Yoni Gaze - Kamala Devi's Tantra Theater

Osho - despre sex si iubire

Energia sexuală este cea care se transformă în iubire. Oamenii au fost întorși împotriva propriei lor energii. La suprafață, ființele umane sunt învățate să susțină renunțarea la toate conflictele, toate luptele, toate bătăliile. Dar adânc în interior ei sunt în esență învățați să lupte: ”Mintea este otravă, deci luptă împotriva ei!.” Și la suprafață ni se cere să să renunțăm la toate conflictele! Însăși învățăturile care stau la baza conflictului interior al omului îi cer să renunțe la conflict! Pe de o parte, înnebunești oamenii, iar pe de altă parte, deschizi aziluri să-i tratezi. Pe de o parte răspândești germenii bolii, pe de altă parte construiești spitale pentru a-i trata pe cei bolnavi.

Este foarte important să înțelegi un lucru în acest context. Ființele umane nu pot fi niciodată separate de sex. Sexul este însăși sursa vieții noastre; te naști din ea. Existența a acceptat energia sexului ca punct de plecare al creației, iar sfinții voștri o numesc a fi păcătoasă…ceva pe care existența însăși nu îl consideră a fi un păcat! Și dacă te gândești la Dumnezeu ca creator, și dacă Dumnezeu consideră sexul a fi un păcat, atunci nu există un păcătos mai mare ca Dumnezeu în această lume, nici un păcătos mai mare ca Dumnezeu în acest univers.

Vezi o floare care a înflorit – te-ai gândit vreodată că înflorirea unei flori este un act de pasiune, un act sexual? Ce se întâmplă când floarea înflorește? Fluturii vor sta pe ea și îi vor purta polenul, sperma sa, spre o altă floare. Un păun dansează glorios – un poet îi va cânta cântece, sfinții voștri vor fi și ei umpluți de bucurie la vederea lui. Dar sunt ei conștienți că dansul este o exprimare deschisă a pasiunii, care este la bază un act sexual? Păunul dansează pentru a-și seduce iubita. Păunul îi face semn iubitei, soției sale. Pasărea cântă, păunul cântă, băiatul a devenit adolescent, fata s-a transformat într-o femeie frumoasă – toate acestea sunt expresii ale energiei sexuale. Toate sunt manifestări diferite ale energiei sexuale. Toată viața, toate expresiile, toată înflorirea este în esență energie sexuală. Și împotriva acestei energii, religiile și culturile au turnat otravă în mințile ființelor umane. Ei încearcă să implice ființele umane într-o luptă împotriva ei. Ei au ademenit oamenii în această luptă împotriva propriei lor energii de bază, astfel încât au devenit jalnici, patetici, goliți de iubire, falși, insignifianți.
Omul nu trebuie să lupte împotriva sexului, ci să creeze o prietenie cu el, și să ridice curentul vieții spre înălțimi.

În timp ce binecuvânta un cuplu proaspăt căsătorit, un înțelept din Upanișade i-a spus miresei: ”Fie ca tu să fii mama a zece copii, și în cele din urmă, fie ca soțul tău să devină al unsprezecelea.” Dacă pasiunea este transformată, soția poate deveni mama; dacă pofta trupească este transformată, sexul poate deveni iubire. Doar energia sexuală înflorește în energia iubirii.

Dar noi am umplut oamenii cu un antagonism față de sex, și rezultatul este că, nu numai că iubirea nu a înflorit în ei – pentru că iubirea este o evoluție dincolo de energia sexuală, și poate veni doar prin acceptarea ei – dar mințile lor au devenit tot mai mult și mai mult sexuale din cauza opoziției față de sex. Toate cântecele noastre, toată poezia noastră, toată arta și pictura noastră, toate templele noastre și statuile din ele au devenit direct sau indirect centrate în jurul sexului. Mințile noastre se învârt în jurul sexului. Nici un animal din lume nu este sexual așa cum sunt ființele umane. Ființele umane sunt sexuale 24 de ore pe zi – treze sau adormite, stând sau mergând, sexul a devenit totul pentru ele.
Din cauza acestei dușmănii față de sex, din cauza acestei opoziții și reprimări, a devenit ca un ulcer pentru ființa lor.

Cineva nu poate fi liber de ceva care este însăși rădăcina vieții sale. Dar în procesul acestui permanent conflict interior, toată viața sa poate deveni bolnavă – și asta s-a întâmplat. Așa zisele voastre religii și culturi sunt în esență responsabile de sexualitatea care este atât de evidentă în umanitate. Nu ”băieții răi” ci ”băieții buni” și sfinții sunt cei responsabili pentru asta. Până când toată rasa umană nu se eliberează de această greșeală a liderilor religioși și a ”băieților buni”, nu este nici o posibilitate pentru ca iubirea să se nască.

Vreau să vă spun că sexul este dumnezeiesc. Energia sexului este energie divină, energie dumnezeiască. De aceea această energie creează viață nouă. Este cea mai măreață, mai misterioasă forță dintre toate.

Renunță la acest antagonism față de sex. Dacă vrei ca iubirea să se reverse vreodată în viața ta, renunță la acest conflict cu sexul. Acceptă sexul în mod extatic. Recunoaște-i sacralitatea. Recunoaște-i binecuvântarea.

Continuă să cauți mai adânc și mai adânc în el și vei fi uimit, cu cât accepți sexul cu o calitate de sacralitate, cu atât mai sacru va deveni. Și cu cât te afli mai mult în conflict cu el, ca și cum ar fi ceva păcătos sau murdar, cu atât mai păcătos și mai urât va deveni.

Osho, Sex Matters, St. Martin’s Press, New York, 2002,
Copyright © 2002, Osho International Foundation,
Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center
Traducere: Marius Lazăr

Sursa: http://www.creationsmagazine.com/articles/C88/Osho.html 
preluat de pe
http://oshojoy.ro/osho-despre-sex-si-iubire/”

Femeia vazuta de parintele Arsenie Papacioc

Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!

Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei.

Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci – pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci – nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii. Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea. Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă. Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există “jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

“Să preţuiţi femeia”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.

              Parintele Arsenie Papacioc

Vindecare și eliberare emoțională prin orgasm

Eliberează-te de blocaje și vulnerabilitățiExprimă-te! Dă frâu liber emoțiilor tale, sentimentelor şi stărilor de orgasm. Nu te teme să te abandonezi. În interior sunt închise dorinţe arzătoare, doruri, nostalgii, care aşteaptă să fie eliberate şi nu e vorba numai de orgasm, ci şi de aprofundarea trăirilor tale emoţionale, afective şi spirituale.
În esenţă, sexualitatea este o formă de exprimare personală, motiv pentru care unele dintre textele antice care fac referire la ea o abordează ca pe o formă de artă. Dar pentru a o aborda astfel, este necesar ca energia sexuală să nu fie blocată și să poată să circule liber prin trup,să nu existe traume sau blocaje psiho-emoționale care să împiedice o amplificare a energiilor și expansiunea lor. Nu poți să deguști deliciile unei sexualități sănătoase și ample dacă există blocaje, vulnerabilități, inhibiții sau prejudecăți.

Punctul G - înmagazinează la nivel subconștient emoțiile sexuale
La femeie, o parte importantă a potenţialului de exprimare a erotismului este localizat în punctul G - trezit la viaţă şi activat. Punctul G deschide o cale de acces către aspectele profunde ale exprimării sexuale şi ale intimităţii în care pătrund femeile, unele dintre ele blocându-se, în plin proces, din cauza unor amintiri dureroase sau a unor evenimente neplăcute din trecut.
Cercetări sexologice au demonstrat chiar că unele traume se pot reactualiza o dată cu trăirea unui puternic orgasm al punctului G. Aceasta deoarece, se pare că aici se înmagazinează o mare parte din informațiile subconștiente legate de viața sexuală. O dată ieșite la suprafața conștientului, aceste traume sunt mult mai ușor de rezolvat, iar ceea ce aparent pare o agravare a problemei sexuale nu este decât o etapă importantă în rezolvarea ei.
Deși multe femei îşi doresc să facă dragoste cu iubiţii lor, să aibă o relaţie deschisă şi bazată pe încredere, în anumite situații ele se simt teribil de vulnerabile, lucru care poate duce la îndepărtarea sau chiar la respingerea bărbaţilor care vor să se apropie şi vor să aibă o relaţie cu ele.
Conjuncturile traumatizante din trecut pot să fie retrăite chiar și numai prin evocarea unui gest, o imagine sau un cuvânt, iar blocajul să se instaleze rapid, fără chiar ca femeia respectivă să își dea seama de aceasta. De exemplu, Marina, o femeie de 35 de ani, cu un eveniment traumatic în copilărie, la vârsta de 12 ani fiind aproape violată de un vecin, retrăiește într-o manieră conflictuală orice apropiere direct sexuală, chiar dacă este de acord să fie atinsă și mângâiată și simte plăcere și excitație în prezența iubitului ei.
Ea respinge penetrarea, chiar dacă și-ar dori ca jocurile lor amoroase să fie complete și să nu se rezume numai la sărutări și mângâieri. Deși relația lor le oferă o anumită împlinire și fericire, chiar și fără penetrare, totuși amândoi și-ar dori să completeze tabloul vieții lor sexuale.
În anul 1940, Wilhelm Reich, sexolog, psiholog şi discipol al lui Freud, lansa o teorie conform căreia în trupul uman există circuite prin care „circulă" liber energia.

În situații traumatice organismul își creează un scut de protecție
Această energie poate fi blocată în urma unor dureri şi traume de natură afectivă, deoarece incidentele de acest gen sunt stocate sub forma amintirilor, la nivel fizic, în muşchi şi în organe, provocând tensionarea şi/sau blocarea acestora, şi inhibând circulaţia liberă a energiei. Reich denumea crearea acestor blocaje musculare drept „crearea scutului de protecţie de către organism".
Care sunt locurile în care este logic să apară cicatricele de ordin emoţional lăsate de abuz sau traumă sexuală? Exact, punctul G, muşchii PC, în general, zona vaginală.
Crearea scutului explică de ce anumite zone ale punctului G sunt dureroase la atingere. Dacă penetrarea este acceptată, fără a fi dorită cu adevărat, ea poate provoca, la rândul său, grave tulburări - deoarece presupune „că te minţi pe tine însăţi" - nereuşind să producă armonizarea dintre minte şi trup. Şi această atitudine poate produce leziuni, care se vor instala, asemenea cicatricelor, la nivelul punctului G, manifestându-se prin existenţa unor zone pasive la atingere.
Tratarea experienţelor traumatizante este un domeniu relativ nou al psihoterapiei şi un proces în plină ascensiune. În prezent, există nenumărate publicaţii care tratează efectele produse la nivel mental şi comportamental de către suferinţe şi traume afective, însă puţine dintre acestea cuprind metode terapeutice, vindecarea producându-se numai dacă vor fi tratate efectele experienţelor traumatizante la nivelul organismului.
Metodele psihoterapeutice care reușesc sunt însoţite de un masaj adecvat. Mai ales în cazul traumelor sexuale, masajul la nivelul punctului G poate constitui o metodă benefică de susţinere a procesului de vindecare emoţională. Cei doi iubiți pot astfel să abordeze conștient prolemele sexuale și să le rezolve urmând sfaturile unui psihoterapeut.
Deblocarea punctului G şi vindecarea cicatricelor emoţionale şi sexuale este posibilă numai dacă înţelegem capacitatea punctului G de a se deschide din nou către plăcere şi schimb de energie. Cu timpul, punctul G devine mai excitabil prin conştientizarea tot mai mare a existenţei şi a capacităţilor sale. Conştientizarea la acest nivel determină şi alte modificări comportamentale.

Problemele sexuale sunt rezolvabile
Dacă actul sexual este abordat cu răbdare și cu multă iubire, sunt toate șansele ca problemele sexuale să fie rezolvate. Primul pas în rezolvarea oricărei dificultăți sexuale este acceptarea ei. Cu toții suntem oameni și trăim în viață diferite evenimente care la un moment dat pot lăsa urme și pot avea efecte asupra sexualității noastre.
Cu alte cuvinte, este normal ca un cuplu să se confrunte la un moment dat cu o anumită problemă sexuală. Dacă atitudinea celor doi este cea potrivită (bazată în primul rând pe tandrețe și iubire), atunci ea poate fi surmontată cu succes. Dacă simți o tensiune sau un blocaj, oricât de mic, e bine să vorbești deschis cu iubitul tău. Să-i explici ce te-ar ajuta să te deschizi mai mult față de el, ce îți face plăcere și ce te indispune.
Astfel, vei reuşi să îi ceri iubitului să te aştepte până când te simţi excitată cu adevărat. Îi vei cere să nu se grăbească, astfel încât să gustaţi împreună senzualitatea şi emoţiile delicioase ale fuziunii voastre amoroase. Vei simţi modificările care se produc la nivelul vaginului, el devenind mai împlinit, mai plin de sevă şi mai excitabil. Și astfel sunt create premizele să simţi o dorinţă mai intensă faţă de iubitul tău și să aprofundați din ce în ce mai mult relația voastră de cuplu.

de Aida Călin

OSHO: The Coolness of Love

Osho: Iubirea este cea mai mare terapie posibila!

Traim intr-o lume care a uitat ce este iubirea…
Daca am putea doar sa fim mai deschisi sa lasam sa curga prin inimile noastre cat mai multa iubire, lumea  din jurul nostru ar fi cu totul alta……
Osho afirma ca intr-o  lume plina de iubire, terapia nu ar fi deloc necesara.
În timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:
”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”
Iata raspunsul lui:
”Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.
De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.
Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.
La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.
Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.
Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.
Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.
Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.
Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.
Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.
Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare.
Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau – Doamne fereşte! – sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient. Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sã stea întins pe spate, iar psihanalistul stãtea pe un scaun în spatele sãu, astfel încât sã nu fie nevoit sã dea ochii cu el.
Reţineţi însã: iubirea nu poate creşte decât faţã în faţã. Animalele nu pot simţi acest lucru, cãci ele nu ştiu sã facã dragoste decât pe la spate; de aceea, între ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relaţie adevãratã. O datã actul sexual terminat, fiecare pleacã în treaba sa, separat, fãrã un mulţumesc sau un la revedere! Animalele nu au reuşit sã îşi creeze familii, relaţii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv cã atunci când fac dragoste nu se privesc în ochi, nu stau faţã în faţã. Ca şi cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu conţine nici un element uman.
Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul animal care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului).
Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã.
De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt.
Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.
Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc.
De aceea îl iubesc atât de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, eu îl consider un revoluţionar mult mai mare decât Sigmund Freud. Sigmund Freud a rãmas un tradiţionalist, speriat de propriile sale reprimãri.
Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat.
Eu înţeleg teama lui Sigmund Freud, cãci şi psihanaliştii au problemele lor, uneori mai mari decât cele ale pacienţilor lor. De aceea, doresc sã fac o afirmaţie cât de poate de categoricã: dacã omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevãrat.
Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, cãci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sãu. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezintã un pacient.
Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret.
Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos.
De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“
Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.
Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã.
Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare.
Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.
Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.
Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.
Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri..”
Text:  Osho