitate
si ajungand si la mai mult de atat, la extaz… Aici este punctul final de
destinatie al iubirii. Aici ajunge iubirea sa fie completa.
miercuri, 17 decembrie 2014
ATASAMENTUL – o cale spre eliberare
Totul
se naste, creste, traieste si moare, spune Buda. Omul sufera pentru ca
se agata de visul lumii, de atractia simturilor, de iluzia ca poti sa
pastrezi totul, uitand ca viata e un fluviu ce curge…
De
fapt suferinta se naste din atasament. Ne agatam de pietre, temandu-ne
de flux. Si totusi doar purtati de fluxul navalnic al vietii putem merge
inainte… spre nou, spre altceva, spre ACASA.
CE ESTE ATASAMENTUL? Ce putem întelege prin acest cuvant?
Atasamentul
înseamna o legatura puternica…, alaturare de…, atractie irezistibila
fata de… Totul la nivel psihic, afectiv, sufletesc. Fapt ce se reflecta
desigur, in lumea fizica. Legatura devine periculoasa cand nu te poti
desprinde de obiectul/subiectul de care esti atasat. Periculoasa pentru
ca… el apartine acestei lumi materiale, unicul atasament ce nu e
periculos fiind cel fata de Dumnezeu.
Astfel atasamentul înseamna stagnare, frica de schimbare si de nou, frica de libertate, o legatura cu ceva sau cineva din LUME, o legatura a sufletului ce te tine pe loc. E o senzatie-sentiment ce apasa sufletul in mod neplacut, dureros.
E ca si cand ai avea o masea care desi doare, si stii ca nu se mai poate plomba, ti-e frica sa mergi la dentist sa faci o extractie. Te tine ceva. Ceva nenumit, misterios, enervant… E frica? Da, dar o frica amestecata cu altceva, cu obisnuinta, cu lipsa de vointa, cu nesiguranta de sine, cu umbre ce ti se par invulnerabile.
Altfel spus esti atasat de durerea ta!
Nu te poti desprinde, chiar daca stii ca zborul ti-ar fi de folos nu-ti poti întinde aripile, nu poti lasa în urma… o aminitire, o durere, o iubire, o atractie spre ceva ori cineva. CARE E CAUZA, NATURA ATASAMENTULUI?
Atasamentul poate fi de natura:
– karmica – lectii de viata neînvatate ce se repeta dupa aceeasi schema pîna la învatarea lor, oameni la care ai datorii sufletesti, legaturi de iubire sau ura, sau… în unicul sens pozitiv, lectii de folos evolutiei spirituale ce le poti învata în compania unei persoane sau… de la ea.
– nevrotica – proiectii ale sufletului tau asupra altor persoane, calitati inexistente dar pe care tu le “vezi” totusi la el ori la ea, din simplul motiv ca simti nevoia de ceva, ceva ce ti se pare ca detine numai acea persoana “unica si de neînlocuit”, ceva ce tu crezi ca nu ai.
În esenta cauti iubire, în realitate cautarea e cauzata de o iluzie a sufletului.
Ai tot, doar ca nu ai constientizat. Iar problema porneste din copilarie, din greselile parintilor fata de sufletul copilului nevinovat, iar daca e sa ajungem la esente, aceste probleme reflecta tot neînvatate si vechi lectii karmice. Ale parintilor…, ale copilului…
Ambele situatii au zeci de variante, încat s-ar putea scrie un tratat cat arhiva Akasha ce contine vietile noastre, insa prefer sa fiu pragmatica si sa las enumerarea cauzelor karmice si nevrotice pe alta data si sa vorbesc despre ceva mai important…
CE ASCUNDE ATASAMENTUL?
Atasamentul ascunde O DORINTA de a obtine ceva. Acel ceva desi se poate ascunde sub mastile lumii fizice, luand forma obiectului ori subiectului la care nu poti renunta, tine de fapt de lumea nevazuta a psihicului.
Acel ceva dorit poate fi:
– un atribut al lucrului de care esti legat, o calitate pe care si tu o ai dar înca nu o poti exprima.
– un aspect al tau ce trebuie schimbat. Atunci obiectul/subiectul de care te-ai atasat e o oglinda… o lumina de atentionare, ceva cu care ai rezonat, materializarea unei umbre din inconstientul tau.
In ambele cazuri atasamentul ascunde… O TREBUINTA.
Deci o necesitate a sufletului. Atunci cand ceva îti e necesar, înseamna ca TU CREZI ca acel ceva îti lipseste. Ca nu esti constient de prezenta lui în persoana ta. Nu ai constientizat ca ai în tine totul. Nu e o problema… e timp pentru tot!
DUALUL îl formeaza pe UNICUL
Cand nu constinetizezi ca esti o particica din aceasta LUME DUALA, ce contine în ea totul, respectiv EXTREMELE bine si rau, aspecte ale aceluiasi atribut, situate ambele pe aceeasi axa, la diferite nivele si grade, atunci ai tendinta de a condamna frecventele aflate la anumite distante… de conceptia ta despre bine. In genere e bine sa te situezi la mijloc, dar sa cunoasti tot, pentru a alege liber ce vrei sa experimentezi.
Cand nu constientizezi ca ai ca si divinitatea, in sufletul tau TOT, atunci esti in conflict cu un aspect al intregului pe care tu crezi ca NU E BINE sa-l ai, sau pe care ti-l doresti desi el ESTE cu tine, în tine, în întreaga persoana a ta.
Atunci intri cu acea parte în CONFLICT, iar conflictul este alegerea ta, constienta sau nu, este starea opusa armoniei si pacii.
Deci atasamentul e un conflict, cu însusi PERSOANA TA altfel spus el este AGRESIVITATE!
Cand esti atasat de ceva, LUPTI pentru el, iar o lupta nu poate exista fara agresivitate. Uneori e necesara… in anumite limite, alteori… e distructiva. Atentie! Atasamentul fata de lumesc, e agresivitate fata de divin.
Iar agresivitatea nu e doar un emitator de energie de un anumit tip, ce va atrage acelasi tip de energie, ce vibreaza pe frecventa joasa a nemultumirii si conflictului, ci este si un consumator de energie psihica.
Pana la un anumit punct consumi energia pozitiva din suflet, apoi emiti energia, în acest caz o energie… “poluata”.
Înconjurat fiind de o astfel de energie si lipsidu-ti cea luminoasa, adica de frecventa înalte, apare indubitabil sentimentul tristetii, al golului, al necesitatii. Apar necesitati si întrebari inconstiente, al carui raspuns pare a-l detine tocmai acel cineva, sau ceva la care nu putem renunta. În fond raspunsul e tot in tine insuti.
Atasamentul este dorinta de a gasi un raspuns la o întrebare a sufletului. Întrebare izvorata dintr-o FALSA NEVOIE de ceva. Unica necesitate fiind cea a CONSTIENTIZARII.
A constientizarii divinitatii din noi care contine în ea TOTUL.
ATENTIONEZ ca orice relatie de prietenie sau iubire include in ea si atasament, si aceste relatii sunt necesare si utile sufletului. Nu întoarceti spatele unui prieten doar de teama ca sunteti atasat! Nu deveniti singuratici si reci, doar din dorinta de a fi independenti. Cat suntem pe Pamant, sufletul trebuie sa iubeasca, iar iubirea… include in ea si un anumit tip de atasament, e firesc.
O relatie întotdeauna ne poate învata într-un fel sau altul IUBIREA, iar iubirea ne apropie de Dumnezeu.
In fond singurul de care putem si trebuie sa fim atasati e DUMNEZEU CREATORUL, e singurul atasament recomandat si necesar sufletului.
Si iata cum întelegand ca de fapt atasamentul e O CAUTARE, de fapt o cautare spre reîntregirea propriului sine, sensul peiorativ se pierde, pentru ca raul e si el o iluzie în acelasta lume duala, dualul ajutandu-ne sa experimentam si tinzand sa se reuneasca in UNICUL prin iubire, este pe moment necesar.
Pentru ca dincolo de perdelele iluzorii ale lumii din dual se naste un sens pozitiv, atunci cand lucrurile tind spre unificare, si nu spre distantare, sensul unic ce ne îndreapta spre ACASA prin evolutie. Trebuie doar sa-l gasim.
ÎNTELEGAND ce CAUTAM prin sau în persoana, lucrul, ori idealul de care ne-am atasat, ajungem la cunoastere. La AUTOCUNOASTERE.
Cunoscand si mai ales tratand cu iubire propriul suflet, ajungem la divinitatea din noi si deci la ELIBERARE…
Astfel atasamentul înseamna stagnare, frica de schimbare si de nou, frica de libertate, o legatura cu ceva sau cineva din LUME, o legatura a sufletului ce te tine pe loc. E o senzatie-sentiment ce apasa sufletul in mod neplacut, dureros.
E ca si cand ai avea o masea care desi doare, si stii ca nu se mai poate plomba, ti-e frica sa mergi la dentist sa faci o extractie. Te tine ceva. Ceva nenumit, misterios, enervant… E frica? Da, dar o frica amestecata cu altceva, cu obisnuinta, cu lipsa de vointa, cu nesiguranta de sine, cu umbre ce ti se par invulnerabile.
Altfel spus esti atasat de durerea ta!
Nu te poti desprinde, chiar daca stii ca zborul ti-ar fi de folos nu-ti poti întinde aripile, nu poti lasa în urma… o aminitire, o durere, o iubire, o atractie spre ceva ori cineva. CARE E CAUZA, NATURA ATASAMENTULUI?
Atasamentul poate fi de natura:
– karmica – lectii de viata neînvatate ce se repeta dupa aceeasi schema pîna la învatarea lor, oameni la care ai datorii sufletesti, legaturi de iubire sau ura, sau… în unicul sens pozitiv, lectii de folos evolutiei spirituale ce le poti învata în compania unei persoane sau… de la ea.
– nevrotica – proiectii ale sufletului tau asupra altor persoane, calitati inexistente dar pe care tu le “vezi” totusi la el ori la ea, din simplul motiv ca simti nevoia de ceva, ceva ce ti se pare ca detine numai acea persoana “unica si de neînlocuit”, ceva ce tu crezi ca nu ai.
În esenta cauti iubire, în realitate cautarea e cauzata de o iluzie a sufletului.
Ai tot, doar ca nu ai constientizat. Iar problema porneste din copilarie, din greselile parintilor fata de sufletul copilului nevinovat, iar daca e sa ajungem la esente, aceste probleme reflecta tot neînvatate si vechi lectii karmice. Ale parintilor…, ale copilului…
Ambele situatii au zeci de variante, încat s-ar putea scrie un tratat cat arhiva Akasha ce contine vietile noastre, insa prefer sa fiu pragmatica si sa las enumerarea cauzelor karmice si nevrotice pe alta data si sa vorbesc despre ceva mai important…
CE ASCUNDE ATASAMENTUL?
Atasamentul ascunde O DORINTA de a obtine ceva. Acel ceva desi se poate ascunde sub mastile lumii fizice, luand forma obiectului ori subiectului la care nu poti renunta, tine de fapt de lumea nevazuta a psihicului.
Acel ceva dorit poate fi:
– un atribut al lucrului de care esti legat, o calitate pe care si tu o ai dar înca nu o poti exprima.
– un aspect al tau ce trebuie schimbat. Atunci obiectul/subiectul de care te-ai atasat e o oglinda… o lumina de atentionare, ceva cu care ai rezonat, materializarea unei umbre din inconstientul tau.
In ambele cazuri atasamentul ascunde… O TREBUINTA.
Deci o necesitate a sufletului. Atunci cand ceva îti e necesar, înseamna ca TU CREZI ca acel ceva îti lipseste. Ca nu esti constient de prezenta lui în persoana ta. Nu ai constientizat ca ai în tine totul. Nu e o problema… e timp pentru tot!
DUALUL îl formeaza pe UNICUL
Cand nu constinetizezi ca esti o particica din aceasta LUME DUALA, ce contine în ea totul, respectiv EXTREMELE bine si rau, aspecte ale aceluiasi atribut, situate ambele pe aceeasi axa, la diferite nivele si grade, atunci ai tendinta de a condamna frecventele aflate la anumite distante… de conceptia ta despre bine. In genere e bine sa te situezi la mijloc, dar sa cunoasti tot, pentru a alege liber ce vrei sa experimentezi.
Cand nu constientizezi ca ai ca si divinitatea, in sufletul tau TOT, atunci esti in conflict cu un aspect al intregului pe care tu crezi ca NU E BINE sa-l ai, sau pe care ti-l doresti desi el ESTE cu tine, în tine, în întreaga persoana a ta.
Atunci intri cu acea parte în CONFLICT, iar conflictul este alegerea ta, constienta sau nu, este starea opusa armoniei si pacii.
Deci atasamentul e un conflict, cu însusi PERSOANA TA altfel spus el este AGRESIVITATE!
Cand esti atasat de ceva, LUPTI pentru el, iar o lupta nu poate exista fara agresivitate. Uneori e necesara… in anumite limite, alteori… e distructiva. Atentie! Atasamentul fata de lumesc, e agresivitate fata de divin.
Iar agresivitatea nu e doar un emitator de energie de un anumit tip, ce va atrage acelasi tip de energie, ce vibreaza pe frecventa joasa a nemultumirii si conflictului, ci este si un consumator de energie psihica.
Pana la un anumit punct consumi energia pozitiva din suflet, apoi emiti energia, în acest caz o energie… “poluata”.
Înconjurat fiind de o astfel de energie si lipsidu-ti cea luminoasa, adica de frecventa înalte, apare indubitabil sentimentul tristetii, al golului, al necesitatii. Apar necesitati si întrebari inconstiente, al carui raspuns pare a-l detine tocmai acel cineva, sau ceva la care nu putem renunta. În fond raspunsul e tot in tine insuti.
Atasamentul este dorinta de a gasi un raspuns la o întrebare a sufletului. Întrebare izvorata dintr-o FALSA NEVOIE de ceva. Unica necesitate fiind cea a CONSTIENTIZARII.
A constientizarii divinitatii din noi care contine în ea TOTUL.
ATENTIONEZ ca orice relatie de prietenie sau iubire include in ea si atasament, si aceste relatii sunt necesare si utile sufletului. Nu întoarceti spatele unui prieten doar de teama ca sunteti atasat! Nu deveniti singuratici si reci, doar din dorinta de a fi independenti. Cat suntem pe Pamant, sufletul trebuie sa iubeasca, iar iubirea… include in ea si un anumit tip de atasament, e firesc.
O relatie întotdeauna ne poate învata într-un fel sau altul IUBIREA, iar iubirea ne apropie de Dumnezeu.
In fond singurul de care putem si trebuie sa fim atasati e DUMNEZEU CREATORUL, e singurul atasament recomandat si necesar sufletului.
Si iata cum întelegand ca de fapt atasamentul e O CAUTARE, de fapt o cautare spre reîntregirea propriului sine, sensul peiorativ se pierde, pentru ca raul e si el o iluzie în acelasta lume duala, dualul ajutandu-ne sa experimentam si tinzand sa se reuneasca in UNICUL prin iubire, este pe moment necesar.
Pentru ca dincolo de perdelele iluzorii ale lumii din dual se naste un sens pozitiv, atunci cand lucrurile tind spre unificare, si nu spre distantare, sensul unic ce ne îndreapta spre ACASA prin evolutie. Trebuie doar sa-l gasim.
ÎNTELEGAND ce CAUTAM prin sau în persoana, lucrul, ori idealul de care ne-am atasat, ajungem la cunoastere. La AUTOCUNOASTERE.
Cunoscand si mai ales tratand cu iubire propriul suflet, ajungem la divinitatea din noi si deci la ELIBERARE…
Autor-Carla von Vlad, Lumea Spirituala
joi, 11 decembrie 2014
marți, 9 decembrie 2014
De ce sexualitatea ar trebui tratată ca practică spirituală
E suficient să spui cuvântul “sex” , şi toată lumea va ciuli urechile. Reacţia inevitabilă de excitaţie arată natura picantă a anergiei sexuale. Să zicem că te afli într-o zi la sală, obosit şi plictisit, dar dacă apare o persoană pe care o găseşti atractivă, care începe să lucreze la aparate în apropiere, dintr-o dată simţi că te umpli de energie. Taoiştii ar traduce asta prin activarea primului tan tien, un centru energetic aflat în zona de dedesubt a buricului, care este responsabil cu rezervele de energie vitală şi sexuală din corp.
Energia sexuală în stare pură este instabilă precum dinamita, şi la fel de explozivă. Ne poate transporta în stări de încântare şi beatitudine, sau ne poate târî în cele mai întunecate abisuri ale suferinţei, fricii şi depravării. Natura sălbatică şi volatilă a energiei sexuale i-a convins pe reprezentanţii unor tradiţii religioase să o vadă ca pe un impediment în calea dezvoltării spirituale, şi această credinţă continuă să se perpetueze în imaginaţia populară datorită confuziei, supărărilor şi suferinţei pe care le poate cauza intimitatea sexuală.
Pentru a demonstra aceasta, haideţi să încercăm să ordonăm următoarele trei cuvinte, de la cel mai spiritual către cel mai imoral: înţelepciune, iubire, sex. Probabil că „înţelepciune” şi „iubire” se vor bate pentru primul loc, dar cu siguranţă „sex” va fi pe ultimul. Nimeni nu pune la îndoială conexiunea dintre spiritualitate şi înţelepciune sau iubire. Însă legătura dintre spiritualitate şi sex este greu de dovedit.
Dintr-o perspectivă taoistă însă, ideea că spiritualitatea exclude sexualitatea este greşită, pentru că energia sexuală reprezintă una din pietrele de temelie ale fericirii într-un cuplu. Dacă vom dori vreodată să avem relaţii de dragoste fericite şi de lungă durată, va trebui să ne vindecăm de condiţionările sociale care distorsionează imaginea sexualităţii. Va trebui să ştergem linia invizibilă pe care am trasat-o la nivelul abdomenului, deasupra căreia se află cea mai importantă faţetă a naturii umane şi dedesubtul căreia e ceva care nu e atât de important. În esenţă, trebuie să învăţăm să ne spiritualizăm sexualitatea.
Dar cum să redobândim adevărata sexualitate şi să o elevăm la stadiul spiritual pe care îl merită? Cum să reconciliem pătratul sexului cu cercul spiritului, când plăcerea sexuală este atât de adesea responsabilă pentru atâta ruşine, traume şi suferinţe? Putem căuta un prim răspuns la această întrebare înţelegând deosebirile aparent ireconciliabile între sexualitatea masculină şi cea feminină. Aceste diferenţe sunt evidente pentru toată lumea când ajungem în dormitor.
În mod stereotip, energia sexuală masculină explodează şi se termină repede, precum un băţ de chibrit, în timp ce energia sexuală feminină se încălzeşte încet şi rămâne fierbinte pentru mult timp, precum un vas cu apă pe foc. Aceste ritmuri diferite devin sursă de ruşine pentru bărbaţii care ejaculează prea repede, şi de frustrare pentru femeile care nu apucă niciodată să aibă orgasm.
Această problemă este agravată de faptul binecunoscut că atunci când energia sexuală este activată într-un bărbat, acesta devine adesea indisponibil emoţional, precum şi de la fel de bine-ştiutul fapt că, de cele mai multe ori, experienţa sexuală a femeii este încărcată de un sentimentalism cu care de obicei bărbatul nu ţine pasul.
Evident, nu ne putem modifica instinctele. Ceea ce putem face însă, este să ne folosim de practica spirituală pentru a depăşi limitările pe care natura le impune sexualităţii. Astfel, putem transforma nepotrivirea inerentă dintre sexualitatea feminină şi cea masculină într-o oportunitate pentru a creşte din punct de vedere spiritual. Spre exemplu, prin Quigong (dar şi prin alte forme de taoism sau prin yoga) putem să ne valorificăm energia sexuală.
Atunci când energia sexuală masculină este activată, ea se localizează în zona genitală şi are tendinţa de a părăsi rapid corpul (prin ejaculare). Acesta este tiparul natural al energiei sexuale la bărbat. Dar el poate învăţa să inverseze acest flux şi să-şi direcţioneze esenţa sexuală către în sus, unde se află tan tien-ul de mijloc (un centru energetic localizat în zona inimii). Prin aceasta, bărbatul atinge două scopuri.
Primul, este că îşi diminuează impulsul de a ejacula, şi cel de-al doilea este că energia ajunge la inimă, unde pasiunea se întâlneşte cu iubirea şi tandreţea. Un bărbat care învaţă să facă aceasta, va fi capabil să prelungească actul amoros în mod indefinit şi să aprofundeze conexiunea emoţională în timp ce face dragoste (spre imensa fericire a iubitei sale J ).
Atunci când energia sexuală feminină este activată, ea se îndreaptă în mod natural către inimă. Stimularea sânilor va duce la activarea tan tien-ului median şi pentru ea, şi va declanşa un răspuns emoţional. Spre deosebire de bărbaţi, femeile nu au nevoie să practice Quigong pentru a reuşi să-şi unifice energia sexuală cu iubirea. Aceste calităţi se amestecă în mod natural, şi din acest punct de vedere sexualitatea feminină este în mod inerent mai integrată.
Dar prin practica spirituală, atât femeile cât şi bărbaţii pot învăţa să-şi integreze sexualitatea la nivele spirituale chiar şi mai înalte. Vitalitatea sexuală poate fi direcţionată mai apoi din zona inimii către creştetul capului (unde se află cel de-al treilea tan tien), unde va fi infuzată cu beatitudinea sacralităţii. Şi din acel moment, vitalitatea sexuală poate fi circulată prin Meridianul Central (canalul energetic ce uneşte cele trei focare principale – cei trei tan tien-i) către cer, unde poate fi experimentată ca extaz divin.
Sexualitatea care se limitează la nivelul organelor genitale şi rămâne doar în sfera primului tan tien (din zona ombilicului) corespunde cu sexul pasional. Sexualitatea care integrează vitalitatea sexuală specifică primului tan tien cu energia celui de-al doilea tan tien, localizat la nivelul inimii, corespunde cu a face dragoste intens. Sexualitatea care integrează toţi cei trei tan tien-i corespunde cu amorul sacru beatific. Iar sexualitatea care integrează toţi cei trei tan tien-i plus Canalul Median corespunde cu extazul cosmic.
Extazul cosmic este mult mai intens, plăcut şi semnificativ chiar şi decât cel mai pasionat sex. Dacă ai încerca să le compari, ar fi ca şi cum ai vrea să compari o cadă de baie cu oceanul. Nu există o cale mai sigură de a aduce fericirea de lungă durată într-o relaţie intimă decât faptul de a-i construi baze trainice în beatitudine.
Sursa: mindbodygreen.com
http://puteredefemeie.wordpress.com/2014/03/03/de-ce-sexualitatea-ar-trebui-tratata-ca-practica-spirituala/
joi, 27 noiembrie 2014
Un bărbat caută la o femeie reflecţia propriei nebunii
Un bărbat nu se uită după fuste scurte, mulate perfect pe un corp subţire: e
o chestie de moment care trece la fel de repede. Un bărbat nu gândeşte
să aducă cu prima ocazie femeia în pat: e doar o poftă demodată de
băiat. Un bărbat nu-şi va vinde sufletul pentru un trup de fată găsit pe
marginea patului: e prea simplu şi fără gust. Un bărbat va căuta mereu
femeia lui, femeia care îl va reflecta şi îi va citi sufletul, care va
fi misterul, dragostea şi nebunia lui.
Bărbaţii sunt creatori, dar creatori ai unei lumi ştiute de mult în sufletul lor. De fiecare dată când întâlnesc o femeie pe potriva a ceea ce se ascunde în suflet, ei vor încerca să construiască. Să unească punctele unei poveşti parcă auzite în trecut şi gata să devină realitate. Să cuprindă în universul unei femei dorinţele şi pasiunile ce nu le-ar spune nimănui. Bărbaţii caută o femeie care să îi facă să se simtă puternici, încrezători, stăpâni şi ocrotitori, pentru că doar aşa ei vor fi ei şi nu nişte măşti masculine. Bărbaţilor le este frică să iubească total, până nu întâlnesc omul care i-ar completa, care ar reflecta cealaltă jumătate de cerc nebunesc, ca să dea apoi formula unui infinit. Ei vor dori mereu să se regăsească în cuvintele şi îmbrăţişarea unei femei, pentru că doar atunci vor şti că sunt acasă.
Ceea ce ai lângă tine te reprezintă. Ceea ce iubeşti e copia inimii tale şi ceea ce simţi pentru un om e parte din sufletul tău. Iubeşti mult, primeşti pe măsură. Iubeşti sincer, sincer şi fără regrete vei privi în ochi. Bărbaţii au iubit şi vor iubi regăsindu-se şi găsind în femeie cea mai frumoasă parte din ei. Femeile care le citesc sufletul îşi vor găsi loc în inima unui bărbat pentru totdeauna. Celelalte se vor rătăci un timp pe acelaşi drum şi vor fi plecate demult. Uneori, nu alegem doar noi, ci şi depărtarea, timpul, faptele. Este nevoie de depărtare pentru apropiere. Este nevoie de timp pentru veşnicie. Este nevoie de fapte pentru recunoaştere. Femeile care citesc sufletul unui bărbat sunt cele mai adevărate.
O femeie este pe măsura bărbatului de lângă ea. El o va privi ca o doamnă pentru că e la fel de domn şi doar aşa ea va dori să fie doamnă în ochii lui și ai celor din jur. Dacă el o va ști ca femeie de ocazie, mai mult decât un curvar şi-un suflet gol nu poate fi. Bărbații iubesc cu ochii și nu numai. Bărbații iubesc femeile care își cunosc adevărata valoare, pentru că astfel ei şi-o recunosc pe a lor. Iubesc femeile care nu se lasă cucerite după 3 flori date la o intersectie, pentru că la rândul lor îşi cunosc demnitatea. Femei care știu ce vor și unde merg, pentru că un bărbat de mult şi-a croit drumul său, pe care doar cea mai sinceră şi corectă femeie va merge. Atunci ei sunt gata sa devină scut și prieten pentru femeie. Să ofere la randul lor totul și mai mult decât atât. Un bărbat va şti că femeia de alături nu este un sentiment de unică folosință, pentru că îşi ştiu valoarea. Și nici un gând cu jumătăți de măsură, pentru că vor şti femeia ca o reflecţie a lor. O iubești – o iubești pentru totdeauna. O vrei alături – atunci o vrei mereu. Aşa, un bărbat nu îşi va pierde sufletul şi verticalitatea niciodată.
Un bărbat mereu va alege. Va alege femeia propriei nebunii. Dintre toate femeile le va alege pe cele mai vesele. Dintre cele vesele – pe cele mai înţelepte. Dintre cele înţelepte – pe cele mai gingaşe. Şi răbdătoare. Dar şi nebune. Pentru că de fiecare dată când o va privi adânc în ochi, un bărbat îşi va citi veselia, înţelepciunea, gingăşia şi răbdarea din el. Şi nebunia, reflecţia propiei nebunii.
sursa
Bărbaţii sunt creatori, dar creatori ai unei lumi ştiute de mult în sufletul lor. De fiecare dată când întâlnesc o femeie pe potriva a ceea ce se ascunde în suflet, ei vor încerca să construiască. Să unească punctele unei poveşti parcă auzite în trecut şi gata să devină realitate. Să cuprindă în universul unei femei dorinţele şi pasiunile ce nu le-ar spune nimănui. Bărbaţii caută o femeie care să îi facă să se simtă puternici, încrezători, stăpâni şi ocrotitori, pentru că doar aşa ei vor fi ei şi nu nişte măşti masculine. Bărbaţilor le este frică să iubească total, până nu întâlnesc omul care i-ar completa, care ar reflecta cealaltă jumătate de cerc nebunesc, ca să dea apoi formula unui infinit. Ei vor dori mereu să se regăsească în cuvintele şi îmbrăţişarea unei femei, pentru că doar atunci vor şti că sunt acasă.
Ceea ce ai lângă tine te reprezintă. Ceea ce iubeşti e copia inimii tale şi ceea ce simţi pentru un om e parte din sufletul tău. Iubeşti mult, primeşti pe măsură. Iubeşti sincer, sincer şi fără regrete vei privi în ochi. Bărbaţii au iubit şi vor iubi regăsindu-se şi găsind în femeie cea mai frumoasă parte din ei. Femeile care le citesc sufletul îşi vor găsi loc în inima unui bărbat pentru totdeauna. Celelalte se vor rătăci un timp pe acelaşi drum şi vor fi plecate demult. Uneori, nu alegem doar noi, ci şi depărtarea, timpul, faptele. Este nevoie de depărtare pentru apropiere. Este nevoie de timp pentru veşnicie. Este nevoie de fapte pentru recunoaştere. Femeile care citesc sufletul unui bărbat sunt cele mai adevărate.
O femeie este pe măsura bărbatului de lângă ea. El o va privi ca o doamnă pentru că e la fel de domn şi doar aşa ea va dori să fie doamnă în ochii lui și ai celor din jur. Dacă el o va ști ca femeie de ocazie, mai mult decât un curvar şi-un suflet gol nu poate fi. Bărbații iubesc cu ochii și nu numai. Bărbații iubesc femeile care își cunosc adevărata valoare, pentru că astfel ei şi-o recunosc pe a lor. Iubesc femeile care nu se lasă cucerite după 3 flori date la o intersectie, pentru că la rândul lor îşi cunosc demnitatea. Femei care știu ce vor și unde merg, pentru că un bărbat de mult şi-a croit drumul său, pe care doar cea mai sinceră şi corectă femeie va merge. Atunci ei sunt gata sa devină scut și prieten pentru femeie. Să ofere la randul lor totul și mai mult decât atât. Un bărbat va şti că femeia de alături nu este un sentiment de unică folosință, pentru că îşi ştiu valoarea. Și nici un gând cu jumătăți de măsură, pentru că vor şti femeia ca o reflecţie a lor. O iubești – o iubești pentru totdeauna. O vrei alături – atunci o vrei mereu. Aşa, un bărbat nu îşi va pierde sufletul şi verticalitatea niciodată.
Un bărbat mereu va alege. Va alege femeia propriei nebunii. Dintre toate femeile le va alege pe cele mai vesele. Dintre cele vesele – pe cele mai înţelepte. Dintre cele înţelepte – pe cele mai gingaşe. Şi răbdătoare. Dar şi nebune. Pentru că de fiecare dată când o va privi adânc în ochi, un bărbat îşi va citi veselia, înţelepciunea, gingăşia şi răbdarea din el. Şi nebunia, reflecţia propiei nebunii.
sursa
vineri, 21 noiembrie 2014
FEMEIA si BARBATUL
Speranţe
O schimbare profundă agită în prezent întreaga
omenire. Forţe evolutive şi purificatoare acţionează peste tot şi, sub
impulsul lor, se accelerează toate procesele. Confruntarea opiniilor,
care îi afectează pe oameni atât ca indivizi cât şi ca structură
socială, face să iasă la iveală lacunele instituţiilor noastre. În
goliciunea lor, acestea arată de asemenea şi înapoierea morală precum şi
stagnarea spirituală.
Autor: Ernest Schmitt
Femeia
si barbatul, diferiti si complementari.În această vastă punere în cauză,
care nu va cruţa nimic, sunt zdruncinate şi contestate în profunzime
atât locul femeii şi cel al bărbatului în societate, cât şi structurile
de pereche şi de familie, ale autorităţii părinţilor, ale sexualităţii
şi ale educaţiei.
Importanţa ce a căpătat-o problema femeii se
înscrie la rându-i în acest context de revizuire generală şi este -
chiar numai ea singură - un semn sugestiv al timpului în care trăim. De
reuşita sau de eşecul acestei mutaţii, va depinde în mare măsură însăşi
viitorul omenirii. O astfel de transformare nu va putea să fie totuşi
rezultatul unei înfruntări între sexe, ea trebuind să provină dintr-o
cooperare şi un respect reciproc al celor doi parteneri.
Pentru
cei care devin conştienţi că trăim o epocă de cotitură, se spune de pe
acum şi se va pune cu tot mai multă acuitate şi urgenţă, problema
sensului vieţii. Avem nevoie de o morală superioară în legislaţiile
umane, resimţind cu toţii necesitatea vitală a unei Instanţe superioare
care, prin existenţa Sa, să ne ofere un sens al vieţii şi un fundament
de nezdruncinat al moralei noastre.
O lume mai luminoasă şi mai
înfrăţită este întru totul posibilă, dar aceasta nu poate fi edificată
fără angajamentul personal al tuturora. Va trebui să se realizeze însă
în primul rând reconcilierea totală între femeie şi bărbat, între oameni
şi natură şi, în special, între creaturile umane şi Creatorul lor.
Vor
trebui deci femei reînnoite şi bărbaţi reînnoiţi care, transformându-se
pe ei înşişi şi înscriindu-se în mod liber în armonia cosmică, vor
transforma şi mediul lor, instituţiile şi societatea, astfel ca pe
planetă să nu mai domnească strigătele de ură, de intoleranţă, de
război, de groază, de foame şi de mizerie.
Este oare aceasta doar
dorinţa câtorva visători care perseverează? Nu! Este cerinţa imperioasă a
adevăratului Proprietar al universurilor, care vrea ca Voinţa Sa
orientată întotdeauna către perfecţiune şi înnobilare, să nu mai fie
ignorată în continuare şi batjocorită, ci să fie recunoscută şi
respectată în fine şi de fiinţele omeneşti.
În zguduirea profundă a
tuturor structurilor civilizaţiei, ne apropiem de perioada cea mai
gravă a destinului nostru şi a hotărârii cu cele mai grele consecinţe
pentru lungul drum al evoluţiei noastre.
Este de fapt un
ultimatum: "A fi, sau a nu fi". În această situaţie decisivă, femeia
este chemată să devină promotoarea timpurilor noi, a domniei păcii şi a
bucuriei de a trăi.
Devenirea conştientă a femeilor
Timp
de milenii, până nu de mult, femeia era înainte de orice, soţie şi
mamă; funcţie de acest rol era considerată împlinirea sa, justificarea
şi fericirea sa. Natura a făcut femeia cu o fiziologie proprie, cu
funcţiuni, talente şi meniri specifice, cu sarcini şi datorii. Sub
aspect biologic, ea părea făcută pentru bărbat şi pentru copii. Aceasta
era gloria şi şansa sa şi avea acces în lume numai prin bărbat.
Femeile
au devenit conştiente de demnitatea lor de fiinţe umane abia la
sfârşitul secolului XIX. Această conştientizare a fost accelerată mult
în toate ţările prin cele două războaie mondiale. Femeile au demonstrat
acest fapt înlocuind într-un mod eficace bărbaţii ca şefi de familie, la
muncile agricole, în uzine si în şcoli, în administraţie, sau luând
parte activă în luptele de rezistenţă. Solicitate prin necesitatea de a
fi prezente, ele au intrat din plin în activităţi sociale,
conştientizarea posibilităţilor şi a drepturilor lor devenind astfel şi
mai intensă.
În prezent, declaraţia universală a drepturilor
omului şi legislaţia din numeroase ţări condamnă discriminarea de sex,
ca de exemplu în preambulul constituţiei franceze, care proclamă: "Legea
garantează femeii, în toate domeniile, drepturi egale cu cele ale
bărbaţilor".
În cadrul societăţii, obţinerea acestor egalităţi se
realizează prin dreptul la vot, de eligibilitate, participarea activă la
viaţa religioasă, politică şi sindicală, prin reforma legislaţiei
asupra regimurilor matrimoniale şi restabilirea egalităţii între cei doi
parteneri.
Această evoluţie, care este încă în curs de
desfăşurare, se loveşte totuşi de numeroase dificultăţi şi de mari
discordanţe în situaţiile curente. Astfel, dacă acţiunea femeilor merge
în sensul promovării lor în societate şi în lumea muncii, imaginile pe
care şi le fac bărbaţii despre ele nu s-au modificat total, ci doar în
parte. Vechile modele ale femeilor având rolul de mamă, de soţie, de
amantă şi de servitoare persistă încă în mentalitatea multora, adesea în
mod inconştient - dar cu atât mai insistent. În astfel de cazuri,
legile sunt neputincioase; se impune într-adevăr o transformare a
mentalităţii masculine, căci prejudecăţile şi părerile false vehiculate
de-a lungul secolelor de lunga serie de generaţii succesive, sunt încă
tenace. Comportamentul tineretului de astăzi permite să se constate
totuşi un progres net în această direcţie.
Evoluţia în curs este
blocată adesea de mari sisteme religioase (cum ar fi, de exemplu, în
Asia). Închistate în formulările lor tradiţionale, acestea se forţează
să menţină tradiţii depăşite, cu riscul de a pune la îndoială toate
valorile trecutului.
Dar dacă tehnica a eliberat femeia de anumite
sarcini materiale grele, existenţa modernă a făcut să se ivească
probleme noi. De aici şi dificultatăţile întâmpinate de femeile care
muncesc în exteriorul casei, pentru a-şi echilibra cele două faţete ale
vieţii lor. Adesea, ele sunt dezavantajate de lipsa unei formări în
raport cu cerinţele industriei; de fapt, le lipseşte o reală calificare
profesională.
A apărut de asemenea şi o nouă problemă, cea a
"vârstei a doua", în cazul femeilor de la patruzeci de ani în sus care,
odată ce copiii au crescut, se găsesc izolate în societate, fără
ocupaţie, fără posibilităţi de angajare şi fără competinţe, deşi sunt în
plenitudinea posibilităţilor personale.
Sistemul economic
practicat în ţările industrializate nu recunoaşte şi nu retribuie decât
munca ce produce obiecte şi servicii rentabile. În acest sistem, femeia
din căminul familial este mult dezavantajată. Ea este considerată ca
fiind "fără profesie", cu tot tezaurul ei de ingeniozitate şi de iubire
pe care îl demonstrează, sau că acasă "nu lucrează" - deşi ea desfăşoară
în medie 64 de ore de muncă pe săptămână-. Întrucât femeia casnică nu
s-a integrat în circuitul muncii comerciale, nu beneficiază de nici un
drept de asigurare medicală sau de pensie de bătrâneţe. Şi cu toate
acestea, ea este sufletul căminului familial. Creatoare de ambianţă,
climatul de destindere şi reconfortare ce domneşte în casă e mereu
prezent. Orientate către bunăstarea membrilor familiei, binefacerile
invizibile ale serviciilor sale asigură refacerea forţei de muncă a
tuturor; acestea toate au deci urmări directe asupra randamentului şi a
volumului general al muncii comerciale.
Ideea considerării mamelor
din familii ca fiind în serviciul naţiunii sau al societăţii, cu drept
de a avea un salariu, a început să-şi facă drum, deşi nici o ţară nu a
tradus-o în fapt.
Dacă toate problemele privind condiţia femeii nu
şi-au găsit o soluţie dreaptă şi echitabilă, importanta mutaţie care
şterge secole de nedreptate este totuşi pe calea cea bună. Schimbarea
este condusă de circumstanţe favorabile ce sunt suscitate şi ele de
presiunea Luminii, care pregăteşte reînnoirea în toate domeniile.
Purificarea raporturilor dintre cele două sexe nu va scăpa nici ea de
această vastă acţiune.
Pentru ce există două sexe?
Problema
privind originile noastre a intrigat şi a preocupat numeroşi gânditori
de-a lungul timpurilor, dar nici aceia pe care umanitatea i-a onorat ca
fiind printre cei mai mari nu au putut găsi până în prezent un răspuns
logic şi convingător. Prima explicaţie ce a fost avansată justifică
existenţa a două sexe, evident, pentru necesităţile procreaţiei.
Biologii ne vor spune însă că procreaţia nu este o motivaţie suficientă.
Pusă
în faţa necesităţii de a avea şi de a menţine în mişcare ciclul
devenirii şi al evoluţiei, natura trebuie să vegheze la înlocuirea
dispăruţilor din planul terestru, unde corpurile programate numai pentru
un anumit timp sunt efemere. Pentru a asigura acest lucru, ea a pus în
mişcare un vast plan de înlocuire pentru organismele îmbătrânite sau
eliminate, protejând totodată echilibrele biologice şi împiedicând
stingerea speciilor mai viguroase.
Punând în acţiune bogăţii de
ingeniozitate, natura a dezvoltat şi a folosit toate modurile posibile
de reproducere, dotând în acest sens plantele şi animalele, pe măsura
ridicării lor în scara organismelor vii.
Modul cel mai simplu şi,
desigur cel mai vechi, este înmulţirea prin diviziune. În cursul unui
proces numit mitoză, o fiinţă unicelulară - de exemplu o bacterie - se
divide în două părţi identice care apoi, continuă să se reproducă în
acelaşi fel. Acest procedeu atât de eficace a fost menţinut de natură,
fiind folosit mereu, chiar şi la om. Asigurând multiplicarea celulelor
noastre în timpul creşterii, realizează de asemenea şi înlocuirea
celulelor moarte sau degenerate şi comandă cicatrizarea în cazul
rănirilor.
Nu este însă cazul de a trece în revistă numeroasele şi
complexele modalităţi de reproducere care au precedat sexualitatea.
Când aceasta a apărut , ea s-a bazat pe procedee existente, fapt ce a
condus la anumite specii la manifestarea unor cicluri sexuate alternate
cu cicluri asexuate. În final, sexualitatea s-a afirmat pe măsura
evoluţiei şi domină definitiv printre animalele superioare.
Prin
diviziune se obţin două copii ale aceleiaşi vietăţi, deci din una, apar
două. La înmulţirea sexuată însă, trebuie două fiinţe pentru a face una.
În mod aparent, diviziunea este mai simplă şi mai eficace. Prin
intervenţia sexualităţii nu se mai nasc însă copii întru totul la fel,
ci fiinţe nou combinate, având caractere ce aparţin ambilor părinţi; în
fapt fecundarea antrenează contopirea a două jumătăţi de nucleu,
formându-se astfel o fiinţă complet nouă.
Celulele tuturor
indivizilor unei specii date conţin un număr X de perechi de cromozomi.
Pentru a obţine celule care să nu mai posede X perechi, ci X cromozomi,
natura a operat în organele sexuale o reducere cromozomică în cursul
unui proces biologic numit meioză. La om, cei 46 cromozomi conţinuţi în
fiecare celulă sunt reduşi la un număr de 23 în celulele sexuale.
Fiecare dintre parteneri participă astfel cu cei 23 de cromozomi ai săi,
fapt ce permite restabilirea numărului de 46 specific speciei umane în
cadrul unor combinaţii genetice extrem de variate - fiind evaluate în
acest sens patru miliarde de posibilităţi-. Aşadar, termenul de
reproducere nu ar fi chiar cel mai indicat pentru fiinţele care se nasc
pe această cale, fiecare individ apărut fiind o combinaţie cu totul nouă
şi unică.
Dacă apariţia sexualităţii a fost totuşi un progres
incontestabil pe plan biologic, manifestarea sa, după cum am văzut, nu
era o necesitate absolută pentru acţiunea de reproducere. Drept urmare,
problema adevăratei origini a celor două sexe rămâne în continuare.
La
nivelul oamenilor însă, faptul de a veni pe lume fie ca bărbat, fie ca
femeie, condiţionează profund modul nostru de a simţi, de a acţiona, de a
ne comporta, toate aceste aspecte diferite mergând până şi la felul
mişcărilor corpului care, la femeie sunt mai "curgătoare", în timp ce la
bărbaţi sunt mai bruşte, mai sacadate. Apartenenţa la un sex sau la
altul este deci un factor foarte important pentru orice fiinţă
omenească. Pe de altă parte, dacă procreaţia era singura raţiune de a
exista a celor două sexe, toate persoanele care - din diverse motive- nu
participă la aceasta, ar fi apărut ca existenţe inutile, deşi în
realitate ele sunt chemate la atâtea alte sarcini utile, adesea foarte
importante.
Până în prezent, cunoaşterea umană nu a putut răspunde
la numeroasele întrebări "pentru ce?" pe care şi le punea fiecare
fiinţă omenească ce căuta să înţeleagă existenţa sa, precum şi lumea în
care se afla proiectată. Părerile contradictorii nu i-au permis
niciodată să-şi facă o imagine clară şi coerentă a ansamblului în care
vieţuia şi nici să ajungă la o convingere bazată pe o cunoaştere
precisă.
Mesajul Graalului a venit astfel să proiecteze Lumina
Adevărului în penumbra supoziţiilor noastre, pentru a ne înarma într-o
fază cu totul deosebită - crucială - a evoluţiei noastre. De la prima
până la ultima pagină, în această operă - care nu se aseamănă cu nici un
alt text - totul se înlănţuie într-o logică riguroasă. Tot ceea ce avem
nevoie de a şti pentru a reuşi în viaţă ne este prezentat în ea,
fiecare explicaţie integrându-se într-o vedere de ansamblu ce poartă
amprenta simplicităţii dar şi a unei majestuoase măreţii.
Faţă de
importanţa lor pentru înţelegerea noastră, originea şi caracterul
universal al celor două sexe ne sunt de asemenea explicate şi, de
necontestat, este pentru prima oară când ni se oferă ceva convingător.
Această nouă cunoaştere permite astfel fiecăriua să înţeleagă ce
posibilităţi are şi ce trebuie să facă fiecare sex.
Abd-ru-shin
scrie: "Noi numim noţiunile de feminin şi masculin ca fiind pur şi
simplu cele ouă sexe. Cuvântul sex însă lasă majoritatea oamenilor încă
de la început să fie puternic induşi în eroare, deoarece involuntar în
gândurile multora apare asocierea lui cu procrearea. Şi acest fapt este
greşit. Separarea între feminin şi masculin în acest sens are ceva de
spus în concepţia grandioasă a Creaţiei numai în cea mai exterioară, cea
mai densificată Materialitate Densă. Însă nu şi în întâmplările
principale.
Ce se înţelege prin sex? La ieşirea sa din Împărăţia
Spirituală germenele spiritual este lipsit de sex. De asemenea nu are
loc nici o bisecţie, aşa cum se presupune de multe ori. În fond un
germene spiritual rămâne întotdeauna o entitate independentă." (Volumul
II - conferinţa 64).
Negativ şi pozitiv
Din
noile cunoştinţe aduse de Abd-ru-shin în această problemă importantă
rezultă că în întreaga creaţie există genul negativ şi cel pozitiv;
genurile respective nu aparţin exclusiv organismelor vii existente pe
Pământ. Forţa divină întreţine, printr-un aport regulat de energie,
toate mecanismele naturii şi pune această energie la dispoziţia fiecărui
organism viu. Marea Centrală cosmică ce asigură distribuirea Forţei în
întregul Univers este Lăcaşul Graalului, care conţine marea cupă sacră -
Sfântul Graal -. La ieşirea din acest Centru intervine o transformare a
energiei unitare, în vederea reducerii intensităţii în raport cu
îndepărtarea faţă de Sfântul Graal. Drept urmare, acest curent se separă
în două: un curent negativ şi un curent pozitiv.
Tot ceea ce ia
formă în creaţie poate astfel să o facă în unul din aceşti doi curenţi
şi este deci marcat în mod obligat de caracteristicile negative sau
pozitive ale curentului respectiv.
Dotat cu liberul arbitru,
atribuit, prin originea sa, din planul spiritual, fiecare spirit omenesc
a putut să-şi aleagă acel curent în care ar fi dorit să obţină
autoconştienţa eului său şi să-şi făurească o personalitate. Deci
fiecare fiinţă omenească ce a fost admisă la cererea sa în ciclul
evolutiv, a hotărât în mod liber să evolueze în unul din aceşti doi
curenţi şi, făcând aceasta, şi-a ales şi sexul.
Oamenii care acuză
o soartă nedreaptă sau un hazard orb plângându-se că s-au născut femeie
sau bărbat, demonstrează în modul cel mai simplu că nu cunosc
adevăratul proces. Este de altfel adevărat că ignoranţa respectivă a
fost generală până ce Abd-ru-shin a venit să ne explice acest "pentru
ce" al originii noastre, necesitatea şi scopul evoluţiei noastre, precum
şi numeroasele ajutoare ce jalonează lungul nostru drum şi care sunt
întotdeauna gata să însoţească fiinţele cu voinţă bună.
Printr-o
alegere liberă efectuată, fără nici o presiune care să ne constrângă,
fiecare dintre noi a hotărât deci sexul său, ca rezultat al unei
preferinţe mai deosebite pentru o activitate masculină sau feminină în
creaţie şi, mai târziu, în Paradis.
Spiritul care s-a simţit
înclinat în a vrea să exercite o acţiune directă şi viguroasă asupra
substanţei planului în care a început trezirea la conştienţă, şi-a
provocat o ancorare mai puternică în substanţa respectivă; drept urmare,
constituţia sa s-a fasonat pe linia acestor dorinţe, pentru a-i permite
acţiuni cât mai directe şi mai intense. Aşa s-a format genul masculin
din care, abia în final, s-au detaşat facultăţile sale mai delicate ce
au rămas mult timp neutilizate; de fapt, o prioritate a acestora ar fi
împiedicat dominarea de către substanţa planului de şedere asupra
spiritului masculin în cauză.
Din contră, acel spirit - neutru la
început - care s-a simţit atras spre o activitate mai liniştită - cu
înclinaţii spre a îngriji, a proteja şi a conserva -, a presimţit şi
importanţa vitală a păstrării intacte a legăturii cu înălţimile
luminoase ale patriei de unde a plecat. Dorinţa de a se face un
intermediar generos transmiţând forţa captată, i-a menţinut şi fineţea
şi vigilenţa intuiţiei sale, un simţ profund al purităţii şi al
frumuseţii, cât şi o mare putere de a iubi. Întregul mod de a fi şi de a
servi al unui astfel de spirit s-a format mai delicat, mai subtil şi
prin calmul său a putut exercita o influienţă mai pătrunzătoare. Supuse
şi concurând la astfel de activităţi ,învelişurile care au înconjurat
nucleul spiritelor de acest fel au devenit mai puţin dense, rămânând mai
permeabile. Spiritul care a ales să acţioneze în creaţie într-o atare
manieră a optat pentru genul negativ - cel feminin.
Modul de a
lucra şi sexul liber ales de germenul de spirit la începutul devenirii
sale conştiente trebuia să rămână mereu acelaşi de-a lungul tuturor
încarnărilor sale succesive, pentru că, la ajungerea la maturitate,
fiecare spirit trebuie să revină în punctul său de plecare păstrându-şi
genul iniţial. Dacă un bărbat se feminizează, sau o femeie adoptă
caractere masculine, astfel de devieri de la alegerea primară pot să
antreneze încarnări de sex opus. Dar acestea vor fi întotdeauna pierderi
de timp căci, în final, va trebui să revină de la această rătăcire şi
să-şi dezvolte facultăţile genului - sau ale sexului - pentru care s-a
decis iniţial, la plecare.
Noi nu putem face abstracţie de
statutul nostru de creaturi. Fiind mici fracţiuni din cadrul creaţiei,
depindem cu totul de legile şi mecanismele pe care Creatorul le-a
stabilit în cadrul operei Sale. Pentru că nu am ştiut să recunoaştem
această evidenţă şi nici nu ne-am înscris de bună voie în ritmul
ascendent natural, istoria noastră a fost o lungă înşiruire de eşecuri
individuale şi colective.
Pe linia acestor cunoştinţe
fundamentale, orice fiinţă umană cu voinţă bună şi care aspiră în mod
sincer la adevăr, va vedea şi problema celor două sexe - mult discutată
în ultimii ani - sub o cu totul altă lumină. Când va deveni conştient de
baza cosmică a originii lor şi va înţelege deci adevărata natură a
bărbatului şi a femeii, diferenţele, dar şi complementaritatea ce
rezultă din originea lor comună, ca germeni de spirit ieşiţi din aceeaşi
Iradiaţie divină, care îi conţinea pe ambii înainte de separare,
cercetătorul va sesiza de asemenea pentru ce discuţiile actuale, voinţa
de emancipare şi revendicările adesea vehemente ale femeilor nu vor
putea ajunge decât la un rezultat esenţial: adevăratul lor rol în
creaţie şi în societatea umană.
Înălţarea prin femeie
Orice
om care reflectează nu poate să fie satisfăcut numai de cunoaşterea
fiinţei sale fizice. El ar dori, chiar cu orice preţ, să ştie sensul
existenţei sale, direcţia în care să meargă, semnificaţia eforturilor
sale. Întrebările pe care şi le pune femeia în legătură cu condiţia sa
umană şi feminină sunt de fapt identice cu acelea pe care şi le pune
bărbatul. Problema sensului vieţii a fost pusă, desigur, din toate
timpurile. Dar în zilele noastre este chiar mai gravă, căci ciclul
nostru evolutiv se apropie de sfârşit şi timpul presează.
Dacă
este echitabil ca femeia să aibă pe plan juridic, profesional şi social
aceleaşi drepturi ca şi bărbatul, evoluţia socială mergând acum repede
în acest sens, problema nu este rezolvată încă. Acest aspect se menţine
integral şi nu va putea fi rezolvat prin legislaţia umană. Sexualitatea
şi maternitatea sunt ele într-adevăr unica raţiune de a fi a femeilor,
vocaţia lor profundă? Viaţa lor se rezumă cu totul la aceste funcţiuni,
urmând a fi desconsiderate dacă nu le împlinesc? Sau invers, ar putea
ele să nu le accepte totuşi în mod omenesc?
La aceste întrebări
care sunt miezul problemei feminine, Abd-ru-shin a răspuns în maniera sa
clară şi precisă: "Deveniţi în sfârşit spirituali, voi oameni, căci voi
sunteţi din Spirit! Recunoaşteţi şi fiţi destul de tari pentru a
accepta că fericirea maternă, considerată drept cel mai înalt ţel al
femeii pe pământ, cea mai sfântă menire a ei, este înrădăcinată numai în
Animistic ! Însă cea mai sfântă menire a femeii se află mult mai sus,
în Spiritual !
Da, sfântă este maternitatea, desigur, cu iubirea
maternă ca şi culme a ei, dar ea nu este totuşi cea mai înaltă misiune a
femeii de pe pământ, nu este menirea pe care femeia o are în Creaţie !
Maternitatea îşi are rădăcina în animistic şi este înflăcărată numai de o
voinţă pură. Chiar dacă la oameni nu este aşa în toate cazurile, la
animale este întotdeauna aşa.
Femeia se situează spiritual pe cel
mai înalt loc, numai dacă ea a devenit cu adevărat conştientă de
feminitatea ei! Şi menirea ei nu este aceea de a deveni mamă! Aşa cum am
spus deja, maternitatea există numai pentru corpul vostru pământesc şi
atât! Totuşi, feminitatea este prezentă în toate planurile, chiar şi în
Spiritualul Primordial, printre Fiinţele Primordiale, pe treapta cea mai
înaltă! Dar este feminitatea adevărată, în suprema şi inaccesibila ei
demnitate!
Cea mai înaltă menire din viaţa femeii pe pământ este
aceeaşi cu menirea pe care o are dintotdeauna în regiunile mai înalte:
înnobilarea mediului ei şi menţinerea unui flux continuu de radiaţii din
Lumină pe care numai femeia, prin fineţea intuiţiei ei, o poate
mijloci! Înnobilarea aduce însă Înălţarea spre Sferele Luminoase!
Aceasta este lege a spiritului! De aceea, însăşi existenţa femeii
autentice este suficientă pentru a asigura înălţarea, înnobilarea şi
continua puritate a întregii Creaţii.
Bărbatul stă în Creaţie
orientat spre exterior, gata de luptă, în timp ce femeia, acoperindu-i
spatele, menţine legătura cu Lumina şi formează astfel nucleul, izvorul
de forţă şi tărie. Însă acolo unde decăderea se poate strecura în
nucleu, acolo şi «partea din faţă» este pierdută! Să nu pierdeţi
nicicând din vedere acest fapt! Căci nu mai foloseşte la nimic dacă
femeia caută să se alăture bărbatului, acolo unde nu-i este locul.
Intuiţia ei fină se înăspreşte într-o asemenea luptă şi astfel izvorul
de forţă şi puritate, care i-a fost dăruit cândva, seacă şi totul
trebuie să se ducă de râpă!" (Volumul III - conferinţa 9).
Dincolo
de agitatele discuţii şi revendicări omeneşti, autorul Mesajului
Graalului restabileşte cu autoritate ordinea înscrisă în legile cosmice
printr-o riguroasă punere la punct. El ne arată şi modul de repartizare a
sarcinilor între cei doi parteneri. Astfel, prin constituţia sa, femeia
este dotată să capteze şi să inspire. Bărbatului îi revine sarcina de a
realiza în materie directivele primite.
Având de executat
activităţile cele mai aspre, bărbatul este mai puternic sub aspectul
fizicului său. O orientare greşită dată evoluţiei noastre cât şi
ignoranţa cu privire la originea noastră spirituală şi la raţiunea de a
fi a sexelor, ne-au condus la a lua drept referinţă numai valorile
masculine şi la a admira forţa brutală şi bărbatul musculos.
Comparând
de exemplu performanţele masculine şi cele feminine de la jocurile
olimpice şi semnalând incapacitatea femeilor de a alerga 10.000 metri
sau maratonul, unii au conchis - cam prea repede - asupra superiorităţii
bărbatului, ca şi cum nu ar mai exista şi alte criterii şi valori care
să fie puse în balanţă.
Prin necunoaşterea valorii lor şi a
înaltei lor misiuni, femeile au acceptat prea adesea situaţia
respectivă, considerând-o şi ele ca ceva de neschimbat. Chiar şi atunci
când contestau sau când se revoltau, acceptau de fapt normele şi
referinţele stabilite de bărbaţi, înseşi ele căutând să le realizeze şi
să li se conformeze, fapt ce le conducea spre masculinizare. În loc de
a-şi cultiva darurile lor feminine specifice, în loc de a se mândri cu
intuiţia lor mai fină şi de a fi femei adevărate, multe femei se
forţează a se comporta şi a acţiona ca bărbaţii, sperând să realizeze
egalitatea pe această cale. Acelea care acţionează astfel vor fi însă
întotdeauna nişte caricaturi, în timp ce darurile lor nobile se vor
ofili şi se vor pierde.
Egalitatea mult dorită, în curs de a se
realiza în faţa legislaţiei umane şi în societate în general, nu va
trebui să afecteze valorile specifice şi rolurile proprii fiecărui sex.
Originea noastră comună conferă desigur tuturor germenilor spirituali
acelaşi drept de a evolua, de a deveni conştienţi şi de a-şi forma o
individualitate, dar după alegerea realizării acestei dezvoltări într-o
manieră negativă sau pozitivă, urmarea a fost o diferenţiere care nu
trebuie nivelată sau suprimată.
Un spirit care a ales să-şi plaseze
evoluţia într-un curent negativ, nu se va putea dezvolta cu adevărat
decât realizând şi trăind din plin natura feminină. Desigur că la fel va
fi şi pentru spiritul ce a optat pentru curentul pozitiv, respectiv
pentru a fi bărbat.
Aşadar, femeia trebuie să redevină femeie, cu
tot ceea ce această stare îi conferă mai frumos şi mai nobil. Ea trebuie
să recucerească înalta poziţie pe care Creatorul a prevăzut-o pentru
dânsa. Atunci o vor traversa valuri de Lumină şi de Forţă, din care ea
va face să beneficieze şi cei din jurul ei. Ca urmare, se va simţi
îndemnată să răspândească pacea, armonia şi nostalgia după înălţimile
luminoase de unde am plecat cu toţii.
Alături de o astfel de
feminitate, bărbaţii adevăraţi se vor dezvolta şi ei în modul cel mai
natural. Căci acolo unde bărbatul va vedea femeia adevărată care îl
inspiră, se va forţa să fie demn de cea care îl ridică prin însăşi
prezenţa sa.
Punerea în valoare a posibilităţilor deosebite şi
dezvoltarea armonioasă a fiecărui sex nu pot rezulta altfel decât din
acţiunea lor complementară pusă în serviciul unei cauze nobile.
Numeroasele
conferinţe pe care Abd-ru-shin le-a consacrat feminităţii în opera sa,
subliniază cât este de important ca femeia să devină conştientă de
misiunea ce o are în creaţie, căci ridicarea umanităţii nu se va putea
face decât prin femeie. El scria în acest sens:
"Numai feminitatea
autentică, cea mai pură, poate conduce un bărbat spre fapte mari şi îl
poate trezi! Nimic altceva. Şi după Voinţa divină aceasta este menirea
femeii în Creaţie! Căci astfel ea înalţă popor şi umanitate, ba chiar
întreaga Creaţie Ulterioară; căci numai şi numai în ea se ascunde
această forţă sublimă a activităţii liniştite! O putere irezistibilă şi
învingătoare, binecuvântată de Forţa divină, acolo unde ea este pură în
voinţă! Nimic nu o poate egala; căci ea poartă frumuseţe în cea mai pură
formă, în tot ce face, în tot ce porneşte de la ea!
Din acest
motiv ţeserea ei este menită să treacă prin întreaga Creaţie, înviorând,
înălţând, promovând şi însufleţind ca o adiere din Paradisul mult
dorit."(Vol. II - conf. 16)
Graţie Mesajului Graalului avem în
prezent cunoştinţe precise despre scopul vieţii noastre şi despre
raţiunea de a fi a celor două sexe, cât şi despre diferenţele dintre ele
şi respectiv complementaritatea lor. Este acum vorba de a folosi
această cunoaştere, înainte de a nu fi prea târziu.
Intuiţia mai
receptivă a femeii ar trebui să-i permită să capteze imperioasa cerinţă a
epocii cruciale pe care o trăim şi să-l preceadă pe bărbat pe drumul
ascendent care conduce în afara pericolului descompunerii spiritelor
neevoluate.
Femeia trebuie să devină promotoarea noii ere! Şi sunt foarte multe femei care pot şi trebuie să facă acest lucru!
miercuri, 19 noiembrie 2014
Relatia perfecta
Imaginati-va o relatie perfecta.
Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua pentru ca traiti
alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala.
Cum ati descrie viata alaturi de o astfel de persoana?
Ei bine, relatia cu o asemenea persoana
ar putea fi asemanata cu relatia cu un caine.
Orice ati face, el nu se va schimba.
Acelasi lucru este valabil daca aveti o pisica sau un cal. Orice animal
este ceea ce este.
Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta.
Niciun om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum
este, fie nu.
A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este
ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica, un cal.
Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine.
Este la fel ca in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu.
Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si
sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru.
Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid
pentru a-i vedea pe cei din jur exact asa cum sunt, nu asa cum isi doreste el
sa fie.
Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia pe care o aveti cu
animalul.
Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa
se poarte cu dumneavoastra.
Cum reactionati atunci cand cainele greseste?
Orice i-ati face, lui nu-i pasa, caci el va iubeste oricum.
Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra.
Nu este ceva minunat? Cum stau insa lucrurile cu iubita sau cu iubitul
dumneavoastra?
Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul.
Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada,
sare pe el.
El isi joaca foarte bine rolul, iar omul stie ca este un caine perfect.
Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect
rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele.
Marea majoritate a oamenilor isi pot imagina foarte usor un asemenea tip de
relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om.
Oare de ce?
Cunoasteti pe cineva care nu este perfect?
Cainele este doar un caine si acest lucru nu va deranjeaza.
Nu va simtiti deloc responsabil pentru el si nu doriti sa-l faceti sa
devina un alt caine.
De ce ati incerca atunci sa transformati
o femeie intr-o
alta femeie sau un barbat intr-un alt barbat?
De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt?
Poate ca va ganditi:
“Dar ce ma fac daca nu
ma aflu langa femeia potrivita sau barbatul ideal?”
Intr-adevar, aceasta intrebare este foarte importanta.
Evident, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit.
Dar cine poate fi partenerul potrivit?
Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu noi, care este
compatibil cu valorile si cu convingerile noastre din punct de vedere
emotional, fizic, economic si spiritual.
Sunteti barbatul potrivit pentru o
femeie daca ea va iubeste asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbe.
Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra: ea trebuie sa aiba
incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumneavoastra
exterioara este identica cu adevarul dumneavoastra interior.
Sa nu uitam ca relatia este o arta.
Visul creat de doua persoane este si mai dificil de controlat decat
propriul vis.
Pentru ca amandoi partenerii sa fie fericiti, fiecare dintre ei are datoria
sa-si indeplineasca rolul.
Resurse: Arta de a iubi – don Miguel Ruiz
https://www.damaideparte.ro
vineri, 7 noiembrie 2014
miercuri, 5 noiembrie 2014
Cauzele emotionale ale afectiunilor feminine
In prezent, numarul femeilor care viziteaza cabinetele ginecologice pentru probleme de sanatate este din ce in ce mai mare. Asta deoarece exista anumite zone din corpul feminin care au fost si sunt extrem de neglijate, aproape negate, desi in ele se ascunde esenta feminina. Pentru corpul nostru, fiecare particica si celula sunt la fel de importante, nu exista o parte mai importanta decat cealalta.
Astfel, fie ca ne place sau nu, fie ca o recunoastem sau ca o negam, cand vine vorba despre starea noastra emotionala, aceasta se reflecta foarte bine pe corpul nostru. In acest mod, corpul nu minte niciodata, el intotdeauna ne spune adevarul despre ceea ce simtim si traduce blocajele noastre emotionale in blocaje la nivel fizic, organic.
Iar afectiunile cu specific feminin (de pilda chisturile ovariene, fibrom uterin, emdometrioza, cancer de san, etc) nu fac altceva decat sa indice inspre legatura femeii cu feminitatea ei. Daca femeia nu isi accepta feminitatea sau refuza sa integreze toate aspectele femininului in ea, este foarte probabil sa se imbolnaveasca de astfel de afectiuni in zonele preponderant feminine ale corpului. Semnalele trupului in astfel de situatii sunt mai mult decat clare!
Feminitatea se reflecta in corpul femeii in trei zone importante care la randul lor reflecta 3 mari aspecte ale femininului.
1. Aspectul matern care este reprezentat in special de zona sanilor (capacitatea de a se darui, de a hrani)
Sanii reprezinta energia hranitoare si sustinatoare de viata a femeii, fiind si un simbol al compasiunii si al protectiei feminine. Nu intamplator, la sanul femeii iubite, copilul sau barbatul se simte protejat. Din prea multa ignoranta, sanilor li s-au atribuit conotatii sexuale, chiar pornografice, motiv pentru care multe femei au ajuns sa se rusineze de sanii lor si sa le impuna standarde de frumusete absurd, uitand care este de fapt rolul lor.
Totodata, fiind in zona inimii, laptele matern simbolizeaza afectiunea cu care mama isi hraneste copilul. De aceea, orice afectiune in zona sanilor vizeaza foarte mult relatia cu copiii in general si poate fi cauzata de incapacitatea de a darui afectiune.
Nu intamplator, multe femei fac cancer la san cand isi blocheaza energia materna (refuza sa se daruiasca) sau cand resimt ca pe o mare pierdere plecarea copilului de acasa, ca si cum nu ar mai avea cui sa daruiasca din energia materna.
Daca treci prin asemenea perioade, incepe prin a-ti darui tie insati cat mai multa atentie si afectiune, ca si cum ai fi tu copilul tau. Pe masura ce aceasta energie incepe sa creasca, vei putea darui liber si neconditionat din ceea ce esti.
In fiecare fetita exista o mama care vrea sa daruiasca si in fiecare mama exista o fetita care vrea sa primeasca iubire.
2. Aspectul creator, de matrice originara, reprezentat de zona uterului (capacitatea de a crea)
Uterul este vasul in care are loc creatia, este spatiul datator de viata si poate fi usor de asimilat cu sptiul Mamei Pamant din care iau nastere diversele forme de viata.
Fie ca da nastere unui copil, fie ca da nastere la orice altceva in viata ei, uterul joaca un rol foarte important in tot ce tine de materializarea intentiilor femeii. In uter se stocheaza de asemenea emotiile dureroase reprimate de-a lungul vietii care, neprelucrate pot duce la fibrom uterin, endometrioza si alte probleme de sanatate.
Femeia care intampina astfel de afectiuni este de regula foarte mentala si usor rupta de forta femininului din ea si de obicei se opune inconstient nevoii de a fi mama, de a crea. De aceea, e nevoie sa redevina constienta de uterul ei si de puterea creatoare dinauntrul ei. O astfel de intoarcere si vindecare se poate obtine prin procesul de respiratie ovariana, despre care voi scrie intr-un articol urmator.
3. Aspectul relational, de erotism, reprezentat de zona ovarelor si a vaginului (capacitatea de a primi si de a darui la randul ei)
Energia sexuala este forta din care am luat cu totii nastere, motiv pentru care rezistenta impotriva acestei forte atat de naturala, poate duce la multa frustrare care se va revarsa sub diverse forme in viata femeii (tulburari menstruale, chisturi ovariene, anemie, lipsa poftei de mancare, depresie, etc).
Rezistenta se manifesta prin incapacitatea de deschidere in fata barbatului si de relationare relaxata cu sexul opus. Se intampla atunci cand femeia nu-si accepta si nu-si traieste sexualitatea in care se afla de fapt sursa vitalitatii ei, avand diverse credinte care o limiteaza in acest sens.
Este practic refuzul de a primi darurile masculinului si isi are de cele mai multe ori originea in traumele din copilarie, in relatia cu tatal care se reflecta ulterior in toate relatiile cu barbatii, indiferent de natura lor.
Nu intamplator, ovarele sunt doua, tocmai pentru a ilustra si mai bine aspectul armoniei relationale. Atunci cand un ovar se imbolnaveste, e nevoie sa se lucreze asupra comunicarii si a relatiei cu masculinul.
La nivel de substrat, cu totii avem o mare nevoie si dorinta de interactiune umana la toate nivelurile, care daca nu este satisfacuta creeaza o stare de tensiune generatoare de suferinta si un puternic sentiment de izolare, de separare.
Asadar, indiferent care din aceste parti iti este puternic afectata, nu este decat un puternic semnal de intoarcere la feminitatea ta si imbratisarea ei sub toate aspectele, intrucat in fiecare femeie zace o fecioara, o femeie salbatica, o mama si o creatoare plina de intelepciune.
Din fericire, poti actiona din timp lucrand cu emotiile tale si eliberandu-te de traumele care ti-au blocat un anumit aspect al femininului din tine. Daca doresti sa lucrezi pe partea emotionala, te invit sa arunci un ochi aici http://lifeinbalance.ro/consiliere-pentru-femei/ si te astept la urmatoarele noastre workshop-uri de respiratie ovariana.
Cu drag,
Adela Haru
www.lifeinbalance.ro
marți, 4 noiembrie 2014
De ce moare cheful de sex intr-o relatie?
De
doua luni sunt in vacanta si am colindat mai multe locuri frumoase,
exotice pline de cupluri nu atat de frumoase ca natura din jur… Cupluri
cu traditie care pareau amandoi super plictisiti de traiul in doi dar
tinandu-se cu dintii de chilotii uriasi ai zicalei “Noi suntem impreuna
si ne e tare bine… suntem mai buni decat ceilalti..noi avem o relatie”.
Acuma cat de bine le era se vedea de la o
posta. Sigur la inceputul relatiei ea a fost supla, o slaba minune plina
de energie, viata, aventuri si rasete zgoblii iar el slab, plin de
energie, glumet. Sigur viata lor sexuala a fost una activa, frecventa si
cu pasiune….
Acum ea e pe plaja citind o carte, fiind
dubla in grasimi, trista, palida, fara vreo urma de bucurie sau zambet
pe fata, citind o carte care sigur continea ceva romantism combinat cu
putin erotism asa exotic de vacanta. El cu vreo 4m in spatele ei
sprijinindu-si cartea pe burta uriasa si paroasa mimand citirea unei
carti inteligente in timp ce saliva pe bune la fiecare pereche de sani
care trecea prin fata ochilor lui. Sani, buci, slabe, grase chiar nu mai
conta….le privea pe toate…cu o mare confuzie in ochii lui adormiti in
care se citea moartea lenta.
Dupa vreo 20-30
de cupluri in care povestea se repeta, m-a lovit un sentiment de panica
si groaza constientizand faptul ca asa ajung sa fie majoritatea
relatiilor. Iar cand iubitul meu mi-a scos in evidenta ca in majoritatea
cuplurilor cu care ne-am intalnit ea e grasa, slow motion iar el
plictisit….am vrut sa urlu in gura mare DACA ASTA INSEAMNA SA FII INTR-O
RELATIE…ATUNCI MAI BINE SINGURA!!!
Apoi am observat ca sunt si cateva cupluri
in care ea e slaba, ingrijita si plina de viata…insa domnisoara ori
doamna e si foarte zglobie si pusa pe experimente sexuale, ocheade
fierbinti si de cele mai multe ori avida de atentie.
Si atunci m-a lovit realizarea ca in
momentul in care energia sexuala, dorinta, sclipirea, dispare atunci
lumea devine plictisita, adormita, legume vii. Si totusi aceste cupluri
fac sex, se iubesc insa calitatea, intensitatea, energia, artificiile
lipsesc din peisaj complet. Sunt inlocuite in mijlocul actului de
expresii de genul: poti te rog sa ma invelesti, mi-e frig la rinichi/
hai ejaculeaza mai repede ca mi-e somn/ hai sa o facem in pat ca e mult
mai comod, etc
Si oare de ce dispare aceasta atractie,
intensitate, joaca dintre doi oameni care se iubesc, isi doresc sa fie
impreuna, vor sa se descopere. De ce dispare energia sexuala, dorinta
sexuala? De ce moare relatia si apar kilogramele din momentul in care ai
realizat ca esti intr-o relatie monogama, safe???
Chinezii numesc energia sexuala, energia
vietii, energie vitala tocmai pentru ca te tine plin de viata, energie,
echilibrat hormonal, creativ, in flow, manifestand lucruri minunate in
viata ta.
Cand nu o ai esti plictisit, fara viata,
fara energie, simtindu-te greoi, fara chef si fara dorinta de a face
ceva cu viata ta. Iar faptul ca ai un job, un apartament si un partener
fac ca anii sa treaca fara sa simti ca esti fara vlaga si fara energie.
Mi-am amintit ce mi-a spus Devapath acum cativa ani: “Every women wants a daddy and every man wants a mummy. This is the outcome of every relationship. Of course they it will not last.”
Ca femei suntem seducatoare, suntem mame,
suntem prietene, suntem fiice, suntem misterioase, suntem razboinice,
suntem curve, suntem virgine. Combinatia acestor arhetipuri, feluri de
exprimare a energiei feminine e ceea ce creaza pentru fiecare femeie in
parte Unicitatea si Frumusetea ei, e ceea ce ii confera Esenta.
Fiecare dintre noi avem parti constiente
si parti inconstiente ale acestor feluri de exprimare, o parte matura si
un copil interior.
Cand suntem in relatii jucam mai multe
roluri intr-o dinamica care se doreste sa fie echilibrata. De fiecare
data cand intram in relatii o facem la un nivel Spiritual pentru a ne
aduce in echilibru interior, a vindeca parti din noi, a constientiza si a
ne elibera de fantome vechi insa cu foarte multe nevoi/probleme
nerezolvate/scheme energetice care sunt total incostiente.
Atata timp cat ai relatii de o noapte,
doua, trei nu ti se activeaza probleme esentiale si esti coold, totul e
misto, insa in momentul in care relatia devine intima pentru sufletul
tau acesta se deschide cu toate lucrurile constientizate si
neconstientizate.
Binenteles cele mai importante drame sunt
vechi, de cand eram copii. Sunt lucruri in dinamica cu parintii pe care
nu le-ai rezolvat si care in momentul in care iubirea apare din nou/ sau
senzatia ca de data asta e iubire, dramele apar si te lovesc din plin.
Sunt lucruri care poate s-au intamplat si
lucruri care nu s-au intamplat insa noi ca si copii le-am interpretat
asa. E important de inteles ca de cele mai multe ori realitatea
copilului e foarte diferita de ce s-a intamplat.
Sa luam un exemplu:
Sa zicem ca Maria a crescut intr-o familie
avand frati si surori. Fiind multi in casa a avut parte de competitie
acerba pentru a primi iubire, atentie, laude, haine, jocuri, etc. Ca si
mic copil a tras concluzia ca nu e demna de iubire, ca pentru a fi
iubita trebuie sa meriti, trebuie sa faci ceva. Si atunci si-a dezvoltat
comportamente care sa compeseze acest lucru: fie a devenit super
simpatica si frumoasa, ingrijita si adorabila, fie a devenit super
inteligenta si buna la scoala, cu medalii, diplome, si alte burse.
Oricum face lucruri pentru a iesi in evidenta, pentru a primi laude,
atentie si pentru a fi iubita.
Insa mama ei e prea ocupata cu ingrijirea
copiilor si a casei. Tatal ei e cam plictisit cu viata anosta de familie
si se joaca in cartier cu femei pline de viata si cu chef de
distractie. Incep certurile in casa, cu o mama trista care jura ca toti
barbatii sunt porci, infideli si cu un tata distant care se refugiaza in
distractii.
Si uite asa Maria se simte abandonata,
neiubita si invata primul model de iubire: Relatiile sunt nasoale,
barbatii inseala dar stau cu tine, iubirea nu e usoara, trebuie sa o
meriti, barbatul va fi mereu distant si nu poti avea incredere in el, la
un moment dat te va abandona.
Si ca si copil va incerca sa indrepte
lucrurile pentru ca are nevoie de un mediu plin de iubire. Isi va iubi
tatal chiar daca in taina. Daca nu va reusi acest lucru se va simte
vinovata si va cauta in relatiile viitoare sa indrepte lucrurile
Si cu acest inteles distorsionat va porni o
serie de relatii nesanatoase, in care Maria va cauta atentie, validare
si va alerga dupa barbati care mereu o vor trada, va deveni trista si va
plange. Iar daca in viata ei vor aparea barbati care vor sa o iubeasca
nu ii va vedea, pentru ca radarul ei recunoaste iubirea doar cand
barbatul joaca in deplasare, e distant si ea trebuie sa lupte pentru a
merita iubirea.
In relatiile asa zise de iubire incercam sa refacem dinamica esentiala dintre parintii nostri fara sa constientizam.
Pentru ca atunci cand mirosim
potentialul de iubire acel mic copil care a suferit pentru ca nu a
primit iubire, SPERA ca de data aceasta e momentul lui de a fi iubit,
ingrijit, de a se simti protejat si in siguranta si iubit neconditionat.
Asta se intampla in relatiile care devin
de lunga durata in care partenerii nu sunt constienti de dinamicile
vechi sau care nu vor sa devina!! Seducatoarea Iubita, plina de energie,
dorinta, sex salbatic si aventura se cuibareste in bratele iubitului
care ii spune ca o va iubi mereu no matter what si se topeste….
Si atunci dintre toate Arhetipurile
feminine (seducatoare, mame, prietene, fiice, misterioase, inocente,
razboinice, curve, virgine) jucam 2 roluri esentiale in urma unui
contract tacit. Sunt intr-o relatie cu tine si voi fi iubitoarea ta mama
care te va ingriji, iti va gati, iti va cumpara haine, te va lasa sa te
joci cu alti baieti, te va ierta cand vei fi obraznic daca tu te vei
asigura sa fii grijuliul tata care ma va iubi, ma va proteja mereu si
care nu ma va abandona. Si va proclam sot si sotie!!!
Inconstient in relatia de cuplu devenim fete cuminti, care vrem sa fim iubite, care vom face orice e nevoie sa ne pastram za Daddy
happy pentru ca nu vrem sa-l pierdem. Ne sacrificam energia, puterea
feminina pentru iluzia ca de data asta va fi diferit. Ne e frica sa ne
aratam cine suntem cu adevarat, sa ne dam masca jos pentru ca am putea
pierde iubirea.
Binenteles ca exemplul de mai sus e doar un exemplu si fiecare femeie are povestea ei.
Si revenind la titlul articolului – De ce moare cheful de sex intr-o relatie?
cum naiba vrei ca acesta sa raman viu intr-o relatie daca iti percepi
partenerul ca pe un tata protectiv? Daca tu joci rolul de fiica care a
gasit exact ce are nevoie….sentimentul de a fi iubita in sfarsit. Cand
in timp ce esti in bratele iubitului ai gasit acel sentiment mult ravnit
de a te simti protejata si iubita.
Asta ar insemna sa faci sex cu tatal tau
ceea ce e ingrozitor!!!!!!…Ai gasit ce ai nevoie…Asa ca azi te doare
capul, maine ai crampe, apoi devii ok cu faptul ca el se joaca in
cartier, apoi vin copiii si uite asa uiti ce e aceea dorinta sexuala si
nu iti mai amintesti cand ai facut ultima data sex.
Da cheful se sex moare cand devenim
plictisiti, si devenim plictisiti cand ne blocam energia. Si in multe
relatii ne blocam energia pentru ca dinamica, schimbul tacit e unul de
parinte/copil.
Atata timp cat e unul din arhetipurile pe
care le joci nu e nici o problema pentru ca iti da savoare: esti
seducatoarea in pat si fetita atunci cand va porniti intr-o excursie,
insa cand exprimi o singura relatioane, un singur arhetip promordial
atunci relatia iti va fi afectata.
Dupa momentul de constientizare si analiza
sincera care e esential e important sa ne trezim energia si sa ne
exprimam si prin celelalte arhetipuri, sa ne gasim jocul, scanteia
interioara si zambetul plin de viata.
Cu drag de feminitate
Abonați-vă la:
Postări (Atom)