Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere. - Osho
marți, 23 decembrie 2014
luni, 22 decembrie 2014
Legile Iubirii
by Karyn
Iubirea
nu este doar o lectie de sex, atingere si viata. Este si o lectie
profunda de spiritualitate. In cartea 'Kama Sutra', Deepak Chopra ne
face cunoscute cele 7 legi spirituale ale iubirii, cele 7 etape prin
care trece iubirea.
1. Stadiul (Legea) ATRACTIEI
Deschidem portile iubirii cand suntem autentici…
Autenticitatea
este primul pas catre atractie, conform primei legi spirituale a
iubirii. A fi tu insuti, tu natural, tu in starea ta primara, originala,
fara neafectare, fara masca, fara adaosuri si tertipuri te face sa fii
cu adevarat atractiv in ochii celuilalt. A fi tu insuti cu sinceritate
si simtindu-te confortabil in legatura cu acest lucru inseamna a fi
atractiv. De ce? Pentru ca naturaletea determina o persoana sa fie
perceputa drept atractiva, este de parere “In fiecare dintre noi
exista limitarea si infinitul, adevarul si iluzia, pacatosul si sfantul
si in fiecare moment putem alege ce anume sa exprimam, constientizand
acel ceva. Suntem atractivi cand alegem autoexprimarea onesta ai totala”
2. Stadiul (Legea) DRAGOSTEI NEBUNE (LEGEA ORBIRII)
Suntem mai mult decat un corp care simte dorinta nebuna de a atinge un alt corp…
Cand
Atractia dintre doua persoane este foarte puternica, cand suntem mai
mult decat un corp care simte dorinta irezistibila de a atinge un alt
corp, atunci interactionam la un alt nivel, un nivel mult mai profund…
Ne indreptam catre o alta realitate, una transcendenta, una care nu mai
este deloc ordinara, ci ametitoare. Noi, fiintele umane, avem abilitatea
de a experimenta iubirea la un nivel transcendental. Avem insa nevoie
de o alta fiinta umana care sa declanseze aceasta traire. De aceea,
atunci cand suntem in acest stadiu al indragostirii, vedem brusc lumea
din jur cu alti ochi si totul ni se pare a avea un farmec de nedescris.
Sunt ochii iubirii deschisi momentan doar pe jumatate.
3. Stadiul (Legea) COMUNIUNII
Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata…
Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata…
Aceasta
etapa a iubirii este profunda, este minunata, este greu de atins si
mentinut, dar totusi provocatoare. Comuniunea este contactul sufletului
cu un alt suflet, este impartasirea propriului suflet cu sufletul unei
alte persoane, este premisa pe care se cladeste de fapt increderea in
celalalt. “In aceasta etapa, cei
doi iubiti se muta intr-un teritoriu al necunoscutului, fiecare luand
de la celalalt ceea ce singur nu ar fi dobandit niciodata”.
In
etapa Legaturii stranse, sufletele celor doi reusesc sa se atinga unul
pe celalalt, iar o persoana reuseste sa-si transfere gandurile si tot
ceea ce simte in cealalta persoana. Nu este usor sa lasi aceasta etapa
sa se desfasoare. Impartasindu-te cu totul unei alte persoane, risti sa
fii vulnerabil. Cine vrea sa fie vulnerabil? Multi dintre noi se feresc
sa intre in aceasta etapa din cauza sentimentului de a pierde controlul
asupra situatiei. Cine vrea sa piarda controlul asupra situatiei? Dar in aceasta etapa, iubirea deschide drumul catre o iubire deplina…
4. Stadiul (Legea) INTIMITATII
Daruindu-te pe tine fara nicio masca…
Ca
fiinte umane, suntem alcatuiti din carne si spirit. In aceasta etapa,
cele doua aspecte care formeaza identitatea fiintei umane fuzioneaza. In
etapa Intimitatii, carnea se contopeste cu carnea, iar spiritul
fuzioneaza cu spiritul. Fizicul se uneste cu fizicul, corpul subtil cu
corpul subtil, sufletul cu sufletul. In aceasta etapa, considera
autorul, energia sexuala si energia spirituala fuzioneaza intr-o singura
energie, o energie creatoare si sacra a universului.
Aceasta
uniune in intimitate este cu siguranta o uniune aparte. Prin
Intimitate, ne revelam si impartasim din noi insine celuilalt. Poate ca
tocmai de aceea adevarata intimitate este infricosatoare pentru o buna
parte dintre oameni. In momentul in care atingem acest tip de intimitate
“nu putem ascunde nimic, nu putem purta nicio masca, nu putem
camufla nicio un sentiment de dubiu sau securitate. Trebuie doar sa fim
pur si simplu acolo, in acel moment, fara niciun fel de limita”.
5. Stadiul (Legea) ABANDONARII si al (a) NON-ATASAMENTULUI
Te pierzi in celalalt pentru a te regasi apoi…
Conform
acestei legi a iubirii, abandonarea in celalalt nu este deloc un act
impotriva iubirii de sine. Ci dimpotriva. A te abandona in celalalt,
afirma Chopra, este calea cea mai buna de a-ti gasi adevaratul eu si a
renunta la egoul nostru care simte nevoia de separare. In aceasta etapa,
renuntam la atasament. Atasamentul inseamna dependenta, inseamna
pretentii, inseamna sclavie, inseamna control, manipulare, a incerca sa
convingi pe cineva de ceva anume. Iubirea este libertate, este
non-atasament, ea permite celor doi sa evolueze frumos, fara limite si
constrangeri. “In adevarata Abandonare, nu simtim niciodata nevoia sa
controlam persoana iubita, sa o seducem, sa insistam, sa fortam, sa
obtinem ceva dand ceva. In adevarata abandonare, stim cum sa PERMITEM sa
fie”.
6. Stadiul (Legea) Pasiunii
Iubind, traiesti... Pentru ca iubirea este viata.
“Pasiunea pentru viata si pasiunea pentru iubire sunt acelasi lucru. Aceasta din cauza ca viata, in esenta sa, este iubire”.
Unirea masculinului si a femininului intr-un singur corp ne poate aduce
mai aproape de sufletul nostru si al celui pe care il iubim. Pasiunea
nu este doar la nivel fizic si nu are in vedere doar dorinta sau
eliberarea de dorinta carnala. Pasiunea nu este pentru ceva anume. Ea
doar este.
7. Stadiul (Legea) Extazului
Venim din extaz si in extaz trebuie sa ajungem….
Din
aceasta stare venim si aici trebuie sa ne intoarcem... Venim din extaz,
caci extazul nu reprezinta altceva decat starea noastra originala,
situatia de gratie de unde am plecat. Iar extazul este ultima etapa a
iubirii. El inseamna depasirea naturii noastre umane, inseamna depasirea
limitelor si atingerea unui punct inalt, cel al transformarii
spirituale. Cum? Traversand toate cele 5 etape, ajungand la intimitate
si ajungand si la mai mult de atat, la extaz… Aici este punctul final de
destinatie al iubirii. Aici ajunge iubirea sa fie completa.
miercuri, 17 decembrie 2014
ATASAMENTUL – o cale spre eliberare
Totul
se naste, creste, traieste si moare, spune Buda. Omul sufera pentru ca
se agata de visul lumii, de atractia simturilor, de iluzia ca poti sa
pastrezi totul, uitand ca viata e un fluviu ce curge…
De
fapt suferinta se naste din atasament. Ne agatam de pietre, temandu-ne
de flux. Si totusi doar purtati de fluxul navalnic al vietii putem merge
inainte… spre nou, spre altceva, spre ACASA.
CE ESTE ATASAMENTUL? Ce putem întelege prin acest cuvant?
Atasamentul
înseamna o legatura puternica…, alaturare de…, atractie irezistibila
fata de… Totul la nivel psihic, afectiv, sufletesc. Fapt ce se reflecta
desigur, in lumea fizica. Legatura devine periculoasa cand nu te poti
desprinde de obiectul/subiectul de care esti atasat. Periculoasa pentru
ca… el apartine acestei lumi materiale, unicul atasament ce nu e
periculos fiind cel fata de Dumnezeu.
Astfel atasamentul înseamna stagnare, frica de schimbare si de nou, frica de libertate, o legatura cu ceva sau cineva din LUME, o legatura a sufletului ce te tine pe loc. E o senzatie-sentiment ce apasa sufletul in mod neplacut, dureros.
E ca si cand ai avea o masea care desi doare, si stii ca nu se mai poate plomba, ti-e frica sa mergi la dentist sa faci o extractie. Te tine ceva. Ceva nenumit, misterios, enervant… E frica? Da, dar o frica amestecata cu altceva, cu obisnuinta, cu lipsa de vointa, cu nesiguranta de sine, cu umbre ce ti se par invulnerabile.
Altfel spus esti atasat de durerea ta!
Nu te poti desprinde, chiar daca stii ca zborul ti-ar fi de folos nu-ti poti întinde aripile, nu poti lasa în urma… o aminitire, o durere, o iubire, o atractie spre ceva ori cineva. CARE E CAUZA, NATURA ATASAMENTULUI?
Atasamentul poate fi de natura:
– karmica – lectii de viata neînvatate ce se repeta dupa aceeasi schema pîna la învatarea lor, oameni la care ai datorii sufletesti, legaturi de iubire sau ura, sau… în unicul sens pozitiv, lectii de folos evolutiei spirituale ce le poti învata în compania unei persoane sau… de la ea.
– nevrotica – proiectii ale sufletului tau asupra altor persoane, calitati inexistente dar pe care tu le “vezi” totusi la el ori la ea, din simplul motiv ca simti nevoia de ceva, ceva ce ti se pare ca detine numai acea persoana “unica si de neînlocuit”, ceva ce tu crezi ca nu ai.
În esenta cauti iubire, în realitate cautarea e cauzata de o iluzie a sufletului.
Ai tot, doar ca nu ai constientizat. Iar problema porneste din copilarie, din greselile parintilor fata de sufletul copilului nevinovat, iar daca e sa ajungem la esente, aceste probleme reflecta tot neînvatate si vechi lectii karmice. Ale parintilor…, ale copilului…
Ambele situatii au zeci de variante, încat s-ar putea scrie un tratat cat arhiva Akasha ce contine vietile noastre, insa prefer sa fiu pragmatica si sa las enumerarea cauzelor karmice si nevrotice pe alta data si sa vorbesc despre ceva mai important…
CE ASCUNDE ATASAMENTUL?
Atasamentul ascunde O DORINTA de a obtine ceva. Acel ceva desi se poate ascunde sub mastile lumii fizice, luand forma obiectului ori subiectului la care nu poti renunta, tine de fapt de lumea nevazuta a psihicului.
Acel ceva dorit poate fi:
– un atribut al lucrului de care esti legat, o calitate pe care si tu o ai dar înca nu o poti exprima.
– un aspect al tau ce trebuie schimbat. Atunci obiectul/subiectul de care te-ai atasat e o oglinda… o lumina de atentionare, ceva cu care ai rezonat, materializarea unei umbre din inconstientul tau.
In ambele cazuri atasamentul ascunde… O TREBUINTA.
Deci o necesitate a sufletului. Atunci cand ceva îti e necesar, înseamna ca TU CREZI ca acel ceva îti lipseste. Ca nu esti constient de prezenta lui în persoana ta. Nu ai constientizat ca ai în tine totul. Nu e o problema… e timp pentru tot!
DUALUL îl formeaza pe UNICUL
Cand nu constinetizezi ca esti o particica din aceasta LUME DUALA, ce contine în ea totul, respectiv EXTREMELE bine si rau, aspecte ale aceluiasi atribut, situate ambele pe aceeasi axa, la diferite nivele si grade, atunci ai tendinta de a condamna frecventele aflate la anumite distante… de conceptia ta despre bine. In genere e bine sa te situezi la mijloc, dar sa cunoasti tot, pentru a alege liber ce vrei sa experimentezi.
Cand nu constientizezi ca ai ca si divinitatea, in sufletul tau TOT, atunci esti in conflict cu un aspect al intregului pe care tu crezi ca NU E BINE sa-l ai, sau pe care ti-l doresti desi el ESTE cu tine, în tine, în întreaga persoana a ta.
Atunci intri cu acea parte în CONFLICT, iar conflictul este alegerea ta, constienta sau nu, este starea opusa armoniei si pacii.
Deci atasamentul e un conflict, cu însusi PERSOANA TA altfel spus el este AGRESIVITATE!
Cand esti atasat de ceva, LUPTI pentru el, iar o lupta nu poate exista fara agresivitate. Uneori e necesara… in anumite limite, alteori… e distructiva. Atentie! Atasamentul fata de lumesc, e agresivitate fata de divin.
Iar agresivitatea nu e doar un emitator de energie de un anumit tip, ce va atrage acelasi tip de energie, ce vibreaza pe frecventa joasa a nemultumirii si conflictului, ci este si un consumator de energie psihica.
Pana la un anumit punct consumi energia pozitiva din suflet, apoi emiti energia, în acest caz o energie… “poluata”.
Înconjurat fiind de o astfel de energie si lipsidu-ti cea luminoasa, adica de frecventa înalte, apare indubitabil sentimentul tristetii, al golului, al necesitatii. Apar necesitati si întrebari inconstiente, al carui raspuns pare a-l detine tocmai acel cineva, sau ceva la care nu putem renunta. În fond raspunsul e tot in tine insuti.
Atasamentul este dorinta de a gasi un raspuns la o întrebare a sufletului. Întrebare izvorata dintr-o FALSA NEVOIE de ceva. Unica necesitate fiind cea a CONSTIENTIZARII.
A constientizarii divinitatii din noi care contine în ea TOTUL.
ATENTIONEZ ca orice relatie de prietenie sau iubire include in ea si atasament, si aceste relatii sunt necesare si utile sufletului. Nu întoarceti spatele unui prieten doar de teama ca sunteti atasat! Nu deveniti singuratici si reci, doar din dorinta de a fi independenti. Cat suntem pe Pamant, sufletul trebuie sa iubeasca, iar iubirea… include in ea si un anumit tip de atasament, e firesc.
O relatie întotdeauna ne poate învata într-un fel sau altul IUBIREA, iar iubirea ne apropie de Dumnezeu.
In fond singurul de care putem si trebuie sa fim atasati e DUMNEZEU CREATORUL, e singurul atasament recomandat si necesar sufletului.
Si iata cum întelegand ca de fapt atasamentul e O CAUTARE, de fapt o cautare spre reîntregirea propriului sine, sensul peiorativ se pierde, pentru ca raul e si el o iluzie în acelasta lume duala, dualul ajutandu-ne sa experimentam si tinzand sa se reuneasca in UNICUL prin iubire, este pe moment necesar.
Pentru ca dincolo de perdelele iluzorii ale lumii din dual se naste un sens pozitiv, atunci cand lucrurile tind spre unificare, si nu spre distantare, sensul unic ce ne îndreapta spre ACASA prin evolutie. Trebuie doar sa-l gasim.
ÎNTELEGAND ce CAUTAM prin sau în persoana, lucrul, ori idealul de care ne-am atasat, ajungem la cunoastere. La AUTOCUNOASTERE.
Cunoscand si mai ales tratand cu iubire propriul suflet, ajungem la divinitatea din noi si deci la ELIBERARE…
Astfel atasamentul înseamna stagnare, frica de schimbare si de nou, frica de libertate, o legatura cu ceva sau cineva din LUME, o legatura a sufletului ce te tine pe loc. E o senzatie-sentiment ce apasa sufletul in mod neplacut, dureros.
E ca si cand ai avea o masea care desi doare, si stii ca nu se mai poate plomba, ti-e frica sa mergi la dentist sa faci o extractie. Te tine ceva. Ceva nenumit, misterios, enervant… E frica? Da, dar o frica amestecata cu altceva, cu obisnuinta, cu lipsa de vointa, cu nesiguranta de sine, cu umbre ce ti se par invulnerabile.
Altfel spus esti atasat de durerea ta!
Nu te poti desprinde, chiar daca stii ca zborul ti-ar fi de folos nu-ti poti întinde aripile, nu poti lasa în urma… o aminitire, o durere, o iubire, o atractie spre ceva ori cineva. CARE E CAUZA, NATURA ATASAMENTULUI?
Atasamentul poate fi de natura:
– karmica – lectii de viata neînvatate ce se repeta dupa aceeasi schema pîna la învatarea lor, oameni la care ai datorii sufletesti, legaturi de iubire sau ura, sau… în unicul sens pozitiv, lectii de folos evolutiei spirituale ce le poti învata în compania unei persoane sau… de la ea.
– nevrotica – proiectii ale sufletului tau asupra altor persoane, calitati inexistente dar pe care tu le “vezi” totusi la el ori la ea, din simplul motiv ca simti nevoia de ceva, ceva ce ti se pare ca detine numai acea persoana “unica si de neînlocuit”, ceva ce tu crezi ca nu ai.
În esenta cauti iubire, în realitate cautarea e cauzata de o iluzie a sufletului.
Ai tot, doar ca nu ai constientizat. Iar problema porneste din copilarie, din greselile parintilor fata de sufletul copilului nevinovat, iar daca e sa ajungem la esente, aceste probleme reflecta tot neînvatate si vechi lectii karmice. Ale parintilor…, ale copilului…
Ambele situatii au zeci de variante, încat s-ar putea scrie un tratat cat arhiva Akasha ce contine vietile noastre, insa prefer sa fiu pragmatica si sa las enumerarea cauzelor karmice si nevrotice pe alta data si sa vorbesc despre ceva mai important…
CE ASCUNDE ATASAMENTUL?
Atasamentul ascunde O DORINTA de a obtine ceva. Acel ceva desi se poate ascunde sub mastile lumii fizice, luand forma obiectului ori subiectului la care nu poti renunta, tine de fapt de lumea nevazuta a psihicului.
Acel ceva dorit poate fi:
– un atribut al lucrului de care esti legat, o calitate pe care si tu o ai dar înca nu o poti exprima.
– un aspect al tau ce trebuie schimbat. Atunci obiectul/subiectul de care te-ai atasat e o oglinda… o lumina de atentionare, ceva cu care ai rezonat, materializarea unei umbre din inconstientul tau.
In ambele cazuri atasamentul ascunde… O TREBUINTA.
Deci o necesitate a sufletului. Atunci cand ceva îti e necesar, înseamna ca TU CREZI ca acel ceva îti lipseste. Ca nu esti constient de prezenta lui în persoana ta. Nu ai constientizat ca ai în tine totul. Nu e o problema… e timp pentru tot!
DUALUL îl formeaza pe UNICUL
Cand nu constinetizezi ca esti o particica din aceasta LUME DUALA, ce contine în ea totul, respectiv EXTREMELE bine si rau, aspecte ale aceluiasi atribut, situate ambele pe aceeasi axa, la diferite nivele si grade, atunci ai tendinta de a condamna frecventele aflate la anumite distante… de conceptia ta despre bine. In genere e bine sa te situezi la mijloc, dar sa cunoasti tot, pentru a alege liber ce vrei sa experimentezi.
Cand nu constientizezi ca ai ca si divinitatea, in sufletul tau TOT, atunci esti in conflict cu un aspect al intregului pe care tu crezi ca NU E BINE sa-l ai, sau pe care ti-l doresti desi el ESTE cu tine, în tine, în întreaga persoana a ta.
Atunci intri cu acea parte în CONFLICT, iar conflictul este alegerea ta, constienta sau nu, este starea opusa armoniei si pacii.
Deci atasamentul e un conflict, cu însusi PERSOANA TA altfel spus el este AGRESIVITATE!
Cand esti atasat de ceva, LUPTI pentru el, iar o lupta nu poate exista fara agresivitate. Uneori e necesara… in anumite limite, alteori… e distructiva. Atentie! Atasamentul fata de lumesc, e agresivitate fata de divin.
Iar agresivitatea nu e doar un emitator de energie de un anumit tip, ce va atrage acelasi tip de energie, ce vibreaza pe frecventa joasa a nemultumirii si conflictului, ci este si un consumator de energie psihica.
Pana la un anumit punct consumi energia pozitiva din suflet, apoi emiti energia, în acest caz o energie… “poluata”.
Înconjurat fiind de o astfel de energie si lipsidu-ti cea luminoasa, adica de frecventa înalte, apare indubitabil sentimentul tristetii, al golului, al necesitatii. Apar necesitati si întrebari inconstiente, al carui raspuns pare a-l detine tocmai acel cineva, sau ceva la care nu putem renunta. În fond raspunsul e tot in tine insuti.
Atasamentul este dorinta de a gasi un raspuns la o întrebare a sufletului. Întrebare izvorata dintr-o FALSA NEVOIE de ceva. Unica necesitate fiind cea a CONSTIENTIZARII.
A constientizarii divinitatii din noi care contine în ea TOTUL.
ATENTIONEZ ca orice relatie de prietenie sau iubire include in ea si atasament, si aceste relatii sunt necesare si utile sufletului. Nu întoarceti spatele unui prieten doar de teama ca sunteti atasat! Nu deveniti singuratici si reci, doar din dorinta de a fi independenti. Cat suntem pe Pamant, sufletul trebuie sa iubeasca, iar iubirea… include in ea si un anumit tip de atasament, e firesc.
O relatie întotdeauna ne poate învata într-un fel sau altul IUBIREA, iar iubirea ne apropie de Dumnezeu.
In fond singurul de care putem si trebuie sa fim atasati e DUMNEZEU CREATORUL, e singurul atasament recomandat si necesar sufletului.
Si iata cum întelegand ca de fapt atasamentul e O CAUTARE, de fapt o cautare spre reîntregirea propriului sine, sensul peiorativ se pierde, pentru ca raul e si el o iluzie în acelasta lume duala, dualul ajutandu-ne sa experimentam si tinzand sa se reuneasca in UNICUL prin iubire, este pe moment necesar.
Pentru ca dincolo de perdelele iluzorii ale lumii din dual se naste un sens pozitiv, atunci cand lucrurile tind spre unificare, si nu spre distantare, sensul unic ce ne îndreapta spre ACASA prin evolutie. Trebuie doar sa-l gasim.
ÎNTELEGAND ce CAUTAM prin sau în persoana, lucrul, ori idealul de care ne-am atasat, ajungem la cunoastere. La AUTOCUNOASTERE.
Cunoscand si mai ales tratand cu iubire propriul suflet, ajungem la divinitatea din noi si deci la ELIBERARE…
Autor-Carla von Vlad, Lumea Spirituala
joi, 11 decembrie 2014
marți, 9 decembrie 2014
De ce sexualitatea ar trebui tratată ca practică spirituală
E suficient să spui cuvântul “sex” , şi toată lumea va ciuli urechile. Reacţia inevitabilă de excitaţie arată natura picantă a anergiei sexuale. Să zicem că te afli într-o zi la sală, obosit şi plictisit, dar dacă apare o persoană pe care o găseşti atractivă, care începe să lucreze la aparate în apropiere, dintr-o dată simţi că te umpli de energie. Taoiştii ar traduce asta prin activarea primului tan tien, un centru energetic aflat în zona de dedesubt a buricului, care este responsabil cu rezervele de energie vitală şi sexuală din corp.
Energia sexuală în stare pură este instabilă precum dinamita, şi la fel de explozivă. Ne poate transporta în stări de încântare şi beatitudine, sau ne poate târî în cele mai întunecate abisuri ale suferinţei, fricii şi depravării. Natura sălbatică şi volatilă a energiei sexuale i-a convins pe reprezentanţii unor tradiţii religioase să o vadă ca pe un impediment în calea dezvoltării spirituale, şi această credinţă continuă să se perpetueze în imaginaţia populară datorită confuziei, supărărilor şi suferinţei pe care le poate cauza intimitatea sexuală.
Pentru a demonstra aceasta, haideţi să încercăm să ordonăm următoarele trei cuvinte, de la cel mai spiritual către cel mai imoral: înţelepciune, iubire, sex. Probabil că „înţelepciune” şi „iubire” se vor bate pentru primul loc, dar cu siguranţă „sex” va fi pe ultimul. Nimeni nu pune la îndoială conexiunea dintre spiritualitate şi înţelepciune sau iubire. Însă legătura dintre spiritualitate şi sex este greu de dovedit.
Dintr-o perspectivă taoistă însă, ideea că spiritualitatea exclude sexualitatea este greşită, pentru că energia sexuală reprezintă una din pietrele de temelie ale fericirii într-un cuplu. Dacă vom dori vreodată să avem relaţii de dragoste fericite şi de lungă durată, va trebui să ne vindecăm de condiţionările sociale care distorsionează imaginea sexualităţii. Va trebui să ştergem linia invizibilă pe care am trasat-o la nivelul abdomenului, deasupra căreia se află cea mai importantă faţetă a naturii umane şi dedesubtul căreia e ceva care nu e atât de important. În esenţă, trebuie să învăţăm să ne spiritualizăm sexualitatea.
Dar cum să redobândim adevărata sexualitate şi să o elevăm la stadiul spiritual pe care îl merită? Cum să reconciliem pătratul sexului cu cercul spiritului, când plăcerea sexuală este atât de adesea responsabilă pentru atâta ruşine, traume şi suferinţe? Putem căuta un prim răspuns la această întrebare înţelegând deosebirile aparent ireconciliabile între sexualitatea masculină şi cea feminină. Aceste diferenţe sunt evidente pentru toată lumea când ajungem în dormitor.
În mod stereotip, energia sexuală masculină explodează şi se termină repede, precum un băţ de chibrit, în timp ce energia sexuală feminină se încălzeşte încet şi rămâne fierbinte pentru mult timp, precum un vas cu apă pe foc. Aceste ritmuri diferite devin sursă de ruşine pentru bărbaţii care ejaculează prea repede, şi de frustrare pentru femeile care nu apucă niciodată să aibă orgasm.
Această problemă este agravată de faptul binecunoscut că atunci când energia sexuală este activată într-un bărbat, acesta devine adesea indisponibil emoţional, precum şi de la fel de bine-ştiutul fapt că, de cele mai multe ori, experienţa sexuală a femeii este încărcată de un sentimentalism cu care de obicei bărbatul nu ţine pasul.
Evident, nu ne putem modifica instinctele. Ceea ce putem face însă, este să ne folosim de practica spirituală pentru a depăşi limitările pe care natura le impune sexualităţii. Astfel, putem transforma nepotrivirea inerentă dintre sexualitatea feminină şi cea masculină într-o oportunitate pentru a creşte din punct de vedere spiritual. Spre exemplu, prin Quigong (dar şi prin alte forme de taoism sau prin yoga) putem să ne valorificăm energia sexuală.
Atunci când energia sexuală masculină este activată, ea se localizează în zona genitală şi are tendinţa de a părăsi rapid corpul (prin ejaculare). Acesta este tiparul natural al energiei sexuale la bărbat. Dar el poate învăţa să inverseze acest flux şi să-şi direcţioneze esenţa sexuală către în sus, unde se află tan tien-ul de mijloc (un centru energetic localizat în zona inimii). Prin aceasta, bărbatul atinge două scopuri.
Primul, este că îşi diminuează impulsul de a ejacula, şi cel de-al doilea este că energia ajunge la inimă, unde pasiunea se întâlneşte cu iubirea şi tandreţea. Un bărbat care învaţă să facă aceasta, va fi capabil să prelungească actul amoros în mod indefinit şi să aprofundeze conexiunea emoţională în timp ce face dragoste (spre imensa fericire a iubitei sale J ).
Atunci când energia sexuală feminină este activată, ea se îndreaptă în mod natural către inimă. Stimularea sânilor va duce la activarea tan tien-ului median şi pentru ea, şi va declanşa un răspuns emoţional. Spre deosebire de bărbaţi, femeile nu au nevoie să practice Quigong pentru a reuşi să-şi unifice energia sexuală cu iubirea. Aceste calităţi se amestecă în mod natural, şi din acest punct de vedere sexualitatea feminină este în mod inerent mai integrată.
Dar prin practica spirituală, atât femeile cât şi bărbaţii pot învăţa să-şi integreze sexualitatea la nivele spirituale chiar şi mai înalte. Vitalitatea sexuală poate fi direcţionată mai apoi din zona inimii către creştetul capului (unde se află cel de-al treilea tan tien), unde va fi infuzată cu beatitudinea sacralităţii. Şi din acel moment, vitalitatea sexuală poate fi circulată prin Meridianul Central (canalul energetic ce uneşte cele trei focare principale – cei trei tan tien-i) către cer, unde poate fi experimentată ca extaz divin.
Sexualitatea care se limitează la nivelul organelor genitale şi rămâne doar în sfera primului tan tien (din zona ombilicului) corespunde cu sexul pasional. Sexualitatea care integrează vitalitatea sexuală specifică primului tan tien cu energia celui de-al doilea tan tien, localizat la nivelul inimii, corespunde cu a face dragoste intens. Sexualitatea care integrează toţi cei trei tan tien-i corespunde cu amorul sacru beatific. Iar sexualitatea care integrează toţi cei trei tan tien-i plus Canalul Median corespunde cu extazul cosmic.
Extazul cosmic este mult mai intens, plăcut şi semnificativ chiar şi decât cel mai pasionat sex. Dacă ai încerca să le compari, ar fi ca şi cum ai vrea să compari o cadă de baie cu oceanul. Nu există o cale mai sigură de a aduce fericirea de lungă durată într-o relaţie intimă decât faptul de a-i construi baze trainice în beatitudine.
Sursa: mindbodygreen.com
http://puteredefemeie.wordpress.com/2014/03/03/de-ce-sexualitatea-ar-trebui-tratata-ca-practica-spirituala/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)