BĂRBATUL ŞI FEMEIA de Victor Hugo

Bărbatul este cea mai înaltă creatură.
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron; pentru femeie un altar.
Tronul exaltă; altarul sanctifică.
Bărbatul este creierul.
Femeia este inima.
Creierul fabrică Lumina; inima produce Dragostea.
Lumina fecundează; Dragostea învie.
Bărbatul este puternic prin raţiune.
Femeia este invincibilă prin lacrimi.
Raţiunea convinge; lacrimile emoţionează.
Bărbatul este capabil de toate eroismele.
Femeia, de toate martiriile.
Eroismul înnobilează; martiriul este sublim.
Bărbatul are supremaţia.
Femeia, preferinţa.
Supremaţia înseamnă forţă; preferinţa reprezintă dreptul.
Bărbatul este un geniu.
Femeia un înger.
Geniul este incomensurabil; îngerul este de nedefinit.
Aspiraţia bărbatului este gloria supremă.
Aspiraţia femeii este extrema virtute.
Gloria face tot ceea ce este mare; virtutea face tot ce este divin.
Bărbatul este un cod.
Femeia o evanghelie.
Codul corectează; evanghelia perfecţionează.
Bărbatul gândeşte.
Femeia visează.
A gândi este a avea în craniu o larvă; a visa este a avea pe frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean.
Femeia un lac.
Oceanul are perla care împodobeşte; lacul, poezia care luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară.
Femeia este o privighetoare care cântă.
A zbura este a domina spaţiul. A cânta este o cuceri sufletul.
Bărbatul este un Templu.
Femeia este un Sanctuar.
În faţa templului ne descoperim; în faţa Sanctuarului îngenunchiem.
În fine: bărbatul este aşezat unde se termină pământul.
Femeia, unde începe cerul.