Trezirea impreuna

Cand doi oameni se dedica unei relatii spirituale, ei cad de acord sa se ajute unul pe celalalt sa devina constienti de tiparele autotradarii.

Intentia lor nu este sa-si inabuse sentimentele negative, ci sa CREEZE suficienta siguranta in cadrul relatiilor, PENTRU CA SENTIMENTELE NEGATIVE SA POATA IESI LA SUPRAFATA SI TIPARELE AUTOTRADARII SA POATA FI REVELATE .....

Compania spirituala inseamna nu numai imapratasirea unui scop comun si o orientare de viata ci si un legamat reciproc, plin de CURAJ de a-si asuma responsabilitatea si de a elimina acuzele.

Fiecare persoana se afla aici pentru a-si ajuta partenerul sa inceteze de a mai proiecta, sa inceteze de a mai face pe victima , sa inceteze de a mai gasi probleme in afara lui insusi....

NU face acest lucru tinandu-i conferinte... ci creand un spatiu SIGUR si plin de compasiune, in care celalalt poate sa stea FATA IN FATA cu el insusi....

Acolo unde acesta ar putea vedea un dusman, celalalt NU vine alaturi de el.

Dar el poate IUBI.... Poate ACCEPTA modul in care simte celalalt....

Ii poate valida sentimentele si, cu BLANDETE, il poate incuraja sa gaseasca, IN PROPRIA INIMA, calea SPRE PACE.....

Chiar daca il vede pe celalalt cum creeaza proiectii, NU incearca sa-l indrepte, deoarece aceasta ar insemna sa i se alature in minciuna.

Ramane , pur si simplu, CONSTIENT, de CINE este celalalt cu adevarat.

Si astfel, il aduce, cu blandete si fara vorbe.... INAPOI SPRE EL INSUSI....

Dar....MAI PRESUS DE TOATE...... STA DOAR SI ASCULTA !

NU este de acord cu ce zice celalalt si nici NU contrazice.

STIE ca parerile lui NU inseamna NIMIC si ca ele nu ar face altceva decat sa-l indeparteze pe celalalt din procesul sau.

ASCULTA DOAR...... cu multa atentie si compasiune.

ASCULTA FARA SA JUDECE- sau, daca descopera ca judeca- devine constient de propriile sale judecati si iar sta si ASCULTA.....

ASCULTA CU O INIMA DESCHISA SI CU O MINTE DESCHISA.....

Iar atitudinea sa de A ASCULTA devine un stalp de sprijin pentru ADEVAR....

Cu cat ASCULTA MAI MULT FARA SA JUDECE, cu atat calatoria plina de acuze a celuilalt... incetineste.....

Treptat, folosind cararea IUBIRII SALE, celalalt se intoarce la el insusi....

ACESTA ESTE DARUL pe care PARTENERUL SPIRITUAL il ofera celuilalt partener.... Aceasta este perla de maxima valoare....

Cand fiecare poate sa-i dea celuilalt DARUL ACCEPTARII SI IUBIRII NECONDITIONATE.... -extinzand acest dar pentru a include pe toata lumea, - nu mai exista proiectie, acuze si atac....

Nu mai exista subiecte asupra carora acestea sa se indrepte...

Nu mai exista victime si tortionari....

EXISTA DOAR PARTENERI EGALI IN DANSUL VIETII....INIMILE SE DESCHID.... la inceput putin ...apoi atat de mult.... ca POT CUPRINDE INTREG UNIVERSUL MANIFESTAT....

SUNTETI BINECUVANTATI SA INTELEGETI SI SA SIMTITI!

SUNTETI BINECUVANTATI SA VA TREZITI INTRU ADEVARUL LUI CINE SUNTETI !

NAMASTE !

de Paul Ferrini

Dragostea nu dispare, dar dispare cu certitudine capacitatea minţii de a o percepe!

In miezul celor mai sterile ceasuri pe care le-am trait, nu exista, daca voi cerceta atent, decât aceeaşi greşeală repetată în forme diferite: n-am înţeles că, tot ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut.

De ce dispare dragostea după un timp, de ce doi oameni care s-au iubit ajung să se urască, să-şi creeze zile negre unul altuia ori să cunoască suferinţe interioare de neimaginat? Unde piere frumuseţea şi atracţia de la început, căldura şi blândeţea, unde se rupe lanţul virtuos al vieţii care pulsa in inimile îndrăgostiţilor, de vreme ce iubirea este atât de puternică? Nu-i aşa că experienţa umană în dragoste ne convinge cu vârf şi îndesat că dragostea dispare si, dacă dispare, merită să n-o alegem?

Poate că nu-i aşa de important să iubim, de vreme ce iubim vreo doi-trei ani şi apoi ne întoarcem la apatie, la singurătate, la instabilitate emoţională şi la dorinţa de a întâlni din nou iubirea? Poate că experienţa vieţii ne convinge să alegem un partener pe alte criterii decât iubirea de vreme ce iubirea oricum se „termină”?

De fapt, dragostea nu dispare, dar dispare cu certitudine capacitatea minţii de a o percepe! Iubirea – în forma ei divina, în forma ei reală, reprezintă o putere pe care nu putem să ne-o imaginăm. Este puterea care ţine universul întreg într-o ordine firească. Este puterea care-i dă viaţă seminţei şi puterea fără de care niciunul dintre noi n-am putea respira nici măcar o secundă.

De aceea iubirea nu poate să dispară! Este imposibil să dispară singura stare absolută a universului şi ceea ce este cu adevărat Real. Dispare, însă, în vieţile noastre, capacitatea minţii de a percepe iubirea. După doi-trei ani de dragoste, după cinci sau şapte ani, mintea scoate de sub obroc, din beciul inconştient toate aberaţiile pe care le-a crezut realităţii.

Poate că ar trebui să simţim că iubirea nu este o încălzire glandulară si nici o pasiune înrobitoare, cât o stare permanentă a sufletului omenesc. Iubirea nu dispare, ci dispare numai mintea capabilă s-o perceapă.

(Octavian Paler - Tot ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut)

Ganduri despre a iubi

Relatiile se fac si se desfac. Se modifica. Tot timpul. Viata toata este relatie. Dar, cata vreme exista moartea, nu exista relatie neamenintata de ruptura. Si, in ciuda, ba chiar, tocmai pentru ca exista moartea ne dorim relatia cu celalat, pentru ca relatia e viata insasi. Sunt insa relatii care mor pur si simplu, unul dintre parteneri il ”omoara” pe celalalt, retragandu-i iubirea. Iata ca, de fapt, nu este nevoie de moarte propriu zisa, de vreme ce exista moartea iubirii. La fel de adevarat este ca cineva disparut poate “trai” in mintea si sufletul celorlalti pentru ca ei l-au iubit si il iubesc.

Se spune adesea ca opusul ei, al iubirii, este ura. Nu prea este asa. Opusul iubirii, dar si al urii, este indiferenta. Cel/Cea fata de care nu simti nimic – o doamna langa care am stat 5 minute ieri la casa in supermarket, nu mi-o amintesc, poate ca nici nu exista, dar o inventez acum in sprijinul argumentatiei – poate fi in viata ori ba. Numitorul comun este iubirea, prezenta sau absenta ei.

Pentru un copil, a fi viu, a putea trai inseamna simplu, sa existe cineva care sa il iubeasca si deci sa il ingrijeasca. Asta este tot ce conteaza la inceputul vietii sale. Sa aiba sansa unei relatii de iubire cu cineva. Lucrul asta simplu, in ciuda complexitatii vietii de adult, nu se schimba. Dar in asteptarea marii iubiri, in asteptarea Lui/Ei, cel perfect care sa ne aduca implinirea, uitam ca iubim in fiecare zi. Ne iubim copiii, parintii, fratii, prietenii, colegii etc. Avem un pic de iubire pentru fiecare, pentru ca altfel nu am avea relatii. Ne-am putea bucura de diversitatea, bogatia, dinamismul lor daca nu am ramane blocati cu sufletul si mintea la o mare iubire.

Daca ne imaginam iubirea ca un rezervor ce se goleste cand iubim si se umple cand primim iubire, ecuatia este simpla, avem nevoie de echilibru. Suntem permanent in cautarea acestui echilibru. Evident, nu avem instrumente pentru a masura cu exactitate cat suntem de “plini” sau “goi” de iubire la un moment dat, avem doar vagi repere: o stare de bine, de implinire, momente de entuziasm, de euforie etc. Sau stari proaste, de tristete, inutilitate, furie etc.

Se intampla uneori sa ne “blocam” iubirea in relatii de mult apuse, care nu ne mai hranesc, care nu vor fi capabile sa umple rezervorul de care vorbeam. Pierdem tempouri, clipe, minute sau ani rememorand alte tempori, clipe, minute, ani. Nostalgia, acea tristete “dulce” sau furibunda care ne cuprinde uneori, nu ne lasa sa traim in prezent, ne blocheaza caile de acces catre un altul/alta, catre oportunitatea de a simti, trai ceva nou, viu, dinamic. Dar pentru asta este nevoie sa iubesti primul, sa iesi in afara lui “daca el nu ma place nici eu nu o sa-l plac”, “daca el nu ma cauta nici eu nu il sun”. Avem nevoie sa ne cunoastem si sa ne afirmam sentimentele.

Stand la panda, urmarind reactia celuilalt, “cantarind” cat ne iubeste el/ea ca sa ii putem iubi pe masura, ramanem blocati in teama, paroxistica uneori, de a fi refuzati, de a nu primi ceea ce dorim. Cand ne imprietenim cu aceasta teama iar ea devine partenera noastra de zi cu zi… pierdem acele tempouri, clipe, minute, sau poate, ani de care vorbeam. Pierdem sanse de a trai frumos.

Si-apoi, iubirea nu este numai despre o alta fiinta umana vie, prezenta, dorita. Exista iubire de Dumnezeu sau de natura, sau de arta. Orice forma de manifestare umana, creativa, care ne poate imbogati, care ne permite sa ne linistim, sa speram, sa dorim, sa visam.

Sa ne amintim mai des deci, de toti cei pe care ii iubim si ne iubesc, de toate lucrurile frumoase pe care le facem cu ceilalti sau pentru ei, sa ne amintim mai des de tot ceea ce avem si suntem. Singuri sau in relatie.

Monica Geana

http://centrulself.ro/articole/ganduri-despre-a-iubi/

Relații în 3D vs. Relații în 4D - tabel comparativ

  De la simbolica 'densitate a treia' către 'densitatea a patra': o schimbare a relațiilor - Tabel Comparativ

În timpul trecerii rasei umane către era Vărsătorului conștiința noastră se transforma de la nivelul simbolic a celei de a treia densități către cea a patra. Una din caracteristicile celei de a treia densități este separarea, fie ea separare de Întreg, față de celălalt sau de felurite aspecte din noi înșine de care care ne-am privat prin uitare. Aceasta idee de separare a fost necesara pentru a ne tine ancorați în densitatea a treia, experienta pe care noi toți ne-am ales-o (încă înainte de a ne încarna) pentru a experimenta mai amplu contrastul polarităților și a știi mai clar ceea ce vrem cu adevărat.

In aceasta tranziție din 3D în 4D (mai multe despre însemnătatea științifică și metafizică a conceptelor de 3D și 4D într-un articol/video următor), ne mutam din separare în integrare, astfel că, multe din premisele bazate pe separare ce există în 3D, nu pot opera fluent în 4D.

Ceea ce majoritatea simt în această perioadă, este creșterea/evoluția noastră (fie în relații cu cei dragi, familii, prieteni sau cu noi înșine), iar lepădarea de anumite convingeri și crezuri (pe care cel mai probabil, majoritatea Indivizilor încă le poartă), devine imperios necesară.


Ca Indivizi în plin proces de evoluție suntem ghidați spre a lasă în urma mentalitatea de „victime” ale Universului în timp ce ne asumam responsabilitatea pentru creația și manifestarea noastră în lume / a lumii.

 
Devenind responsabili pentru consecințele propriilor vibrații, observatorul poate să transceadă rolul de victimă într-o înțelegere a faptului că: nimic din exterior nu are putere asupra ta, decât dacă alegi să-i dai energie acelui vis/viitoare creații (dacă menții/amplifici energia către (cu Iubire sau cu frică) prin crezurile și definițiile tale (crezuri ce ulterior generează: gânduri, emoții și comportament-acțiuni(mentale sau fizice)).
Nu contează atât evenimentele vieții, cât reacția Individului (ce provine din crezuri/definiții), și atitudinea sa asupra acelui eveniment (reacția noastră într-o anumită situație fiind măsurătoarea cu care ne auto-evaluăm(dacă ne-am învățat lecțiile sau nu), crezurile și definițiile noastre fiind cu adevărat cele ce determina dacă o situație va avea impact pozitiv sau negativ asupra vieții noastre.

Multi învățători spirituali și gânditori ai noii ere au vorbit despre cum vibrația noastră ne creează realitatea: Ernest Holmes, Wayne Dyer, Byron Katie, Don Miguel Ruiz, sunt doar câțiva. Cunoscând și înțelegând conceptele Legii Atracției, noi ca rasă umană, ne îndreptam din ce în ce mai repede spre densitatea a patra.

Mai jos este prezentat tabelul comparativ:

Relații în densitatea a treia (3D) Felul în care oamenii se raportează unul altuia în conștiința de densitatea a treia.	Relații de densitatea a patra (4D) Felul în care oamenii se raportează unul altuia în conștiința de densitatea a patra.
Separarea Separarea de Sursa Divină. Separare unul de celalalt. Separarea de aspecte ale sinelui.	Integrare + Reintegrare Orice și Oricine sunt (demonstrat științific) interconectați. Toți, la un nivel înalt, suntem unul. Experimentarea conectării la Sursă.
Secretele Retinerea informațiilor de alte personale sau chiar de sine însuși. Evitarea conversațiilor pe subiecte 'tabu'. Datorită secretelor, partenerul meu nu are cum sa afle adevărată mea persoana. Aceasta menține separarea față de o parte din mine.	Sinceritate și Deschidere Sinceritate totala cu partenerul meu. Prin onestitate, partenerul meu poate știi cine sunt cu adevărat. Onestia însemnând sa fi 100% cine știi că ești cu adevărat. Nu evit sa spun o informație sau un comentariu numai ca să evit să rănesc partenerul sau sa încerc sa controlez relația. Nu am cum să știu sau sa prezic ceva ce l-ar putea 'răni' pe Celălalt, sau cum Altul va reacționa la Onestia mea. Nu îmi asum responsabilitatea pentru emoțiile altor persoane, nivel de vibrație (gradul evolutiv (de la vinovăție la Iubire)) și reacțiile sale la adresa comunicărilor mele sincere și non-manipulative.
Monogamie din frica Prin relația mea monogamă, eu sunt "separat" de vulnerabilitatea de a avea să am de a face cu orice altă relație: astfel mă simt "în siguranță". Folosesc argumente bazate pe mentalitatea societății și judecații morale în scopul de a manipula în rușine sau vina partenerul pentru a rămâne fidel într-o relație.	Relații bazate pe alegere Monogamie, Poligamie sau Poli-fidelitate, toate sunt o alegere validă. Nu există nici un implicit 'corect' sau 'greșit' Toate tipurile de relații nu au etichete de bine sau de rău ci sunt neutre. Orice tip de relație este OK în ochii Creației. Dacă aleg monogamie, asta nu înseamna ca eu trebuie sa aștept sau sa oblig partenerul meu sa fie monogam.
Iubirea condiționata Te voi iubi numai dacă îmi îndeplinește nevoile și așteptările. Îmi voi retrage afecțiunea dacă nu voi fi satisfăcut(ă).	Iubirea Necondiționata Chiar dacă nu îmi satisfaci nevoile și așteptările tot te voi iubi. Te iubesc pentru ceea ce ești fără sa încerc sa te schimb forțat.
Devotament Am nevoie ca cineva sa mi-se comita pentru a evita teama de a o lua de la capăt cu alta relație. Deși comiterea nu asigura niciodată securitatea, ma face sa cred sau sa ma simt ca sunt în siguranța.	Ființarea în prezent Stau în prezent și nu am nevoie de cineva care sa mi-se comita pentru ca am încredere ca viitorul va avea grija de sine. Comiterea este irelevanta pentru cum ma simt eu acum!
Așteptări Vreau, ma aștept și încerc ca partenerul meu sa îmi satisfacă nevoile. Îmi folosesc partenerul pentru a-mi satisface nevoile. Sunt fericit doar dacă nevoile îmi sunt îndeplinite.	Fără așteptări Am încredere și nu am așteptări de la partenerul meu. Ma bucur de partenerul meu dar fără sa am așteptări.
Manipularea Folosesc mijloace evidente sau ascunse de manipulare, încât nevoile mele sa fie satisfăcute și sa fiu protejat de propriile mele frici. Eu îmi vad partenerul meu cum am nevoie sa-l vad, nu cum este el de fapt.	Permisivitatea/Acceptanță Eu ii permit partenerului meu sa fie cine și ce vrea sa fie. Doar atunci pot vedea cine este cu adevărat.
Nevoia de control Nu am încredere ca tot ceea ce se întâmpla este pentru mai binele meu cel mai înalt. De aceea simt nevoie de a controla și modela relația astfel încât 'îmi va împlini așteptările'. Simt ca și cum Partenerul îmi e proprietate.	Încrederea absolută Cred ca tot ce se întâmplă este pentru mai înaltul meu beneficiu. Astfel, nu simt nevoia de control asupra partenerului meu.
RELAȚIA este pusă Înaintea DEZVOLTĂRII PERSONALE	DEZVOLTAREA PERSONALA este pusă MAI PRESUS DE RELAȚIE
Dependenta Depind de și am nevoie de cineva, în afara mea, pentru a putea fi fericit.	Auto-Suficiență Recunosc ca eu, și eu singur, sunt creatorul realității mele. În concluzie, sunt generatorul propriei Fericiri.
O persoana nu poate sa iubească deplin mai mult de o persoana Densitatea a treia pune emfază pe Dualitate. Dacă partenerul meu iubește și alta persoana asta înseamna ca el/ea vor avea mai putina pentru mine. (Aceasta este o iluzie.)	O persoana poate sa iubească pe deplin mai mult de o persoana In densitatea a patra emfaza este pusă pe multiplicitate. Nu contează câți oameni iubește partenerul meu, aceasta nu diminuează nici un pic iubirea ce o are față de mine. Indiferent de câți oameni iubesc, asta nu diminuează nici un pic și fel, câtă iubire am pentru partenerul meu.
Dacă partenerul meu petrece mai puțin timp cu mine nu ma simt asa bine Iubirea partenerului meu este direct proporționala cu timpul care și-l petrece cu mine. Vreau sa evit sa fiu de unul singur. Pentru a evita frica de a fi singur ma agăț de partenerul meu.	Dacă partenerul meu petrece mai puțin timp cu mine e ok Dacă ma iubesc cu adevărat, timpul petrecut singur cu mine, are aceiași valoare ca și timpul petrecut cu partenerul meu. Ma iubesc la fel de mult cum îmi iubesc partenerul asa că oricât timp as petrece singur(ă), este la fel de plăcut ca și cum as petrece cu partenerul. Astfel, este ok dacă petrec mai puțin timp cu partenera/ul.
Durerea Exista totdeauna durere când operez cu o mentalitate a densității a treia, care este bazată pe separare și frică.	Bucurie Placere și Extaz Nu exista durere, ci doar fericire, placere și extaz atunci când funcționez din punctul de vedere al relațiilor de densitatea a patra.
Încheierea unei relații creează durere, tristețe și sentimentul de a pierde ceva	Încheierea unei relații nu creează durere și tristețe Realizând că aceasta relație nu ne mai servește în scopuri pozitive, asa ca alegem sa o încheiem pașnic. Vedem ca relația se duce în direcții diferite asa ca o lăsam sa se sfârșească fără resentimente. Totul cu Iubire.
Frica de a fi singur Sunt dependent de prezenta fizica a a partenerului meu ca sa pot sa ma simt conectat cu el/ea. Trebuie sa am partenerul meu aproape sau altfel ma simt speriat și singur.	Sentimentul de conectivitate cu cineva special dincolo de timp și spațiu Chiar dacă partenerul meu este departe sau chiar dacă nu ne-am mai văzut de mult timp, mă simt foarte conectat cu el/ea. Separarea este o iluzie, noi de fapt fiind conectați indiferent de distanta.
Supărare pe celalalt (vina) Sunt supărat pe partenerul meu pentru ca nu mi-a satisfăcut nevoile! Dau vina pe altul pentru eșecurile mele (deși vina aruncata ma face sa ma simt lipsit de putere asupra a ceea ce s-a întâmplat sau se întâmplă).	Supărarea pe sine Sunt supărat cel mult pe propria persoană pentru că am creeat o realitate pe care nu o prefer - dar mă iert repede.
Victimizarea "Rănitorii" și "Victimele" „Uneori rănesc pe alții". Pot fi uneori „rănit(ă)" de comentariile și acțiunile altora. "Rănitorii" si "Victimele" este în fapt o iluzie. În realitate nu există 'victimitate' atât timp cât fiecare își creează propria realitate.	EU ÎMI CREEZ/ATRAG PROPRIA-MI REALITATE Auto-Responsabilitate Auto-Împuternicire Eu creez propria mea realitate, iar asta include și cum reacționează alți oameni la acțiunile mele. Nu pot fi rănit(ă) de o alta persoană (căci tot Eu sunt de fapt Acela/Aceea) Nu pot niciodată cu adevărat răni o Altă persoană (căci tot Eu sunt Acela/Aceea) Numai eu sunt responsabil(ă) pentru reacțiile mele la adresa comentariilor sau acțiunilor altor persoane. Nu sunt responsabil pentru Altul, ci în 'fața lui Altul' (să Observ, să Înțeleg, să fiu din ce în ce mai mult din ceea ce pot fi - să fiu Eu Însumi!)
Simțindu-mă responsabil pentru nevoile partenerului meu Partenerul meu vrea ca eu sa ii satisfac nevoile exterioare, dar nevoile unei persoane nu pot fi niciodată împlinite cu adevărat de altcineva deci partenerul meu este sortit sa se supere pe mine pentru neîmplinirea nevoilor / dorințelor lui. _______________________________	Responsabilitatea pentru ce as vrea sa dăruiesc partenerului meu și relației noastre Sunt pur în intenție și în relație. Sunt 100% cine sunt eu cu adevărat în relația cu partenerul meu. Sunt responsabil, pentru ceea ce, în integritatea mea deplină, îmi doresc să dăruiesc relației noastre _____________

Sursa: romania-in-paradis

An introduction to tantra

An introduction to tantra de LiberatorCinema

Senzualitatea este una dintre binecuvântările omenirii.

Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnată în întreaga lume, şi din cauza acestei condamnări energia care poate înflori din senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură... Senzualitatea este una dintre binecuvântările omenirii. Este sensibilitate, este parte a conştiinţei, este conştiinţa filtrată prin frumuseţea unui corp.
 

Osho (1931 - 1990)

Sex to Spirit

Cea mai frumoasa parabola despre dragoste

Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el.Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.
Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.
Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.

Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil.

Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza.

Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni… De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: „Vino, vino. Te astept”. Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare.

Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.
Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti. „Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?”

Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.

Baiatul i-a raspuns: „Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani”. Egoul este intotdeauna motivat: „Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o”. Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.

Uimit, copacul i-a spus baiatului: „Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat.

„Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.

Baiatul i-a spus: Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: „Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani”.

Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire.

Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.

Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.

Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie.

Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.

Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma”.

Barbatul i-a raspuns: „Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte”.

Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca.

Copacul a insistat: „Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine”.

Barbatul i-a raspuns: „Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?”

Copacul a exclamat: „O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa”.

Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei.

„Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor”.
Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime.

Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.

Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta l-a intrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp”.

Batranul i-a raspuns: „Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca”.

Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta”.

Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.

Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata. Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat.

Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: „Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.
Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.
 

Osho.

A iubi

Integrative Tantra

Integrative Tantra is an opportunity to expand your sexual experience beyond the usual sex.

It's a long, refined, incredibly strong sexual experience, opening a new level of sensitivity and arousal, a powerful wave fills the entire body.

As a result of Integrative Tantra sessions the level of enjoyment of sex and intimacy in the couple significantly increase, sexual feelings heighten and sensations returned to the newness.

Integrative Tantra helps to improve of all processes occurring in the human body by releasing the flow of sexual energy.

Integrative Tantra helps to improve of all processes occurring in the human body by releasing the flow of sexual energy.

Feminitate o artă

De ce să faci din feminitate o artă? 

Pentru că Feminitatea este cel mai preţios har cu care vii în această viaţă. Cel mai preţios dar pe care îl ai de oferit.. şi cel mai preţios dar pe care ţi-l poţi oferi în primul rând chiar ţie însăţi. Îţi poţi oare imagina câtă fericire poate aduce în viaţa ta feminitatea exprimată rafinat, cu iubire şi măiestrie? Este un secret al vieţii, descoperit prin practică: atunci când îţi asumi rolul tău de Femeie plină de graţie şi iubire, foarte multe din problemele cu care te confruntai pur şi simplu încep să dispară. Îşi găsesc rezolvarea foarte uşor. Lucrurile şi fiinţele potrivite îţi vin în întâmpinare. Viaţa devine bună cu tine.. şi deşi pare un miracol, este doar armonia din tine însăţi, bunătatea din tine însăţi, ce îşi găseşte ecou şi în afară. Este o lege universală: dăruind vei dobândi; primeşti ceea ce oferi.

De ce are trezirea noastră ca femei un impact atât de mare asupra vieţii în general? Pentru că Feminitatea exprimată cu gingăşie, liber şi din plin chiar este percepută ca un dar: aduce zâmbetul pe buzele celor ce te privesc, aduce dorinţa de frumos în inimi, aduce curaj, gentileţe, dorinţa de a fi mai buni în inimile bărbaţilor. 

Feminitatea înseamnă relaxare, înseamnă candoare, înseamnă frumuseţe, înseamnă alinare şi iubire multă. Cine nu are nevoie de toate acestea?

Regăseşte-te şi dăruieşte-te în tot ceea ce eşti cu adevărat.. în tot ceea ce ai mai frumos.. Bucură-te de tine însăţi! Descoperă-te şi dezvăluie minunile sufletului tău, bucurându-i pe oameni. Fii mâna care mângâie, cuvântul care alină, frumuseţea care inspiră, strălucirea care trezeşte. Străluceşte în lumina frumuseţii tale!

Puterea binefăcătoare a Eternului Feminin

Acum, în întreaga lume, tot mai multe femei îşi caută "rădăcinile" şi se reîntorc în suflet, lăsându-se ghidate de iubire, de frumuseţe, de bunătate, de puterea binefăcătoare a Eternului Feminin regăsită în propria fiinţă prin toate calităţile minunate, specifice ei, cu care femeia a fost înzestrată de la natură. Femeile nu mai vor să fie bărbaţi, ci Femei în adevăratul sens al cuvântului.

Faptul că în filme, reclame, fotografii căutăm un etalon de frumuseţe, admirând şi încercând să imităm adesea femeile frumoase devenite celebrităţi - ascunde un secret, din păcate pervertit, al naturii umane: avem nevoie de frumos, nu putem trăi în lipsa frumosului şi căutăm toată viaţa să exprimăm frumuseţea... chiar dacă în ziua de azi, de multe ori ideea de frumos este distorsionată şi manipulată.

Femeia este frumuseţe. De aceea toate acele reclame, filme, fotografii se folosesc de ea. De fapt, încercăm, prin etaloanele de frumuseţe oferite, să ne aducem aminte de Ea, Frumuseţea cea dintâi, iar mulţi speculează aceasta, orientându-ne în direcţii greşite, spre folosul lor material.

Asumă-ți propria feminitate

Când tu îţi asumi feminitatea ta, unicitatea ta, când tu exprimi feminitatea şi frumuseţea aşa cum ele izvorăsc din suflet, aşa cum este natural - feminitatea vie, poleită de iubire... acele false modele nu mai au nicio şansă, se dezintegrează într-o grămadă de cenuşă la picioarele tale delicate şi maiestoase. Căci frumuseţea adevărată are un ecou de neoprit în inimile oamenilor. Este cu adevărat ceea ce căutăm toată viaţa - frumuseţea exprimată cu şi prin iubire. Ea este înscrisă în codul nostru genetic şi ne aduce aminte cine suntem cu adevărat. Ne face fericite.

http://venus.org.ro/index.php/ro/femeia/17-feminitate/157-de-ce-sa-faci-din-feminitate-o-arta

Iubirea de Sine

 

Astăzi, fii blând şi răbdător cu tine. Când te trezeşti dimineaţa, fii deschis la ceea ce are ziua să te înveţe. Atunci când ţi se iveşte în cale o încercare dificilă, adu-ţi aminte că scopul ei principal este să te ajute să te iubeşti pe tine însuţi şi pe ceilalţi oameni cu care îţi împarţi viaţa. Când mergi seara la culcare, închide ochii şi revezi-ţi ziua. Vezi acele momente când ai experimentat teamă şi înţelege felul în care lipsa ta de amabilitate faţă de ceilalţi izvorăşte din neputinţa ta de a avea răbdare şi compasiune faţă de tine însuţi.

Iartă-te pentru că eşti aspru cu tine şi afirmă că eşti dispus să fii mai blând. Dă-ţi seama că acesta este un proces. Nu-l poţi grăbi, sau face să se întâmple. Poţi fi însă plin de bunăvoinţă şi îi poţi permite să se întâmple. Poţi învăţa să inviţi pacea să vină în mijlocul fricii tale.

Nu te poţi “forţa” să te iubeşti pe tine însuţi, aşa cum nu te poţi forţa să-i iubeşti pe alţii.    Iubirea începe cu acceptare. Practică acceptarea – atunci când devii conştient că eşti critic cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Fii doar conştient şi acceptă ceea ce se întâmplă… nu te autopedepsi… şi apoi îmbrăţişează-ţi experienţa cu afecţiune. Spune-ţi: “Văd că sunt critic – şi asta înseamnă că sunt speriat”. A te accepta pe tine însuţi în fiecare moment este o muncă spirituală. Este o practică permanentă. Din nefericire, nu există scurtături.  Iubirea lui Dumnezeu pentru tine merge pe urmele iubirii şi acceptării tale de sine!

Paul Ferrini

„Una dintre cele mai mari dovezi de iubire pe care le poti aduce pe lume este să-i lasi pe ceilalti să fie diferiti de tine si să-i eliberezi de pretentiile si asteptările tale. Când întelegi cu bunăvointă că ceilalti îsi au propriile lor legi si că trebuie să-si urmeze propria cale, asa cum trebuie să faci si tu, nevoia de a-i controla sau a le fi superior începe să pălească." - John Welwood -