Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho

miercuri, 22 iunie 2011

Draga mea iubită





        Atunci când vezi o pisicuţă drăguţă sau un copilaş care zâmbeşte, faţa ta se luminează de fericire. Atunci când asculţi muzica ta preferată la radio, corpul tău începe să danseze de plăcere. Îmi doresc să fii fericită dar îmi doresc de asemenea ca fericirea ta să devină mai profundă. Îmi doresc ca relaţia noastră să ne ajute inimile să se deschidă total, la unison cu aspiraţia lor cea mai profundă, ca o ofrandă adusă iubirii, indiferent de fericirea de suprafaţă pe care o simţim.


        Ştiu că această aprofundare a iubirii presupune angajamentul de a fi mereu deschişi lăuntric. Pentru aceasta, noi amândoi trebuie să devenim conştienţi atât de fluctuaţiile subtile ale inimilor noastre cât şi de aspiraţia lor cea ai profundă. 

Uneori, sunt fericit să te iubesc şi să mă bucur de parfumul tău delicios şi de moliciunea ta, ca şi cum ai fi pisicuţa mea iubită. Alteori îmi doresc să aprofundăm viaţa noastră de cuplu, să ne discutăm împreună sentimentele şi să ascult ce părere ai, încotro doreşti să se îndrepte viaţa ta şi relaţia noastră.


       Noi ne putem oferi totuşi ceva mult mai profund decât atât: inimile. Ne putem pune la unison cu aspiraţia lor cea mai profundă, aceea de a fi ceea ce suntm cu adevărat, în esenţa noastră, Sinele divin. Iubirea pură in inimile noastre tânjeşte să se manifeste din plenitudinea fiinţei noastre profunde. 


        Dacă vom conştientiza cât de profund ne deschidem inimile, clipă de clipă, ne putem consacra viaţa aspiraţiei supreme a inimilor noastre, chiar dacă ne bucurăm şi de celelalte plăceri ale vieţii. 


Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...